Obscuritatea lui Siren- Capitolul 4

Îmbrăcat într-un frac negru, privind spre orașul Bangkok, Chaisai suspină adânc, temându-se deja de faptul că va trebui să meargă la casa părinților săi pentru această petrecere stupidă.

În fiecare an, părinții lui dădeau o petrecere la care erau invitate toate elitele. De fapt, era doar o petrecere în care toată lumea își etala averea și vorbea despre câți bani a donat în scopuri caritabile și ce urmează să facă. O petrecere în care se creau conexiuni.

Privind la ceasul său Movado negru observă că e timpul să meargă în holul complexului său de apartamente. Șoferul său putea sosi în orice moment. Părinții lui trimiseseră un șofer pentru a se asigura că nu se va răzgândi și va participa la petrecere.

Privindu-și ochii morți în reflexia balconului de sticlă, respiră adânc, își verifică buzunarele din spate pentru a se asigura că are totul la el și plecă.

***

Ajungând la casa grandioasă a părinților săi, Chaisai stătu răbdător așteptându-și rândul să iasă din vehicul. Înaintând încet, fiecare mașină se oprea pe covorul roșu, oferindu-le tuturor oaspeților șansa de a face poze pentru presă.

În sfârșit, veni rândul lui, ușa din dreapta spate se deschise, iar Chaisai ieși, lipindu-și un zâmbet fals pe față. Părinții săi se așteptau să joace rolul fiului devotat, și exact asta va face.

Doamne, sper că noaptea asta va trece repede.

– Khun Chen, uită-te încoace, se auziră strigăte suprapuse din partea presei chemându-i numele, toți luptând pentru a-i atrage atenția. Flashurile îl orbeau. Clic după clic, putea auzi aparatele foto declanșându-se. Dacă nu ai fi știut, ai fi putut crede că este o celebritate, și nu doar fiul Sukhumvit Pharmaceuticals.

După ce glumi cu ei timp de câteva minute, părinții lui Chaisai ieșiră și salutară presa, încolăcindu-și brațele în jurul umerilor fiului lor și intrând în casă cu el venind în urma lor.

– Ce mai faci, fiule? întrebă Dr. Chen cu fața sa stoică.

–Bine, dar tu?

– Ei bine, mă bucur că ești aici, spuse Dr. Chen și îi dădu o palmă pe spate.

Urmându-și tatăl și mama, se îndreptă spre living unde erau pregătite mese după mese, iar majoritatea oaspeților stăteau la locurile lor desemnate.

Mesele erau împodobite cu pânză albă, pe care erau gravate literele SP cu aur în mijloc. Erau candelabre și vaze cu flori albe, iar tacâmuri de lux din aur erau așezate perfect lângă farfurii albe și negre.

Stând la masa principală, Chaisai îi observă pe oameni cum vin și pleacă, vorbind cu părinții săi. El dădea din cap și zâmbea ușor, dar în interior nu mai putea aștepta să se termine toate aceste pretenții. Nu-i băgă în seamă pe oameni până când veni spre el un tip imens, Anchara Anant, proprietarul celei mai mari companii farmaceutice din Thailanda, Paradigm. Strânse mâna tatălui lui Chaisai și îi ceru să vorbească în privat. Lui Chaisai îi trecu un fior pe șira spinării în timp ce observă întâlnirea. Simțurile lui de detectiv erau în alertă, simțind că ceva nu este în regulă. El decise însă să păstreze acest gând și să revină la el mai târziu.

Seara se desfășură fără probleme, cu excepția faptului că tatăl lui Chaisai îl ironiză atunci când își ținu discursul , vorbind despre cum și-ar fi dorit ca Chaisai să fie doctor în loc de detectiv. După acest discurs, detectivul avu ocazia să plece. Șoptindu-i mamei sale la revedere, Chaisai ieși din casa părintească și luă un Grab[1].

***

Ajungând la secție, Chaisai păși în biroul căpitanului.

– Ia loc, spuse căpitanul Niran Zhu.

Așezându-se, Chaisai își îndreptă toată atenția către căpitan.

–  Vei lucra cu Dao Liang la acest caz. Detectivului Chaichana i-a fost încredințat un partener temporar până la finalizarea acestui caz, spuse căpitanul Zhu accentuând fiecare cuvânt.

Simțind că începe să se înfurie, Chaisai respiră adânc înainte de a răspunde.

– Domnule căpitan, știi că nu-l suport. De ce trebuie să lucrez cu el?

 – Detective Chen. Vreau să nu amesteci sentimentele personale în asta. Superiorii vor această colaborare. Căpitanul Phasuk a fost deja de acord și îi va comunica și lui Dao Liang. Singurul lucru de care am nevoie de la tine este cooperarea ta și să te îndrepți spre Secția de Nord.

Căpitanul Zhu se așază înapoi cu brațele încrucișate pe piept, așteptând acordul lui Chaisai.

Ridicându-se brusc, picioarele metalice ale scaunului scrâșniră pe podeaua de linoleum.

– Am înțeles, domnule căpitan.

Chaisai părăsi biroul, furios. Privind silueta în retragere, căpitanul Zhu doar dădu din cap spre detectivul impulsiv.

–  Asta va fi interesant, murmură căpitanul.

***

Pășind în Secția de Poliție de Nord, Chaisai se opri la recepție. Fu întâmpinat de Jewel, o americancă care lucra ca asistent administrativ în departament.

– Bună, detective Chen. Ești aici să-i vezi pe căpitanul Phasuk și pe detectivul Liang? spuse ea așteptând răspunsul lui Chaisai.

– Da.

 – În regulă, o clipă. Lasă-mă să-i trimit mesaj şi să-l anunţ că ai ajuns, spuse Jewel cu un zâmbet politicos.

Chaisai stătea stânjenit în aşteptare, în timp ce Jewel ridică telefonul şi îl anunță pe căpitan.

Primi răspuns afirmativ. Îndepărtând ușor telefonul de față, ea spuse:

– Te așteaptă. Du-te. Știi unde să te duci, da?

Chaisai încuviință drept răspuns.

– Să ai o zi bună, își luă ea rămas bun de la Chaisai, în timp ce acesta se îndreptă vioi către birou.

Bătu la ușa biroului și auzi un:

– Intră.

Chaisai păși în biroul căpitanului Phasuk.

Se întâlni imediat cu doi ochi care se uitau la el.

– Vino, ia loc detective Chen, spuse căpitanul Phasuk cu un zâmbet.

Chaisai se așeză lângă Dao, dar niciunul dintre ei nu îl salută pe celălalt. Amândoi îl priveau pe căpitanul Phasuk.

– Deci, știi de ce ești aici detective Chen?

Dând din cap, Chaisai răspunse.

– Da. Domnul căpitan Zhu mi-a spus că voi colabora cu această secție, iar detectivul Liang va fi partenerul meu.

Chaisai nu-și putu reține expresia acră care apăru pe fața lui atunci când vorbi despre situația actuală neplăcută.

– Așa este. Ştiu că tu şi detectivul Liang nu vă înţelegeţi …

Dao scoase un sunet ironic.

Căpitanul Phasuk se opri din vorbit și se uită la el cu o față aspră, făcându-l pe Dao să pară mustrat, după ce văzu expresia lui. Căpitanul Phasuk  continuă.

– … dar chiar am nevoie ca voi doi să vă înțelegeți pentru acest caz. Este important să faceți asta. Înțeles?

 La unison, ei răspunseră:

– Înțeles, domnule căpitan.

 – În regulă. Voi lua legătura cu voi amândoi până la sfârșitul săptămânii pentru a vedea cum merg lucrurile.

Atât Dao cât și Chaisai se ridicară și părăsiră biroul căpitanului Phasuk. Oprindu-se la biroului lui Jewel pentru a bârfi, Dao privi cum Chaisai ieșea pe ușa din față fără a spune un cuvânt.

Dând din cap spre ușă, Jewel întrebă:

– Ce este în neregulă cu el?

Râzând, Dao răspunse.

– Mă urăște.

 – Te urăște? Pentru ce? întrebă Jewel sceptică.

– Știu, nu? Nebun, nu-i așa? întrebă Dao.

– În mod sigur, ești atât de dulce odată ce oamenii te cunosc, spuse Jewel.

– Dintotdeauna m-a urât pentru că întotdeauna îmi finalizez cazurile. Este pe locul doi și asta provoacă gelozie. Cel mai amuzant lucru este că, dacă nu m-ar urî atât de mult, aș crede că este foarte drăguț.

 Clipind din ochi spre Dao, Jewel răspunse.

– Ooo, pare că există ceva la mijloc.

Bătu pe birou de două ori apoi Dao îi spuse.

– Îți spun altă dată. Trebuie să plec.

Dao voia să-l ajungă din urmă pe Chaisai înainte ca acesta să plece.

Ieşind în fugă din secție, tot ce auzi fu un  “Pa” spus cu voce tare de Jewel.

***

Chaisai stătea în mașină, încercând să se calmeze înainte de a porni la drum. Încă de mai devreme era într-o stare de agitație, și încă nu se calmase. Nu era sigur cum se va descurca să fie partener cu Dao. În timp ce se gândea la asta, o bătaie în geam îl luă prin surprindere, făcându-l să tresară. Și nu era altcineva decât persoana care era chiar motivul stării sale actuale.

Coborând geamul, primele cuvinte care îi ieșiră din gură fură:

– De ce ești aici?

Dao zâmbi și spuse:

– Trebuie să facem schimb de numere, ca să putem lua legătura unul cu celălalt, partenere.

 Luând telefonul din suportul pentru pahare, Chaisai îl înmână lui Dao.

– Fă-o mai repede!

Folosind un singur deget, Dao apăsa câte un buton doar pentru a-l enerva pe Chaisai.

– Dă-mi telefonul înapoi. Faci chestia asta de rahat înadins, spuse Chaisai ridicând vocea și încercă să smulgă telefonul din mâinile lui Dao, dar acesta se aștepta la asta, așa că se îndepărtă din raza de acțiune a lui Chaisai. El continuă să apese butoanele încet în timp ce Chaisai stătea fumegând.

După ce trecură câteva minute, Dao termină și imediat se sună de pe telefonul lui Chaisai pentru a salva numărul.

Ocolind mașina lui Chaisai până în partea cealaltă, Dao ciocăni în geamul de pe partea pasagerului. Deschizând geamul Chaisai striga.

– CE DRACU FACI? DĂ-MI TELEFONUL!

 – Ți-l dau. Doar deschide geamul mai mult, spuse Dao tachinându-l.

Odată ce Chaisai deschise geamul, Dao își băgă mâna în mașină și deschise ușa. Sări înăuntru și așezându-se, îi dădu telefonul înapoi lui Chaisai.

Smulgându-i telefonul, Chaisai întrebă:

– De ce ești în mașina mea?

Ignorând întrebarea lui, Dao spuse.

– Să mergem să luăm ceva de mâncare, știu un loc bun. Eu fac cinste, tu  conduci.

Apucă centura de siguranță, și-o trase peste el și o prinse.

– Cine spune că vreau să mănânc cu tine? Ieși din mașina mea, Dao!

Chaisai simți că era pe cale să țipe.

– Uite care-i treaba, Chaisai. Știu că nu ne placem unul pe celălalt și urâm că trebuie să lucrăm împreună, dar să încercăm să ne înțelegem pentru acest caz. După aceea, ne putem întoarce să ne urâm unul pe altul. Bine?

Își îndreptă pumnul spre el ca semn de armistițiu.

Chaisai se opri să se gândească la asta, în timp ce Dao așteptă răbdător cu pumnul atârnat în aer.

Se gândi, de ce nu? Chaisai întinse pumnul, îl lovi şi spuse:

–  S-a făcut.

 – Mișto. Hai să mergem la restaurantul meu preferat.

 ***

Stând vizavi de Chaisai, Dao îl verifică în timp ce se prefăcea că se uită  la meniu. El fusese în acest loc de un milion de ori și deja știa ce vrea să comande.

Dacă nu ar fi fost așa un nemernic, ar fi genul meu.

În timp ce-și alunga gândurile, chelnerul veni la masă și îi întrebă ce vor să bea. În mod surprinzător pentru amândoi, comandară aceeași băutură, un suc din fructul pasiunii.

Chicotind stânjeniți, cei doi se uitară în jos la meniurile lor. Odată ce băuturile lor  fură puse pe masă, chelnerul fu gata să le ia comenzile.

Făcându-i semn să comande primul, Chaisai comandă orez prăjit cu crab. Dao apoi comandă creveți și orez prăjit cu pui. După preluarea comenzilor, chelnerul luă meniurile și plecă.

Din moment ce trebuiau să aștepte mâncarea, Dao decise să facă conversație.

– Deci, Chaisai, de când ai început să lucrezi la acest caz, ai observat ceva în neregulă?

 – De fapt, da, dar cred că este mai bine să vorbim despre asta în altă parte. Prea mulți ochi și urechi indiscrete.

– Da, ai dreptate. Să ne familiarizăm unul cu celălalt un pic, pentru că nu știm cât timp va dura acest caz. Ai vrea să trecem pe la mine după ce plecăm de aici să vorbim despre caz?

Trecându-și degetele prin păr, Chaisai răspunse:

– Sigur. Cred că e mai bine să terminăm cu asta ca să știm cum să procedăm.

 – Sunt de acord. Ești singur la părinți? întrebă Dao.

– Da. Tu?

 – Da! Și eu sunt singurul copil. Amândoi părinții tăi sunt încă în viață?

Surprins de această întrebare, fața lui Chaisai se crispă, dar apoi răspunse:

–Da, și sunt încă împreună. Dar ai tăi?

 – O am doar pe mama, nu știu cine este tatăl meu, răspunse Dao pe un ton moale.

A nu avea tată fusese întotdeauna un lucru care îl deranjase. Dacă cel puțin ar fi știut cine era tatăl său, poate că nu ar fi fost atât de rău, dar mama lui nu știa pentru că se culcase cu bărbați fără nume, fără chip și deci, nu va şti niciodată.

Privi în jos la poala lui, pentru a evita să se uite în ochii lui Chaisai. Dao nu știa nici măcar de ce deschisese gura să pună aceste întrebări. Chaisai nu știa ce să spună, așa că lăsă tăcerea să-i învăluie. Când Chaisai își adună curajul de a spune ceva, chelnerul veni și puse mâncarea în fața lor.

Împletind un zâmbet fals, Dao spuse:

– Să mâncăm.

Și toată conversația încetă să mai existe.

[1] Grab – serviciu de curierat. Aici e un fel de Bolt