Omegaverse-Teritoriul Iubirii-Capitolul 26

https://youtu.be/lCB0ef3Y-rI?si=iU34YsDVmrLBtwWG

Pentru totdeauna 

Lior sărbătorea 10 luni de când dobândise o nouă identitate, dar vârsta reală pe care se pregătea să o întâmpine în această seară era de 18 ani. Mila pregătise de câteva zile petrecerea care trebuia să reunească toată familia.

Lumea era deja prezentă în casa lui Etan și Mila și fiecare ajuta cum putea la pregătirea cinei festive. Cadourile fuseseră  puse cu grijă într-o cameră alăturată și așteptau miezul nopții să fie deschise. Lior era îmbrăcat ca un tânăr de vârsta lui, ținutele nu fuseseră precizate și de altfel fiecare venise îmbrăcat cum se simțea mai bine. Lior alesese o cămașă din in albastră și pantaloni tot din in de culoare bej. Talia lui fină ieșea în evidență cu croiala lor. Era de o frumusețe aparte care aducea cu chipurile statuilor grecești. Deși ar fi trebuit să fie fericit și liniștit, nu știa de ce, o îngrijorare și o tulburare ciudată se ridicau din străfundurile inimii și parcă fluvii de friguri și de fierbințeli îl amețeau. Pe la orele 20, se duse în bucătărie și o trase ușor de mânecă pe Mila:

-Mama Mila, Rian n-a sosit și nici părinții lui, și nu am primit răspuns la mesajele mele, nici măcar nu le-a citit. S-o fi întâmplat ceva? Mă simt neliniștit.

Mila, care era pe cale să prepare aperitivele, se întoarse spre el zâmbitoare.

–Dragule, voi suna acasă la ei. Poate Rian a fost de gardă și știi și tu cum e programul lui.

În acel moment Rak apăru în cadrul ușii cu telefonul în mână.

-Mama Mila, Mama Ariana la telefon, încearcă de o oră să dea de tine , dar telefonul tău e închis.

-Pune pe difuzor, am mâinile ocupate.

Lior încremenise lângă cele două femei, neliniștea crescuse, se simțea rău, agitat și parcă îi venea să plângă. Scoase un geamăt și scăpă fără să vrea o frază:

– Rian  nu e bine…

Din difuzor vocea Arianei se auzi calmă , dar în spatele liniștii veniră cuvinte îngrijorate.

– Mila, va trebui să ne scuzați, nu vom putea veni la aniversarea lui Lior. Rian…Rian a intrat în rut și e mai rău decât alte dăți. A trebuit să-l închidem în camera sigură. Dar vom avea nevoie, dacă se poate, de haine cu mirosul lui Lior. Am făcut o cantitate enormă de ceai alb, doar asta suportă corpul lui. Refuză orice mâncare și oricum nu e capabil să mănânce. E într-o stare foarte proastă de ieri și…

Ariana nu termină fraza că Lior smulse telefonul din mâinile lui Rak.

-Mama Ariana, vreau să-l văd. Știu că suferă , mă simt rău, neliniștit și agitat. Vreau să fiu cu el.

Se așternu o liniște grea. Cele două femei din bucătărie îl priveau îngrozite. Vocea Arianei fu categorică.

-Nu, nu te putem lăsa. Tu nu știi ce înseamnă să te lăsăm cu un Enigma în rut în aceeași încăpere, și de altfel Rian ne-a interzis să te lăsăm să vii, dacă o cereai.

Lior izbucni în lacrimi și aproape că urlă în telefon:

– Jumătatea mea suferă singur într-un loc pustiu și rece, nu-l voi abandona, vreau să fiu cu el, te rog mama Ariana! Oricum se va întâmpla într-o zi. Că e atunci sau acum, nu e totuna?! Sunt major, dă-mi voie să mă alături lui și să-l acompaniez.

Ariana avu un moment de ezitare apoi spuse poticnindu-se:

–Dar…dar nu…nu depinde doar de noi, părinții tăi…

Lior se uită la Mila cu ochii înlăcrimați:

-Mamă…mă lași? Trebuie să fiu cu el.

Mila plecă încet capul și vorbi aproape inaudibil.

-Ești atât de tânăr…nu pot…nu acum…

Lior izbucni în plâns atât de tare încât toată lumea se buluci în praul bucătăriei să vadă ce se întâmpla. Vorba trecu repede de la unul la altul.

-Rien e în rut…

-Au…

-Lior vrea cu el…

-E nebun? Praf îl face…

-E prea tânăr, lasă că nu moare Rian  din cauza asta…

-Lior e tânăr, nu se poate…

Luly era singura care tăcuse până atunci și deodată deschise gura.

–Ce e de făcut, se va face, vă tot văicăriți atâta. Mie mi-e foame.

Se întoarseră toți spre ea, iar Lior se opri din plâns. Etan oftă.

-Bun, spune-i Arianei că vin să-l las pe Lior.

Luly zâmbi.

-Când mâncăm?

Etan dădu din mână spre Mila.

– Mila , mă duc eu cu el. Începeți să cinați.

…………………

Drumul spre casa lui Rian păru lung, deși îi despărțeau doar 1 cartier. Nici Etan, nici Lior nu scoaseră vreun cuvânt, dar bărbatul Alpha simțea neliniștea acelui Omega delicat. Îi simțise îngrijorarea, deznădejdea și tremurul sufletului. Ajunși în fața casei, luminile se aprinseră și Arian cu Ariana ieșiră să-i întâmpine. Etan opri motorul și se întoarse spre Lior.

-Eu nu vreau să te duci, dar ești major. Ești sigur de ceea ce vrei să faci?

Lior deschise portiera și aproape că zbură din mașină,

-Sunt foarte sigur, mă duc, tata Etan.

Alergă spre Arian și Ariana și intră cu ei în casă într-o secundă. Etan rămase mult timp cu mâinile pe volan și cu capul plecat. Știa că băiatului nu-i va fi ușor.

……………..

Camera sigură era adânc săpată sub casa principală, în al doilea subsol, cel de sub garaj, Arian o construise cu o echipă specializată în camere blindate  și panouri antifonice . Prima dată când Rian intrase în rut, la 14 ani, distrusese jumătate din casă, inclusiv pereții. De aceea, părinții deciseseră să ia măsuri ce ar fi putut părea drastice pentru cei de din afară, dar care erau sigure pentru Rian. El însuși prefera să se retragă de bunăvoie când se apropia perioada fatidică și nu i se părea nimic anormal. Doar că, de data aceasta, rutul era deosebit de violent și-l făcea pe Rian să sufere atât de tare încât urla de durere.

O agitație și o furie acaparaseră corpul lui și avea halucinații, iar febra crescuse îngrijorător. Cantitatea de feromoni era excesivă și în decurs de 24 de ore ejaculase litri de spermă fără măcar să se masturbeze. Era extrem de obosit și de nesatisfăcut. Când ușa se deschise, crezu că mama lui adusese ceai alb, singurul care îl liniștea puțin, dar nu se mișcă din locul lui. Lior fusese introdus în camera securizată.

Era întuneric și frig, mirosea a spermă, a feromoni încinși și a transpirație. Lior rămase nemișcat un moment destul de lung pentru a se obișnui cu întunericul. Se auzeau gemetele și respirația sacadată ale lui Rian. Apoi îl percepu în colțul din stânga…gol, ghemuit pe o parte cu brațele în jurul corpului cu capul plecat spre piept. Ochii lui Lior se umplură de lacrimi. De ce Enigma lui alesese să fie singur în acest întuneric rece? De ce nu-l rugase să vină? Ar fi făcut orice pentru el. Se apropie cu pași de pisică și vru să se aplece să-l mângâie, dar bărbatul sări dintr-o dată în picioare și -l apucă violent de braț.

– Cine ești? Ce vrei? Ce cauți aici? Pleacă!

Îl apucă de mână și vru să-l târască spre ușă, dar Lior se propti cu călcâiele în pământ și refuză să-l urmeze.

-Sunt eu, Lior. Rian , sunt eu.

La auzul numelui, bărbatul dădu drumul mâinii de parcă îl arsese și se refugie în colțul cel mai îndepărtat.

-Lior, pleacă. De ce ai venit? Ești în pericol, nu te apropia. Pleacă.

Dar Lior părea să nu fie de acord cu cererea bărbatului. Începu să se dezbrace încet , în timp ce aerul camerei începea să fie infuzat de ceaiul alb din pielea lui.

–Tu m-ai ajutat mereu…

Cămașa căzu la podea fără să-i pese prea mult. Tânărul Omega răspândea feromonii de ceai alb cu o mare blândețe în timp ce desfăcea nasturii de la betelia pantalonilor.

-Mi-ai spus că mă iubești și tu te-ai închis aici, singur, fără să te gândești că poate eu doresc să te acompaniez…

Rian se lipi de perete și se întoarse cu spatele la tânărul Omega care rămăsese acum doar în chiloți. Scoase un mârâit supărat.

–Mrrrrr….nu te juca, pleacă, nu te dezbrăca. Lior, îți ordon!

Vocea îi ieșise deformată, amenințătoare. Lior era acum gol pușcă și feromonii de ceai alb ieșeau de peste tot înnebunindu-l pe Enigma.

-De ce faci asta? Tu nici nu știi în ce bucluc te-ai băgat. Lior, nu vreau așa, nu vreau să te sperii, nu vreau să-ți fac rău. Nu așa vreau prima ta noapte cu mine.

Lior se apropie, îl prinse de braț, îl întoarse și se regăsi față în față cu Enigma care era la fel de gol ca și el.

Tânărul era liniștit și încerca să capteze în întuneric lumina irișilor lui Enigma. Vocea lui ieși domoală, ca o apă care curge liniștită, fără învolburări.

–Îmi tot spui să plec. Așa se va întâmpla și când vom fi căsătoriți și vei intra în rut?

Enigma fu destabilizat de întrebarea aceea atât de simplă și la care nu putu să răspundă.

Omega se apropie și mai mult. În întunericul adânc, respirația lui Rian deveni aspră și emitea gemete de excitație. Lior se lipi cu tot trupul de corpul atletic din fața lui și-l înlănțui cu brațele lungi și firave. Capul i se odihnea pe partea inimii lui Enigma. Ascultă o clipă și apoi vorbi domol  cu cuvinte care păreau ieșite direct din inimă.

– Când m-ai salvat și m-am uitat în ochii tăi, am văzut ceva unic. Această unicitate mi-a dat de înțeles că vom fi mereu împreună. Am fost mereu bătut, am trăit într-o singurătate totală și nimeni nu m-a iubit…până la tine. Și atunci, eu nu am voie să-mi dezvălui sentimentele pe care le am pentru tine? De ce mă alungi? Te iubesc foarte mult.

Vocea lui sunase emoționată, acoperită de o umbră de tristețe. Sentimentul resimțit de Enigma fu profund și în ciuda haosului ce-l bântuia, crengi invizibile de chiparos se aplecară peste băiatul cu miros de ceai alb și-l acoperiră făcându-l să se lipească și mai tare de corpul lui fierbinte. Frunzele de chiparos formară un cocon împrejurul lor și Rian știu că nu mai era cale de întoarcere. Mintea lui era în plină furtună, dar mai avea o sclipire de conștiință. Îl ridică pe Lior în brațe și-l ținu la piept depunându-i mici săruturi pe păr.

– Nu mă pot purta cu mănuși , sunt în plin rut, în curând îmi voi pierde mințile și  nu voi avea milă. Vei intra în călduri și te voi marca. Ești de acord cu asta?

Lior ridică brusc capul și-i prinse gâtul trăgându-l spre el.

–Hai să o facem și să ne aparținem unul altuia.

Gura lui se lipi de cea a lui Enigma, împiedicându-l să mai vorbească  și în câteva minute cele două corpuri ajunseră pe salteaua dublă, singurul pat din toată camera. Gurile se căutau disperate, limbile erau toride și corpurile se frecau în ritmul săruturilor. Cu cât se frecau mai tare cu atât corpul lui Lior devenea strălucitor. O pudră fină acoperea încetul cu încetul pielea bărbatului Omega, semn că lubrifiantul era aici și că mai mult ca sigur va intra în călduri. Camera era îmbălsămată de mirosul rece și puternic al chiparosului contrastând cu delicatețea ceaiului alb. Se auzea zgomotul erotic al gurilor ce se căutau frenetic, se auzea zgomotul gemetelor, se auzeau bătăile inimilor tulburate de atâta iubire. Rian prinse cu o mână fesele mici și rotunde, Omega îl înnebunea, i se părea că întregul cap i se scufundase într-o mare de ceai alb și nu mai raționa. Mârâituri ferice începură să-i iasă din piept.

-Ești Omega meu, ești al meu , trebuie să intru în tine să te posed, să devii doar al meu și numai al meu…mrrrrr….grrrrr…

Omega plecase departe, aspirat de senzațiile de rece și fierbinte. Mirosul de chiparos îl făcu să reverse o cantitate mare de lubrifiant, anusul îi era în foc și încolăci cu amândouă picioarele femurul stâng al lui Enigma mimând actul sexual.

–Enigma, te vreau, dă-mi…vreau…ah…iubitule…ești cel mai frumos…mmmm…miroși bine…

Deși intrat în rut, Enigma era mult mai puternic mental. Apucă cu o mână penisul fin al lui Lior și-l iubi cu mâna în timp ce cu cealaltă pipăia crizantema umedă, dar încă închisă. Își afundă capul în scobitura gâtului lui Omega pentru o clipă, apoi începu să-l sărute frenetic în timp ce scăpa cuvinte  amestecate.

–Omega meu…Iubirea mea…mmmm…ah….te doresc, ești fierbinte, ești gata…

Cu o mișcare rapidă îl întoarse, iar Lior nu se opuse, era deja într-o altă lume, una în care existau doar senzații și arome. Rian îi prinse talia și pipăi cu falusul lui enorm și dur intrarea în canalul secret. Aroma lubrifianților, vaporii fierbinți ai feromonilor, imaginea celui pe care îl iubea îl făceau extrem de fericit și de excitat. Tot ținându-l cu brațul stâng de talia subțire, îi prinse cu cealaltă mână penisul fin dar dur și începu să îl frece furtunos, aprig, în timp ce propriul falus intra centimetru cu centimetru în acel tunel ce-l aspira spre neantul emoțiilor erotice. Lior începu să urle de durere se ridicase pe brațele fine și voia să se extirpe din posesia fulgerătoare și grea, dar Enigma avea o forță herculeană. Îl poseda, îl invada cu falusul enorm, îi freca penisul tot mai repede în timp ce mișcările de du-te vino deveneau din ce în ce mai aprige.

–Omega meu și numai al meu…al meu….ahhh….ești bun…tare bun…mmmmm….daaa aaaahhhh…

Lior simți cum penisul enorm se izbește de cloacă. Durerea era aprigă. rlă cât îl ținură rărunchii.

–Aaaaaaaa….aaaaaaaaaaaa…..mă doare, lasă-mă….dă-mi drumul….!!!!!Aaaaaaaa….

Enigma îl ținu și mai strâns, vocea lui era excitată corpul era excitat , ochii lui nu mai vedeau decât glanda de la ceafă care exhala un parfum înnebunitor, parfumul lui preferat, unic, rar: ceaiul alb…

Bătea aprig cloaca, voia să treacă , să deșire bucata aceea care-l împiedica să se desfășoare. Omega trebuia să devină complet al lui. Nimeni n-avea voie să profite de acei feromoni. Se apropie cu gura de glandă. Strigătele lui Lior erau din ce în ce mai slabe, se apropia orgasmul și era pierdut undeva în spațiu. Penisul rupse membrana și intră victorios acolo unde era „acasă” și în timp ce caninii lui Rian se înfipseră necruțători injectând veninul rășinii de chiparos, începu să formeze nodul. Omega crezu că va muri de durere, dar plăcerea ejaculării se suprapuse peste duritatea nodului și îl făcu să leșine.

…..

Rutul și căldurile celor doi durară 7 zile. Erau suspendați în crengile chiparosului și se scufundau împreună cu acele ramuri reci în marea fierbinte a frunzelor de ceai alb. Ariana și Mila se ocupară de ei în momentele în care erau fără cunoștință, făcând curat în cameră și spălându-i ca pe niște prunci. Aduceau mâncare și ceai alb cald. Aveau de fiecare dată lacrimi în ochi, copiii lor deveniseră bărbați.

În a șaptea zi, Lior și Rian își reveniră în fire. Erau unul în brațele celuilalt și nu se mai putea deosebi unde începeau și unde se terminau cei doi feromoni. Aerul avea tente de pădure dar și de coline înflorite cu muguri de Yi Zhen, părea că e iarnă, dar una uscată, privită din colțul unui foc cu lemne.Se priviră mult timp fără să vorbească, iar mângâierea mărcii de către Rian se termină cu un sărut tandru.