Partener de filmare – Capitolul 10

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 10

După ce filmările fuseseră reluate, Xu Zheyi nu mai intrase să le urmărească.

Preferă să rămână în salon ca să joace jocuri pe telefonul său mobil. Cui i-ar plăcea să fie judecat de observatori curioși în timpul unui astfel de acţiuni intime în care totul era dezvăluit?

Xu Zheyi nu putea decât să-și imagineze cum, peste câteva ore, avea să fie și el în aceeaşi situaţie. Ar arăta ca o broască în timpul unui curs de biologie, cu cele două picioare întinse, larg deschise pe pat, înconjurat de privitori curioşi – iar acest simplu gând îl făcea să se simtă inconfortabil.

Își băgă mâna în rucsac și scoase o cutiuţă mică galbenă cu pastile. Această cutie de medicamente le-a fost dată lui și lui Xiang și auzise că avea un efect afrodisiac. Iniţial ezitase să ia, dar apoi a scos două pastile și le-a băgat în buzunar.

În scurt timp, se auzi o bătaie în ușa salonului. Xu Zheyi se întoarse și îl văzu pe artistul de machiaj împingând ușa și intrând zâmbind.

– Hei, ai emoţii? zise acesta, salutându-l bucuros.

– Puțin, zâmbi Xu Zheyi și apoi întrebă:

– Au terminat?

– Ei bine, se pare că, în ciuda timpului petrecut, directorul nu este foarte mulțumit de rezultat, așa că așteaptă să vadă cum o să te descurci tu cu Ruka.

Xu Zheyi rămase uimit, iar fața lui devenise bulversată.

Să se uite și să vadă cum vor fi el și Ruka…

– Nu trebuie să fii neliniştit, doar lasă totul în seama lui Ruka. Ruka este foarte tare.

Artistul de machiaj continua să vorbească în timp ce îi pensa sprâncenele, dar Xu Zheyi pur și simplu renunță să mai vorbească cu acesta.

– Pielea ta arată foarte bine, ce faci de obicei pentru a o întreține?

În ciuda tăcerii lui Xu Zheyi, artistul de machiaj continuă, totuşi, să caute un subiect de conversație.

– Nu fac nicio întreținere, răspunse Xu Zheyi, spunând adevărul.

– Atunci trebuie să fie pentru că ești încă tânăr, ești student nu-i aşa?

– …Am deja 30 de ani.　　

Artistul de machiaj se opri din tot ceea ce făcea şi îl privi cu ochii larg deschiși de surprindere. Înainte ca acesta să-și poată exprima uimirea, auzi pe cineva vorbind ușor la intrare:

– Oh, ai deja 30 de ani.

Xu Zheyi și artistul de machiaj se uitară amândoi în spate și îl văzură pe Ruka stând cu ambele mâini încrucișate pe piept şi cu întregul său corp rezemat leneș de tocul ușii.

– Nu este politicos să tragi cu urechea când alții vorbesc, nu se putu abține Xu Zheyi să nu rostească.

Ruka intră încet în cameră, uitându-se la Xu Zheyi având colțul gurii uşor curbat în semn de dispreț.

– Mulțumesc.

– … ….

Xu Zheyi luase decizia să nu mai vorbească niciodată cu acest bărbat.

– Uau, dar nu-ţi arăți deloc vârsta, exclamă make-up artistul, care era în continuare foarte surprins.

Acesta nu se putu abține să nu-i atingă fața lui Xu Zheyi de câteva ori, apoi se întoarse către Ruka și-i spuse:

– De ce ai venit atât de devreme? Voi mai sta 10 minute aici.

– Voi aștepta atunci, răspunse Ruka.

Colțurile gurii lui Xu Zheyi tremurau, dar el hotărâse să ignore prezenţa lui Ruka și îşi închise ochii. Artistul de machiaj îi aplică rapid machiajul, care consta în special în utilizarea pudrei în zonele care deveneau ușor unsuroase precum fruntea, nasul, obrajii și bărbia. După aceea, îl mângâie vesel spunându-i:

– Ei bine, acum, te rog, dezbracă-te pentru că vreau să aplic niște cremă corectoare.

Xu Zheyi încremeni pentru o clipă, apoi aruncă imediat o privire îngrijorată către Ruka. Cealaltă parte îl privi înapoi, fără nicio încercare de a-și ascunde intenția de a se uita la el.

Îmi voi da jos haina, acest bătrân[1] nu se teme de tine!

Xu Zheyi se dezbrăcă rapid, aplaudându-se pentru curaj în sinea sa. Artistul de machiaj se aplecă imediat și îl examină cu atenție din față și din spate și folosi un corector pentru a acoperi câteva urme de acnee.

– Nu face pudra prea groasă, îi ceru Ruka acestuia.

– Nu vreau să-l ling și să mă trezesc cu gura plină de ea.

– Stai liniștit, pielea lui Zheyi este mai bună decât cea a unei femei. Nu mai are nevoie de pudră, răspunse artistul de machiaj.

… sunt încă aici, bine? se gândi Xu Zheyi în tăcere.

– Te rog să te schimbi cu această lenjerie, spuse artistul.

După ce termină de aplicat crema corectoare pe spate, make-up artistul îi înmână o piesă mică de vestimentaţie. Xu Zheyi o luă și constată că era de fapt o pereche de chiloţi albi mulaţi.

– Atunci voi merge la toaletă să mi-i pun, spuse el în timp ce se ridică în picioare.

– Ah, poți să te schimbi aici, te voi ajuta chiar să-ți tai excesul de păr pubian, replică artistul de machiaj fără nicio urmă de jenă.

Xu Zheyi fu uluit și îi aruncă inconştient o privire lui Ruka. Celălalt arătă o expresie rară, inconfortabilă, în timp ce evita contactul vizual.

– Nu trebuia să am tot părul ras…? întrebă el.

Tocmai termină de pus întrebarea și imediat își dădu seama ce se întâmplase.

Ticălosul!

[1] un mod arogant de auto-caracterizare, de referire la sine pentru că este mai mare ca vârsta decât partenerul său.