Partener de filmare – Capitolul 15

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 15

Xu Zheyi stătea sub duș, lăsând apa fierbinte să curgă peste el, starea lui de spirit fiind foarte complexă. Deși bărbăția îi atârna în sfârșit relaxată, fusese destul de nepoliticos să-și dea drumul de patru ori în timpul filmărilor. Chiar și atunci când era cel mai interesat de sex, nu avusese niciodată o asemenea desfrânare.

Își ciupi sexul nerușinat, dar tot ce simți fu o explozie de disconfort în partea inferioară a corpului. Nu, simțea profund că unele părți ale corpului lui tocmai se transformaseră.

Când își aminti cum regizorul se uitase la ei cu ochii plini de laudă atunci când strigă în cele din urmă „tăiați”, nu putu să nu fie copleșit de tristețe. Dacă ajunsese la punctul culminant din cauza penetrării, atunci asta însemna că de acum înainte va putea ejacula jucându-se cu fundul său?

Exista ceva în lume mai supărător pentru un bărbat heterosexual decât asta?

Începu să-și curețe cu grijă partea inferioară a corpului. Când degetele îi atinseră orificiul de intrare din fund, tresări din reflex. Locul acela părea umflat și chiar și ușoara frecare a lui de vârful degetelor îi lăsă o senzație de disconfort. Respiră adânc și își introduse cu mare grijă un deget până la încheietură, îl roti și apoi îl scoase afară.

Era ceva sânge prezent pe el, dar înainte de a-și putea face o idee despre cât de mult era, acesta fu spălat de apă. Hotărî să nu-i acorde importanță; la urma urmei, era doar un pic de piele rănită. Având în vedere mărimea și tenacitatea lui Ruka, era inevitabil să sufere și unele răni.

Voia doar să meargă acasă. Își spălă rapid restul corpului, se șterse cu prosopul, se schimbă la loc în hainele sale și ieși din baie. Personalul din exterior plecase aproape în totalitate – mai rămăsese doar producătorul, care verifica ușile și ferestrele. Când îl văzu pe Xu Zheyi ieșind, îi zâmbi și îi spuse:

– Ai muncit din greu astăzi.

– La fel și tu, ai nevoie de ajutor?

– Nu, voi pleca după ce închid toate ferestrele. Ne vedem peste câteva zile, răspunse entuziast producătorul.

În comparație cu atitudinea lipsită de griji a acestuia, Xu Zheyi era destul de preocupat.

Oh, Doamne…

Coborî cu greu scările, gândindu-se la faptul că urma să filmeze o nouă scenă în pat, iar inima lui era plină la infinit de melancolie. Încă simțea cum picioarele îi fuseser[ deschise la maxim și abia dacă se mai putea ține pe picioare. Nu știa cât timp avea să treacă până când acest sentiment avea să dispară definitiv.

Deschizând ușa, înaintă câțiva pași și apoi privi brusc în spate. Sub lumina slabă a felinarului stradal, Ruka stătea în picioare lângă uşă şi fuma. Ochii îi erau îndreptați direct spre el.

…Dacă aș fi știut, nu m-aș fi uitat înapoi.

Xu Zheyi se simți un pic stânjenit. Nu cu mult timp în urmă, el și bărbatul acela fuseseră îmbrățișați intim în pat. Cu toate acestea, după ce se ridicară din pat și se îmbrăcară, cei doi redeveniseră străini. Doi străini care făcuseră sex unul cu celălalt.

Dacă s-ar fi putut, el ar fi vrut să nu îl mai vadă pe Ruka în afara serviciului. Ruka, pe de altă parte, clar nu-și înțelegea propriile frământări interioare. Se uită la el, își aruncă țigara pe jos și îi spuse:

– Să mergem.

…..?

Xu Zheyi nu se putu abține să nu fie confuz și numeroase semne de întrebare începură practic să-i iasă deasupra capului. Chiar aruncă o privire înapoi pentru a se asigura că nu mai era nimeni în spatele său și că Ruka chiar vorbea cu el.

– Unde?

Nu, el ar fi trebuit să întrebe dacă existau alte planuri împreună.

– Te voi conduce acasă, explică Ruka, fără să stea pe gânduri.

O clipă mai târziu, continuă:

– Sau vrei să vii la mine acasă?

…Ce era cu această atmosferă ciudată de iubit-iubită pe care o simțea?

Xu Zheyi refuză în grabă:

– Nu, pot să mă întorc și singur, ar trebui să te grăbești și tu acasă.

Ruka fu surprins de răspuns și nu mai spuse nimic în replică. Xu Zheyi profită de ocazie pentru a fugi în grabă.

….. Era timid?

Un mic zâmbet apăru pe chipul lui Ruka la gândul inocenței percepute a lui Xu Zheyi.

Xu Zheyi se urcă pe bicicletă și se uită în oglinda laterală pentru a se asigura că Ruka nu îl ajunge din urmă. Ușurat că vederea îi era goală, ieși încet pe șosea. De fapt, nu fusese mare lucru. Poate că Ruka era întotdeauna atât de prietenos cu colegii săi.

Stai, ce se întâmplă cu mașina aia de acolo?

Xu Zheyi crezu că era doar imaginația lui, așa că se uită în continuare în oglinda laterală și chiar încetini. Planul lui fusese să lase mașina suspectă să treacă, dar nu se gândise că mașina din spatele său va încetini și ea.

Ce naiba?

Xu Zheyi se încruntă, își trase bicicleta la marginea drumului și se opri. Coborî și se îndreptă spre mașina care îl urmărea. Înainte de a apuca să bată la geam, fereastra fu deschisă dezvăluind chipul rece al lui Ruka.

Când văzu că era chiar el, Xu Zheyi nu se putu abține să nu întrebe neputincios:

– Big Brother, ce vrei să faci?

Cealaltă parte răspunse ca și cum ar fi fost firesc:

– Te conduc acasă.

Xu Zheyi rămase fără cuvinte, iar cele două persoane se aflară pentru o vreme într-o înfruntare față în față, până când un claxon de mașină se auzi nerăbdător din spate.

Voia să renunț la bicicletă… ca să mă conducă acasă? M-ar face să arăt ca o fată.

Xu Zheyi nu era încântat de acest gând al său. Continuă să-și mărească viteza, în speranța că vântul rece, care bătea pe lângă el, l-ar putea cumva răcori și scăpa de căldura pe care o simțea crescând în urechile sale.

De îndată ce Xu Zheyi își parcă bicicleta în fața casei sale, se întoarse și îl văzu pe Ruka venind lejer ținând o pungă în mână. Înainte ca el să poată întreba despre motivele pentru care venise acolo, Ruka îi împinse punga în față și îi explică:

– Se pare că sângerezi un pic acolo, ai aici niște unguent.

Chipul lui rămase impasibil în timp ce vorbea:

– Peste noapte s-ar putea să faci febră. Dacă temperatura depășește 38 de grade, ai aici și niște pastile pentru asta. 

– …De unde știi că am febră?

Xu Zheyi fu puțin jenat, dar în același timp și ușor șocat de comportamentul său profesionist. Pentru Ruka era imposibil să-i spună că fusese din cauză că își făcuse temele pe internet, așa că el trebui să simuleze o expresie de nepricepere și apoi îi ceru:

– Dă-mi numărul tău de telefon.

– Ce să-ți dau? întrebă Xu Zheyi, crezând că nu auzise clar.

– Numărul de telefon.

De data aceasta Ruka accentuă aceste cuvinte. Xu Zheyi fu surprins cu garda jos. Apoi, chiar dacă nu știa ce-i trece prin minte, îi dădu în mod inexplicabil numărul telefonului său mobil.

Ruka își introduse apoi propriul număr în telefonul lui Xu Zheyi și efectuă un apel. Când își văzu numărul apărând pe ecranul telefonului acestuia, starea lui se îmbunătăți vizibil și îi returnă telefonul lui Xu Zheyi.

– Dacă nu te simți bine, sună-mă oricând, îl sfătui Ruka.

Xu Zheyi dădu înțepenit din cap, apoi îl auzi spunând:

– Poți să urci.

Când Xu Zheyi se uită în jos de la fereastra camerei sale, putu să-l vadă pe Ruka lângă mașină, uitându-se înapoi spre el. Xu Zheyi nu știu ce să facă, așa că își întoarse privirea.

Goli punga pe măsuța din cameră. Era un unguent, un termometru și pastile antifebrile. Masa era aranjată ca un fel de pachet de îngrijire post-serviciu. Xu Zheyi rămase o vreme uitându-se la diferitele cutii primite cadou, se gândi la gest și le îndesă înapoi în pungă. Apoi o legă cu un nod și o aruncă în coșul de gunoi de lângă el.