Partener de filmare – Capitolul 16

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 16

Xu Zheyi își trăia viața de aproape 30 de ani. Nu crezuse niciodată că va veni o zi în care va deveni homosexual. Din acest motiv era îngrozit de situația actuală.

În acea noapte, Xu Zheyi deschisese iPad-ul său, în ciuda rațiunii sale sănătoase, și tastase „bărbați heterosexuali, anus, orgasm”. Chiar și simpla scriere a acestor trei cuvinte fu suficientă pentru a-l face să roșească de rușine.

Din fericire, rezultatele erau destul de normale și existau mulți bărbați, care căutau stimulare anală, prin masarea intenționată a prostatei.

Odată ce află că tot ceea ce se întâmplase în aceea noapte poate fi catalogat drept un răspuns fiziologic normal al unui bărbat, se calmă rapid. Totuși nu se putu abține; degetele începură din nou să alunece peste tastatură și porniră o altă căutare.

„Ruka, gay”.　　

Rezultatele acestei căutări erau foarte dezordonate, dar majoritatea dintre ele arătau că Ruka părea să fie al treilea cel mai căutat actor de filme pentru adulți și cel mai tânăr din filmul lor actual. Douăzeci și doi de ani…

Xu Zheyi fu șocat la început, dar în scurt timp un rânjet îi apăru pe față. Era doar un puști nebun, chiar dacă trupul său era deja maturizat…

Se simțea instantaneu puțin înfierbântat în jurul urechilor din cauza acelui șir de gânduri, așa că respinse în grabă ideea răsărită în minte.

Se prăbuși pe pat, ținând încă iPad în mână. Evident că era complet epuizat, dar nu se putea controla. Deschisese unul câte unul site-urile cu Ruka și le citise până la ivirea zorilor.

De fapt, erau foarte puține informații disponibile despre Ruka. Aproape toate imaginile publicate erau capturi de ecran luate din filmele sale. Xu Zheyi reuși să găsească informații mărunte, cum ar fi faptul că avea 20 de ani atunci când debutase în industrie, că filmase patru filme mari pentru adulți (AV-uri) și că nu existau date care să sugereze că ar avea înclinații homosexuale.

Site-ul la care se uită cel mai mult conținea o singură fotografie. Fotografia nu era o captură de ecran și, probabil, era singura fotografie care îl prezenta pe Ruka în afara activității sale.

În fotografie el arăta foarte copilăros, probabil avea 17-18 ani. Întindea spre aparatul de fotografiat degetul mijlociu, iar râsul lui copios îi expunea chiar și dinții de tigru.

Xu Zheyi fu șocat să se gândească la Ruka ca fiind incredibil de drăguț, iar apoi se simți imediat puțin neliniştit. Zâmbetul acela era atât de drăguț și de vesel, de ce folosea o față atât de impasibilă zilele acestea?

Xu Zheyi era puțin întristat din cauza asta. Cu toate acestea, continuă să se uite iar și iar la fotografie – chiar și numele proprietarului albumului fu întipărit în memoria sa.

În acea noapte, în timp ce dormea, Xu Zheyi făcu, întocmai cum spusese Ruka, o febră ușoară. Cu toate acestea, starea sa fizică era foarte bună și, în afară de transpirație și de senzația de disconfort lipicios, se simțea destul de bine din cap până în picioare.

Deși nu ajunsese să folosească lucrurile oferite de Ruka, când veni momentul să arunce gunoiul, se repezi să salveze punga de plastic, apoi o îndesă într-un sertar pentru a o folosi mai târziu.

Din ziua filmării, bărbatul, care se purtă atât de drăguț față de Xu Zheyi în acea noapte, nu îl sună nici măcar o dată.

****

În următoarea zi de filmare, Xu Zheyi sosise cu 10 minute mai devreme la locația convenită. De data aceasta, pentru că toți cei patru actori urmau să participe împreună la filmare, fuseseră trimise două echipe de cameramani.

Pentru a găzdui persoanele suplimentare, realizatorii trimiseseră două microbuze: unul pentru actori și unul pentru personal. Xu Zheyi se urcă în mașină imediat ce sosi. La scurt timp după aceea, intră și Ah Li după el.

Deși trecuseră doar câteva zile de când îl văzuse ultima oară, întreaga lui înfățișare se schimbase de parcă ar fi fost posedat de un demon. Era slăbit și avea cearcăne negre sub ochi. Xu Zheyi fu surprins să-l vadă așa și întrebă:

– Nu te simți bine?

Ah Li afișă un zâmbet ironic și răspunse:

– Sunt bine, doar că noaptea trecută nu am dormit cum trebuie.

Văzând o față atât de tristă, Xu Zheyi se gândi:

Poate că nu doar noaptea trecută nu dormise bine?

Deși știa să nu trebuie să întrebe mai mult de atât, spuse totuși:

– Dacă ai probleme ce nu pot fi rezolvate, te poți consulta cu mine.

Ah Li era prea stânjenit să se uite la el și, tocmai când Xu Zheyi a crezu că acesta va refuza politicos, el se bâlbâi ușor și mărturisi:

– Sunt puțin îngrijorat că astăzi ar putea să nu mi se scoale…　

Deci se dovedi a fi genul acesta de problemă. Xu Zheyi ezită puțin, dar în cele din urmă băgă mâna în geantă și apucă cutia de pastile galbene. Luă două dintre ele și i le dădu lui Ah Li explicându-i:

– Ar trebui să le iei pe amândouă cu aproximativ o jumătate de oră înainte de filmare. Îți pot garanta că sunt foarte eficiente.　

I le recomandă pe baza propriei experiențe cu Ruka. Ah Li arătă o expresie reticentă, apoi întrebă cu voce joasă:

– Ești sigur că acest medicament este fără risc?

Această întrebare îl blocă pe Xu Zheyi pentru o clipă. Se gândi la reacția sa după ce luă pastilele; se simți puțin agitat, dar după câteva zile nu mai avu niciun sentiment de dependență – ca să nu mai vorbim de faptul că era sigur că Xiang nu i-ar fi dat ceva dăunător.

– Cred că este în regulă, răspunse el încet.

În timp ce cei doi bărbați își vorbeau în șoaptă, ușa fu împinsă agresiv. Amândoi își îndreptară privirile spre aceasta și fură întâmpinați de expresia încruntată a lui Xiang.

– Primii oameni care sosesc ar trebui să stea pe bancheta din spate, nu știți nici măcar manierele de bază?

Xiang fu incredibil de sarcastic. Xu Zheyi se obișnuise treptat cu acest tânăr maestru, care vorbea mereu destul de agresiv; de aceea nu era prea îngrijorat de asta și îi replică:

– Am auzit doar de primul venit, primul servit.

Nu își dădu seama, dar probabil că atitudinea sa indiferentă îl făcu pe Xiang să se înfurie și mai tare. Expresia i se îngustă și era pe cale să spună ceva, dar fu întrerupt de o întrebare, care veni din spatele lui:

– De ce nu intri?　

Când auzi acea voce, întregul corpul lui Xu Zheyi încremeni, dar apoi se grăbi imediat să simuleze o înfățișare confortabilă. Apariția lui Ruka îl făcu pe Xiang să tacă. Xu Zheyi și Ah Li se ridicaseră de pe scaunele pe care stăteau și se mutaseră ascultători pe bancheta din spate.

Xiang avu ochii lipiți de spatele lui Ruka tot timpul. Deși privirea lui era foarte vizibilă, Ruka părea să nu fie conștient de asta. Își scoase ochelarii de soare fără nicio expresie pe față și, în timp ce îl așteptau să urce în vehicul, el îl informă pe Ah Li:

– Se pare că directorul te caută.

Ah Li fu surprins și întrebă:

– Directorul mă caută pe mine?　

De data aceasta, lui Ruka îi era prea lene să vorbească, așa că doar dădu ușor din cap. Ah Li era evident destul de speriat de regizor și îi mulțumi în grabă, fugind spre mașina în care se afla directorul.

Ruka se urcă în mașină și, în loc să ocupe unul dintre locurile aflate libere, aruncă fără milă lucrurile lui Ah Li de pe bancheta din spate și se așeză în locul lui.

– Chiar îl caută directorul? întrebă Xu Zheyi cu o oarecare îndoială.

– Am spus „se pare”, zise Ruka fără nicio urmă de vinovăție…

Ticălosul.

Xu Zheyi fu nevoit să-și rețină dorința de a-l lovi cu pumnul.

La scurt timp după aceea, Ah Li se întoarse la microbuz. Chiar dacă știa deja că fusese păcălit, zâmbi și se așeză pe scaunul pasagerului din față. Xu Zheyi avusese întotdeauna o părere bună despre astfel de indivizi cu un comportament moderat, așa că se trezi vorbind ușor cu el în timp ce călătoreau.

Pe tot parcursul călătoriei cu mașina, singurul lucru care se auzea era conversația lor. Ruka ascultă cu răceală discuția timp de 30 de secunde, apoi zâmbi, își puse ochelarii de soare la loc și închise ochii pentru a se odihni.

Desigur, știa ce joc joacă Xu Zheyi. Încerca să-i atragă atenția manifestând un comportament intim față de un alt bărbat. Ruka mai experimentase înainte această stratagemă din partea altora, dar în această situație nu putu nega că o simți un pic periculoasă.

Din spatele ochelarilor de soare, deschise pe jumătate ochii pentru a-i arunca o privire laterală lui Xu Zheyi. În timp ce îl privea pe el și pe celălalt discutând fericiți, se simțea destul de dezamăgit.

Cu siguranță nu ar fi recunoscut că așteptase timp de două zile întregi ca Xu Zheyi să-l sune. Umbla cu telefonul mobil peste tot. Dacă făcea o baie, îl lua cu el, în timp ce dormea, îl punea nu departe de corpul său – îi era teamă să nu rateze momentul în care acesta urma să-l sune.

Nu era ca și cum nu s-ar fi gândit să ia inițiativa de a-l suna mai întâi. În noaptea precedentă, un prieten de-al lui îl întrebase chiar:

– Te-ai îndrăgostit?

Ruka îngheță la auzul acestui cuvânt și, după un timp, își aminti în sfârșit că ieșise să bea o bere.

– De ce întrebi? răspunse întrebător, privindu-și prietenul cu un ochi vigilent.

– Pentru că te uiți la telefonul tău mobil la fiecare trei secunde și se pare că ai mari speranțe că va suna imediat. De obicei, oamenii care se comportă în acest fel nu așteaptă vreo informație importantă de afaceri. Așteaptă, de fapt, un contact de la persoana pe care o place…

– El mă place, îl corectă Ruka imediat.

Prietenul său ridică din umeri și spuse:

– Ei bine, tu ești șeful.

Atitudinea lui apatică îi provocă lui Ruka o nemulțumire extremă, așa că Ruka aruncă imediat cea mai puternică dovadă a sa:

– Mi-a dăruit virginitatea sa.

– Oh, spuse prietenul său. El dădu apoi din cap și întrebă:

– Îți place de ea?

– El mă place pe mine, îl corectă Ruka nerăbdător, adăugând:

– Și a fost atât de timid când i-am spus că îl voi conduce acasă.

– Tu o placi.

Deși nu înțelegea ce a vrut să spună Ruka vorbind despre un el în propozițiile sale, prietenul ținu să sublinieze totuși foarte sigur concluzia sa finală.

Ruka era furios:

– Am spus că el mă place…

– Dacă te place cu adevărat, atunci de ce nu a sunat până acum?

Cuvintele prietenului său îl înjunghiară ca un cuțit:

– Chiar dacă i-a plăcut suficient de mult încât să-ți ofere prima sa dată, dacă nu ia inițiativa de a te contacta, atunci nu este un pic prea rezervat? Oare să fie acesta adevărul?

Să nu fie prima lui dată…?

Ruka rămase pierdut pe gânduri, iar apoi fu complet luat prin surprindere de următoarele cuvinte ale prietenului său:

– Poate că amândoi sunteți atașați unul de celălalt, dar amândoi continuați vă chinuiți puțin, așa că poate cealaltă parte simte că tu nu ai niciun interes.