Partener de filmare – Capitolul 21

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 21

Scena sexului în patru fusese finalizată, aceasta reprezentând și sfârșitul primului film GV.

Membrii personalului se apucară rapid de treabă și făcură curățenie în așteptarea ieșirii la o masă festivă. Aceștia făcură un vacarm uriaș cerându-i directorului să ofere o masă pentru toată echipa.

Din fericire, regizorul fu pregătit pentru asta și arătă un semn din mână că este în regulă. Toată echipa se îngrămădi în mașini și plecă, ajungând cu toții în scurt timp pe o stradă a orașului, cunoscută pentru numeroasele sale restaurante.

Din acest motiv, deși era deja 11 noaptea, strada era încă zgomotoasă și destul de aglomerată. Echipa găsi un magazin de stir-fry[1] curat în care să se așeze. Începură iute să arunce cu banii, comandând mai multe feluri de mâncare scumpe și sake[2].

Regizorul le aruncă tuturor o privire aprigă, dar în cele din urmă își acceptă înfrângerea în tăcere. În scurt timp, regizorul nu mai părea să fie supărat și, spre surprinderea tuturor, fu primul care deschise două sticle de sake.

Turnă un rând generos pentru întreaga echipă, apoi îl chemă pe Ruka – pe care îl iubea și îl ura în același timp – ca să bea cu el.

Ruka depusese eforturi semnificative pentru a se asigura că va sta lângă Xu Zheyi, așa că, bineînțeles, nu era dispus să-și lase cu ușurință locul altcuiva. Din păcate, regizorului nu îi păsă de astfel de lucruri și trimise doi asistenți puternici, care practic îl târâră până acolo.

Imediat ce Ruka plecase, Ah Li îi călcă pe urme ca să ocupe locul rămas liber. Se aşeză lângă Xu Zheyi, ţinându-şi băutura în mână.

– Mulțumesc pentru pastile, ținu acesta un toast  pentru Xu Zheyi șoptindu-i mulțumirile sale.

Xu Zheyi se uită la sake și apoi îl întrebă:

– Chiar simți că au fost utile?

Ah Li se gândi o clipă, apoi spuse:

– Nu am simțit nimic la început, dar apoi efectul m-a lovit dintr-o dată și am fost complet…

Nu știa ce să gândească sau să spună, iar fața i se îmbujoră brusc. Xu Zheyi nu era interesat să-i studieze starea psihologică, așa că dădu din cap în grabă.

În acel moment, chelnerul le aduse mâncarea. Echipa așezată în jurul mesei își ținea bețișoarele de parcă ar fi fost niște arme, gata să ducă un război pentru mâncarea care se afla în fața lor.

Xu Zheyi se alătură și el rapid luptei. Deși încă mai exista o barieră de comunicare cauzată de faptul că echipa de filmare era în mare parte japoneză, după câteva pahare de sake, toată lumea se înțelegea mult mai bine și fără probleme.

Toți cei de acolo continuară să se simtă bine până când restaurantul anunță închiderea, iar apoi aceștia cerură cu insistență să meargă în altă parte pentru a continua sărbătorirea.

Chiar atunci, Xu Zheyi realiză profund durerea corpului său bătrân. Sexul intens era pur și simplu prea împovărător pentru el. Când tocmai terminaseră de filmat, nu simțise nimic cu adevărat, dar după o masă sățioasă, o oboseală profundă îl cuprinse până la oase.

Era copleșit de o senzație de epuizare și de lene și, deși nu voia neapărat să doarmă, își dorea totuși să găsească un loc liniștit, unde să se întindă și să se odihnească pentru o vreme. Astfel sfârșise prin a se așeza pe o bancă de pe trotuar.

Majoritatea membrilor personalului se înghesuiseră într-un magazin din apropiere și erau ca niște lăcuste care măturau rafturile de tot felul de băuturi alcoolice și gustări.

Plănuiau cu entuziasm să ia totul înapoi la hotel pentru a mânca și a bea. Câțiva oameni se adunaseră în fața ușii magazinului pentru a fuma, discutând între ei în timp ce așteptau.

Ruka era unul dintre puținii care rămaseră afară și stătea de unul singur. În acel moment Xu Zheyi nu era prea departe. Ruka nu spuse niciun cuvânt, dar îi făcu semn lui Xu Zheyi să vină la el mișcând din degetul arătător.

Xu Zheyi nu era complet convins că acea mișcare îi era adresată și dorea o confirmare că cealaltă parte îl chema. Ruka nu vorbi și doar acceleră mișcarea degetului arătător. Xu Zheyi se conformă și începu să se îndrepte spre Ruka.

Cealaltă parte fu evident mulțumită de atitudinea ascultătoare a acestuia. Un zâmbet prostesc îi lumină fața făcând vizibili dinții lui ascuțiți, de tigru. Când Xu Zheyi îi văzu zâmbetul, simți cum bătăile inimii i-o luară la trap și nu se putu abține să nu încerce să arunce o a doua privire. Când se uită mai atent la acesta, îl găsi pe Ruka privindu-l direct în față, cu ochii relaxați și, evident, complet beat.

– Hei, ești bine? întrebă Xu Zheyi, amintindu-și că Ruka fusese chemat de director și pus să bea fără milă. Nu se putu abține să nu fie puțin îngrijorat.

Ruka nu-i luă în seamă îngrijorarea, îl apucă de încheietura mâinii și îl trase după el. Cei doi bărbați traversară aleea, făcură întâi stânga și apoi dreapta, după care se opriră la un rând de biciclete[3] .

Exact când Xu Zheyi își simți capul plin de semne de întrebare, îl văzu pe Ruka încercând una dintre încuietori, iar semnele sale de întrebare se transformară imediat într-o transpirație rece.

– Hei…

– Hai, sus, a fost greu să găsesc o bicicletă deblocată, zise tipul beat, care se apropie rapid și bătu cu palma pe portbagajul din spate, apoi zâmbi către acesta.

… Ce naiba faci?

Xu Zheyi, care nu putea opune nicio rezistență zâmbetului lui Ruka, începu imediat să urască „fierul pentru că nu devenise oțel ”[4] .

****

Cei doi bărbați se urcară pe bicicleta furată și își începură călătoria oarecum șerpuită spre necunoscut. Șezutul din spate nu era deloc confortabil, mai ales când treceau pe o porțiune de drum accidentată. Xu Zheyi avea dureri atât de mari în fund, încât se gândi că poate erau cauzate de hemoroizi.

Tocmai când intenționa să se dea jos de pe bicicletă, Ruka se opri în cele din urmă și anunță:

– Am ajuns.

Xu Zheyi coborî de pe scaunul din spate și îl urmă pe Ruka câțiva pași. Atunci fu momentul când se auzi sunetul valurilor. Era marea noaptea.

Cei doi bărbați își scoaseră pantofii lejer și îi lăsară la marginea drumului, apoi se îndreptară spre plajă. Nisipul încă purta ceva din căldura soarelui de peste zi, iar briza mării era răcoritoare.

Odată ce fuseseră expuși vântului rece, cei doi bărbați, care se simțeau atât de înfierbântați din cauza alcoolului, se dezmeticiră imediat.

– De unde îmi știi numele complet?

După ce stătu umăr la umăr cu Ruka pe plajă pentru o vreme, Xu Zheyi ridică în cele din urmă această întrebare din curiozitate. Ruka, desigur, nu recunoscu că îl căutase pe Google și răspunse:

– Era scris în scenariu.

…Un nonsens total. Xu Zheyi era convins că răspunsul lui era o minciună, dar nu voia să forțeze nota întrebând din nou. Se întinse pe nisip și se uită la stelele de pe cerul nopții, iar Ruka i se alătură.

Poate că era din cauza influenței alcoolului, dar reușise să se relaxeze complet. Era rar când nu se simțea stânjenit, chiar dacă Ruka era chiar lângă el. Cei doi purtară mai departe o conversație fără sens, când deodată Xu Zheyi întrebă:

– Hei, de ce ai vrut să filmezi în AV, ah?

– Am pierdut un pariu, răspunse Ruka indiferent.

Xu Zheyi avu brusc o presimțire ciudată, așa că își continuă seria de întrebări:

– Atunci ai luat un rol în GV pentru că…

– Am pierdut un alt pariu.

… Ce fel de persoană era aceasta?

Xu Zheyi rămase fără cuvinte. După un timp, întrebă din nou:

– Ce fel de pariu?

Ruka era probabil somnoros pentru că își freca ochii ca un copil. Încercase din răsputeri să se gândească la un răspuns, apoi zise:

– Se pare că jucam cărți. Eram beat și nu-mi mai aminteam, dar prietenul meu mi-a spus asta a doua zi dimineață.

Era o farsă, nu?

Xu Zheyi rămase fără cuvinte și nu se putu abține să nu întrebe:

– Te-ai gândit vreodată la posibilitatea ca prietenul tău să te fi înșelat?

– De ce m-ar minți? întrebă Ruka cu o voce nedumerită.

Gândind clar, Xu Zheyi simți brusc că mintea i se umple cu gânduri complexe și schimbă imediat subiectul întrebând:

– Este un prieten bun?

– Ne cunoaștem încă din copilărie. Deși este un nemernic, abilitățile lui de filmare sunt excelente.

Într-o clipă, Xu Zheyi se gândi la proprietarul albumului online, care fotografiase zâmbetul vesel al lui Ruka. Fără să-i examineze starea de spirit, el se prefăcu indiferent și întrebă:

– Cu ce activitate se ocupă?

Ruka se gândit un moment, apoi răspunse:

– Nu l-am întrebat asta, dar toate AV-urile mele au fost filmate de el.

Xu Zheyi se încruntă și simți că povestea devenea din ce în ce mai ciudată. Ruka nu părea să se gândească la asta. Își băgă mâna în buzunar, scoase câteva artificii și îi întinse una lui Xu Zheyi:

– S-o facem?

Xu Zheyi nu avu niciun motiv întemeiat să spună nu. Cei doi oameni se ridicară și cooperară la înfigerea baghetei de artificii în nisip, apoi aprinseră fitilul. Priviră apoi cum flori colorate erau pictate pe cer, apoi aterizau pe pământ.

Xu Zheyi încă mai simțea că doi bărbați adulți aflați în miezul nopții, pe malul mării, lansând focuri de artificii, arătau ca doi fătălăi. În ciuda acestui fapt, furișarea ocazională pentru a face așa ceva, de fapt, era o senzație un pic plăcută.

– Ar fi fost chiar perfect dacă am avea și niște bere acum, se plânse el, neputând să se oprească din oftat după ce vorbise.

Ruka îi auzi cuvintele și colțurile gurii i se ridicară încet. Xu Zheyi încă se mai gândea la asta când îl văzu pe acesta scoțând încet o sticlă de bere din interiorul hainei sale.

– … Pot să-ți verific buzunarele? întrebă Xu Zheyi, surprins.

Ruka încercă să-i reziste, dar nu se putu abține să nu râdă și să-și arate cei doi dinți ca de tigru. Aspectul lui era destul de masculin, iar când fața îi era lipsită de expresie, părea mult mai matur. Cu toate acestea, de îndată ce văzu acei dinți de tigru, aura lui de indiferență scăzu, iar înfățișarea sa copilăroasă rămase destul de încântătoare.

Xu Zheyi îi privi zâmbetul timp de două secunde și simți clar că acest bărbat avea farmecul de a cuceri bărbați și femei deopotrivă. Din păcate, Ruka înțelesese greșit răspunsul lui lent. Zâmbetul i se stinse, apoi se încruntă dintr-o dată și întrebă:

– Sunt urât?

– Ce vrei să spui cu asta?

Xu Zheyi n-avea nicio idee despre ce spunea acesta dintr-o dată. Ruka își trecu degetele peste colțul gurii și fu puțin jenat:

– Prietenul meu mi-a spus că atunci când zâmbesc sau râd, sunt greu de privit.

… Cum a putut să-i spună asta?

Xu Zheyi nu putea înțelege de ce prietenul său ar fi spus așa ceva și chiar începuse să se îndoiască de propria estetică.

– Nu știu, râzi și zâmbește din nou pentru mine, spuse el.

Ruka trebuie să fi fost într-adevăr foarte beat. Devenise complet ascultător și binevoitor. El se conformă imediat solicitării publicului și zâmbi. Până și ochii lui erau încrețiți, iar privirea îi era foarte inocentă – dar și ispititoare.

Xu Zheyi își simți inima bătând cu putere, dar gândul că cineva ar fi putut să-i vadă această expresie nu îi plăcu.

– Ei bine, spuse el, zâmbind ironic la propria sa ipocrizie, nu ești prea arătos.

Ruka își ascunse instantaneu zâmbetul, iar fața îi redeveni dintr-o dată impasibilă:

– Ți-am spus deja că sunt așa.

Xu Zheyi se uită la Ruka. Nu era sigur de ce își dădea seama, dar putea simți pe neașteptate că sub acel chip rece se afla un sentiment de tristețe și inima i se înmuie.

– Nu mă deranjează că îmi zâmbești așa, dar în fața altora, cred că cel mai bine ar fi să te controlezi puțin, spuse el.

Xu Zheyi se simțea din ce în ce mai vinovat pe măsură ce vorbea. În timp ce discuta, observă imediat că ceva nu era în regulă.

– Stai așa, ar putea fi posibil ca același prieten care ți-a spus să nu zâmbești în fața celorlalți să-ți fi spus aceleași cuvinte ca și mine?

Ruka se încruntă în timp ce se gândea:

– El mi-a spus doar că nu ar trebui să râd în preajma celorlalți, ca să nu îi sperii pe cei din jurul meu.

Xu Zheyi făcu o pauză și se gândi că gura prietenului său era prea crudă, apoi continuă să-i spună cu prudență bănuielile:

– Este posibil ca acest lucru să-ți fi spus chiar prietenul tău care te filmează?

– De unde ştii? întrebă Ruka confuz.

Bingo!

Xu Zheyi nu se putu abține să nu-și admire propria abilitate de detectiv. Puse cap la cap indiciile oferite de Ruka. Când se gândi la asta, realiză că prietenul lui Ruka era foarte ciudat.

Nu numai că îi întinsese o cursă ca să filmeze AV-uri filmate exclusiv de el, dar era, de asemenea, clar că voia să aibă zâmbetele lui Ruka doar pentru el…

Tocmai când intenționa să îi dea de înțeles lui Ruka că prietenul lui, evident, avea niște sentimente mai profunde pentru el, observă că urechile celuilalt bărbat se înroșiră. Ruka insistă discret:

– Este doar un prieten obișnuit, nu trebuie să fii supărat.

Lui Xu Zheyi îi trebuiră trei secunde ca să înțeleagă unde voia să bată Ruka. Se grăbi să încerce să explice că nu era ceea ce credea el, dar de îndată ce văzu privirea blândă din ochii lui Ruka, cuvintele pe care intenționa să le rostească au fost retrase și spuse pur și simplu:

– Eh.

Atmosfera deveni imediat ciudat de ambiguă. Cei doi bărbați, care adineauri râdeau și vorbeau, tăcură. După o clipă, se aplecară în față și aprinseră împreună ultimul foc de artificii, ca și cum ar fi avut o înțelegere tacită.

– Vrei să ne sărutăm?

În fața artificiilor colorate, întrebarea lui Ruka sună puțin nefiresc. Xu Zheyi nici măcar nu avu timp să refuze, că buzele lui Ruka își găsiră deja ținta.

Fusese un sărut foarte ușor, fără nicio atingere de limbă, moale și dulce ca un prim sărut sincer. Evident, ei făcuseră lucruri mult mai obscene împreună, dar Xu Zheyi simți că acest sărut îi făcu inima să bată într-un mod inexplicabil, iar o roșeață i se răspândi pe întreaga față.

[1] în care ingredientele sunt prăjite într-o cantitate mică de ulei foarte fierbinte în timp ce sunt amestecate sau aruncate într-un wok.

[2] Sake este o băutură alcoolică japoneză făcută din orez fermentat.

[3] Nu se specifică dacă acestea erau motociclete sau scutere motorizate.

[4] A urî fierul pentru că nu este oțel este o expresie care înseamnă „a avea resentimente față de cineva pentru că nu a reușit să se ridice la anumite așteptări, să aducă îmbunătățiri” și se referă la el însuși, nu la Ruka.