Partener de filmare – Capitolul 8

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 8

Pentru a mări la maxim spațiul de filmare, același loc pe care Ah Li și Xiang îl foloseau de dimineață ca “reședință de coabitare”, prin înlocuirea unor piese de mobilier și o redecorare rapidă, se transforma imediat în cuibul de dragoste al lui Xu Zheyi și Ruka.

După ce se machiase, Xu Zheyi ieși în balconul neocupat de nimeni și începu să citească din nou scenariul. Programul anunțat pentru ziua de astăzi includea doar o frântură din așa-zisa viață de zi cu zi a lui și a lui Ruka. Pentru a evita comiterea unei greșeli ca în timpul audiției, Xu Zheyi se hotărî să memoreze fiecare detaliu al scenariului pe care îl avea în mână.

Ușa balconului fu deschisă, însă, brusc în acel moment. Xu Zheyi se uită înapoi cu coada ochiului, iar mușchii i se încordară din reflex. Era Ruka.

– Hei, salută Xu Zheyi cu un zâmbet rigid.

Ruka se uită la el, dădu din cap cu indiferență, apoi se duse într-o parte să fumeze. Xu Zheyi încercă să își concentreze din nou atenția asupra scenariului, dar ochii săi nu mai putură fi controlați și se orientară spre Ruka. Voia să-l privească în mod “normal”, dar mintea sa îi tot reamintea imaginea lui Ruka dezbrăcat, motiv pentru care începea să regrete vizionarea filmului.

– Vrei să fumezi? întrebă Ruka.

Simțind privirea rătăcitoare a lui Xu Zheyi, Ruka îşi încruntase sprânceana, înțelegând greşit că și acesta ar vrea să fumeze. Xu Zheyi nu putu să recunoască că nu era un fumător activ și acceptă invitația rostind un mulțumesc.

Cei doi bărbați stăteau foarte aproape unul de celălalt, iar Ruka se aplecă spre Xu Zheyi pentru ca acesta să își aprindă țigara. Într-o poziţie atât de apropiată, respirația lui Ruka reușise să-l gâdile pe Xu Zheyi, făcându-i părul de pe cap să i se ridice. Cu toate astea, el se simţi puțin ușurat, gândind:

Iată, m-am speriat, asta înseamnă cu siguranță că sunt un heterosexual.

– S-ar putea să fie puțin cam târziu să mă prezint, dar vreau oricum să o fac, spuse Xu Zheyi, afişând cel mai prietenos zâmbet pe care îl putu schița, apoi continuă:

– Bună, sunt Zheyi.

Ruka reacționă, însă, nerecunoscător și-i răspunse rece:

– Știu, este scris în scenariu.

Xu Zheyi dezvălui inconștient câteva convulsii faciale şi adăugă:

– De obicei, într-un astfel de moment ar trebui să te prezinți și tu.

– De ce?

Pentru că asta e eticheta de bază, nu? gândi Xu Zheyi în tăcere şi luă decizia să sară hotărât peste acest subiect:

– Am vrut să-mi cer scuze pentru ultima reprezentație. Nu sunt obișnuit ca bărbații să mă atingă, de aceea, dacă este posibil, sper că nu va trebui să avem un contact fizic, altul în afara cerințelor scenariului, spuse Xu Zheyi.

– Oh, fu singurul răspuns pe care îl dădu Ruka.

Xu Zheyi nu se putu abține să nu se uite la Ruka cu ochi şocați. Avea senzația că răspunsul acestuia nu era unul atât de simplu, dar atitudinea sa era în continuare atât de impasibilă încât nu putea să îl citească. Astfel, cei doi oameni rămaseră o vreme serioşi, fumând în tăcere.

Tocmai când Xu Zheyi era pe punctul de a găsi o scuză pentru a pleca, producătorul executiv veni să îi roage să ia loc pe canapea. Scena era gata de filmare, iar regizorul terminase ultima ajustare a luminii. Odată ce se așezară, acesta dădu semnalul de începere a filmării cu o lovitură de clachetă.

În fața camerei de filmat, Xu Zheyi fu nevoit să-și păstreze zâmbetul lipit pe față și se abţinu de la nevoia de a se încrunta. Simțea că bărbatul se tot sprijinea de el, ajungând să își pună toată greutatea pe el. Fu nevoit să își poziționeze în mod firesc cotul drept între el și Ruka, încercând astfel să menţină puțină distanță între ei.

– De cât timp vă cunoașteți? adresă regizorul prima întrebare.

– Ne cunoaștem de aproape un an. Ne-am întâlnit la petrecerea unui prieten… începu Xu Zheyi să își recite replicile, dar dintr-o dată simți că ceva nu era în regulă. O mână îi urca încet pe spate, până spre ceafă, urmând ușor linia coloanei vertebrale. I se făcu pielea de găină pe tot corpul, dar reuși cumva să păstreze un zâmbet puternic.

Oh, la naiba!

Xu Zheyi nu se putu abține să nu-i arate lui Ruka marele deget mijlociu în adâncul inimii sale.

– Ruka, care este idealul tău într-o relație? întrebă regizorul, în timp ce camera se îndrepta încet către Ruka.

Xu Zheyi profită de ocazie și se prefăcu imediat că se întoarce spre Ruka, aparent pentru a-i asculta răspunsul, dar de fapt el încerca doar să scape de mâna acestuia de pe spatele său.

Cu toate acestea, mișcarea făcu de fapt lucrurile mai convenabile pentru Ruka. Buzele sale dezvăluiră un mic zâmbet, iar apoi mâna sa mare apăsă cu putere pe spatele lui Xu Zheyi, cuprinzând întregul corp al acestuia aproape de sânul său. În ciuda mișcării sale, felul în care se vedea pe obiectiv era mai degrabă ca și cum Xu Zheyi se cuibărea în el pentru o îmbrățișare.

– Îi place să fie răsfățat, explică Ruka într-un mod nepăsător, care nu lăsă loc de negare.

Xu Zheyi se simți nedreptățit până la moarte. Stând acolo, înfășurat în brațele lui Ruka, îi venea să-l lovească cu pumnul pentru a-și arăta nevinovăția. Ruka se uită spre el și întrebă apoi:

– Atâta timp cât vreau să-l răsfăț, pot s-o fac?

Regizorul răspunse în glumă:

– Sunt mulți bărbați și femei care te plac și ar dori să fie chiar acum în această postură.

– Sentimentul este diferit, răspunse Ruka zâmbind.

Xu Zheyi aruncă pe furiș o privire spre obiectiv și ghici că acum ecranul arăta un prim plan al părții superioare a corpului lui Ruka. Așa că profită de ocazie pentru a-și întinde mâna, părând de parcă și-ar fi sprijinit-o de piciorul lui Ruka, și îi aplică o ciupitură răzbunătoare pe interiorul coapsei.

– Îmi place și entuziasmul lui Zheyi, spuse Ruka.

El apucă rapid și precis mâna vulnerabilă a lui Xu Zheyi, o prinse și o puse rapid între picioarele sale, apoi aruncă o privire oarecum timidă la cameră. Cameramanul luă seamă de gest și trase camera în jos pentru a-i urmări direcția ochilor săi.

Oh , oamenii din spatele scenei înțeleseseră imediat așa-numitul entuziasm din răspunsul cu subînțeles al lui Ruka, atunci când fusese dezvăluită ipostaza ambiguă a lui Xu Zheyi.

– Dar uneori trebuie să mă adaptez cu el atunci când depășește limita, recunoscu Ruka, făcând o expresie stânjenită, dezvăluind un pic de îngrijorare.

– Sper că nu mă va displace pentru asta.

Oamenii care îi priveau lăsau impresia că vedeau adevăratele sentimente ale lui Ruka pentru partenerul său. Era atât de blând și cu suflet tandru. Apoi își îndreptară imediat privirea spre Xu Zheyi. Cu mulțimea de oameni fixându-l cu privirea, venele de pe fruntea lui Xu Zheyi începură să iasă în evidență. Încercă, fără succes, să-și recupereze mâna care îi era apăsată pe organul plin de viață al celuilalt. Gura îi tremură dar, după scurt timp, răspunse, cu o expresie goală:

– Bineînțeles că nu.

****

– Ce s-a întâmplat astăzi? întrebă artistul de machiaj al lui Ruka, în timp ce făcea unele retușuri între scene.

– …Ce vrei să spui?

–  Pari a fi într-o dispoziție bună, răspunse  make-up artistul, indicând spre colțurile ridicate ale gurii sale. Ruka se uită în oglindă, forțându-și imediat buzele să se strâmbe.

– Ai văzut greșit, răspunse el indiferent.

Obișnuit cu faimosul temperament al lui Ruka și, în ciuda faptului că se gândi că zâmbetul lui subconștient era drăguț, artistul de machiaj acționă foarte inteligent și luase decizia să termine conversația cu el chiar acolo.

Încheindu-și machiajul, Ruka se îndepărtă încet, plimbându-și ochii prin cameră de la stânga la dreapta, până când găsi colțul în care se afla silueta, care emana presiune scăzută.

– Ruka, regizorul te roagă să ocupi următorul loc, spuse producătorul executiv apropiindu-se de el pentru a-l înștiința. Ruka se opri în loc și se uită la silueta din colț, care încă nu voia să vină. Colțurile buzelor sale nu se putură abține să nu zâmbească din nou.

– Da, imediat, răspunse el.

Următoarea scenă urma să surprindă în principal relația de zi cu zi a lui Ruka și Zheyi ca un cuplu. Zheyi trebuia să se spele pe mâini și apoi să pregătească o supă, iar Ruka trebuia să ia cu grijă inițiativa de a ajuta la spălarea și tăierea legumelor și alte chestii de genul ăsta.

Cei doi trebuiau să se hrănească drăgăstos unul pe celălalt după ce găteau, ca și cum n-ar suporta să se despartă unul de altul nici măcar pentru o clipă. Era un moment care furnica la nivelul scalpului.

– Ruka, așteaptă puțin. O să intri, apoi îl apuci de talie pe Zheyi, iar camera va fi aici, explică regizorul, în timp ce gesticula spre poziția camerei. Ruka dădu din cap în semn că a înțeles.

Xu Zheyi gândi:

Ești mort, băiete. Așteaptă o clipă și ai să vezi dacă nu te omor.

Faptul că își permise să aibă acele gânduri îl făcu să se simtă puțin mai confortabil în inima sa. Fusese capabil chiar să-i arunce un zâmbet lui Ruka atunci când acesta se uită în direcția lui. Asta făcuse ca sprâncenele lui Ruka să se ridice.

Bucătăria mică și îngrijită era aburindă atunci când începură să filmeze scena acolo, iar bărbatul cu șorț era ocupat să gătească.

Ruka stătu la uşă o vreme, apoi intră încet şi îşi înfăşură braţele în jurul taliei bărbatului. Simțind că întregul corp al bărbatului devenea rigid instantaneu, nu se putu abține să nu se bucure. Presându-l ușor pe la spate pe Zheyi , el întrebă:

– Ai nevoie de ajutor?

În ciuda pregătirii psihologice prealabile, în momentul în care fu îmbrățișat, Xu Zheyi deveni atât de șocat încât aproape că era să-și taie mâna.

Se stăpânise imediat, în ciuda dorinței de a-l împinge pe bărbat, și încercase să schițeze un zâmbet în fața camerei:

– Atunci, te rog, taie tu tofu.

Ruka răspunse că e de acord, apoi îi lăsă un sărut ușor pe obrazul lui Xu Zheyi, înainte ca acesta să se așeze în fața tocătorului. Xu Zheyi, îndepărtându-și transpirația, își șterse cu forță și obrazul pe care Ruka tocmai îl sărutase. După aceea, aprinse aragazul.

Deși scenariul indica că Xu Zheyi urma să gătească, totuși pentru a economisi timp și pentru a evita posibilitatea ca Xu Zheyi să producă un eșec culinar, producătorul pregătise deja o masă cu mâncăruri bune, cumpărate la pachet. Xu Zheyi și Ruka erau responsabili doar cu pregătirea unui platou de legume și adăugarea de tofu în supa miso, împreună cu condimentele necesare.

După ce tigaia se încălzi, Xu Zheyi turnă cantitatea potrivită de ulei de floarea soarelui, dar fu distras de Ruka, căruia îi aruncă un ochi. Acesta era complet indiferent față de ce se întâmpla în jurul lui, ținea în mână un cuțit de bucătărie și tăia bucata de tofu alb cu mișcări extrem de lente și precise. Cu toate acestea, oricât de meticuloase îi fură acțiunile, de îndată ce îl tăie în bucăți, tofu se împrăștie imediat într-o grămadă de firimituri.

Xu Zheyi nu se putu abține să nu râdă la imaginea din fața sa și începu apoi să arunce varza tocată în oală.

– Este bine așa?

Chipul lui Ruka rămase inexpresiv atunci când se întoarse să-l întrebe pe Xu Zheyi. Privind tocătorul plin cu firimituri de tofu, până și echipa și asistenții cameramanului nu se putură abține să nu râdă.

Era prima dată când Xu Zheyi se simțea într-un fel superior în fața lui Ruka și nu putea să nu se simtă ușor satisfăcut. Chiar și așa, gura încă i se mișca conform replicilor și îi dădea încurajări ca și cum ar fi fost un cățeluș cu coada lăsată:

– Bravo, atunci mă poți ajuta să pun tofu în supă?

Ruka părea să aștepte această propoziție din gura lui, pentru că el  ridică imediat capacul și toate bucățile de tofu distruse fură aruncate în supă.

Xu Zheyi se uită rapid în direcția cameramanului. Văzând că acesta era ocupat să îl filmeze pe Ruka, strecură imediat o cantitate mare de sare în tigaie, apoi amestecă cu un aer de profesionist. După ce amestecă bine, luă o cantitate de varză condimentată bine cu sare.

– Te superi dacă guști puțin în locul meu ?

Xu Zheyi ținu mâncarea la nivelul bărbiei lui Ruka zâmbindu-i ușor, iar apoi, fără să-l avertizeze, îi îndesă varza în gură. La început, expresia lui Ruka nu se schimbase, dar după câteva secunde, apăru o distorsiune în trăsăturile lui faciale.

– Este prea fadă? întrebă Xu Zheyi îngrijorat apoi adăugă:

– Poate ar trebui să mai adaug puțină sare.

– Nu, e în regulă așa, spuse Ruka și îi prinse instantaneu mâna lui Xu Zheyi, când încerca să apuce din nou solnița. Apoi rosti următoarele replici cu multă nesinceritate:

– Este bine așa cum ai făcut-o, este foarte delicioasă.

– Da? întrebă Xu Zheyi, cu o privire zâmbăreață. Luă alte câteva bucățele de legume și-i spuse:

– Ai vrea să mai încerci puțin?

Ruka urmări în tăcere cum Xu Zheyi luă o altă bucată și i-o întinse spre gură. Tot ce putu face fu să se holbeze la obrăznicia acestuia.

Tocmai când Xu Zheyi crezu că reușise din nou să-l domine, bărbia îi fu prinsă cu forța și deveni incapabil să opună rezistență, putând doar să asiste cum fața lui Ruka se apropia rapid de a lui. În clipa următoare, buzele i fură deschise și simți cum acesta îi băgă ceva înăuntru. După câteva secunde, gura i se umplu imediat de o aromă sărată și amară.

– Este delicios, nu-i așa? îi şopti Ruka, sărutându-i buzele cu răutate.

Xu Zheyi simți că într-adevăr trebuia să îndure prea mult. Apoi, după un moment atât de jenant, îl auzi pe regizor lovind clacheta de încheiere a filmării și exclamând cu voce tare și un zâmbet larg pe față:

– Ruka, sărutul acela a fost prea frumos.

…Frumos, pe naiba.

Tot ce știa Xu Zheyi era doar că nu mai voia să vorbească.