Piesa lipsă – Capitolul 13

Shen Mo nu știa cum ajunsese lângă Ji Mingxuan, dar când și-a revenit, bărbatul elegant îl ținea deja strâns de mână.

Curând după aceea, Zhou Yang a venit în fugă și, văzând mâinile împletite ale lui Ji Mingxuan și Shen Mo, a înghețat pentru o clipă, dar și-a revenit repede și a întrebat:

– Ce s-a întâmplat?

– Nimic., a răspuns Ji Mingxuan ajustându-și calm mânecile cămășii,

– Am băut un pic prea mult și m-am lovit de ceva.

Privind scena, era clar că mințea, dar nimeni din mulțime nu a îndrăznit să îl contrazică, chiar dacă toată lumea șușotea între ei.

Zhou Yang, adaptându-se la situație, a răspuns:

– Ah, înțeleg.

Ji Mingxuan l-a bătut pe umăr și a spus firesc:

– Rezolvă problema pentru mine, cumnate.

– Da…, a răspuns Zhou Yang cu un nod în gât, ”Frate.”

Apoi și-a mutat privirea spre Shen Mo, dar înainte de a-i putea întâlni ochii, Ji Mingxuan l-a târât departe.

Shen Mo, fără șansa de a obiecta, l-a urmat pe Ji Mingxuan, observându-l pe Zhao Yi în mulțime. Cu toate acestea, Ji Mingxuan nu i-a acordat nicio atenție și a ieșit direct din sala hotelului.

Afară, era o mică grădină cu o atenție meticuloasă la detalii, cu un pârâu care curgea ușor și plante nefamiliare plantate peste tot. Era noaptea de lună plină; luna era mare și rotundă, iar lumina ei cădea în tăcere, creând o atmosferă liniștită și fermecătoare.

Ji Mingxuan și-a încetinit pasul și a spus:

– Vreau să iau puțin aer ca să mă dezmeticesc.

Shen Mo îl văzuse pe Ji Mingxuan beat înainte și știa că era perfect treaz în acel moment, dar nu l-a contrazis. Uitându-se la mâna lui, el a spus:

– Domnule Ji, sunteți rănit.

Abia atunci Ji Mingxuan și-a amintit de rană și a spus fără să se îngrijoreze:

– Este doar o zgârietură.

Shen Mo i-a luat mâna și, în lumina lunii, a văzut că era într-adevăr doar o zgârietură superficială, dar faptul că lovise pe cineva cu atâta forță i-a făcut inima să bată mai repede. Se simțea ca și cum ar fi trăit un vis.

Sau poate că nu și-a imaginat niciodată că cineva ca Ji Mingxuan ar putea să se bată cu pumnii în piept în fața tuturor.

Strângând mâna lui Ji Mingxuan, el a întrebat:

 – Ar trebui să mergem la spital?

Apoi, reflectând la sine, a adăugat:

 – Atât de mulți oameni te-au văzut lovind pe cineva, cine știe ce vor scrie mâine în ziare…

Ji Mingxuan a râs.

– Ce vor scrie? Cel mult vor spune că familia Ji se aliază cu familia Zhou, lăudând cuplul ca fiind perfect. Nu vor menționa nimic altceva.

Cu abilitățile sale, Ji Mingxuan ar fi putut acoperi cu ușurință incidentul, dar el era încă o persoană cu o mare reputație care nu și-ar fi pierdut niciodată fața în public.

Prin urmare, comportamentul său din acea noapte a fost fără îndoială surprinzător pentru mulți.

– Domnule Ji. Shen Mo l-a strigat.

– Ce?

– De ce l-ai lovit pe… acel bărbat?

În inima lui, Shen Mo știa deja răspunsul, dar dorea confirmarea lui.

Cu toate acestea, Ji Mingxuan nu a răspuns. El doar i-a strâns mâna și a spus:

– Hai să ne plimbăm puțin.

Grădina nu era foarte mare, iar cineva putea ajunge deja în cealaltă parte în câțiva pași. Totuși, Ji Mingxuan, ca și cum nu i-ar fi ajuns, continua să meargă în cerc.

Shen Mo, văzându-l taciturn, a început să se gândească la diverse lucruri. Gândurile îi rătăceau, până când l-a auzit pe Ji Mingxuan strigându-l:

– Shen Mo.

Shen Mo s-a întors, confuz, doar pentru a descoperi că Ji Mingxuan se oprise și se holba la el.

Lumina lunii îi contura trăsăturile într-un mod surprinzător de fermecător.

Privindu-l în tăcere, părea că Ji Mingxuan îl privea de o eternitate, privirea lui atât de blândă încât părea apă curgătoare.

Inima lui Shen Mo a început să bată repede, atât de repede încât nu s-a putut abține să nu spună: – Domnule Ji…

Lumina lunii era tăcută.

Ji Mingxuan nu a spus niciun cuvânt, dar s-a aplecat ușor și l-a sărutat pe buze.

***

Shen Mo nu a dormit bine în acea noapte, iar când s-a trezit în dimineața următoare, încă se simțea amețit. Chiar dacă nu băuse, era ca și cum ar fi leșinat, cu multe amintiri neclare: petrecerea de logodnă impunătoare a lui Zhou Yang și Ji Anan, și bărbatul cu cicatrice care îl îngrozise. Dar ceea ce își amintea clar era că Ji Mingxuan și-a suflecat mânecile și s-a luptat, și… acel sărut sub lună.

Shen Mo și-a atins buzele. Chiar și după o noapte întreagă, încă mai avea un ușor sentiment că ceva persista acolo.

S-a trezit târziu în acea dimineață, iar când a coborât scările, frații Ji luau deja micul dejun. Ji Anan îl sâcâia pe Ji Mingxuan, întrebându-l despre ziua precedentă.

– Am auzit că vărul lui Zhou Yang era un adevărat bătăuș. Cum te-ai confruntat cu el? Nu ți-a fost teamă că te va lovi? Dacă s-ar fi întâmplat ceva?

Ji Mingxuan, incapabil să răspundă la întrebările sale neîncetate, a spus:

– Știam deja. Nu mi-a fost teamă. Nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ji Anan, nemulțumită de răspuns, și-a sprijinit bărbia pe mână.

– Toată lumea spune că ai fost beat aseară, dar din câte știu eu, nu este suficient să te îmbeți.

Ji Mingxuan a răspuns cu indiferență:

– Lasă-i să spună ce vor.

Ji Anan, nu pe deplin mulțumit, l-a văzut pe Shen Mo apropiindu-se și a întrebat:

– Shen-ge, ai fost cu fratele meu noaptea trecută. Spune-mi, chiar era beat?

Shen Mo, deși știa adevărul, nu știa cum să răspundă. Din fericire, Ji Mingxuan a schimbat subiectul:

– Anan, astăzi este ziua ta liberă, nu?

– Da, este weekend.

– Este o expoziție de mașini în această după-amiază. Du-te și alege una ca dar de logodnă.

– Sunt deja atât de multe mașini în garaj, încât aș putea conduce una la întâmplare. De ce să cumperi una nouă?

– Nu e la fel. Ji Mingxuan a zâmbit și s-a uitat la Shen Mo.

– Am treabă de făcut astăzi. De ce nu o însoțești tu pe Anan și să arunci și tu o privire? Nu trebuie să mergi pe jos la serviciu în fiecare zi, ai deja un permis de conducere.

Shen Mo nu se aștepta să fie implicat și era pe punctul de a refuza, dar Ji Anan l-a întrerupt rapid:

– Bine, bine! Vom merge împreună, cu siguranță vom găsi mașina potrivită. Nu-ți face griji, frate mai mare.

Apoi i-a făcut cu ochiul lui Ji Mingxuan.

Bărbatul a chicotit ușor, fără să mai spună nimic. Și-a terminat micul dejun și s-a dus la birou.

După ce s-a schimbat și s-a machiat, Ji Anan l-a târât afară din casă pe Shen Mo, care nu a putut decât să o urmeze.

Au luat prânzul împreună și, pe drum, Ji Anan a continuat să vorbească despre mașini, întrebându-l pe Shen Mo ce marcă, model și mărime de motor prefera. Shen Mo nu era foarte interesat de subiect și a spus:

– Alege-o pe cea care îți place, eu sunt aici doar să arunc o privire. Nu am de gând să cumpăr nimic.

Ji Anan s-a holbat la el și a chicotit:

– Chiar crezi că este pentru mine cadoul? Fratele meu vrea să-ți cumpere o mașină, dar nu vrea să recunoască, așa că m-a folosit pe mine ca scuză. Dacă nu alegi una astăzi, mâine vei avea o cheie în mână, și va fi o mașină foarte scumpă.

În trecut, Shen Mo nu ar fi crezut asta, dar după ce se întâmplase cu o seară înainte, era un pic mai puțin sigur. Întotdeauna fusese o persoană directă, în timp ce Ji Mingxuan părea să ia căi mai ocolite, așa că nu-i putea înțelege intențiile.

Pierdut în gândurile sale despre Ji Mingxuan, Shen Mo nu se aștepta să se întâlnească cu Zhou Yang la expoziția auto.

Ji Anan a fost și ea surprinsă și a spus încet:

– I-am trimis doar un mesaj, nu i-am spus să vină.

Dar fiind îndrăgostită, a fost fericită să-l vadă și a întrebat zâmbind:

– Cum de ai venit și tu?

– Prietena mea trebuie să aleagă o mașină, bineînțeles că sunt aici să o ajut.

– Nu ai spus că ai o obligație în familie? Vărul tău…

– Am rezolvat totul. Zhou Yang și-a coborât privirea, alunecându-și ochii spre Shen Mo, adăugând:

– A enervat oamenii nepotriviți. Acum va trebui să plătească prețul.