Piesa lipsă – Capitolul 12

*Thump, thump, thump.*

Dintr-o dată, sunetul pașilor a răsunat în afara băii.

Mâna lui Shen Mo a tremurat, ca și cum s-ar fi întors la momentul în care a fugit disperat să scape. Panicat, s-a ascuns într-o cabină și a încuiat ușa cu toate puterile sale.

Pașii s-au apropiat din ce în ce mai mult, până când au intrat în baie, oprindu-se în fața fiecărui compartiment, ca și cum ar fi căutat pe cineva.

Shen Mo era îngrozit. Și-a scos telefonul mobil din buzunar și, cu mâinile tremurânde, a format rapid un număr pe care îl știa pe de rost.

Numele „Ji Mingxuan” a apărut imediat pe ecran.

Shen Mo a rămas nemișcat pentru o clipă, holbându-se la acel nume. Aproape uitase unde se afla, dar și-a amintit că el și Ji Mingxuan încă erau certați.

Dacă ar fi strigat, ar fi răspuns Ji Mingxuan?

Îi era teamă de bărbatul cu cicatricea pe față, de acea amintire care semăna cu un coșmar, dar îi era și mai teamă că, dacă ar fi sunat, nu ar fi răspuns nimeni.

Poate că Ji Mingxuan era prea ocupat să râdă și să glumească cu Zhao Yi pentru a auzi telefonul.

Shen Mo a continuat să se holbeze la cele trei caractere* de pe ecran, atât de mult încât îl dureau ochii. Apoi, cu mâinile reci, a apăsat butonul de ștergere.

*(N/T: curiozități la sfârșitul capitolului.)

Cu trei ani mai devreme, în acea zi, strigase numele lui Zhou Yang de nenumărate ori.

Abia când se trezise în camera de spital își dăduse seama de un lucru: în lume, în afară de el însuși, nimeni nu va veni să-l salveze.

Pașii se apropiau din ce în ce mai mult.

Shen Mo a respirat adânc, cu o mână strângându-și telefonul mobil, în timp ce cu cealaltă a strâns încet pumnul.

Pașii s-au oprit în fața ușii sale și, la scurt timp după aceea, s-a auzit o bătaie: *cioc, cioc, cioc*.

Corpul lui Shen Mo tremura neliniștit. Temându-se să facă zgomot, și-a băgat degetele în gură și a mușcat tare. Chiar atunci, însă, o voce familiară l-a strigat de afară: „Shen Mo.”

Era o voce pe care o știa prea bine.

Shen Mo a tresărit, ca și cum ar fi căzut brusc într-un vis. Toată puterea pe care o mai avea a dispărut și, sprijinindu-se de ușă, a întrebat încet:

– Domnule Ji?

Îi era teamă că, dacă vorbește tare, se va trezi brusc.

Ji Mingxuan a răspuns:

– Eu sunt.

Shen Mo a tăcut pentru o clipă, apoi a deschis încet ușa cabinei.

Afară, desigur, era Ji Mingxuan. Deoarece era ziua logodnei lui Ji Anan, ținuta lui era deosebit de îngrijită: purta un costum elegant care îl făcea să pară și mai impunător.

Ji Mingxuan s-a uitat la el și a spus:

– Anan mi-a spus că nu te simți bine.

Shen Mo nu a răspuns. L-a privit fix pentru o clipă, apoi și-a coborât privirea spre telefonul său mobil. A format din nou un număr, iar „Ji Mingxuan” a reapărut pe ecran. De data aceasta, fără ezitare, a apăsat butonul de apelare.

Telefonul a început imediat să sune.

Ji Mingxuan părea surprins, dar și-a scos telefonul mobil.

Shen Mo s-a holbat la el, strângându-și propriul telefon în timp ce semnalul de așteptare îi răsuna în urechi. Era atât de nervos încât mâinile începuseră să îi transpire. Nu știa cât timp trecuse când a auzit în sfârșit vocea ușor scăzută a lui Ji Mingxuan răspunzând:

[Shen Mo?]

Acel apel telefonic, pe care îl formase de nenumărate ori… în sfârșit cineva îi răspunsese.

Shen Mo s-a clătinat, aproape căzând.

Ji Mingxuan l-a prins la timp de braț și l-a întrebat:

– Ce s-a întâmplat? Te simți rău?

– Domnule Ji… Shen Mo s-a agățat de haina lui Ji Mingxuan și a spus:

– L-am văzut pe acel bărbat…

– Care bărbat?

Shen Mo nu știa cum să explice, doar a gesticulat lângă arcada sprâncenelor și a spus:

– Aici… este o cicatrice.

Cuvintele lui erau fragmentate, încurcându-se chiar și pe el, dar Ji Mingxuan părea să fi înțeles.

Ji Mingxuan a răspuns dând din cap:

– Ah, deci el a fost. Apoi a adăugat:

– Nu mă așteptam să iasă din închisoare atât de repede.

Shen Mo a părut surprins:

– Domnul Ji își mai amintește de acel om?

Ji Mingxuan nu a răspuns. În schimb, l-a apucat de bărbie pe Shen Mo și s-a uitat direct în ochii lui, întrebându-l:

– Ți-e frică?

Shen Mo a deschis gura, dar nu a putut să spună nimic.

Știa că devine paranoic. Cu trei ani înainte, fusese răpit din cauza lui Zhou Yang, acum că nu mai aveau nicio legătură, cine ar fi interesat de el, o persoană neînsemnată?

Cu toate acestea, teama era atât de adânc înrădăcinată în corpul său încât nu o putea controla.

Văzând că Shen Mo nu răspunde, Ji Mingxuan nu a insistat. Doar i-a strâns mâna și a spus:

– De ce îți este atât de frig?

Spunând asta, și-a scos jacheta și a aruncat-o spre el.

Shen Mo a tresărit, apucând neîndemânatic jacheta lui Ji Mingxuan.

Ji Mingxuan, între timp, și-a suflecat mânecile cămășii și i-a spus:

– Așteaptă aici.

– Domnule Ji? Shen Mo era confuz.

Bărbatul nu i-a răspuns, s-a întors și s-a îndreptat spre ușă. Totuși, când era aproape afară, s-a întors spre el și i-a sugerat un zâmbet:

– Așteaptă.

Shen Mo, obișnuit să i se supună, nu a avut alte idei. Strângându-și jacheta, a stat în baie și a așteptat.

Jacheta încă purta căldura lui Ji Mingxuan.

Era ciudat: după ce a vorbit cu el, Shen Mo s-a simțit mai calm. Toată teama care îl copleșise înainte părea să se fi retras ca valul.

Nu știa cât timp trecuse când a auzit brusc voci emoționate venind de afară.

Shen Mo s-a întrebat ce s-a întâmplat și a fugit spre sursa zgomotului. A făcut doar câțiva pași când a văzut un grup de oameni adunați de-a lungul coridorului care ducea la sala principală, iar comentariile și discuțiile se auzeau de departe.

– Cine ar fi crezut, că domnul Ji…

– O fi beat?

– Cine știe? Lucruri ciudate se întâmplă în fiecare an, dar anul acesta par deosebit de multe.

Când a auzit menționarea lui Ji Mingxuan, Shen Mo a devenit agitat și, strângându-și jacheta, și-a făcut loc prin mulțime până în față. Când în sfârșit a ajuns în cerc, l-a văzut pe Ji Mingxuan stând acolo doar cu o cămașă pe el, cu mânecile suflecate până la coate. Din anumite motive, mâna dreaptă era rănită și sângera puțin.

Nu departe, pe jos, zăcea un bărbat cu o cicatrice evidentă pe arcada sprâncenelor, dar acum avea și răni proaspete pe față și arăta foarte lovit.

Văzând acea scenă, Shen Mo a înțeles imediat ce se întâmplase.

A rămas nemișcat, fără cuvinte.

Ji Mingxuan l-a observat imediat. I-a făcut semn să se apropie și a spus cu nonșalanță:

– Nu ți-am spus să mă aștepți?

Inima lui Shen Mo a bătut sălbatic.

Pas cu pas, s-a apropiat de Ji Mingxuan.

Întotdeauna a știut că în lume, în afară de el, nimeni nu va veni să îl salveze.

Dar ce s-ar întâmpla dacă nici măcar el nu s-ar putea salva?

În acest caz…

Încă l-ar mai avea pe dl Ji.

***

Trivia: Numele lui Ji Mingxuan este format din trei caractere: 季明轩. Numele propriu „Mingxuan” este alcătuit din: 1. 明 (míng), care înseamnă „luminos” sau „clar”, poate fi asociat cu înțelepciunea, claritatea mentală sau viziunea și este adesea folosit în nume pentru a evoca idei de inteligență și iluminare; 2. 轩 (xuān), pe lângă diverse sensuri, este folosit pentru a denota ceva elevat sau nobil, în nume proprii și în contexte evocă eleganța sau rafinamentul. Semnificația generală a caracterelor evocă ideea unei persoane înțelepte și nobile.