Piesa lipsă – Capitolul 19

Shen Mo a vrut inițial să îl urmeze, dar brusc s-a trezit fără puterea de a face un pas. Îi era poate teamă să audă acel răspuns? Acum că lucrurile ajunseseră în acest punct, cum se vor termina lucrurile între el și Ji Mingxuan?

Shen Mo s-a sprijinit de ușă, complet confuz. În acel moment, a auzit un strigăt venind de afară, vocea lui Ji Mingxuan strigând disperată:

 – Anan.

Shen Mo s-a simțit ca și cum ar fi fost străpuns, inima i-a sărit în gât, invadată de o teroare de nedescris. Nu s-a putut abține să nu se întoarcă să se uite la Zhou Yang.

Zhou Yang se uita și el la el.

Aceeași consternare se reflecta în ochii lor.

Zhou Yang și-a ajustat ochelarii și a murmurat:

– Va fi bine, o cunosc pe Anan, nu ar face niciodată ceva prostesc.

Nu era clar dacă încerca să îl consoleze pe Shen Mo sau pe el însuși.

Shen Mo s-a grăbit să o găsească pe Ji Anan, dar picioarele i-au cedat și aproape că a căzut la pământ. Zhou Yang a fost cel care l-a sprijinit.

Acea mică întârziere i-a costat timp, iar când au ajuns în cele din urmă în urma sunetului de voci, ușile liftului se închideau încet. Shen Mo a aruncat doar o privire rapidă: l-a văzut pe Ji Mingxuan stând în lift, cu fața rece ca gheața, cu Ji Anan în brațe, inconștientă, cu fața palidă ca moartea.

Ușile liftului s-au închis complet.

Shen Mo se grăbise să intre cu atâta urgență încât aproape că se izbise de uși. S-a adunat și a apăsat repede butonul pentru a coborî. Lângă el erau câteva persoane care asistaseră la scenă, așa că Zhou Yang s-a apropiat pentru a cere informații.

– Ce s-a întâmplat? Ah, cineva a leșinat. Dar tipul ăla înalt arăta ca o rudă, cred că o duce la spital.

Aflând că Ji Anan se simțise pur și simplu rău și nu fusese victima unui accident, Shen Mo s-a calmat ușor. Cu cât devenea mai agitat, cu atât liftul părea să dureze mai mult până să ajungă. Când el și Zhou Yang au ajuns în sfârșit la parter, Ji Mingxuan o dusese deja pe Ji Anan cu mașina la spital.

Shen Mo avea și el o mașină, dar nu știa la ce spital s-au dus, așa că nu i-a putut urmări. Zhou Yang, pe de altă parte, după ce se schimbase în haine împrumutate de la hotel, revenise la aspectul său elegant obișnuit și dăduse un telefon.

– Da, Ji Anan… Te rog să afli la ce spital au dus-o…

Din moment ce problema luase asemenea proporții, mama lui Zhou devenise și ea conștientă de situație. A ieșit grăbită din camera privată. Văzându-i pe Zhou Yang și Shen Mo împreună, a fost vizibil surprinsă, dar nu a lăsat să se vadă. Doar i-a făcut semn lui Zhou Yang să vină mai aproape.

Shen Mo a privit de la distanță cum Zhou Yang s-a apropiat de ea și a spus câteva cuvinte. Apoi a văzut-o pe doamna Zhou, furioasă, ridicând mâna și pălmuindu-l.

Zhou Yang, care fusese bătut înainte, avea acum o față și mai marcată, o scenă cu adevărat dureroasă.

După ce și-a certat fiul, doamna Zhou și-a strâns buzele și s-a uitat în direcția lui Shen Mo. Ochii ei, în ciuda feței delicate, erau duri și ascuțiți, ca și cum ar fi putut devora pe oricine.

În trecut, Shen Mo s-ar fi putut teme de ea, dar acum nu-i mai păsa. A așteptat în holul hotelului mai bine de o jumătate de oră până când a aflat în sfârșit la ce spital fusese dus Ji Anan. Nu a vrut să meargă cu Zhou Yang, așa că și-a luat mașina și s-a dus singur la spital.

Pe drum, Shen Mo era vizibil agitat.

Nu-și putea scoate din minte strigătul disperat al lui Ji Mingxuan. În amintirile lui, domnul Ji rareori își pierdea controlul în felul acesta. A spus că sănătatea lui Ji Anan era fragilă, dar cât de fragilă era cu adevărat? Era suficient orice șoc pentru a o face să leșine?

A trecut de două semafoare roșii înainte de a ajunge în sfârșit la intrarea în spital. L-a căutat frenetic până când l-a găsit pe Ji Mingxuan în fața camerei de urgență. Bărbatul stătea singur pe o bancă, costumul său elegant era acum tot șifonat și părea vizibil obosit.

Shen Mo și-a încetinit pasul, apropiindu-se cu precauție de el. Ji Mingxuan, ca și cum i-ar fi simțit prezența, s-a întors și s-a uitat la el.

Era o melancolie de nedescris în ochii lui.

Shen Mo a făcut o pauză pentru o clipă.

Ji Mingxuan și-a relaxat ușor sprâncenele încordate și a spus:

– Ai venit?

Shen Mo s-a apropiat și a întrebat:

– Cum se simte domnișoara Ji?

– Este încă în operație.

– Care este… starea ei actuală?

Ji Mingxuan a arătat spre scaunul gol de lângă el și a spus:

– Stai jos.

Shen Mo s-a așezat lângă el.

Ji Mingxuan s-a așezat pe bancă, împletindu-și mâinile și părând că se cufundă în amintiri îndepărtate. După un timp, a început să vorbească:

– Anan este cu opt ani mai mică decât mine. Îmi amintesc că atunci când s-a născut era primăvară, vântul era cald și în aer se simțea un ușor parfum de flori. Anan era un copil liniștit, nu plângea niciodată, zâmbea mereu oricui o întâlnea.

În timp ce vorbea, un zâmbet slab a apărut și pe fața lui Ji Mingxuan.

– Anan seamănă foarte mult cu mama mea. Din păcate, ea a murit la scurt timp după ce a născut-o. Ji Mingxuan a suspinat.

– Avea o boală cardiacă congenitală.

A făcut o pauză, zâmbetul dispărându-i încet de pe față, și a adăugat:

– Anan a moștenit aceeași boală.

Shen Mo a simțit vag ceva, și numai după ce a auzit cuvintele lui Ji Mingxuan a înțeles în sfârșit de ce o trata pe Ji Anan cu atâta devotament. După ce și-a pierdut mama în copilărie și cu singura sa soră slăbită și bolnavă, și-a revărsat în mod natural toată afecțiunea asupra ei.

Shen Mo nu se pricepea să consoleze oamenii, așa că a spus pur și simplu:

– Astăzi, medicina este foarte avansată. Bolile de inimă nu mai sunt incurabile.

– Este adevărat., a răspuns Ji Mingxuan cu un oftat.

– Anan a fost supusă unei operații când era foarte mică, dar din păcate rezultatul nu a fost optim. Nimeni nu poate spune când va părăsi această lume. El a închis ochii pentru o clipă, apoi a adăugat:

– Când eram copil, mi-am promis că orice și-ar dori Anan, voi face totul pentru a-i îndeplini dorințele. Vreau ca fiecare zi, fiecare minut, fiecare secundă din viața ei să fie fericită.

I-ar fi plăcut să-i ofere întreaga lume surorii sale.

Dar…

– Dar ceea ce își dorea cu adevărat era Zhou Yang. Ji Mingxuan a schițat un zâmbet amar.

– Zhou Yang. Nu l-am plăcut niciodată, dar puțin conta, atâta timp cât Anan îl dorea, eu eram de acord cu asta. La început, căsătoria dintre familiile Zhou și Ji a fost privită cu ochi buni de toată lumea, dar nu mi-am imaginat niciodată că…

S-a uitat la Shen Mo din lateral, dar nu a continuat.

Shen Mo, în inima lui, a completat propoziția:

– Nu mi-am imaginat niciodată că eu voi fi cel care va sta în cale.

– Deși s-a întâmplat ceva neașteptat, Zhou Yang a știut cum să aleagă înțelept. Din moment ce a fost de acord să coopereze, nu m-a deranjat să-i dau lui Anan o iluzie. Dacă acea iluzie ar fi servit la a o face fericită…

Vocea i-a tremurat,

…aș fi fost dispus să fac orice.

Totuși, odată ce acea iluzie a fost expusă, consecințele au fost inimaginabile.

Shen Mo, amintindu-și ce se întâmplase în acea zi, i-a povestit pe scurt evenimentele lui Ji Mingxuan.

Bărbatul a ascultat în tăcere, încruntându-se doar la auzul numelui lui Zhou Chu, și în cele din urmă a spus:

– Înțeleg.

În acest moment, singura lui preocupare era sănătatea lui Ji Anan; orice altceva putea fi rezolvat mai târziu.

La scurt timp după aceea, a sosit și Zhou Yang. Își schimbase hainele, iar fața sa, vizibil marcată, era tratată cu medicamente. Fie din vinovăție, fie din îngrijorare sinceră, odată ajuns, a întrebat imediat:

– Cum se simte Anan?

Ji Mingxuan, fără să-l onoreze cu o privire, a rămas tăcut. Shen Mo nu era nici el înclinat să vorbească cu el. Zhou Yang, vizibil incomod, stătea lângă perete, așteptând.

Atmosfera era tăcută și grea, fiecare secundă părea o eternitate.

Din fericire, Ji Anan a fost în sfârșit scoasă din sala de operație. Deși era încă inconștientă, medicii au informat-o că starea ei se stabilizase și că, cel puțin pentru moment, viața ei nu era în pericol.

Ji Mingxuan s-a dus să vorbească cu medicul de gardă, iar când s-a întors, fața ei era atât de întunecată încât inspira teamă. Deși Zhou Yang a insistat să știe ce s-a întâmplat, Ji Mingxuan a rămas tăcut, aruncându-i doar o privire de gheață înainte de a rosti un singur cuvânt:

– Pleacă.

Zhou Yang a refuzat să plece, dar, pentru a nu-i provoca lui Ji Anan și mai mult stres, a rămas în afara camerei, veghind.

Shen Mo și-a amintit că Ji Anan fusese internată de urgență, fără timp să pregătească nimic, așa că a ieșit să cumpere câteva articole pentru igiena ei personală.

Târziu în noapte, Ji Anan s-a trezit în sfârșit.

Shen Mo nu a îndrăznit să intre; el doar a observat-o prin geam. L-a văzut pe Ji Mingxuan aplecându-se și șoptindu-i ceva, apoi i-a mângâiat ușor părul.

Ji Anan a dat ușor din cap, închizând încet ochii și adormind la loc.

Ji Mingxuan a privit-o pentru un moment lung și nesfârșit înainte de a o înveli ușor.

În acel moment, Shen Mo a simțit profund că Ji Anan era persoana pe care Ji Mingxuan o iubea cel mai mult în lume.

Apoi Ji Mingxuan a ieșit din cameră.

Zhou Yang și Shen Mo au mers imediat spre el.

Ji Mingxuan s-a întors spre Zhou Yang cu o singură propoziție:

– Anan a spus că nu mai vrea să te vadă.

Apoi s-a întors spre Shen Mo.

Shen Mo și-a strâns pumnii, simțind că era pe cale să primească un fel de verdict.

Ji Mingxuan s-a uitat la el câteva momente înainte de a spune:

– Trebuie să vorbesc cu tine.

În spital, nu existau multe locuri potrivite pentru o conversație privată, așa că s-au oprit în cele din urmă într-un colț lângă o fereastră. Primăvara urma să vină în câteva zile și se părea că puteau simți un miros slab de flori în aer.

Shen Mo, cu nervii zdrobiți după o zi întreagă de tensiune și fără să se fi odihnit, a început să se simtă puțin distrat. Era pierdut în gânduri, imaginându-și că, dacă nu s-ar fi întâmplat nimic cu Ji Anan, el și Ji Mingxuan ar fi prins în curând un zbor spre acea insulă îndepărtată. Aproape că putea auzi sunetul valurilor….

– Shen Mo.

Vocea lui Ji Mingxuan l-a readus brusc la realitate.

Shen Mo s-a trezit și a întrebat:

– Ce a spus domnișoara Ji? Nici pe mine nu mai vrea să… mă vadă?

El se pregătise deja mental pentru această posibilitate, dar Ji Mingxuan nu a răspuns imediat. În schimb, el a spus:

– Mai devreme, la hotel, m-ai întrebat dacă eu am fost cel care le-a dezvăluit oamenilor Zhou despre relația ta cu Zhou Yang. Acum îți voi da răspunsul.

Inima lui Shen Mo a făcut un salt. A avut brusc un sentiment rău și, panicat, l-a apucat de mână pe Ji Mingxuan și i-a spus:

– Domnule Ji, nu spune asta. Nu vreau să știu…

Ji Mingxuan și-a scuturat mâna și a bătut-o ușor.

Un gest complet normal, dar Shen Mo a simțit că Ji Mingxuan nu fusese niciodată atât de blând ca în acel moment. Apoi l-a auzit spunând:

– Da, eu am fost.