Piesa lipsă – Capitolul 8

Lao Zhang a condus mașina repede și constant, și în scurt timp au ajuns în fața farmaciei. Shen Mo a ieșit să cumpere medicamente, dar când s-a întors la mașină, a simțit o ușoară durere în stomac. După un timp, și-a amintit că, prins în tratamentul lui Ji Mingxuan, uitase să ia prânzul în acea după-amiază.

Când s-au întors acasă, era deja întuneric. Shen Mo a mâncat ceva rapid și apoi a pregătit din nou terci pentru Ji Mingxuan, hrănindu-l împreună cu medicamentul pe care tocmai îl cumpărase.
Deoarece nu consultaseră un medic, Shen Mo era mereu îngrijorat și a stat lângă patul lui Ji Mingxuan toată noaptea, luându-i temperatura la fiecare jumătate de oră.
Din fericire, febra i-a scăzut în cele din urmă.

Spre a doua jumătate a nopții, Shen Mo nu a mai putut suporta și a adormit lângă pat.
De îndată ce a adormit, a început să viseze. A visat că marea ninsoare tocmai se oprise și strada era acoperită în alb. Toată lumea mergea cu capul plecat, încercând să meargă mai departe. Zăpada nu se topise încă, iar în unele locuri se formase gheață, făcând dificilă plimbarea.
Dar cineva mergea, ținându-l de mână pe Shen Mo de-a lungul drumului.
Shen Mo nu se simțea deloc obosit, de fapt era inexplicabil de fericit și, în timp ce mergea,  vorbea cu acea persoană.

„Astăzi, la birou, am fost din nou ostracizat de colegii mei.”
„…”
„De fapt, eu încă prefer să desenez.”

Toate acestea erau lucruri pe care Shen Mo nu le-ar fi spus niciodată deschis și, în mod ciudat, persoana de lângă el nu a spus niciun cuvânt.
Shen Mo s-a întors și a spus: „Zhou Yang, de ce nu vorbești?”
Persoana respectivă s-a oprit și a spus: „Eu nu sunt Zhou Yang.”
Shen Mo s-a uitat atent la el și a văzut că persoana era înaltă și chipeșă: era Ji Mingxuan.
„Domnule Ji…”

Ji Mingxuan a schițat un zâmbet rece și i-a dat drumul la mână. Shen Mo, ca și cum ar fi uitat brusc cum să meargă, a căzut pe pământul rece și înzăpezit.
Inima i-a sărit în piept și s-a trezit brusc, auzind vocea lui Ji Mingxuan spunând:

– Cum poți să te rostogolești din pat în timp ce dormi?
Spunând asta, a aprins lumina de pe noptieră.

Shen Mo, încă cufundat în visul pe care tocmai îl avusese, se uită la el pentru o clipă înainte de a-și da seama că căzuse din pat. S-a ridicat încet de pe podea, încă cu o expresie confuză.
Ji Mingxuan a ridicat pătura și a spus:

– Vino aici.
Shen Mo, purtând frigul de pe podea, s-a strecurat sub pături. Îmbrățișarea lui Ji Mingxuan era foarte caldă, atât de mult încât Shen Mo s-a simțit puțin inconfortabil și a încercat să se îndepărteze.
Dar Ji Mingxuan l-a tras înapoi la el.
Ji Mingxuan și-a înfășurat brațul în jurul lui și i-a spus:

– Nu te mișca, sau vrei să cazi din nou?
Shen Mo nu a mai îndrăznit să se miște. Deși era obosit, nu putea dormi și a întrebat:

– Te-am trezit?
– Am dormit toată ziua, am avut destul.
– Te simți mai bine?

Ji Mingxuan și-a coborât capul, făcându-și fruntea să o atingă pe cea a lui Shen Mo, și a spus:

 – Sunt deja bine.

Shen Mo simțea doar căldură și nu își putea da seama dacă febra scăzuse cu adevărat. După ce s-a gândit o vreme, a spus:

– Ar fi mai bine să mergem oricum la spital.

Ji Mingxuan a arătat imediat o expresie de dezgust și a spus:

– Nu voi merge.
Shen Mo nu se așteptase că îi displac atât de mult spitalele. Își amintea când fusese spitalizat cu trei ani în urmă: Ji Mingxuan părea să-l viziteze des în spital.

După ce s-a recuperat și a fost externat, a petrecut aproximativ șase luni într-o stare de toropeală. Uneori stătea pur și simplu la fereastră și privea cum trec mașinile, iar ziua se termina așa. Nu-și amintea prea multe din acea perioadă, doar că fusese evacuat pentru că nu-și putea permite chiria. Ji Mingxuan a fost cel care l-a adus la vilă și i-a găsit o slujbă, readucând ordinea în viața lui.
Așa că atunci când Ji Mingxuan a propus înțelegerea, Shen Mo a acceptat fără ezitare. Nu-și mai amintea detaliile înțelegerii, știa doar că, pentru a-l face pe Zhou Yang să renunțe, trebuia să se prefacă a fi logodnicul lui Ji Mingxuan în public.
Omul de afaceri nu spusese cât urma să dureze înțelegerea, iar el nu întrebase niciodată. Cine știe de ce, doar în acea noapte, totul îi revenise în minte.
Ce se întâmplase în acele luni? De ce nu-și putea aminti nimic? Dacă Ji Anan și Zhou Yang chiar se vor căsători? El și Ji Mingxuan… ce vor face?
Shen Mo nu s-a putut gândi la niciun răspuns și, inconștient, a adormit din nou.
Febra lui Ji Mingxuan a trecut la fel de repede cum venise. A doua zi, temperatura îi scăzuse deja și putea să stea în pat și să gestioneze activitatea companiei. Ji Anan încă nu se întorsese, așa că Shen Mo și-a luat încă o zi liberă pentru a sta cu el.

Ji Mingxuan nu a avut nicio problemă în a-i da ordine lui Shen Mo, punându-l să facă totul, iar înainte de prânz chiar a enumerat o serie de feluri de mâncare. Din fericire, Shen Mo era bun în bucătărie și a pregătit câteva feluri de mâncare care l-au mulțumit pe dl Ji, deși cu greu.

După-amiază, Shen Mo a ieșit să facă câteva comisioane și, la întoarcere, a descoperit că unele dintre lucrurile sale – haine și articole de toaletă – fuseseră mutate în camera lui Ji Mingxuan.
Când a menționat acest lucru, Ji Mingxuan trimitea un e-mail de pe laptop și, fără să ridice privirea, a spus:

– Nu trebuie să ai grijă de mine zilele astea? Este mai confortabil să dormi aici.
– Am crezut că v-ați revenit deja, domnule Ji.

Ji Mingxuan a tușit la momentul potrivit și a spus:

– Încă nu mi-am revenit complet.

Shen Mo a întrebat apoi:

– Când se întoarce domnișoara Ji?
– Anan a plecat într-o călătorie, se va întoarce săptămâna viitoare.
– Domnișoara Ji a plecat singură?

Ji Mingxuan și-a curbat ușor buzele și și-a ridicat privirea pentru a-l privi pe Shen Mo, spunând:

– Crezi că este posibil?

Shen Mo a înțeles imediat:

– Deci s-a dus cu Zhou Yang?

Ji Mingxuan a dat din cap și a adăugat:

– A plecat pe 12.

Chiar în ziua acelei căderi de zăpadă.
Zhou Yang spusese că vrea să se întâlnească cu el și îl aștepta la locul primei întâlniri, dar Shen Mo nu plecase. Zhou Yang, nevăzându-l, plecase probabil cu Ji Anan.

Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi dus?

Shen Mo s-a uitat pe fereastră la soarele strălucitor și a decis să nu se mai gândească la asta.
Ji Mingxuan s-a întors la birou doar după ce s-a odihnit acasă timp de două zile; Shen Mo s-a întors și el la serviciu și și-a continuat viața obișnuită de zi cu zi. Colegii erau în continuare neprietenoși, iar lucrurile nu păreau să se schimbe de la o zi la alta.

Singurul lucru nou era Ji Mingxuan.

În trecut, pe lângă faptul că era ocupat cu munca, ieșea des la diverse evenimente sociale, se întorcea acasă târziu în noapte și stătea des în oraș. Dar în ultima vreme părea să se fi schimbat, întorcându-se punctual de la birou, luând cina acasă și trimițând în fiecare după-amiază lui Shen Mo o listă cu mâncărurile pe care dorea să le mănânce.

Lao Zhang a mai spus:

– Domnul Ji s-a liniștit în sfârșit. Acum nu mai trebuie să conduc noaptea și mă simt mult mai relaxat.
– Dar așa nu v-ați pierdut orele suplimentare?, a întrebat Shen Mo.

Dar Lao Zhang a răspuns nonșalant:

– Prefer să am mai mult timp pentru a fi cu familia mea.

Shen Mo nu cunoștea motivul aparent al schimbării sale.
Starea de spirit a lui Ji Mingxuan era imprevizibilă, iar Shen Mo nu îndrăznea să facă presupuneri, temându-se că se va înșela și se va afla într-o situație jenantă.
La început, Shen Mo s-a gândit să se mute înapoi în camera lui imediat ce Ji Mingxuan își revenea, dar nu a găsit niciodată ocazia. De fiecare dată când era ora de culcare, Ji Mingxuan îl invita înapoi în camera lui și, indiferent cât de mult încerca să se apropie de marginea patului, întotdeauna se trezea îmbrățișat de Ji Mingxuan, transpirat de căldură.

Shen Mo protestase de câteva ori, dar Ji Mingxuan îi respinsese mereu obiecțiile.
După o săptămână, Ji Anan s-a întors în sfârșit acasă.
Fusese pe una dintre insulele din Pacific, o stațiune de vacanță faimoasă. S-a întors cu pielea ușor bronzată, purta un costum elegant de sezon și ochii ei aveau o blândețe ca de mare.
De îndată ce a intrat, Ji Anan a scos cadoul pe care îl cumpărase pentru Shen Mo și a spus zâmbind:

– Păcat că Zhou Yang a avut o problemă acasă și a trebuit să se întoarcă mai devreme, altfel aș fi cumpărat și mai multe.
– E deja mult., a spus Shen Mo.

– Cum a fost acolo?
– Desigur, magnific. Apa era cu adevărat albastră. În timpul zilei am ieșit cu barca și ne-am întors abia după-amiaza târziu. Seara ne-am ținut de mână în timp ce ne plimbam pe plajă, iar nisipul sub lună era și mai încântător decât în timpul zilei… Mi-aș fi dorit să pot rămâne acolo pentru totdeauna.

Ji Mingxuan a spus:

 
Ji Anan s-a întors și l-a îmbrățișat de braț, spunând:

 – Mulțumesc că mi-ai cumpărat biletul, data viitoare poți merge cu Shen-ge să te distrezi.
Shen Mo s-a uitat la Ji Mingxuan și a întrebat:

– Domnul Ji a aranjat călătoria pentru tine?

Privirile lor s-au întâlnit, iar Ji Mingxuan a răspuns calm:

– Da, așa a fost.

Ji Anan a adăugat:

– Când fratele mai mare mi-a arătat biletul, am fost foarte surprins. Cu atât de puțin timp, nici măcar nu am avut timp să pregătesc lucrurile.

– Acesta este adevăratul efect surpriză.

– Dar a fost foarte distractiv, iar Zhou Yang… Ji Anan a roșit brusc, s-a oprit și s-a uitat la Ji Mingxuan, spunând:

– Frate mai mare, trebuie să vorbesc cu tine despre ceva.

Shen Mo, foarte șiret, a spus imediat:

– Mă duc să pregătesc cina.

Acestea fiind spuse, s-a dus în bucătărie, lăsându-i pe cei doi frați să vorbească în sufragerie.
Acum era ora cinei, iar aroma mâncării pătrundea pe fereastră. Ingredientele erau gata, iar Shen Mo a luat câteva legume din frigider pentru a le spăla.
Se gândea la acea zi, când Zhou Yang îl invitase să se întâlnească cu el în locul obișnuit, în aceeași zi în care Ji Mingxuan pregătise biletul pentru Ji Anan.
A fost doar o coincidență?
Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi mers la întâlnire în acea zi?

Poate că ar fi pierdut timp, așteptând singur în zăpadă până seara.
Apa era prea rece, iar mâinile lui Shen Mo tremurau, înghețate până la os. A oprit imediat apa și l-a auzit pe Ji Mingxuan intrând pe ușă, întrebând:

– Ai nevoie de ajutor?

Shen Mo a răspuns:

 – Nu, nu, totul este în regulă. Îi este foame domnișoarei Ji?
– Nu, este atât de obosită de la călătorie încât s-a dus în camera ei să se odihnească.

După ce a spus asta, Ji Mingxuan nu a plecat, ci s-a sprijinit de partea laterală a ușii și l-a privit pe Shen Mo lucrând. După ce a spălat legumele, „bucătarul” a decojit câțiva cartofi, întrebându-se dacă să îi pregătească ca tocană sau curry.
Tocmai când era pe punctul de a-l întreba pe Ji Mingxuan, l-a auzit spunând:

– Anan tocmai mi-a spus că Zhou Yang a cerut-o în căsătorie.