Povestea lui Nan și Mac – Capitolul special 1

-Poimâine este Loy Krathong[1], nu? îl întrebă Mac pe Nan, care tocmai ieșise din baie după ce făcuse duș.

– Poți să arunci o privire pe calendar, spuse Nan, ștergându-și părul.

– Ce vrei să știi? spuse Mac cu voce joasă înainte de a se ridica și de a privi calendarul de pe raft. Purta doar o pereche de pijamale.

– Da, este într-adevăr poimâine,  spuse Mac înainte de a se întoarce la culcare.

–De ce vrei să mergi la Loy Krathong? întrebă Nan în timp ce stătea pe marginea patului lângă Mac.

– Oh, mă întorc în America săptămâna viitoare. Din moment ce este Loy Krathong, vreau să pun să plutească un Krathong, răspunse Mac.

–Hmm, hai să facem asta în iaz, nu-i așa? se prefăcu Nan .

– La naiba, peștele meu va muri, înjură Mac, iar Nan râse, înainte de a-i împinge capul lui Mac furios.

– Îndrăznești să mă blestemi? De când îți aparțin peștii din iaz?

Îmi amintesc că eu i-am cumpărat.

Nan se întinse și-și puse capul în poala lui Mac, care stătea cu spatele la tăblia patului.

– Lucrurile tale sunt ca și ale mele, răspunse Mac. Nan întinse mâna și-și ținu mâna strâns peste gura lui Mac.

– Gura ta este atât de bună încât o voi săruta, spuse Nan, trăgându-l pe Mac să-l sărute. Dar Mac îi rezistă.

– Nu, nu, Mac îi împinse fața cu palma, făcându-l să se ridice și să-l pună pe Mac înapoi pe pat, iar el se urcă imediat deasupra lui.

– Nu, haide, ai făcut asta ieri, se plânse Mac, când își dădu seama ce avea de  gând să facă.

– Ieri a fost ieri, răspunse Nan cu un zâmbet răutăcios.

– Dar sunt obosit, găsi Mac o cale să-l ocolească.

– De ce naiba ești obosit? Ai dormit toată ziua astăzi. Nu veni cu scuze. Nu-ți este milă de mine? spuse Nan.

– Ce vrei să spui? întrebă Mac.

– Ei bine, tu și cu mine nu locuim împreună în fiecare zi. Te duci la școală. Vor trece luni până când te vei întoarce în Thailanda, cum crezi că voi rezista? Sau vrei să mă eliberez cu alții? întrebă Nan, uitându-se în ochii lui Mac.

Nan văzu ochii lui Mac pâlpâind pentru o clipă.

– Ei bine, doar îți spun că mă voi descărca pe alți oameni, și nu ești mulțumit, așa că de ce să nu-mi faci pe plac? spuse Nan zâmbind.

– Cine nu este mulțumit de tine, eu? Vrei să te duci la altcineva? Dacă nu-ți dai seama, ce ar trebui sau nu să faci, îl tachină Mac, ridicându-se imediat.

Când Nan vorbea, mintea i-o luă razna.

– Dacă am de gând să merg la alții, ce vei face? îl tachină Nan.

Mac își strânse ușor buzele.

– Dacă poți să o faci tu, o voi face și eu, răspunse Mac, înainte ca Nan să se întindă și să-l muște puternic de buză și să plece.

– Oh, asta doare, exclamă Mac, strângându-și imediat buzele.

– Ai o gură bună….. este bine să o mușc. Pot lua pe altcineva? Doar o singură persoană îmi dă o durere de cap groaznică…. În ceea ce te privește, dacă aflu că ai o aventură secretă cu cineva, te poți pregăti să mori, îl amenință Nan.

– Nu mă pot juca? Încă mai ai tupeu să vorbești, răspunse Mac iar Nan râse ușor.

– M-am întors și ne-am întâlnit față în față…. iar tu vorbești așa. Deja m-ai făcut să mă simt atât de bine.

– Oh, glumesc, glumesc, dar lasă-mă să o mai fac, pot să o mai fac o dată? negocie Nan.

Mac tăcu o vreme.

– O rundă, nu? întrebă Mac.

Nan dădu din cap folosindu-și degetele lungi pentru a-i atinge obrajii lui Mac.

– Da, poți să o faci, răspunse Mac, nu foarte tare.

Fața îi ardea. Nan schiță un zâmbet de satisfacție înainte de a se apleca pentru a-l săruta imediat pe Mac.

Mac așteptă ascultător sărutul lui Nan. Mai târziu un geamăt puternic veni din camera lui Nan.

……………………………………………………..

O nouă dimineață.

– Prinde…

– Asta? răsună vocea lui Nan, când fu surprins de faptul că fusese lovit în cap cu ceva moale. Întorcându-se să privească, îl văzu pe Mac stând încruntat, cu o pernă în mână.

–Dar tu, Mac? spuse Nan când își dădu seama că Mac îl lovise cu o pernă.

–Ce ai spus aseară? a întrebat Mac cu o voce profundă.

– Spune-mi, ce? întrebă Nan, încă întins pe pat, cu Mac așezat lângă el.

– Ai spus că facem o rundă, dar ai făcut-o de două ori, spuse Mac cu fața înroșită. Nan chicoti.

– Să ți-o dau? Ești amabil? întrebă Nan cu o sprânceană ridicată.

Aseară, chiar nu rezistase, chiar trebuia facă runda a 2-a și cu Mac lângă el, nimic nu-l putea opri.

– Vino lângă mine, spuse Mac cu o voce furioasă.

Nan râse înainte de a întinde mâna și de a-l strânge într-o îmbrățișare.

Știind că nu era ușor să renunțe, Mac fu de acord să se întindă și să-l lase pe Nan să-l țină în brațe.

– Haide, nu pot rezista. Cine folosește asta pentru a-și face fundul să se miște așa? spuse Nan în glumă.

Mac își puse apoi mâna pe bărbie supărat

– Gura asta a ta, răspunse Mac, dar fața i se înfierbântă.

– Mi-e foame, spuse Mac, probabil pentru că noaptea trecută fusese un pic copleșitoare și se trezise în această dimineață mai înfometat decât de obicei.

– Nu știu ce a cumpărat Wei. Du-te tu să mănânci primul. O să mai dorm puțin, spuse Nan.

– Atunci dă-mi drumul ca să mă pot ridica, spuse Mac, în timp ce Nan îl ținea strâns.

– He, he, chicoti Nan, înainte de a-i săruta în mod repetat fruntea lui Mac și de a-l lăsa să se dea jos din pat.

– Lasă-mi și mie, nu mânca tot, spuse Nan

– Știu, răspunse Mac, înainte de a intra în duș, apoi își schimbă hainele și coborî să caute ceva de mâncare în bucătărie.

– Unde este? Îl întrebă Wei când îl văzu pe Mac coborând de la etajul al doilea al casei.

– Încă doarme. Dar ce e de mâncare? Mi-e foame, întrebă Mac, pentru că Wei se ocupa acum de gătitul micului dejun pentru Nan în loc de Frog.

– Este în bucătărie, spuse Wei, conducându-l în bucătărie.

El și Mac erau apropiați, ca prieteni.

– Oh, vreau să mănânc bine. Nu am mâncat așa ceva acolo, spuse Mac, deoarece Wei cumpărase orez lipicios și zeci de cotlete de porc la grătar. În plus, existau și multe arome.

– Fratele mi-a cerut aseară așa că a trebuit să cumpăr pentru tine să mănânci în dimineața asta, răspunse Wei, făcându-l pe Mac să tacă o vreme înainte de a zâmbi puțin pentru că Mac se plânsese ieri că trecuse mult timp de când nu mai mâncase carne de porc la grătar cu orez lipicios.

Dar nu credea că Nan îl va trimite pe Wei să le cumpere.

– Zâmbești… îți place. Ai fost răsfățat până în acest moment, îl tachină Wei.

– La naiba… înjură Mac distrându-se.

Wei chicoti.

– Oh, uau, mâine este ziua Loy Krathong….. Unde le veți pluti  tu și fratele tău? întrebă Mac în timp ce mânca carne de porc la grătar.

– De fiecare dată, fratele ne duce la Tha Prachan, pentru că Hia se duce să le vadă pe fetele Thammasat, glumi Wei cu Mac ascultând în tăcere.

– Dar cred că anul acesta probabil că nu va putea merge la Tha Prachan pentru că ești cu el, he, he, îl tachină Wei.

– Ce legătură are asta cu mine? Mă poate duce oriunde, răspunse Mac, dar încercă să nu se gândească prea mult.

– Vreau să fac un Krathong, spuse Mac ce avea în minte, iar Wei ridică puțin sprâncenele.

– Știi cum să faci? întrebă Wei și Mac clătină din cap.

– Nu, dar vreau să încerc, deschid internetul și mă uit. Nu ar trebui să fie dificil. Poți să-mi aduci niște echipament? întrebă Mac.

– Ar fi bine să te duci să verifici mai întâi cu Nan. Atunci să vină și să ne spună cu ce să ne îmbrăcăm pentru că nici eu nu am făcut-o niciodată. Dar vreau să încerc, spuse Wei și Mac dădu din cap.

– Bine, îi voi spune și lui, răspunse Mac, înainte de a continua să mănânce carnea de porc la grătar până când se sătură.

Apoi se așeză lângă iazul cu pești în timp ce își deschidea laptopul pentru a urmări cum se face un Krathong.

Curând observă că Nan venea cu o bucată de carne de porc în mână.

– Ce faci? întrebă Nan, luând loc lângă Mac.

– Învăț cum să fac un Krathong, răspunse Mac, făcând-l pe Nan să ridice ușor sprâncenele.

– Vei face asta singur, nu? întrebă Nan sarcastic.

– Nu știu cum să fac, dar vreau să încerc. Poți să convingi pe cineva să-mi aducă niște lucruri? Vreau să încerc, spuse Mac pe un ton serios.

– Da, de ce ai avea nevoie? Scrie și îl voi pune pe băiat să îți aducă, spuse Nan.

Mac zâmbi imediat înainte de a se așeza să vadă de ce are nevoie.

– Apropo, unde mă duci să pun Krathong-ul să plutească? întrebă Mac în timp ce își amintea.

– Te duc în parc, nu sunt mulți oameni, răspunse Nan.

Mac îngustă ușor ochii.

– De fiecare dată te duci la Tha Prachan? De ce să mergi acum la Suan Lum? întrebă Mac curios.

Nan zâmbi.

– De unde știi că de fiecare dată merg la Tha Prachan? Cine naiba ți-a spus? întrebă Nan.

– Ah, atunci de ce nu plutești pe Tha Prachan sau ți-e frică să-ți întâlnești copiii? răspunse Mac sarcastic.

Nan chicoti.

– S-a speriat cineva vreodată? Nu vreau să merg pentru că este prea aglomerat și îngust. Nu-ți face griji, spuse Nan jucăuș.

– Saunu  vrei să mă uit la fetele de la Tha Prachan? Pot accepta acest lucru. Doar spune-mi, îl tachina din nou pe Mac.

– Mă duc în grădină! țipă Mac.

– Nu te mai duci la Tha Prachan? Nan se prefăcu că întreabă din nou.

– Nu vreau să anulez nimic, spuse Mac încet, făcându-l pe Nan să zâmbească în secret, înainte de a întinde mâna pentru a-l îmbrățișa pe Mac.

Mac se zbătu puțin, dar îi permise lui Nan să-l îmbrățișeze.

–Oh, asta e incitant, spuse Nan zâmbind.

Mac mormăi puțin, dar lui Nan îi plăcea să-l tachineze.

– Nu am pus niciodată un Krathong cu nici o fată. În fiecare an pun cu subalternii mei. Dacă nu mă crezi, poți întreba toți subordonații mei. În ceea ce privește fetele, este un produs secundar după aceea. Am terminat cu Loy Krathong. Nu am de gând să te mint că nu m-am dus să caut o fată, dar asta a fost înainte să te cunosc, spuse Nan pe un ton serios, făcându-l pe Mac să tacă.

Mac însuși nu se gândi prea mult să aducă în discuție trecutul, pentru că și el fusese așa în trecut, dar încă nu se putea abține să nu se gândească la asta.

– Mmm, înțeleg, răspunse Mac.

– Înțelege și scrie ce vrei. Mâine, îi voi pune pe ticăloșii ăia să-ți aducă, repetă Nan, așa că Mac scrise repede ce avea nevoie pentru a face Krathong.

– Mac, orice vrei este în regulă. Orice vrei să faci, fă-o, veni Nan să-i spună lui Mac, care se uita la un clip despre cum să facă Krathongs în camera lui în dimineața târzie a zilei lui Loy Krathong.

Mac urmărea aceste clipuri încă de ieri.

– Au sosit? întrebă Mac fericit, înainte de a părăsi camera pentru a vedea lucrurile pe care Nan le comandase pentru el, care erau acum puse pe veranda din fața casei.

– Bananieri și frunze de bananieri. Voi cere oamenilor să taie din spatele casei. Să vedem dacă asta-i tot, spuse Nan.

– De unde ai cumpărat florile? întrebă Mac din curiozitate, pentru că ieri, când Mac îi spuseses să cumpere flori, Nan s-a plâns că este o risipă.

– Nemernicii  aceia au comandat de la o cunoștință. Este bine pentru a face economii? spuse Nan zâmbind.

– E bine, atunci, spuse Mac, înainte de a-i invita pe subalternii lui Nan să se așeze și să facă asta împreună.

– Voi face una pentru tine, una pentru mine, spuse Mac încrezător.

În mod normal, nu se gândise niciodată să facă așa ceva înainte, pentru că de fiecare dată când obișnuia să plutească un Krathong, Mac credea că doar să cumpere era suficient.

Dar anul acesta era diferit pentru că el va pune unul să plutească împreună cu  Nan pentru prima dată, în primul lor an.

– De ce să faci două? Fă doar unul. Dacă pun unul cu tine, este o economie bună, răspunse Nan.

– Prostule, spuse Mac, incapabil să fie serios.

– Hei, nu-i este rușine, vrea doar să plutească cu tine. Oh, ce știi  tu, spuse Wei.

Paf…

– Hei, hei, de ce mă lovești? gemu Wei în timp ce era lovit.

– Știi foarte bine, spuse Nan jucăuș, făcându-l pe Mac să tacă o vreme și să se simtă puțin jenat când auzi că Nan voia să pună pe apă același Krathong cu el.

– Voi face doar unul, spuse Mac cu voce joasă.

Nan trimise pe cineva să taie bananierul în bucăți.

Frunzele de bananier fură curățate și uscate puțin la soare, astfel încât să nu se rupă ușor. Mac se așeză pentru a viziona un clip, în timp ce Nan plecă pentru a personaliza mașina așa cum credea el de cuviință. El îi lăsă pe unii dintre servitorii săi și pe Mac să stea împreună și să facă Krathong.

– De ce este atât de ușor când vezi video-ul?

Mac învârtea o frunză de banană în mână, dar indiferent ce făcea, nu era așa cum voia să fie și curândv în fața lui se adună o grămadă de frunze de banane inutilizabile. Nan intră și privi cu o sprânceană ușor ridicată.

–  Te joci? întrebă Nan în glumă când văzu că nimic nu progresase.

– E mai greu decât credeam, la naiba, nu mai vreau să fac asta, mormăi Mac supărat, pentru că nu-i ieșea ce voia.

Nan se ghemui lângă Mac, apoi strânse ușor ceafa lui Mac.

– Nu fi pretențios. Cine a spus că vrea să o facă singur? Lasă-mă să-ți găsesc ceva…. Renunți atât de ușor? întrebă Nan cu o voce calmă.

– Ei bine, e greu, mormăi Mac din nou, înainte de a ridica privirea.

– La naiba, fă asta pentru mine, spuse Mac.

– Nu ştiu.

– Nu!

Prima voce era a lui Wei, iar a doua voce era a lui Nan, ceea ce-l făcu pe Mac să se întoarcă imediat.

– De ce nu, lasă-l să o facă, strigă Mac iar Nan scoase un mic oftat, înainte de a apuca încheietura mâinii lui Mac pentru a se ridica.

– Fă tu asta mai întâi, îl voi lua pe Mac să-l fac să-și schimbe atitudinea, spuse Nan înainte de a-l târî pe Mac în casă, dar nu urcă la etaj ci se îndreptă spre Mac și se așeză pe canapeaua din sufragerie.

– Ce mai e acum? spuse Mac cu fața încruntă.

–Cine și-a dorit să facă asta? întrebă Nan încet.

– Eu, răspunse Mac încet.

– Atunci de ce nu o faci singur? întrebă Nan.

– Ei bine, pentru că nu iese frumos. Nu pot, nu pot face asta, răspunse Mac.

– Dar nu asta ai vrut? Ai stat și te-ai uitat la videoclip ieri. Noaptea trecută l-ai urmărit până târziu în noapte și apoi ai renunțat ușor, chiar dacă ai început să o faci cu mai puțin de o oră în urmă, spuse Nan.

Mac tăcu pentru o vreme. Nan oftă ușor.

– Mac, unele lucruri chiar nu funcționează, dar ar trebui să fii mândru. Continuă să o faci până termini, spuse Nan pe un ton serios.

Mac își mușcă buza. Adevărul nu înseamnă doar să fii practic sau neatractiv. Dar Mac gândește la scară mai mare.

-Ei bine… vrei să pui un Kratong cu mine, iar anul acesta este primul an în care tu și cu mine vom face asta împreună, vreau să-l fac să arate bine, spuse Mac cu voce joasă, neîndrăznind să-l privească în față pentru că se simțea puțin jenat că trebuia să vorbească despre asta în fața lui.

La auzul acestor cuvinte, Nan zâmbi imediat.

– Ești atât de drăguț, spuse Nan zburlindu-i părul lui Mac. Mac îi îndepărtă mâna jenat, privire pe care Nan i-o știa foarte bine.

– Mac, ascultă-mă. Ce ai de gând să faci pentru mine… nu contează cât de rău iese sau dacă sunt doar bucăți de banană…. îmi place. Atâta timp cât o faci singur, este suficient, spuse Nan, făcându-l pe Mac să tacă pentru o vreme.

– Sigur, pentru că nu este frumos, de asta nici nu mă atingi? întrebă Mac din nou.

–Nu îmi pasă. Ce fel de om crezi că sunt eu? spuse Nan zâmbind.

– Atunci pot să îl fac singur, dar dacă nu iese frumos, să nu mai vorbești despre asta, spuse Mac.

–Bine, fă-l acum, ticăloșii ăia au consumat toate florile, spuse Nan.

Mac se ridică repede și se îndreptă spre fața casei, unde Nan încă zâmbea. Așa că Mac se așeză și continuă.

Mac nu mai făcuse niciodată așa ceva. Nan doar îl privi fără să spună nimic sau să-l ajute. Nici el nu voia să facă aceste lucruri…… Mac trebuia să se concentreze și să facă lucrurile pe cont propriu. Până la ora trei după-amiaza, Krathong-ul lui Mac fu gata.

– Am terminat. Cum este? spuse Mac zâmbind în timp ce Krathong-ul din fața lui era complet.

Nan se apropie pentru a arunca o privire mai atentă. Văzu că frunza de banană plisată fusese pliată în formă de petale, dar era ușor strâmbă. În mijloc, Mac așezase flori de mărimi diferite, aranjate în ordinea culorii, nu foarte drăguțe de fapt, dar Nan zâmbi, apoi îl mângâie pe cap pe Mac.

– Foarte bine. Ia-l acasă, o să îl scot la 7 seara, spuse Nan zâmbind.

Mac așeză repede Krathong-ul în cameră. De fapt, Mac știa că Krathong nu era foarte drăguț dar era mândru că-l terminase, și nu mai era descurajat ca prima dată.

– Am sunat să-l invit pe prietenul tău și pe Three, să ne întâlnim la Lum Lum.

– Foarte bine. De când m-am întors, încă nu l-am văzut pe Dew, răspunse Mac, ținând în mână Krathong-ul pe care îl făcuse.

Nan luă mașina, iar unii dintre subordonații săi veniră cu o motocicletă, alții veniră cu mașina, iar destinația era Parcul Lumpini.

Nan îl duse pe Mac direct la Suan Lum. Când se apropie, îl sună pe Dew să-l anunțe că a sosit.

Nan caută un loc de parcare și îl rugă pe Mac să aștepte sosirea subalternilor săi până când veni toată lumea, înainte de a merge să-i găsească pe Dew și Three care deja îl așteptau.

Mac se uită la Krathong-ul ținut de alții care treceau pe lângă el și se simți rușinat de Krathong din propriile mâini.

– Ai o pungă de plastic? îl întrebă Mac pe Nan în timp ce se apropia să îl îmbrățișeze pe după gât.

– Pentru ce vrei? întrebă Nan.

– Voi pune Krathong-ul în pungă, răspunse Mac care, deși era mândru, încă se simțea puțin jenat. Nan luă Krathong-ul din mâna lui Mac și îl ținu el.

– Dă-mi-l, îl țin eu, de ce să-ți fie rușine? spuse Nan fără să-l înțeleagă.

Ținea Krathong-ul cu o mână, iar celălalt braț îl puse în jurul gâtului lui Mac și merseră până când îi găsi pe Dew și Three așteptând.

– Oh… Frate Nan, cu cine vei merge la luptă? glumi Three când îi văzu pe subalternii lui Nan urmărindu-l, așa că Nan se întoarse să le spună tuturor să meargă singuri și că nu trebuie să-i urmeze. De fapt, el spusese tuturor că oricine voia să pună pe apă Kratong putea merge, dar majoritatea îl urmară pe Nan pentru a face asta acolo.

– Hei, nu mi-ai spus că te întorci, îl salută Dew pe Mac.

– Hei, de unde ai luat Krathong-ul? Este atât de amuzant,  întrebă Three în glumă, când văzu starea Krathong-ului din mâna lui Nan. Când Mac auzi acest lucru, se încruntă imediat.

– Nu vezi cu ochii tăi, ticălosule? Acest Krathong a fost făcut de soția mea. Nu vezi intenția? Hai, las-o baltă, haha, spuse Nan, înghiontind fruntea lui Three cu degetul arătător.

Asta îl făcu pe Mac să se simtă mai bine imediat, deși era puțin jenat.

– L-ai făcut-o singur? întrebă Dew surprins, Mac dădu din cap.

– Oh, trebuie să fie ceva serios pentru că nu ai mai făcut niciodată așa ceva, spuse Dew.

Three strâmbă din nas înainte de a-i cuprinde brațul.

– Să cumpărăm și noi. Să cumpărăm mai întâi un Krathong. Stai aici, ne vom întoarce imediat, spuse Dew către Three, apoi se întoarse să vorbească cu Nan și Mac înainte de a pleca să cumpere un Krathong.

După aceea, Nan își puse brațele în jurul gâtului lui Mac și  vorbi o vreme cu subalternii săi.

Când Dew și Three se întoarseră, se duseră cu toții să caute un loc unde să-și pună Krathong-urile să plutească. Erau deja mulți oameni care făceau asta.

– De ce te grăbești așa tare? De ce nu faci asta la miezul nopții, Mac? Întrebă Three în timp ce așteptau ca alți oameni să pună Krathong-urile pe apă.

– E timpul să vedem din nou zona rurală, răspunse Mac.

– O, Doamne, frate Nan, nu vrei să te oprești pentru o zi? se prefăcu Three că-l roagă.

–Nu mă opresc, zilele astea, din ce în ce mai mulți oameni vin pe pistă. Trebuie să câștig bani pentru a trimite bivolul la școală, ha, ha, ha, spuse Nan râzând, făcându-l pe Mac să-l privească cu ochi însângerați, pentru că bivolul despre care vorbea Nan era el.

– Atunci nu-l trimite, îmi plătesc singur școlarizarea, spuse Mac cu o voce calmă, Nan îmbrățișă gâtul lui Mac.

– Glumesc, nu te supăra, spuse Nan zâmbind.

Mac lucra cu jumătate de normă, deși la început bombănise și nu voia să o facă, dar în cele din urmă Nan reușise să-l convingă pe tatăl lui Mac să nu-i trimită banii de cheltuială, așa că Mac fusese inevitabil forțat să găsească un loc de muncă cu jumătate de normă.

– Hei, poți pune să plutească, spuse vocea lui Wei în timp ce grupul lui Loy Krathong plecase mai devreme.

Nan și Mac se ghemuiră împreună, Nan ținând Krathong-ul și lăsându-l pe Mac să aprindă focul.

– La ce te uiți? întrebă Mac în timp ce aprindea lumânarea și tămâia.

– Mă uit la tine, răspunse Nan.

–De ce te uiți la mine? întrebă Mac, dar simți căldura din ochii lui Nan care reflecta lumina lumânărilor noaptea.

–Fă-mi un alt Krathong anul viitor, spuse Nan zâmbind.

Asta făcu buzele lui Mac să se umfle ușor, și-și simți inima bătând la cuvintele lui Nan. Chiar dacă nu erau cuvinte dulci, putea simți că veneau cu adevărat din inima lui Nan.

– De ce, nu este frumos? întrebă Mac.

– Mai ai un an să-ți dezvolți abilitățile, spuse Nan râzând ușor.

– Da, voi încerca, răspunse Mac, înainte ca cei doi să apuce Krathong-ul împreună și să se roage.

După terminarea rugăciunii, Nan îl lasă pe Mac să pună Krathong-ul pe apă pentru a pluti.

Mac se uită la propriul Krathong și zâmbi. Deși nu era frumos, putea pluti ca Krathong-urile altor oameni.

Dew și Three puseră și ei pe apă Krathong-ul.

– Nu te duci mai întâi la plimbare? întrebă Dew dar Mac clătină din cap.

–Nu, este prea cald. Este momentul să ne întoarcem și să ne ducem din nou la pistă, răspunse Mac.

– Bine, hai să ne facem timp să mâncăm împreună înainte de a te întoarce în America, spuse Dew.

Mac dădu din cap aprobator înainte ca Dew să-l ia pe Three pentru a-și continua drumul.

– Anul viitor, vrei să faci asta din nou un alt Krathong? întrebă Mac în timp ce Nan se îndreptă spre parcare, îmbrățișându-l.

–Dacă nu te las să o faci, atunci vrei să îl facă câinele în locul tău? Asta-i o întrebare ciudată, răspunse Nan.

– Um, chiar dacă nu o să fie frumos, nu ai voie să spui, spuse Mac iar Nan chicoti.

– Tu ai o memorie scurtă, ți-am spus asta, deși nu este frumos,… dar dacă asta ai de gând să faci, mie îmi place. Gândește-te la povestea Krathong-ului ca o idee. Dacă unele lucruri pe care intenționezi să le faci nu arată bine sau nu sunt compatibile cu altele, nu te descuraja. Trebuie să le faci. Vei reuși în cele din urmă și vei fi mândru să le realizezi. Nu te descuraja, înțelegeți? spuse Nan cu o voce serioasă.

– Oh, înțeleg, răspunse Mac.

– Ne-am înțeles. Atunci să mergem acasă. În acest moment, clienții așteaptă să intre pe pistă, spuse Nan zâmbind.

Apoi îl conduse pe Mac la mașină. Mac se uită în jur zâmbind, gândindu-se că, deși Loy Krathong-ul său din acest an părea simplu, spre deosebire de anii precedenți, acesta era cel mai bun din inima lui … Fusese cu persoana pe care o iubea .

– În seara asta, pregătește-te. Se spune că în ziua Loy Krathong mulți oameni își pierd trupurile, spuse Nan râzând.

–La naiba, ce scuză. Nu aminti de festival pentru a-ți revendica pofta de mâncare, spuse Mac.

Se gândi că ar fi trebuit să-și schimbe rugămintea anterioară, care îi cerea lui Nan să se întâlnească de Loy Krathong în fiecare an de acum înainte.

Dar se gândi că Nan ar fi bine să aibă mai puține dorințe pentru el, sau altfel înainte de a se întoarce în America, șoldurile lui vor fi cu siguranță rupte mai întâi.

[1] Loy Krathong este un festival sărbătorit anual în toată Thailanda. Are loc în noaptea cu lună plină a celei de-a douăsprezecea luni a calendarului lunar tradițional thailandez; în calendarul occidental, coincide în mod normal cu luna noiembrie. “Loy” înseamnă “a pluti”.