– Când te întorci?
Vocea sumbră și expresia feroce a lui Nan apărură pe ecranul telefonului mobil în timp ce vorbea cu Mac.
– Probabil că mă voi întoarce de Anul Nou, răspunse Mac.
Acum ningea în America, totul era complet alb și Mac își pusese un pulover, o pălărie tricotată, mănuși și o eșarfă pentru a se pregăti să iasă.
– Ce naiba, ai spus că te vei întoarce pe 22, unde te duci în secret, Mac? întrebă Nan, dar expresia de pe fața lui îl făcu pe Mac să-și dea seama că celălalt doar îl tachina.
– Și care este bivolul care mi-a dat un loc de muncă? Mă duc la muncă acum, înjură Mac imediat.
Motivul pentru care nu se întorcea în Thailanda așa cum era programat era acela că slujba sa cu jumătate de normă îi cerea să rămână și să ajute de Crăciun și i-ar fi adus și bani în plus.
Mac văzuse că va câștiga mai mulți bani, așa că fusese de acord să rămână și să lucreze. Urma să se întoarcă în Thailanda la câteva zile după Crăciun.
– Hmm, e bine să lucrezi cu sârguință. Mai ai de gând să lucrezi? întrebă Nan din nou.
– Sunt pe drum, spuse Mac, ținând telefonul mobil într-o mână și apucând geanta cu cealaltă.
– Atunci lasă-mă să vorbesc cu tine în timp ce mergi la restaurant, răspunse Nan și Mac dădu din cap înainte de a părăsi apartamentul pe care-l împărțea cu un alt prieten, Jeff.
Jeff era cam necinstit și nu-i plăcea cu adevărat fața lui, dar nu-l putea forța să pună capăt prieteniei, deoarece Jeff îl ajuta întotdeauna pe Mac cu studiile.
Deși, când el plecase în Thailanda, Jeff rămăsese în casa lui Nan până provocase probleme, dar apoi Jeff venise să-și ceară scuze lui Mac, care nu-i purtase pică.
– Unde este colegul tău de apartament? întrebă Nan.
– S-a dus acasă la prietena lui. I-am invitat pe colegi să sărbătorească Crăciunul la noi acasă, spuse Mac în timp ce continua să meargă spre restaurantul unde lucra ca ospătar.
Prima dată când Mac făcuse acest lucru, fusese neîndemânatic și nu putuse să facă nimic pentru că nu fusese nevoit niciodată să servească pe nimeni înainte în viața sa. Mac aproape că fusese concediat din cauza problemelor cu clienții dar, în cele din urmă el reușise. Făcuse așa cum îl învățase Nan, avertizându-l și încurajându-l mereu, chiar dacă fusese o încurajare crudă și sălbatică, în conformitate cu stilul său.
– De ce acasă? întrebă Nan imediat.
– Este convenabil, răspunse Mac, pentru că putea socializa cu prietenii, dar nu la fel de des ca înainte, în parte pentru că Mac se temea că și Nan era supărat.
– Prietenii tăi nu vor sărbători cu familia? Nu ar trebui să fie cu familia lor în ziua de Crăciun? întrebă Nan imediat.
– Ei bine, unii vor sărbători cu familia, alții nu s-au dus acasă pentru că erau plecați din oraș, așa că vin la mine acasă. Nu e dar cel puțin nu trebuie să merg în altă parte.
– Atunci nu te vei plânge, spuse Nan.
– Dar te vei îmbăta. La naiba, sunt frustrat, mormăi Nan.
– Ce naiba e în neregulă cu tine? Vom sărbătorim ca prieteni. În plus, nu voi munci suplimentar pentru a putea merge să sărbătoresc cu ei, spuse Mac.
Dar Nan se tot plângea din când în când. De-a lungul timpului, existaseră întâlniri ocazionale cu prietenii, dintre care majoritatea locuiau în același cartier.
– Ninge mult? întreabă Nan, așa că Mac întoarse camera pentru ca Nan să poată vedea urmele de zăpadă care erau lăsate pe pământ.
– Este prea frig, spuse Nan din nou.
– Hmm, îmi iese abur din gură, vezi? Pufni Mac.
– Nu e frig așa, fără să-l îmbrățișezi pe idiot. Ce ar trebui să fac? se prefăcu Nan că întreabă, făcându-l pe Mac să treacă de la rece la bufeuri.
– Îmi voi pune pătura și voi porni încălzitorul, spuse Mac imediat.
Nan râse.
– Nu vrei să te îmbrățișez? Nu ți-e dor de mine? întrebă Nan cu o voce enervată.
Mac refuză să răspundă.
– Aproape am ajuns la restaurant, lasă-mă să lucrez mai întâi. Când ajung acasă de la serviciu te voi suna din nou, spuse Mac, pentru că așa trebuia să facă întotdeauna.
Mac trebuia să-l sune pe Nan de fiecare dată când pleca de la serviciu. În parte pentru că Nan era îngrijorat că Mac va trebui să meargă singur acasă. Deși cartierul lui Mac era sigur, el încă nu se putea abține să nu-și facă griji.
La început, Mac locuise singur, apoi îi ceru lui Nan să lase un prieten care este thailandez să împartă casa cu el.
Mac îl implorase aproape o lună înainte ca Nan să cedeze, pentru că lăsase oamenii să răstălmăcească povestea acestui prieten, dar văzând că personalitatea lui era foarte bună și că se gândea prea mult la Mac, Nan fu de acord.
– Bine, răspunse Nan, înainte de a închide.
Mac intră în restaurantul unde lucra cu jumătate de normă, își puse șorțul și merse imediat să ajute la muncă.
*************
24 decembrie
– Ce s-a întâmplat, Mac? întrebă prietenul lui, în timp ce cei doi puneau pomul de Crăciun în sufrageria casei cu două etaje.
– L-am sunat și nu mi-a răspuns. Am sunat pe cineva acasă și nimeni nu a ridicat telefonul, se plânse Mac.
Ohm, prietenul lui Mac, vorbise deja cu Nan prin apel video, așa că acest lucru îl făcuse să-și dea seama că Mac avea un iubit de sex masculin. Dar lui Ohm nu-i păsa deloc.
– Are bateria moartă sau e blocat în vreo afacere, răspunse Ohm, ești prea neliniștit.
– Ei bine, poate, spuse Mac, înainte de a-l ajuta pe Ohm să decoreze casa de Crăciun.
– Apropo, mâine ai de lucru suplimentar? Când termini? întrebă Ohm, deoarece organizase o întâlnire cu prietenii care nu plecau acasă de Crăciun pentru a sărbători împreună.
– La ora 8:00. După muncă, mă voi întoarce. Am făcut curățenie singur în casă, așa că nu faceți prea multă dezordine, sunt prea leneș să curăț, spuse Mac prietenului său chicotind.
– Am crezut că vei spune că ți-e teamă că iubitul tău te va certa nou, spuse Ohm, glumind și el.
– Mi-e teamă că te-am blestemat pentru că ne-ai permis să avem o petrecere de Crăciun acasă, spuse Mac obosit.
– Pentru că nu ne-am întors în Thailanda, trebuie să sărbătorim așa că m-am întors repede. În ceea ce privește băuturile și mâncarea, să mergem să le luăm, spuse Ohm zâmbind.
Mac dădu din cap.
– Oh, ce cadou vrei de la Moș Crăciun? întrebă Ohm.
– Unde este Moș Crăciun? Ai cinci ani? întrebă Mac zâmbind în timp ce punea luminițele pe pomul de Crăciun.
– Știu că nu este real, dar dacă ai putea să-ți pui o dorință, care ar fi? întrebă din nou Ohm.
– Eu te-am întrebat primul, dacă ai putea comanda ceva, ce ți-ar plăcea? întrebă Mac înapoi.
– Aș vrea să o pot îmbrățișa pe Sophia, o aștept de mult timp. Haha, spuse
Ohm despre ultima sa iubită pe care o întâlnise recent.
– Ești atât de înfierbântat, glumi Mac.
– Și tu? întrebă din nou Ohm.
Mac tăcut puțin. Dacă l-aș întreba cu adevărat, mi-ar plăcea foarte mult să-l rog să rămână cu Nan în Ajunul Crăciunului, dar părea imposibil.
– Aș vrea să petrec Crăciunul acasă, răspunse Mac, deși nu era chiar ceea ce gândea.
– Atunci mă bucur că suntem încă aici împreună, spuse Ohm zâmbind, Mac zâmbi și el.
Deși în inima lui îi era dor de tatăl său și se gândea mult la asta, spre deosebire de prima dată când Mac venise să studieze înainte de a-l întâlni pe Nan. Pe atunci, Mac nu voia să meargă acasă de sărbători, voia să fie cu prietenii săi. Dar nu, de data aceasta, Mac voia să fie cu oamenii pe care îi iubea, în special cu Nan.
*****************
25 decembrie
– Voi lucra cu jumătate de normă, tată… Da… Uh… Tată, poți lua legătura cu ticălosul ăla? Îl sun de ieri, dar nu pot da la el, vorbi Mac cu tatăl său de la distanță, în timp ce era pe punctul de a merge la slujba sa cu jumătate de normă.
Acum, toate casele și magazinele sunt decorate cu lumini de Crăciun și chiar și copacii. Sunetul muzicii se potrivește cu această zi festivă.
– Bine, nu-i nimic? De obicei nu dispare așa. Am sunat acasă și nu mi-a răspuns nimeni, îi spuse Mac tatălui său pe un ton îngrijorat, pentru că nu putea ajunge la iubita lui de ieri.
– Da… dacă poți ajunge la el, tată spune-i să mă sune și pe mine, spuse Mac tatălui său, înainte de a închide …
Oftă.
Mac oftă îngrijorat că nu poate da de Nan în ziua de Crăciun. În timp ce toți ceilalți sărbătoreau, și-ar fi dorit să poată auzi vocea iubitului său. Mac se grăbi să lucreze, pentru că în timpul sărbătorilor ca aceasta, restaurantul nu era închis. Mac lucră sârguincios și, curând oamenii începură să se relaxeze. Mac se odihnea.
– Hei, nu arăți bine, ești obosit? întrebă un coleg american zâmbitor.
–Nu, sunt doar puțin îngrijorat, îi răspunse Mac colegului său apropiat.
– Poți să-mi spui ce se întâmplă? întrebă curios colegul lui Mac.
– Nu pot lua legătura cu iubitul meu încă de ieri, nu știu ce s-a întâmplat, spuse Mac.
– Ah, iubitul despre care ai spus că este în Thailanda? continuă colegul și Mac dădu din cap.
– Probabil că nu este nimic, nu te gândiți prea mult la asta. Telefonul său mobil ar putea fi spart, îl liniști colegul său.
Mac stătea în tăcere acum, dar putea auzi soneria sunând din când în când, dacă cineva intra și ieșea din restaurant. Auzi ușa care se deschidea, însoțită de salutul proprietarului.
– Cred că a sosit un client la restaurant. Să ne continuăm munca, spuse Mac, pentru că ei doar stăteau și se odihneau.
– Hmm, răspuns colegul său, înainte de a-l conduce în restaurant.
Mac, luă niște cafea pentru masa 1, și vocea proprietarului răsună în timp ce așeza o ceașcă de cafea neagră fierbinte pe tejghea.
Mac se ridică să servească la masa dar văzu un bărbat într-o haină de iarnă stând cu spatele. Lângă el era o geantă mare de voiaj. Coafura tânărului era atât de familiară ochilor lui Mac, dar Mac nu se gândi la asta.
–Cafeaua, spuse Mac în timp ce-i înmână clientului o ceașcă de cafea.
– Hei, arăți bine în șorț, salută o voce în thailandeză. Împreună cu fețele enervante ale oamenilor care stăteau, Mac fu destul de șocat.
Deodată, ceașca de cafea căzu din mâinile lui Mac, dar nu lovi podeaua. Pentru că Mac era pe punctul de a o pune pe masă, cafeaua se vărsă doar puțin.
Proprietarul restaurantului și ceilalți se întoarse imediat să se uite.
– Ah… Cum ai ajuns aici? Mac făcu o față ca și cum ar fi fost păcălit de o fantomă când îl văzu pe Nan stând vizavi de el. Nan zâmbi.
– Probabil că mă învârteam pe aici și puneam întrebări ciudate, răspunse Nan.
– Oh, știam că nu vei pleca, dar nu te-am putut suna de ieri….. Știi că sunt atât de stresat încât înnebunesc? strigă Mac în thailandeză până când proprietarul restaurantului fu șocat și se repezi să vadă ce se întâmpla.
– Ce s-a întâmplat, Mac? întrebă proprietarul.
– Nu-i nimic, prietenul meu a zburat din Thailanda să mă surprindă. Așa că sunt puțin șocat.
Mac se întoarse imediat să-și ceară scuze proprietarului, pentru a nu-l îngrijora pe proprietar că are o problemă cu clientul.
– Nu un prieten, ci un soț, protestează Nan în engleză, ceea ce-l făcu pe proprietar să aibă o față lungă când află că tânărul din fața lui era îndrăgostit de angajatul său. Dar el era deja obișnuit cu cuplurile gay și era doar puțin surprins pentru că Mac nu spusese niciodată că are un iubit.
– Oh, asta este. Stai jos și vorbește mai întâi cu el, Mac. Restaurantul nu este atât de aglomerat, spuse proprietarul cu blândețe.
Mac se întoarse să-i mulțumească înainte de a ocupa locul din fața lui Nan.
– Ce naiba e asta? întrebă Mac, incapabil să-și creadă ochilor.
– Ei bine, nu te-ai întors în Thailanda, așa că am venit să te văd. Nu ești fericit? întrebă Nan.
– Sunt fericit, dar am fost foarte îngrijorat pentru tine. Nu am putut lua legătura cu tine, am sunat și nu a răspuns nimeni. Tatăl meu a spus că nici el nu poate ajunge la tine, țipă Mac.
Nan zâmbi în colțul gurii.
–Huh, tatăl tău știa că voi veni să te văd. Cât despre servitorul casei, i-am ordonat să nu răspundă dacă este numărul tău pentru că intenționam să te surprind, spuse Nan zâmbind.
Mac nu vru să spună cât de surprins era.
– Am multe lucruri pe care vreau să ți le cer. Așteaptă până termin munca și apoi putem merge acasă împreună, spuse Mac înapoi.
Mac își aminti că va fi o petrecere în seara asta și nu știa ce vor spune prietenii săi, deoarece nimeni nu se întâlnise cu Nan, cu excepția lui Jeff și Ohm, care îl văzuseră prin apel video.
Mac era activ la serviciu, în timp ce Nan stătea la cafea, așteptând ca Mac să-și termine treaba. Cei doi își luară apoi rămas bun de la proprietar pentru a merge acasă iar înainte de a pleca, colegul lui Mac îi șopti în secret ceva până când fața lui Mac se încălzi puțin.
– Ce a spus tipul acela? întrebă Nan în timp ce se îndreptau spre casa lui Mac.
– A spus că ești drăguț, răspunse Mac iritat.
Nan zâmbi, înainte de a-l îmbrățișa pe Mac și de a pleca împreună.
–Pot să te întreb ceva? Cum ai ajuns în țară? întrebă Mac surprins.
–Oh, nu în mod ilegal. De ce nu pot veni? întrebă Nan sarcastic.
– Ei bine, sunt surprins… nu m-am gândit niciodată că vei părăsi țara. Ei bine, nu te disprețuiesc, dar nu credeam că vei dori să plătești un bilet de avion și să mergi în străinătate, spuse Mac repede înainte să creadă că este o insultă.
– Am plecat din Thailanda din cauza ta. Dacă nu ai fi aici, de ce aș fi călătorit? spuse Nan pe un ton serios, făcându-l pe Mac să tacă. Inima i se încălzi imediat. Mac nu credea că va merge cu adevărat pe acel drum cu Nan, deoarece de fiecare dată vorbeau prin apel video.
– Data viitoare, dacă vrei să vii, anunță-mă mai întâi. Sunt stresat când nu pot lua legătura cu tine, răspunse Mac.
Nan râse puțin, voia doar să-l tachineze pe Mac să fie nervos.
– Ce ar trebui să spun? Mai bine m-aș furișa și te-aș lua, răspunse Nan.
– Nu am făcut nimic greșit, nu trebuie să-mi găsești vreo vină, strigă Mac, nu foarte tare.
Nan zâmbi, înainte de a-l îmbrățișa pe Mac puțin mai aproape și de a-l săruta pe frunte cu aceeași nostalgie
–Știu, ești un băiat bun acum, spuse Nan, făcând ca fața lui Mac să se înroșească de căldură până când era aproape acasă.
Era o mașină parcată pe aleea din fața casei și muzica tare venea dinăuntru.
– Tu… nu te supăra dacă intri și îmi găsești prietenii la o petrecere, spuse Mac încet, pentru că știa că prietenii lui, atât bărbați, cât și femei, trebuiau să fi venit acasă.
– Dacă nu faci nimic, sunt calm și nu mă voi supăra, spuse Nan încet, pentru că Mac știa deja că această casă fusese închiriată de Nan.
– Nan, sunt aici doar de Crăciun, răspunse Mac, iar Nan dădu din cap înainte ca Mac să-l tragă de mână.
El îl urmă până la ușă și, de îndată ce Mac deschise ușa, se auzi un huoo.
– Mac este aici! strigară bărbați și femei, când îl văzură pe Mac. Ohm însuși sări în sus și-i puse fesul lui Moș Crăciun pe capul lui Mac, fără să observe persoana care îl urmărea.
Când toată lumea văzu un tânăr cu aspect sever intrând, se uitară unul la celălalt cu suspiciune. Jeff rămase imediat uimit când văzu zâmbetul lui Nan. În ceea ce-l privește pe Ohm, sprâncenele i se încrețiră imediat.
– Ești iubitul lui Mac? întrebă Ohm în thailandeză.
Nan dădu din cap ca răspuns. Ohm se grăbi apoi să spună tuturor cine este. Mulți fură șocați, pentru că nu credeau că Mac avea un iubit de sex masculin. Dar după ce se uitară la el, nimeni nu simți nici un dispreț, pentru că aici lumea era deschisă cu astfel de lucruri.
– Oh, băieți, distrați-vă. Mă duc întâi cu Nan să pună lucrurile în dormitor pentru o clipă, spuse Mac înainte de a se repezi în dormitor imediat în mijlocul zgomotului prietenilor.
– Nu face fața aia, spuse Mac imediat ce Nan intră în dormitorul său de la etajul al doilea.
Nan își puse geanta pe podea și plecă să exploreze camera iubitului său, pe care o văzuse doar prin apel video.
-Huh, ești nervos? Râse Nan înainte de a ridica rama cu fotografia făcută la sărbătoarea Loy Krathong.
– Mac, iubitul tău este înfiorător, deja îmi dai greu să vorbesc la telefonul mobil. Când îl văd în persoană mă simt mai tensionat decât înainte, apucă să-i șoptească Ohm lui Mac iar acesta râse sarcastic.
– Nu este un gigant, este un demon. Nu-ți fie frică, îi spuse Mac prietenului său.
– Hei Mac, iubitul tău are o pistă de curse? Cool, trebuie să fie bun la condus, spuse unul dintre prietenii lui Mac zâmbind.
Mac zâmbi.
– Bun la condus sau nu, ar trebui să-l întrebi pe Jeff, pentru că am condus unul lângă altul pe pistă, spuse Nan, uitându-se la Jeff.
Mac își amintit că Jeff venise acolo. Când Nan termină de vorbit, prietenii lui se întoarseră imediat să-l întrebe pe Jeff. Jeff răspuns în mod repetat. La început, toată lumea fu destul de reținută cu Nan, dar apoi începură să se relaxeze, rămaseră, băură și petrecură până târziu. Nan îl invită apoi pe Mac la etaj în dormitor.
– Ugh, Mac gemu, închizând gura.
După ce intrară în cameră și închiseră ușa, Nan îl sărută imediat pe Mac, care-i întoarse sărutul pasional, pentru că nu mai putea suporta nevoia și dorul. Cei doi își scoaseră repede hainele unul altuia, buzele unindu-se din când în când. Limbile lor fierbinți se împleteau, însoțite de sunetul ocazional al sărutărilor.
–Hmm… Nan… uh, gemu Mac și strigă numele iubitului său, în timp ce Nan trase cu nerăbdare vârful limbii lui Mac înainte ca Nan să-l împingă pe Mac pe patul larg și să-l încalece.
Mâinile mângâiau și ei flirtau unul cu celălalt. Nan mișcă puțin talia lui Mac pentru a-i ridica miezul. Nan își deschise ușor buzele și-l privi pe Mac cu ochi pofticioși.
– Ți-a fost dor de mine? întrebă Nan. Mac își strânse buzele roșii de la sărutul pasional.
– Îhî, răspunse Mac.
– Răspuns bun, spuse Nan.
– Mi-e dor de tine, răspunse Mac, făcându-l pe Nan să zâmbească îngâmfat.
Înainte de a continua să-l sărute pe Mac, Nan îl sărută de pe buze pe gâtul lui Mac, apoi pe sfârcuri și-l umplu de mușcături.
Mac simți furnicături peste tot, înainte de a se încrunta ușor la atingerea iubitului său care era plecat de 25 de zile, de când Mac se întorsese în Thailanda în timpul Loy Krathong.
–La naiba… Nan… Stai, gemu Mac când Nan începu să-i muște pieptul.
– Ce? întrebă Nan, cu vocea confuză pentru că era întrerupt.
– Ai încuiat camera? întrebă Mac.
– Încuiat, răspunse Nan, liniștindu-l pe Mac, deși era puțin jenat să facă ceva în timp ce prietenii lui încă petreceau jos.
Nan nu spuse nimic altceva, sugând pieptul lui Mac în timp ce își folosea vârful limbii pentru a freca partea superioară a pieptului lui Mac până când se întări.
– Huh, ah… ah, gemu Mac încântat în timp ce Nan își trecea vârful limbii peste ambele părți ale pieptului lui Mac alternativ, și sugea până când scotea un sunet jenant.
Mac se legănă ușor și, chiar dacă vremea era rece, temperatura corpului lor creștea. Nan se ridică din pat și-și scoase pantalonii.
Hainele din partea de jos fiind complet îndepărtate, Mac se uită la tatuajul lui Nan cu fascinație și emoție. Nu știa de ce inima i se topea de fiecare dată când vedea tatuajul iubitului său.
Nan scoase și pantalonii lui Mac și acum ambele corpuri erau goale. Nan sări apoi pe pat pentru a continua să facă dragoste cu Mac. Ambele corpuri se frecau unul de celălalt, provocând emoții.
Cei doi se sărutară și se îmbrățișară. Nan alunecă spre stomacul lui Mac și continuă să-l sărute până când ajunse la miezul corpului său.
Mac dădu ușor din cap înainte de a ridica ambele picioare cu o smucitură în timp ce Nan își așeză gura pe sexul lui Mac.
– Ah, ah, ah, ah, ah.
Mac mișca din cap înainte și înapoi entuziasmat în timp ce Nan se juca și sugea tija până când picioarele lui Mac începură să tremure.
Nan își folosi buzele pentru a apuca penisul lui Mac și brațele pentru a-i ridica șoldurile chiar deasupra saltelei, apoi își mișcă capul în sus și în jos până când Mac apucă cearșaful și îl mototoli.
–Nan… Huh… mai ușor.
Cum nu se mai jucase cu iubitul lui de mult timp, Mac era pe cale să ejaculeze imediat, așa că Nan își apăsă buzele tremurând, până când Mac înțepeni și apoi își eliberă apa iubirii în gura lui Nan.
– Huh…, gâfâi Mac contractându-se.
Nan înghiți apa iubirii lui Mac înainte de a-și strânge buzele, apoi se duse să scoată ceva din geantă.
– Le-ai adus cu tine, întrebă Mac fără suflare în timp ce îl privea pe Nan scoțând lubrifiantul și prezervativul. Pe o vreme rece ca aceasta, Nan nu voia ca Mac să se îmbolnăvească.
– Le-am cumpărat de la un magazin înainte de a veni să te văd la restaurant, răspunse Nan, aplecându-se să-l sărute din nou pe Mac și înmânându-i un prezervativ.
– Pune-mi-l, spuse Nan zâmbind.
Mac își-a strâns puțin buzele pentru că era jenat, dar se ridică și puse un prezervativ pe falusul lui Nan, care era tare. Când fu gata, Mac se întinse pe burtă.
Nan ținu de șoldurile iubitului său pentru a-l sprijini, iar Mac făcea gesturile conștient. Apoi Nan își puse gelul lubrifiant pe membru și în canalul din spate al lui Mac. Nan își folosi degetul pentru a deschide puțin calea înainte de a îndrepta tija în orificiu.
–Ugh… gemu Mac, în timp ce Nan introducea încet tija puțin câte puțin.
Canalul din spate al lui Mac se strânse până când deveni aproape insuportabil.
– Ah, gemu Mac peste gemetele de dedesubt, în timp ce Nan împinse cu un icnet.
– Rahat, spuse Mac, cu vocea tremurândă.
– Huh, Nan chicoti, înainte de a se apleca să-l sărute pe spate și să-i lase urme.
Nan își mișcă șoldurile încet și ușor, ca și cum l-ar fi tachinat pe Mac, ceea ce îl înfurie pe acesta.
După ce-și dădu drumul o dată, începu să-și-o simtă din nou cum tremură. Nan o scoase și o băgă încet înapoi, făcându-l pe Mac aproape să se sufoce.
– Nan…strigă Mac cu o voce slabă.
– Ce naiba…! răspunse Nan și Mac își mușcă buza.
– Grăbeşte-te… Nu mai pot….strigă Mac.
Înainte ca Mac să termine propoziția, Nan se mai izbi în el de câteva ori, ceea ce-l înnebuni pe Mac.
Nan zâmbi satisfăcut.
–Ah… Ah… Ah… Nan… ah, gemu Mac emoționat în timp ce împingea necontenit până când patul începu să scârțâie.
– Hmm… atât de bine… atât de strâns, Nan gemu cu atâta emoție pe care nu o mai simțise de mult timp, era …. canalul lui Mac îi strângea cocoșul.
Lovitură.
Lovitură.
Zgomotul izbiturilor răsună. Nan sprijini șoldul lui Mac fără să se abțină. Mac mușcă perna pentru a-și descărca entuziasmul.
În timp ce făceau dragoste, Nan auzi sunetul cuiva care se apropia de ușa dormitorului pe care Nan nu o încuiase, cum îi spusese lui Mac și nu o închisese până la capăt.
Când Mac îl întrebase, Nan spusese că ușa era încuiată, așa că Mac nu se deranjase să se uite din nou la ușă.
Acum fața lui Mac era afundată în pernă, urechile îi țiuiau și ochii îi erau atât de tulburi și el era atât de plin de furnicături încât nu știa că Ohm era pe cale să intre și să-l invite să continue să bea.
Stând în ușa care era deschisă de o lățime de palmă, Nan, care își lovea șoldurile, se întoarse să privească cu un zâmbet ușor la colțurile gurii, înainte de a-și pune degetul arătător la gură și de a-i face semn lui Ohm să nu facă zgomot.
Ohm, văzând asta, se îndepărtă imediat de ușă.
– Ah… Ah… acel… Ugh… , începu Mac, în timp ce Nan își scoase scula aproape în întregime, apoi îl trânti înapoi cu putere până când Mac tremură de la senzațiile pe care le simțea.
– Oh… Mac… Nu mai pot suporta, spuse Nan în timp ce canalul lui Mac se îngustă.
– Nan… Uh… Nici eu nu mai pot suporta, gemu Mac răgușit.
Nan se aplecă până când pieptul său puternic ajunse pe spatele iubitei sale, dar șoldurile lui încă se mișcau fără oprire.
Nan mușcă urechea moale a lui Mac și-i gemu în ureche până când, în cele din urmă, amândoi ejaculară în același timp, sunetul respirațiilor gâfâite ale celor doi sincronizându-se.
Nan continuă să își miște șoldurile și sărută spatele lui Mac.
Mac se dădu jos din pat, luă un șervețel pentru a șterge pata de pe pat, iar Nan își scoase prezervativul, îl aruncă la gunoi și-l trase pe Mac să se întindă lângă el pe pat, amândoi stând goi.
– Lasă-mă să merg să fac un duș. Mi-e frig, spuse Mac cu o voce înăbușită, căci Nan îl îmbrățișa pe Mac, ghemuindu-l la pieptul lui.
– Nu e prea frig dacă ne îmbrățișăm. În plus, crezi că voi termina doar cu o rundă? întrebă Nan zâmbind.
– Nu se poate mai târziu? Vor crede că nu vrem să coborâm, plus că vor mai fi prin preajmă mult timp, spuse Mac cu voce joasă.
– Nu-i nimic, o să le zicem că am stat în pat pentru că am stat în avion mult timp, așa că eram obosit, răspunse Nan.
–Ha, ești obosit. Ești obosit, dar ai putere. Cum de poți să mi-o tragi? întrebă Mac.
Nan chicoti.
– Ai venit fără să-mi spui. Așa că nu am nimic pentru tine, spuse Mac.
– Nu vreau nimic, răspunse Nan.
– Deci ce vrei? întrebă Nan.
– De ce? Dacă aș vrea, mi-ai cumpăra? întrebă Mac imediat.
– Nu, vei cumpăra singur cu banii tăi, spuse Nan.
– Destul, înjură Mac, fără să-l ia în serios, înainte de a se putea gândi la altceva.
– De fapt, am primit un cadou de la Moș Crăciun, așa că nu vreau nimic, spuse Mac, făcându-l pe Nan să ridice puțin sprâncenele.
– Care a fost dorința ta? Ce a pus Moș Crăciun într-un ciorap la picioarele patului tău? întrebă Nan în glumă.
Mac zâmbi.
– Nu trebuie să știi, dar este un cadou mare și nu va încăpea într-un ciorap, spuse Mac, zâmbind, pentru că ceea ce voia să-i spună lui Nan era că de fapt cadoul pe care îl ceruse lui Moș Crăciun era Nan.
– Moș Crăciun nu și-a trimis renii pentru a livra cadoul, dar mi l-a pus în avion, spuse Mac din nou, făcându-l pe Nan să tacă pentru o clipă, înainte de a zâmbi, pentru că era suficient să ghicească ce cadou ceruse.
– Ce frumos ai vorbit, așa că voi sărbători Crăciunul toată noaptea.
