Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex  – Capitolul 21

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 21

 Li Xuan își retrase încet mâna. Lucrurile nu ieșiseră așa cum își imaginase.

În mijlocul agitației, Xie Liang îi privi atât pe Su Xingchuan, cât și pe Li Xuan, cu dinții scrâșnind de frustrare, cu tensiunea în creștere.

– Voi doi…

Li Xuan avea o expresie inocentă, încruntându-și sprâncenele delicate și privindu-l confuz. Xie Liang bâlbâi „tu, tu, tu” o vreme, dar nu își găsi cuvintele potrivite pentru a-i certa pe cei doi. În cele din urmă, își plecă capul în fața lui Xue Ningzi, ținând-o afectat de mână și implorând-o:

– Dragă, nu asculta prostiile lui. Suntem împreună de cinci ani – tu mă cunoști mai bine decât oricine!

Li Xuan se simți puțin șocat de ceea ce vedea, dar insistă să susțină corectitudinea sa.

– Tu ești…

Xie Liang răbufni furios:

– Să nu îndrăznești să mai spui vreun cuvânt!

Xue Ningzi, stânjenită de scenă, își acoperi fața cu cealaltă mână.

Xie Liang arătă cu degetul spre Su Xingchuan și Li Xuan, plângându-se cu voce tare:

– Ei au probleme în relație, iar eu sunt doar prins în bătaia focului. Sunt un heterosexual nevinovat!

Xue Ningzi respiră adânc și zise:

– Vorbește mai încet.

Xie Liang se agăță de Xue Ningzi, îngropându-și fața în umărul ei, și se văită:

– În niciun caz, trebuie să mă asculți. Dragă, sunt sută la sută hetero!

Oamenii din jurul lor continuară să privească spectacolul.

Xue Ningzi rămase fără cuvinte.

– …

Li Xuan se uita în gol la Xie Liang și Xue Ningzi. Era confuz.

Se pregătise pentru acest moment, uitându-se chiar și la scene celebre de infidelitate online. În mintea lui, următoarea secvență ar fi trebuit să fie…

Xie Liang ar fi trebuit să se ridice în picioare de rușine, iar Su Xingchuan ar fi trebuit să-l apuce de guler, întrebându-l furios de ce l-a înșelat.

Xue Ningzi, aflând adevărul, ar fi trebuit să-i arunce șervețelul în față lui Xie Liang, să-l blesteme pentru infidelitate și să-l părăsească în trombă.

Apoi, Su Xingchuan, cu inima frântă, ar fi trebuit să-și înece durerea în alcool, iar Li Xuan ar fi profitat de ocazie pentru a fi acolo pentru el.

Așa se întâmpla mereu în dramele TV.

Dar… de ce era realitatea atât de diferită? De ce Xie Liang pretindea că este sută la sută heterosexual?

În timp ce Xie Liang continua să se apere, Su Xingchuan nu se putu abține să nu izbucnească în râs. Xie Liang se întoarse cu fața spre el pentru a-l certa:

– Ce este atât de amuzant? Am încercat să te ajut! Ia-ți omul și pleacă de aici!

Su Xingchuan își înfășură brațul în jurul taliei lui Li Xuan, trăgându-l mai aproape. Li Xuan își ridică privirea spre el, încă amețit.

Era clar că Li Xuan era complet dezorientat.

Uitându-se la el, Su Xingchuan fu cuprins de un val de emoții și simți o dorință copleșitoare de a-l săruta.

Între timp, Xie Liang continuă să facă pe victima, sprijinindu-se de umărul lui Xue Ningzi, văitându-se:

– Reputația mea, inocența mea… draga mea…

Xue Ningzi îi îndepărtă capul cu o expresie rece.

Limpezindu-și glasul, Su Xingchuan îi adresă scuze lui Xue Ningzi:

– Îmi pare sincer rău, cumnată. Este vina mea. O să mă revanșez față de tine și Xie Liang cu o cină mâine.

Xue Ningzi le făcu cu mâna, cerându-le să plece repede.

În timp ce Su Xingchuan îl trăgea pe Li Xuan afară din restaurant, Xie Liang rămase lângă Xue Ningzi, aplecându-se aproape și șoptindu-i. Cei doi păreau la fel de îndrăgostiți ca întotdeauna.

Mintea lui Li Xuan nu mai procesa. Ce se întâmplă?

Su Xingchuan nu se putea opri din râs. Apucă cu mâinile fața lui Li Xuan, strivindu-i obrajii până când buzele i se bombaseră.

– Doctor Li lucrezi la negru ca judecător sau ești gelos?

Li Xuan se holbă în gol la el, încă încruntat.

Aplecându-se mai aproape, Su Xingchuan întrebă din nou:

– M-ai întrebat mai devreme dacă l-aș mai plăcea pe Xie Liang dacă aș afla că mă înșală. Știi răspunsul acum?

Li Xuan scutură din cap.

Su Xingchuan vru să spună: Nu ești tu cel care joacă la ambele porți? Mă ții în suspans, te comporți jalnic și cu ochii înlăcrimați fără motiv, apoi te întorci la Xu Zhengdong. Și totuși, eu încă te plac. Din cauza ta, stima mea de sine a devenit fără valoare.

Dar nu putu suporta să dea vina pe Li Xuan. În schimb, spuse:

– Nu vezi? E doar colegul meu. El nu e homosexual.

Genele lui Li Xuan tremurară, iar respirația îi deveni neregulată.

Su Xingchuan continuă:

– I-am povestit odată cum primul meu iubit s-a despărțit de mine. În acea zi, la spital, i-am spus că tu ai fost prima mea dragoste. Ca să mă susțină, s-a prefăcut că este iubitul meu, doar ca să te facă gelos.

– Să mă facă gelos?

Su Xingchuan își lipi ușor nasul de cel al lui Li Xuan, cu ochii plini de tandrețe afectuoasă.

– El nu este homosexual. Femeia pe care tocmai ai văzut-o este iubita lui. Se vor căsători în mai puțin de o lună.

Li Xuan se simți ca și cum cineva ar fi apăsat pe el ca pe un buton de pauză; rămase încremenit. O clipă mai târziu, se întoarse să se uite înapoi spre restaurant, zărindu-i pe Xie Liang și Xue Ningzi. Fața lui se înroși puternic.

Deci el… se făcuse de râs în fața lor?

Crease o scenă în fața atâtor oameni, doar pentru a sfârși ca o glumă.

Într-un final își adunase curajul să acționeze. Pentru această „expunere”, petrecuse mult timp încercând să-și întărească hotărârea, verificând totul cu unchiul său, și fusese neliniștit încă de noaptea precedentă, incapabil să doarmă. În cele din urmă, totul se reducea la un motiv simplu: fusese doar pentru a-l face gelos.

Su Xingchuan știa că el înțelesese greșit și nu se deranjase să îl lămurească, privindu-l cum fierbe mai bine de jumătate de lună, folosindu-l pe Xie Liang ca pe un instrument pentru a-l înțepa în mod repetat.

Li Xuan reținuse mental tot ceea ce spusese Su Xingchuan: cum Xie Liang avea o personalitate mai bună, cum Xie Liang era mai sârguincios, cum el însuși era răsfățat, meschin și gelos. Când enumerase defectele lui Li Xuan, Su Xingchuan continuase cu ele la nesfârșit, ca și cum Li Xuan nu meritase să fie plăcut.

Su Xingchuan nu va înțelege niciodată cât de mult îl durea să audă „nu ești la fel de bun ca actualul meu iubit” de la persoana pe care o plăcea cel mai mult.

Su Xingchuan era îngrozitor, absolut îngrozitor.

Lui Li Xuan începură să-i curgă lacrimi din ochi, iar urechile i se înroșiră de jenă și frustrare. Cum putea Su Xingchuan să-l trateze astfel?

Nici măcar familia lui nu ar fi îndrăznit să îl critice astfel.

Împinse pieptul lui Su Xingchuan, luptându-se să se desprindă din îmbrățișarea lui. Fără să-i pese de direcție, se întoarse și plecă. Su Xingchuan îl urmă imediat, încercând să îl prindă de braț, dar Li Xuan îl scutură furios.

– Xuan!

Ochii lui Li Xuan erau roșii de furie.

– Știai că am înțeles greșit, așa că de ce nu mi-ai explicat? Văzându-mă cum mă comport ca un prost, devenind gelos – asta te-a făcut fericit?

– Bineînțeles că nu.

– Atunci de ce râdeai? Ce e atât de amuzant?

– Pentru că… pentru că și eu am fost gelos.

Li Xuan era prea prins în furia sa pentru a înțelege ce voia să spună cu asta. Continuă să se descarce, îndepărtându-l pe Su Xingchuan:

– Nimeni nu a îndrăznit vreodată să se pună astfel cu mine. Ești terminat, Su Xingchuan!

Chiar și când era furios, tot ce putea să spună era: „Ești terminat.”

Su Xingchuan știa întotdeauna că, în ciuda exteriorului rece al lui Li Xuan, el era de fapt doar o pisicuță moale căreia îi plăcea să-și arate burta când te apropiai de ea. Ghearele sale erau doar pentru spectacol.

Acum, pisoiul era stânjenit și era furios.

Un alt cuplu ieși din restaurant, iar băiatul arătă spre Li Xuan, îndemnându-și prietena să se uite.

Fața lui Li Xuan deveni și mai roșie. Mări pasul supărat.

Încă o dată, Su Xingchuan îl ajunse din urmă, iar Li Xuan, cu lacrimi curgând, țipă la el:

– Nu te mai ține după mine!

Su Xingchuan se opri în loc.

Li Xuan continuă să meargă înainte.

Avea de gând să-l sune pe unchiul său, să se asigure că unchiul său se va ocupa corespunzător de Su Xingchuan, să-l lase fără proiectul său, să-l pună să plătească amenzi, să-i ruineze cariera și să-l lase fără un ban!

Își scoase telefonul din buzunar și formă numărul lui Xu Zhengdong. Dar înainte ca apelul să se conecteze, închise.

Cum ar putea suporta să…

Chiar dacă Su Xingchuan l-ar putea supăra, el nu se putea supăra pe Su Xingchuan.

Lacrimile îi curgeau șiroaie pe obraji. Chiar dacă acum știa că Xie Liang nu era iubitul lui Su Xingchuan, iar rezultatul era cel la care sperase, de ce se simțea încă atât de trist?

Pentru că Su Xingchuan se schimbase. Obișnuia să nu îndrăznească niciodată să râdă de el sau să-l privească cum se face de râs.

Nu mai deținea controlul asupra acestei relații.

Alergă tot drumul până acasă, iar când ajunse la ușa de la intrare, picioarele i se înmuiară și se prăbuși la pământ. Mama sa, Xu Nianzhi, se grăbi să-l ajute să se ridice.

– Ce s-a întâmplat? Ai căzut de pe bicicletă?

Li Xuan se sprijini de umărul mamei sale, fără să spună nimic.

După ce îi verifică brațele și genunchii de răni și văzând că nu găsi niciuna, Xu Nianzhi suspină ușurată, mângâindu-i ușor părul.

– Este vorba tot despre acel băiat?

Li Xuan dădu afirmativ din cap.

– Xuanxuan, de ce ți-e frică? Te poate ajuta mama ta cumva?

Li Xuan se eliberă de toate forțele, sprijinindu-se de umărul ei.

– Mamă, nu toate mamele sunt la fel de bune ca tine.

Xu Nianzhi înțelesese instantaneu ce încerca fiul său să-i spună.

Ea îl întrebă încet:

– Acum șapte ani, mama acelui băiat s-a luat de tine? Ce ți-a spus?

Fața lui Li Xuan deveni palidă.

În mintea lui răsună vocea mamei lui Su Xingchuan:

Știi cât de dezgustător este comportamentul tău? Uită-te la mesajele pe care i le-ai trimis. Te implor să nu transmiți boala ta murdară fiului meu. Îndrepți un băiat atât de bun pe un drum fără ieșire. Nu te temi de pedeapsa divină? Vrei ca familia mea să fie în haos din cauza ta, să mă faci să mor în chinuri?

Cuvintele ei erau ca niște spini care străpungeau inima lui Li Xuan. Chiar și în brațele mamei sale, el nu se putea opri din tremurat.

– De ce nu mi-ai spus? întrebă Xu Nianzhi.

Li Xuan răspunse:

– Am fost prea slab.

Ea îi spuse cu tandrețe:

– Aveai doar douăzeci de ani atunci. Douăzeci de ani este o vârstă la care nu ești complet pregătit pentru viitor.

Cuvintele ei îl liniștiră, iar el începu să se simtă mai calm. Apoi ea îl întrebă din nou:

– Și acum?

Chiar atunci când termină de pus întrebarea, el primi un apel de la Su Xingchuan.

Li Xuan își scoase telefonul, văzându-i numele pe ecran. Respinse cu hotărâre apelul.

Câteva secunde mai târziu, telefonul sună din nou.

Xu Nianzhi văzu și ea numele apelantului. Zâmbi, mângâindu-i creștetul și ștergându-i fulgii de zăpadă din păr.

– Răspunde-i. E în regulă. Mă duc sus.

Privindu-și mama urcând scările, Li Xuan răspunse la apel.

Vocea lui Su Xingchuan se auzi prin receptor.

– Baby.

Doar acest cuvânt făcu lacrimile lui Li Xuan să curgă din nou.

După un moment de tăcere, Su Xingchuan vorbi încet:

– Data trecută m-ai întrebat dacă relația mea cu tine de acum șapte ani era importantă pentru mine. Am spus că a fost importantă, dar asta nu este în întregime adevărat.

Inima lui Li Xuan se încordă.

– Este mai mult decât importantă. Cuvântul „important” nu este suficient, spuse Su Xingchuan cu un zâmbet moale, nuanțat de neputință.

– Ca să fiu mai exact, tu mi-ai schimbat cursul vieții. Fiecare zi de când ne-am despărțit mi s-a părut repetitivă, lipsită de sens.

Li Xuan rămase încremenit.

– Uneori, mă întrebam, chiar este Li Xuan atât de grozav? Sau este doar un puști răsfățat. Când ne întâlneam, trebuia să te servesc cu ceai, să am grijă de tine, să te lingușesc când erai supărat și să îmi umplu întreaga inimă cu tine. Chiar și așa, tot nu erai mulțumit. Dacă vorbeam cu orice altă fată, mă acuzai că nu te mai iubesc. Erai atât de nerezonabil. Nu erai un iubit; erai practic o divinitate.

Plânsul lui Li Xuan deveni din ce în ce mai greu, iar el își prinse cămașa strâns în mâini. Voia să îl facă pe Su Xingchuan să nu mai vorbească. Nu voia să mai audă nimic din toate astea.

Dar apoi, Su Xingchuan îi spuse:

– Dar cu toate astea eu încă te plac atât de mult.

Li Xuan făcu o pauză.

– Când eram împreună, totul la tine era adorabil, chiar și micile tale crize și momentele de gelozie. Chiar și atunci când erai supărat, tot ce trebuia să facă era să-ți legi timid degetul de al meu, iar eu mă topeam instantaneu. Tu nu știai cum să te întâlnești cu mine, dar știai exact cum să mă ții de mână.

– Baby, mi-e dor de tine atât de mult.

– La început, încă mai puteam afla una alta despre viața ta. Știam că mergeai la cursuri în fiecare zi, că ai aplicat pentru un program de schimb în anul al treilea, că ai plecat în SUA pentru continuarea studiilor după absolvire… Dar apoi, ai dispărut complet din viața mea și nu am mai putut afla nicio veste despre. Mi-a luat mult timp să trec peste asta.

– Acum cinci ani, când am absolvit, am închiriat o locuință în apropierea companiei. După serviciu, stăteam singur în pat, întrebându-mă ce faci, dacă aveai pe cineva în viața ta. Uneori, când găteam și puneam masa, mă gândeam: cât de fericit aș fi dacă ai sta vizavi de mine.

– Timpul petrecut împreună a fost mai scurt de cinci luni, dar mi-a fost dor de tine mult mai mult de atât. Uneori, chiar mă întrebam dacă m-ai uitat sau dacă eu am rămas singurul care își amintește că am fost vreodată împreună.

Li Xuan scutură din cap în timp ce plângea.

– A fost o vreme când mi-am dorit în mod egoist să nu fii fericit.

– Într-un an, compania a mers pe Muntele Ling pentru o excursie de team-building. Acolo este un templu despre care se spune că este foarte eficient. Toată lumea merge la el să se roage. Când am pășit pragul, m-am gândit: Sper ca Li Xuan să nu găsească niciodată pe cineva care să-l trateze la fel de bine ca mine. Sper să regrete pentru tot restul vieții sale. Dar când îngenuncheasem, îmi schimbasem gândurile. L-am rugat pe Buddha să-l lase pe Li Xuan să fie fericit. Era un puști răsfățat și nu putea face față niciunei greutăți. Era mai bine să își petreacă toată viața răsfățat și lipsit de griji.

Li Xuan strigă de la celălalt capăt al telefonului:

– Nu sunt deloc lipsit de griji!

Există un tremur și în vocea lui Su Xingchuan.

– Și ție ți-e dor de mine, nu-i așa?

– Da, spuse Li Xuan, simțindu-se nedreptățit.

– Eu încetasem să mai sper, dar apoi ai apărut din nou. Dacă nu ai fi apărut iarna asta…

Inima lui Li Xuan zvâcni de durere în timp ce își ținea respirația și întrebă neliniștit:

– Ce ai fi făcut?

Ar fi continuat să aștepte? Ar fi renunțat? Sau… ar fi început o nouă viață?

Su Xingchuan răspunse:

– Aș fi înfruntat al optulea an de dor de tine.

Li Xuan schiță un zâmbet printre lacrimi.

Își acoperi fața cu mâinile, lacrimile continuând să-i curgă printre degete. Nu voia să plângă cu voce tare, dar tot corpul îi tremura necontrolat. Mintea lui era plină de amintiri de acum șapte ani – prima îmbrățișare a lui cu Su Xingchuan, primul lor sărut, toate primele lor momente împreună. Pentru cât de mult suferise Su Xingchuan în acei ani, Li Xuan îndurase la fel de mult. În timp ce plângea în tăcere, vocea blândă a lui Su Xingchuan se auzi prin telefon:

– Baby, nu plânge.

Li Xuan își ridică privirea și o văzu pe mama sa stând pe palierul de la etajul al doilea, zâmbindu-i. Prin ochii săi înlăcrimați, el privi spre ea.

Xu Nianzhi îi făcu semn și îi spuse:

– Du-te.

Li Xuan se ridică imediat în picioare și se grăbi să iasă pe ușă.

În urmă cu șapte ani, Su Xingchuan era cel care se întorcea la școală de la gară. De data aceasta, era rândul lui Li Xuan să îl găsească.

Li Xuan luă un taxi până la reședința Xincheng. Voia să se trezească în brațele lui Su Xingchuan a doua zi dimineață, exact ca atunci când se îmbătase.

Imediat ce coborî din taxi, fugi spre reședință.

Încă își mai amintea drumul, dar când ajunse la intrarea în clădire, auzi pe cineva strigându-i numele.

Se opri brusc și se întoarse.

Era mama lui Su Xingchuan.