Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex – Capitolul 20

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 20

Li Xuan îl urmări pe Xie Liang pe hol și privi cum Xie Liang o lăsă pe femeie să se așeze pe un scaun înainte de a merge singur la panoul self-service.

Părea că verifică când va fi gata raportul.

După ce Xie Liang se așeză și el, Li Xuan își îndepărtă masca și se apropie de un voluntar în vestă roșie aflat lângă panoul self-service. Îl întrebă cu voce joasă:

– Ce fel de test a făcut omul acela?

Voluntarul se gândi o clipă după care răspunse:

– Cred că a fost un test de calitate a spermei.

Li Xuan îngheță pe loc.

Cine ar avea nevoie de un astfel de test? Îl puteau face doar cupluri logodite sau cupluri căsătorite, care chinuiau să conceapă.

Dar nu era Xie Liang homosexual?

Se întoarse să se uite din nou la Xie Liang.

Xie Liang nu-l observase pe Li Xuan, a cărui față era pe jumătate acoperită de mască. Acesta stătea de vorbă cu femeia de lângă el. Stăteau aproape unul de celălalt pe scaun, Xie Liang aplecându-se spre ea. Femeia luă raportul din mâna lui Xie Liang și își scoase telefonul, aparent comparând ceva în timp ce își șopteau unul altuia, părând foarte intimi.

Nu doar intimi – exista un sentiment de familiaritate între ei. Genul de chimie care apare doar după ani de relație.

Li Xuan făcu un pas înainte, neștiind ce să facă în continuare. În acel moment, supraveghetorul său îi trimise un mesaj pe WeChat, îndemnându-l să se întoarcă, așa că nu avu de ales decât să plece.

După ce își termină tura, îl sună pe Xu Zhengdong, cerându-i să îl investigheze pe Xie Liang. Xu Zhengdong, auzind acest lucru, îi spuse răspicat:

– Nu este nevoie de asta, Xiao Xuan. Dacă vrei să faci o mutare, Su Xingchuan este chiar aici, în compania unchiului tău. Nu e nevoie să o iei pe o cale ocolitoare prin a-l verifica pe prietenul său. Cu câteva șmecherii, aș putea să-l fac să plângă…

– Unchiule, dacă te comporți nebunește din nou, te voi spune mamei.

– …

Li Xuan, enervat, spuse apoi:

– Sunt doar îngrijorat că ar putea să îl înșele atât pe Su Xingchuan, cât și pe acea femeie. La ce te gândeai?

Simțindu-se ușor jenat, Xu Zhengdong răspunse:

– Bine, bine, voi verifica eu pentru tine.

Li Xuan așteptă cu nerăbdare toată noaptea, pierzându-și din nou somnul. Dacă Xie Liang chiar ar avea o prietenă sau chiar o soție, asta însemna că ar mai avea o șansă cu Su Xingchuan?

Îl mai plăcea Su Xingchuan?

Îl putea cuceri din nou pe Su Xingchuan?

Gândurile lui se amestecară și se transformară într-o durere de cap.

A doua zi, Xu Zhengdong îi dădu o veste șocantă: Xie Liang avea o relație cu o femeie pe nume Xue Ningzi de cinci ani. El îi trimisese chiar și o fotografie a lui Xue Ningzi. Era aceeași tânără, care era ieri cu Xie Liang.

Li Xuan simți o pulsație la tâmple.

Ce ar trebui să facă acum?

Trebuia să acționeze.

În copilărie, Li Xuan trăise întotdeauna sub protecția familiei sale. Rareori avusese voința puternică de a lua inițiativa. De cele mai multe ori, când își dorea ceva, părinții sau unchiul i-l ofereau.

Să studieze fusese ușor pentru el, și nici să devină doctor nu fusese complicat. Chiar și cucerirea lui Su Xingchuan nu necesitase prea mult efort; fu suficient doar să se poarte ca un răsfățat pentru mai puțin de o lună înainte ca Su Xingchuan să devină iubitul lui și să-l răsfețe la nesfârșit.

Despărțirea de el la douăzeci de ani fusese un punct de cotitură pentru Li Xuan, fiind împins înapoi în cercul protector al familiei sale, făcându-l să se teamă și mai mult să iasă cu cineva.

Își lăsă telefonul jos, încleștându-și încet mâinile.

Nu, de data asta nu putea să-l mai piardă.

Trebuia să facă ceva. Nu putea continua să fugă..

Su Xingchuan ieși din birou, epuizat, exact când secretarul lui Xu Zhengdong trecu pe lângă el și îi făcut cu ochiul.

– L-ai supărat cumva pe domnul Xu în ultima vreme? Este într-o dispoziție proastă de fiecare dată când vorbește despre tine. Obișnuia să te aprecieze cu adevărat.

Su Xingchuan chicoti ușor.

– S-ar putea să fi întrecut măsura.

– Ce s-a întâmplat?

El scutură din cap.

– Ai părut atât de epuizat în ultima vreme. Este din cauza muncii sau nu te simți bine? Uită-te la fața ta – nu ai pic de energie.

Su Xingchuan își frecă tâmplele și suspină.

– Am fost prea ocupat. Când se va încheia acest proiect, am de gând să-mi iau o vacanță lungă.

Nu era vorba doar de volumul de muncă. Era secătuit emoțional.

Văzându-l pe Xu Zhengdong, se străduia să nu se simtă gelos și chiar, uneori, umilit. Se întreba adesea dacă ar fi fost mai capabil, mai remarcabil, dacă Li Xuan s-ar fi întors la el? Dar simplul gând nu era suficient. Putea doar să-și canalizeze emoțiile în muncă, ținându-se atât de ocupat încât abia dacă mai avea timp să se gândească.

– Ia o pauză pentru tine.

– Ah, își aminti brusc secretarul, întrebând tachinator:

– Domnul Xu ți-a făcut cumva lipeala cu cineva?

– Ce?

Secretarul păru surprins.

– Domnul Xu nu ți-a spus? Să fi înțeles eu greșit? M-a întrebat dacă ai un partener. M-am gândit că ar putea încerca să îți aranjeze o întâlnire cu cineva.

– Când a fost asta?

– Acum aproximativ două luni, răspunse el.

Simțindu-se nedumerit, schimbă câteva cuvinte cu el înainte de a porni singur spre lift, gândindu-se în sinea lui: trebuie să fi fost într-adevăr foarte obosit în ultima vreme.

După ce își recuperă mașina din parcare, conduse până la intrarea în Zhongjin, unde zări o figură cunoscută stând pe marginea drumului.

Era Li Xuan.

Lui Li Xuan îi plăcea să stea pe marginea bordurii, ținându-și echilibrul aplecându-se în față.

Exact ca acum.

Deși Su Xingchuan știa că Li Xuan nu îl aștepta pe el, cedă totuși impulsului său masochist și opri mașina în fața lui, coborând geamul. Li Xuan își ridică privirea și îl văzu.

Ochii lor se întâlniră.

Prefăcându-se indiferent, Su Xingchuan îi spuse:

– Nu e nevoie să aștepți. Domnul Xu are un eveniment în seara asta și nu se va întoarce la birou.

Li Xuan răspunse:

– Sunt aici pentru tine.

Su Xingchuan fu uimit să audă asta, gândurile sale încetinind pentru moment.

– Ce?

– Sunt aici pentru tine, repetă Li Xuan.

Dintr-o dată, oboseala care îl apăsa pe Su Xingchuan dispăru.

A venit pentru el?

Nu pentru Xu Zhengdong, ci pentru el?

Înainte ca el să poată procesa acest lucru, Li Xuan adăugă:

– Pot să mă urc în mașina ta? Vreau să mergem undeva.

Cuvintele lui erau vagi, fără nicio explicație, iar expresia lui era rece, fără niciun indiciu că ar fi cerut o favoare. Deși fiecare parte din Su Xingchuan îi spunea că ar trebui să-l refuze – să-l refuze pe acest fost iubit care apăruse din senin – pur și simplu nu putea.

Limpezindu-și glasul, îi spuse:

– Urcă.

Li Xuan deschise portiera pasagerului și se așeză.

Su Xingchuan observă că Li Xuan nu avea rucsacul cu el, iar părul îi era un pic dezordonat, ca și cum s-ar fi grăbit să vină aici direct de la serviciu doar ca să-l aștepte la intrarea în Zhongjin. În ciuda lui, acest gând îi aduse un strop de bucurie.

– Încotro mergem?

Li Xuan îi trimise o adresă prin WeChat. Când o deschise, văzu că era un restaurant. Sarcastic, el spuse:

– Ieșim să mâncăm? Nu ar trebui să-l invităm și pe domnul Xu? Doar noi doi nu pare potrivit.

– Grăbește-te și condu, se încruntă Li Xuan, părând serios.

– …

Într-o viață anterioară, trebuie să-i fi datorat lui Li Xuan o avere; altfel, de ce se simțea servitorul lui Li Xuan în această viață? se gândi el.

Mașina se îndepărtă de Zhongjin Group și se îndreptă spre strada Huajiang. Li Xuan se uită din nou la mesajul primit de la unchiul său:

– Xie Liang și prietena lui vor lua masa chiar acum la restaurantul Francis din centru.

Simți nevoia să se grăbească acolo imediat pentru a expune adevărata față a lui Xie Liang. Dar dacă l-ar fi expus pe Xie Liang, l-ar fi supărat cumva pe Su Xingchuan?

Își întoarse ușor capul, uitându-se la Su Xingchuan. Simțindu-i privirea, Su Xingchuan îl întrebă:

– Ce este?

Li Xuan își coborî din nou privirea.

Lucrul de care se temea Su Xingchuan cel mai mult era să-l vadă pe Li Xuan așa – arătând atât de neajutorat și vulnerabil.

Încercând să găsească ceva de spus, comentă:

– Se află la 4,3 kilometri. Un taxi ar costa cel puțin cincisprezece yuani, dar iată-te aici, primind o călătorie gratuită…

Li Xuan îl întrerupse brusc:

– Su Xingchuan, chiar îți place de iubitul tău actual?

– Ce?

Minciuna pe care o lansase era atât de sfruntată încât de fiecare dată când Li Xuan îl menționa pe Xie Liang, nu putea reacționa imediat.

Mâinile lui Li Xuan erau strânse puternic în poală, vârfurile degetelor devenind palide. Întrebă din nou:

– Cât de mult îți place de el?

De fapt voise să întrebe: Îl placi la fel de mult cum mă plăceai pe mine cândva?

Pentru o clipă, Su Xingchuan nu știuse cum să răspundă.

Avea un sentiment sâcâitor că ceva nu era în regulă – comportamentul lui Li Xuan era ciudat, la fel și cel al lui Xu Zhengdong.

Și asta fără a lua în considerare ceea ce secretarul acestuia spusese astăzi. Sau ultima lor întâlnire.

Ceva în felul în care Xu Zhengdong îl trata părea ciudat – contradictoriu, chiar bizar.

Nu era doar fostul iubit al lui Li Xuan; era fostul care îl urmărea pe Li Xuan, cel care declarase odată în fața lui Xu Zhengdong că îl va iubi mereu pe Li Xuan. Cu toate acestea, Xu Zhengdong, în loc să îi poarte ranchiună, el îi încredințase proiectul Zhongjin și îl tratase normal la fel ca pe orice alt angajat. Uitându-se la copacii goi de pe marginea drumului, își aminti brusc cuvintele lui Xu Zhengdong:

Un copac mort nu poate fi sculptat.

O nerăbdare se stârni în el, un impuls de a vorbi. Trecuseră șapte ani. Era încă agățat într-o relație de patru luni timp, deși trecuseră șapte ani. Chiar și după tot acest timp, încă îl iubea pe Li Xuan. Nu merita Li Xuan să știe asta?

– De fapt, nici măcar nu sunt cu…

– Să vorbim când ajungem acolo, îl întrerupse din nou Li Xuan.

Li Xuan devenea din ce în ce mai anxios.

Nu putea suporta să audă acum ceva care i-ar fi putut afecta emoțiile. Era pe cale să facă ceva corect, dar venea dintr-un gând egoist.

Se uită în lateral la Su Xingchuan și simți o durere în piept. Încă mai voia să se întoarcă la el.

În curând ajunseseră la destinație. Mijindu-și ochi, Su Xingchuan  citi numele restaurantului:

– Restaurantul Francis. Acesta este locul preferat al lui Xie Liang. Îți place și ție?

Expresia lui Li Xuan se întunecă.

Coborî tăcut din mașină, iar Su Xingchuan îl urmă rapid.

Restaurantul nu era aglomerat. După ce scană sala, Li Xuan îi zări imediat pe Xie Liang și Xue Ningzi stând în partea de sud-vest.

Discutau și râdeau în timp ce mâncau.

– Ai spus că nu-ți place acest tip de mâncare, nu-i așa? întrebă Su Xingchuan.

Li Xuan se întoarse spre el, cu respirația rapidă și neliniștită, dar văzu că Su Xingchuan răsfoia meniul dezinvolt, complet inconștient de gravitatea și urgența situației.

– Ce vrei să mănânci? întrebă el.

Preocupat să nu piardă timpul, Li Xuan ezită câteva secunde înainte de a apuca mâneca hainei lui Su Xingchuan și de a-l trage înainte, arătând spre sud-vest.

– Privește acolo.

Urmând direcția indicată, Su Xingchuan îi recunoscu imediat pe Xie Liang și Xue Ningzi.

Luase adesea cina cu ei înainte. Lui Xie Liang îi plăcea să își aducă prietena cu el oriunde mergea. Deoarece era cu un an mai tânăr decât Xue Ningzi, el îi spunea „cumnată”. Înainte ca ea să afle că era homosexual, chiar încercase cu entuziasm să-l cupleze cu cineva.

Nevăzând nicio reacție din partea lui Su Xingchuan, Li Xuan deveni disperat.

– El e iubitul tău, nu-i așa? Ia cina cu o femeie – vezi asta? Ieri, el și acea femeie au fost la spital pentru un test de spermă. Ei încearcă să facă un copil! Sunt împreună de cinci ani!

Li Xuan vorbi cu patimă, strângând cu putere de mâneca acestuia, aproape rupându-i haina.

– Uită-te cu atenție! Îi vezi?

Su Xingchuan se uită la Li Xuan neîncrezător.

– Idiotule, spune ceva…

Li Xuan se simți jignit și vinovat, apucând de mânecă strâns.

– Nu e bun de nimic. E un mincinos. Nu vezi că te înșală?

Su Xingchuan continuă să se holbeze la Li Xuan. Își închipuia oare lucruri? De ce vedea licăriri ale trecutului în ochii lui Li Xuan?

Vocea lui Li Xuan se sufocă.

– Îți mai place de el?

Ochii lui Su Xingchuan străluciră brusc de bucurie.

Nu era doar imaginația lui.

Li Xuan încă mai ținea la el!

Îl apucă ușor de încheietura mâinii pe Li Xuan, prea copleșit pentru a mai vorbi, nedorind altceva decât să-l îmbrățișeze.

– Ce ai spus adineauri?

Dar Li Xuan se îndepărtă.

– Su Xingchuan!

Su Xingchuan încercă să îl tragă înapoi în brațe.

Li Xuan nu putea să-i înțeleagă reacția. Nu avusese niciodată de-a face cu astfel de situații și nu știa cum să se descurce cu un trișor. Dar nu putea să privească cum atât Su Xingchuan, cât și femeia aceea erau înșelați. Voia ca Su Xingchuan să facă un pas în față și să abordeze situația, dar în schimb, el rămase acolo, rânjind prostește.

– Poți s-o spui din nou?

Li Xuan îi îndepărtă brațul și se întoarse hotărât. Se îndreptă repede spre Xie Liang.

Unchiul său îl numise întotdeauna imatur, spusese că nu avea simțul responsabilității, că era obișnuit ca alții să se ocupe de toate în locul lui și că ar fugi la primul semn al problemei. Când mama lui Su Xingchuan îl înfruntase atunci, el fugise în lacrimi. Acea greșeală îl costase șapte ani.

De data asta, Li Xuan se gândi: Nu voi mai fugi!

Se apropie în forță de masa lui Xie Liang. În acel moment Xie Liang discuta despre fotografiile de nuntă cu logodnica sa.

– Iubito, nu cred că fotografiile în aer liber s-ar potrivi vremii actuale. Studioul pe care l-am văzut ieri ar fi perfect…

În timp ce vorbea, Xie Liang simți brusc o prezență răcoroasă în preajma sa. Întorcându-se, îl văzu pe Li Xuan, furios ca un pește-puffer[1], stând amenințător lângă masa sa.

Surprins, el spuse:

– Oh? Doctor Li?

În secunda următoare, Li Xuan arătă cu degetul spre el, adresându-se lui Xue Ningzi:

– Domnișoară Xue, el este homosexual. Nu vă lăsați păcălită de el!

Ceilalți clienți și ospătari își întoarseră privirile, ochii lor fixându-l Xie Liang, unii plini de dezgust.

Xie Liang: …

Xue Ningzi: …

Su Xingchuan: …

După o jumătate de minut de tăcere, Xie Liang scoase un strigăt:

– Su Xingchuan! Scoate-ți afurisitul de fost iubit de aici!!!

[1] O specie de pește toxică, care are capacitatea de a se umfla ca o minge