Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex  – Capitolul 23

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 23

 Li Xuan era ținut strâns în îmbrățișarea lui Su Xingchuan.

– Xuan Xuan, nu trebuie să îi dovedești nimic mamei mele.

Li Xuan spuse înecându-și lacrimile.

– Ba da, trebuie.

– De ce? Asta înseamnă că dacă mama mea nu este de acord, nu putem fi împreună?

Li Xuan făcu o pauză, confuz.

Nu așa trebuia să fie?

Su Xingchuan îi mângâie fața, ștergându-i ușor lacrimile cu degetul mare.

– Nu, nu contează dacă ea aprobă sau nu – vom fi împreună pentru că nu mai pot aștepta.

Li Xuan, cu ochii încă înlăcrimați, își ridică privirea spre el.

Su Xingchuan continuă:

– Ce s-a întâmplat acum șapte ani a fost vina mea. Ar fi trebuit să-mi anunț părinții mai devreme și să-i pregătesc. Dacă Xuan Xuan este de vină, este doar pentru că nu mi-a spus ce s-a întâmplat atunci.

Buzele lui Li Xuan tremurară, iar ochii lui începură să plângă și mai tare.

– Ascultă-mă, nu vreau să te confrunți cu mama mea. Aceasta este problema mea de rezolvat. Xuan Xuan, tu ești deja excelent, îi șopti Su Xingchuan la ureche, adăugând:

– Băiat bun, nu trebuie să dovedești nimic.

Li Xuan își îngropă fața în umărul lui Su Xingchuan, mormăind cu o voce înăbușită:

– Nu-mi vorbi așa.

Micul său temperament, adormit timp de șapte ani, începea să se manifeste din nou. Incapabil să-i reziste, Su Xingchuan îl pupă pe frunte așa cum obișnuia s-o facă.

– Nu ai luat cina încă, nu-i așa? Hai să mergem acasă, să luăm cina și apoi să ne odihnim puțin. Te iau eu mâine de la serviciu, bine?

– Cum rămâne cu mama ta?

– Mă ocup eu de ea.

Li Xuan se agăță strâns de umerii lui Su Xingchuan, presându-se cu putere de el. Atâta timp cât Su Xingchuan era lângă el, Li Xuan se simțea întotdeauna în siguranță.

După ce se întoarse acasă, Su Xingchuan se certă din nou cu He Ning. Ea încă nu putea înțelege sentimentele băiatului său pentru Li Xuan și dăduse toată vina pe el înainte de a pleca în trombă. Înainte să plece, ea îi spuse:

– Nu voi fi niciodată de acord cu asta.

Dar Su Xingchuan rămase ferm.

– Mamă, am propria mea viață.

He Ning apucă de mânerul ușii, deopotrivă rănită și confuză.

– Xingchuan, cum – cum ai devenit așa? Întotdeauna ai fost ascultător. Tatăl tău și cu mine eram atât de mândri de tine…

– Doar pentru că iubesc un bărbat, asta înseamnă că nu mai sunt demn de mândria ta?

He Ning fu uimită.

– Eu nu m-am schimbat. Dimpotrivă, sunt așa pentru că el s-a întors la mine. De acum înainte, fiecare zi merită așteptată cu nerăbdare și sunt cu adevărat fericit.

He Ning se holbă la el, incapabilă să creadă ce auzea, ca și cum ar fi văzut un străin în fața sa. După un timp scurt, trânti ușa și plecă.

A doua zi.

Su Xingchuan își parcă mașina chiar în fața porții lui Li Xuan.

Fie pentru că Li Xuan informase administrația proprietății dinainte, fie dintr-un alt motiv, dar mașina lui Su Xingchuan fu lăsată să treacă fără probleme, mergând până la aleea de la intrarea în locuința lui Li Xuan.

Când Li Xuan deschise ușa, îl văzu imediat.

Su Xingchuan coborî geamul mașinii.

Ochii lui Li Xuan se luminară instantaneu, făcând gropițe în obraji.

Se grăbi spre el, dar încetini brusc la jumătatea drumului, prefăcându-se că se apropie cu reticență.

Confuz, Su Xingchuan îl privi mergând spre mașină, deschizând portiera pe partea pasagerului și așezându-se înăuntru fără să spună un cuvânt.

După câteva momente de gândire, Su Xingchuan înțelese.

– Încă ești supărat pentru scena pe care ai făcut-o ieri la restaurant, nu-i așa?

Doctor Li, care se mândrea că se maturizase și devenise curajos în ultimii șapte ani, plânsese mult cu o zi înainte, totul fiind văzut chiar de fostul său iubit. Trezindu-se în situația jenantă, se strădui să își păstreze intact comportamentul rece.

Li Xuan își întoarse capul atunci când Su Xingchuan se aplecă pentru a-i pune centura de siguranță, apropierea lor reducând distanța dintre ei. Mirosul slab de loțiune după ras umplea spațiul.

Grăsimea de bebeluș din obrajii lui Li Xuan dispăruse, dar pielea lui era încă netedă și albă. Pretinzând că centura nu era suficient de lungă, Su Xingchuan se aplecă și mai mult.

Intenția însă era clară.

Genele lui Li Xuan fluturară, coborându-și ușor privirea spre el.

În ciuda apropierii lor de acum șapte ani și a discuției lor sincere, de suflet, de ieri, întâlnindu-se din nou, a doua zi, ei se simțiră neașteptat de ciudat.

Atmosfera era deosebit de delicată. Se simțeau ca și cum s-ar fi întors la început, chiar înainte de momentul în care totul devenise clar.

În mod normal, Su Xingchuan era destul de vorbăreț, dar acum, fiind atât de aproape de el, nu știa ce să spună.

De la începutul relației lor, nu avuseseră niciodată cu adevărat o perioadă „pură” de flirt. Li Xuan folosea trucuri copilărești pentru a-l seduce, iar Su Xingchuan, ca un prostuț neajutorat, nu-i putea rezista.

Din momentul în care se întâlniseră și până când deveniseră intimi, trecuseră mai puțin de patruzeci de zile. După aceea, împreună exploraseră fără rușine toate posibilitățile.

Acum, reuniți după atâta timp, erau surprinzător de reținuți.

Simțind o dorință de a reduce distanța, bărbia lui atinse gulerul lui Li Xuan, însă tocmai în acel moment fu sunat de la companie.

Un coleg îi spuse:

– Manager Su, domnul Yan vrea să vă întoarceți pentru o întâlnire la 10:30 cu privire la Grupul Sheng’an.

– Am înțeles. Voi fi acolo.

După ce închise telefonul, Li Xuan se întoarse să se uite la el. Ochii lui erau întotdeauna atât de limpezi, strălucitori și sclipitori. Periindu-i ușor obrazul cu degetul mare, Su Xingchuan îl întrebă:

– Ești de serviciu astăzi?

Li Xuan clătină din cap.

– Nu voi face ore suplimentare astăzi. Plănuiesc să îi invit pe Xie Liang și pe logodnica sa la cină. Vrei să vii cu mine?

Li Xuan dădu din nou din cap.

– Nu-ți face griji, nu sunt supărați pe tine.

Li Xuan rămase calm, dar urechile lui începură să se înroșească.

Reprimându-și zâmbetul, Su Xingchuan luase decizia să nu-l tachineze. Îl întrebă încet:

– Atunci, după cină… poți să vii acasă cu mine?

Li Xuan îl privi în ochi și amândoi știau că „acasă” avea mai multe semnificații. El răspunse:

– Bine.

Zâmbetul lui Su Xingchuan fu imposibil de stăpânit. Mașina se îndepărtă încet. După ce dispăru după colț, mama lui Li Xuan, Xu Nianzhi, ieși pe ușă și se întoarse spre soțul ei.

– Am de gând să vorbesc cu mama lui Su Xingchuan.

Tatăl lui Li Xuan își sorbea cafeaua, liniștit.

– Lasă-i pe copii să se ocupe de propriile lor lupte.

Dar Xu Nianzhi îi spuse:

– Nu este vorba despre copii; este o problemă de perspectivă generațională. Copiii au trecut deja prin atâtea. Ar fi păcat ca o relație bună să fie ruinată de părinții lor.

.

.

.

Su Xingchuan îl lăsă pe Li Xuan la intrarea în spital.

Fix când era pe punctul de a-și desface centura de siguranță și de a se apleca pentru un sărut, Li Xuan își aminti brusc:

– Ai o programare la control săptămâna viitoare.

Chiar știa cum să strice momentul. Amândoi se uitară în jos simultan.

– …

Su Xingchuan rămase fără cuvinte.

Aproape că uitase de operația pe care o făcuse recent. Uneori simțea un junghi de durere, dar nu se gândea prea mult la asta. Nevrând să-și rănească mândria, apucă mâna lui Li Xuan.

– Nu poți să faci controlul acasă?

Li Xuan răspunse serios:

– Nu, trebuie să verific dacă piatra a ieșit complet, ceea ce necesită o radiografie.

Realizând că s-ar putea să fi sunat prea ferm, își îndulci ușor tonul.

– Dar voi fi blând în timpul examinării.

– …Chiar este nevoie de o lună întreagă pentru vindecare?

Li Xuan se prinse imediat la ce se gândea Su Xingchuan și răspunse cu un vag:

– Mm.

Simțindu-se descurajat, Su Xingchuan se gândi că, și dacă ar reuși să îl aducă pe Li Xuan acasă în seara asta, nu ar putea face nimic. Ar trebui doar să stea în pat și să vorbească? Ce ar crede astfel Li Xuan despre el? L-ar crede incapabil?

Li Xuan se holbă la el, nedumerit de schimbarea bruscă a expresiei sale. Așteptă ca Su Xingchuan să îl sărute, dar când văzu că nu se întâmplă nimic, se enervă și a coborî din mașină, bosumflându-se.

– Baby!

În ciuda faptului că îl strigă de mai multe ori, Li Xuan nu se opri.

De ce era supărat acum?

Din cauza întâlnirii, Su Xingchuan fu nevoit să ceară liber de la secretarul lui Xu Zhengdong și să se întoarcă la birou.

Yan Tao, care devenise mult mai politicos în ultima vreme și nu mai era așa strict, crezuse că Su Xingchuan stabilise o legătură cu Xu Zhengdong, așa că nu îndrăznea să-l mai jignească.

Yan Tao se apropie de el și îi spuse:

– Te-ai întors. E multă muncă acolo?

– Este ușor de gestionat, răspunse Su Xingchuan cu un zâmbet.

Yan Tao îl conduse în sala de conferințe, oferindu-i chiar locul cel mai apropiat. Favoritismul său era clar, iar Zhou Jing, așezat la capătul celălalt, se încruntă imediat.

Dar Su Xingchuan nu se supără.

Pe tot parcursul întâlnirii, telefonul său continuă să vibreze.

Se uită pe ecran și văzu că era tatăl său care îl suna în mod repetat, ceea ce putea însemna un singur lucru. Răspunse printr-un mesaj text:

[Sunt într-o întâlnire.]

Dar telefonul nu se opri. Imediat ce convorbirea cu tatăl său se încheie, fu contactat și de mătușa sa. Neavând de ales, își puse telefonul pe silențios.

După întâlnire, coborî pe scări și își sună tatăl. Tatăl său porni imediat un atac:

– Ce încerci să faci? Vrei să ne duci pe mine și pe mama ta în mormânt?

Simțindu-se epuizat, el își păstră și ultima fărâmă de răbdare.

– Nu vreau asta. Nu vreau asta, încearcă să rămâi calm.

– Mama ta nu a încetat să plângă de când a ajuns acasă.

Tăcere.

– Fiul doamnei Qian a devenit tatăl unei fetițe în iunie anul acesta. Sunt o familie fericită de trei persoane. Nu mă pot abține să nu-i invidiez. Tu nu poți fi ca el?

Sprijinit de perete, Su Xingchuan își frecă tâmplele.

Era aproape de-a râsul-plânsul.

– Doamna Qian obișnuia să spună că ne invidia, spunând că fiul ei era inutil, nu reușea să treacă prin școală și își obținea slujba prin relații, în timp ce se baza pe părinții lui pentru a plăti ipoteca… Pe atunci, tu și mama spuneați că eram un fiu ascultător și vă făceam mândri. S-au schimbat toate astea acum?

Tatăl său rămase pentru o clipă fără cuvinte.

Realizând că nu poate câștiga disputa, tatăl său chemă întăriri – pe mătușa sa. Dar Su Xingchuan, nedorind să se implice, încheie apelul.

Secretarul lui Xu Zhengdong îl contactă apoi, cerându-i să revizuiască niște documente. Cu reticență, Su Xingchuan se întoarse la Zhongjin.

Programul de lucru încărcat îi distrase temporar atenția de la amestecul părinților săi în relația sa. Pe măsură ce se apropia ora prânzului, își aminti de discuția de ieri de la restaurant și îl sună pe Xie Liang.

– Ești ocupat?

– Nu foarte tare, răspunse Xie Liang, care tocmai se întorcea spre mașina sa.

– Uau, pari atât de vesel.

Su Xingchuan zâmbi.

– Mulțumită ție.

– Îndrăznești să spui asta!

Xie Liang simulă furia.

– Adu-l pe doctorul ăla al tău afară și pune-l să-și ceară scuze cum se cuvine înainte să lăsăm baltă problema asta. Ai înțeles?

– Am sunat doar să te invit la cină, dar este numai vina mea, așa că îmi cer scuze eu în numele lui.

Xie Liang nu fu de acord.

– Te lauzi cu relația ta în fața mea, nu? Soția mea și cu mine avem certificatul de căsătorie, dar voi doi? Voi ce aveți?

Tocmai când era pe punctul de a-i răspunde, mătușa lui îi trimisese un nou mesaj. Tăcu pentru o clipă, iar Xie Liang simți asta.

– Ce s-a întâmplat?

– Părinții mei nu sunt de acord. Au luat-o razna, mă sună și îmi trimit mesaje constant și o implică chiar și pe mătușa mea. În ochii lor, a fi gay este ca și cum ai avea o boală în fază terminală, odată ce o ai, nu există leac.

– Tipic pentru vechea generație.

– Așa că acum, sunt într-un impas cu ei.

Xie Liang îl tachină:

 – O raritate – tu, să fii în pană de idei.

– De ce nu mă ajuți? Ai cunoscut-o pe mama, nu-i așa? Spune-i că și tu ești gay.

– Serios?!

Râzând, Su Xingchuan îi spuse:

– Spune-i că ai o pasiune pentru mine de ani de zile. Dacă nu va fi Li Xuan, voi ajunge să fiu cu tine. Las-o să aleagă. Probabil se va gândi: ”Ei bine, dacă tot este deja atât de șocant, aș putea la fel de bine să-l aleg pe Li Xuan.”

– …

Xie Liang îl ironiză.

– Mi-e greu să cred că vorbesc acum unui om.

Su Xingchuan izbucni în râs. Frustrarea lui se diminuă ușor.

– Așteaptă până când… Hei, acela nu este Xu Zhengdong? exclamă Xie Liang.

– Ce?

– Tocmai am trecut pe lângă acea clinică pentru bărbați. Nu este mașina lui un Cullinan negru cu cinci de 8 pe plăcuța de înmatriculare? Ce face el acolo? Stai! Nu este acela iubitul tău?

Tonul vocii lui Xie Liang se ridică.

– Amice, e chiar el! E într-un palton lung alb – nu-i așa că e el?

Ochii lui Su Xingchuan se măriră instantaneu.

– Unde se duc împreună?

– Îi voi urmări.

Xie Liang își întoarse mașina rapid, bombănind:

– Micul tău doctor a încercat să mă prindă în flagrant; acum e rândul meu. Dar nu-ți face griji, amice!

– Nu vorbi prostii! Li Xuan nu este așa.

El avea încredere în Li Xuan.

– Bine, bine. Îi urmăresc. Au părăsit strada Wenxuan și se îndreaptă spre South City Avenue. Unde duce asta? mormâi Xie Liang în timp ce conducea, făcându-l pe Su Xingchuan și mai neliniștit.

Xie Liang îi urmări până când Cullinan-ul viră la dreapta, după care semnaliză și el.

– South City Avenue West… Unde se duc…

O neliniște nestăpânită îl cuprinse pe Su Xingchuan.

Avea încredere deplină în Li Xuan, dar nu avea încredere în Xu Zhengdong.

Dacă Xu refuza să se despartă și îl rănea pe Li Xuan?

Îi trimise un mesaj lui Li Xuan, dar nu primi niciun răspuns din partea lui.

– Acest traseu pare atât de familiar… Se pare că au ajuns. Se întorc la…

Xie Liang tăcu brusc. Panica se instală.

– Unde sunt? Spune ceva!

– Tocmai au intrat în clădirea Zhongjin.

Șocat, Su Xingchuan întrebă:

– Ce?

– Au intrat în Zhongjin.

Xie Liang părea confuz.

Apoi Su Xingchuan își dădu seama – Xu Zhengdong venea să-l înfrunte?

Intră în acțiune.

Știa că, în chestiunea cu Xu Zhengdong, nu avea dreptate și nu avea dreptul să lupte. Dar trebuia să o facă. Chiar dacă Xu Zhengdong îl elimina din proiect, făcea din el o țintă și îi ruina cariera în finanțe, el era dispus să lupte.

Nu mai putea aștepta alți șapte ani.

Reputația notorie a lui Xu Zhengdong de a frecventa cluburi de noapte și numeroasele sale aventuri îl împiedicau pe Su Xingchuan să îi încredințeze acestuia bunăstarea lui Li Xuan. Li Xuan avea nevoie de cineva căruia să-i pese de el cu adevărat.

Se grăbi să coboare scările, fără să se preocupe de haina lui.

Îl blocă pe Xu Zhengdong la liftul de la etajul al doilea al subsolului. Xu era cu Li Xuan, ieșind din lift.

– Tu chiar ai de gând să-i faci o surpriză venind în biroul lui? Am făcut atât de multe lucruri pentru tine și mie nu mi-ai făcut niciodată o astfel de surpriză, spuse Xu Zhengdong.

Li Xuan răspunse:

– Când aveam nouă ani, mi-ai luat toți banii de Anul Nou ca să-i cumperi o mașină prietenului tău de atunci și nu mi i-ai mai dat înapoi.

– …Chiar s-a întâmplat asta? spuse Xu Zhengdong lovindu-se peste gură.

– Ții ranchiună, nu?

Chiar atunci, ușile liftului se deschiseră.

Când Xu Zhengdong și Li Xuan ieșiră din lift, înainte ca ei să își poată ridica privirea, Su Xingchuan se apropie și îl trase pe Li Xuan în spatele lui.

– Domnule Xu, trebuie să vorbesc cu dumneavoastră.

Li Xuan era uimit. Nu îi trimisese niciun mesaj – de unde știa Su Xingchuan că venise aici?

Cu hotărâre, Su Xingchuan spuse:

– Domnule Xu, vă sunt recunoscător că mi-ați încredințat proiectul IPO și pentru oportunitate. Dar când vine vorba de Li Xuan, nu voi da înapoi. Sunt hotărât să fiu cu el. Înainte, am spus că dacă nu-l tratați bine, îl voi lua înapoi. Dar m-am răzgândit. Chiar dacă îl tratați bine, eu tot îl iau înapoi.

– Pentru că voi doi pur și simplu nu sunteți potriviți unul pentru celălalt!

Liniștea învălui spațiul. În jurul lor era atât de liniștite încât se putea auzi și un ac picând. Xu Zhengdong se uită la el și nu se putu abține să nu izbucnească în râs.

Chiar atunci, Li Xuan își mări ochii din spatele lui Su Xingchuan, cu fața nedumerită, și întrebă:

– Unchiule?

– …

Xu Zhengdong ridică din sprânceană spre Su Xingchuan.

Cu un fior traversându-i corpul, Su Xingchuan îi urmă exemplul.

Unchiule?