Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit – Capitolul 14

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 14

Astăzi, Su Xingchuan primise două mesaje neașteptate. Primul fusese de la Yan Tao.

Yan Tao: [Domnul Xu de la Zhongjin a cerut în mod special ca tu să te ocupi de proiectul de finanțare de la început până la sfârșit. Există o întâlnire la ora 14:00 pentru a discuta contractul și alte detalii ale proiectului].

Ce? Xu Zhengdong îl voia special pe el?

Înainte să poată răspunde, un alt mesaj, de data aceasta de la Xu Zhengdong, sosi imediat după:

[Ne întâlnim la restaurantul Private Dining de pe strada Changting la ora 17.00.]

Su Xingchuan era complet dezorientat. Tocmai când era pe punctul de a pleca pentru a-l căuta pe Yan Tao, Zhou Jing intră în biroul său.

Zhou Jing tocmai aflase că proiectul Zhongjin îi fusese înapoiat lui Su Xingchuan și era furios. Îndreptase degetul spre Su Xingchuan, acuzându-l că este un trădător intrigant, care pretinde un lucru și acționează diferit în spatele scenei.

Xie Liang trecuse întâmplător pe acolo și intervenise imediat, pășind între ei. Acesta rânji:

– Pretinzi că ești într-un fel în timp ce acționezi altfel? Manager Zhou, vorbești despre tine, nu-i așa? Pare o descriere perfectă.

Zhou Jing lovi în birou și țipă:

– Tu!

Xie Liang, care nu-l plăcuse niciodată pe Zhou Jing, nu se putu abține. Din moment ce lucrau în departamente diferite, Xie Lang nu se temea de el. El continuă să-l tachineze:

– Xingchuan și-a luat un concediu medical de două săptămâni, iar tu ți-ai petrecut tot acest timp șoptindu-i la ureche lui Yan Tao pentru a-i fura proiectul Zhongjin. Și acum? Tot acest efort pentru nimic – te simți bine?

Zhou Jing, furios, ripostă:

– N-ai tu treabă cu asta!

Din fericire, Yan Tao interveni pentru a-i opri înainte ca lucrurile să escaladeze și mai mult. Zhou Jing, incapabil să mai facă ceva, se întoarse cu reticență la biroul său.

Acest lucru îl lăsă pe Su Xingchuan singur în biroul său, cu o mare durere de cap. Odată ce contractul avea să fie semnat, Xu Zhengdong urma să devină efectiv șeful său. În viitorul apropiat, va trebui să se confrunte zilnic cu Xu Zhengdong, să-și plece capul în fața rivalului său romantic, încercând să obțină favoruri…

Nu putea face asta.

Pentru prima dată, Su Xingchuan se simți descurajat de munca sa. Nu că i-ar fi fost frică de Xu Zhengdong; pur și simplu nu știa cum să se confrunte cu el. Dacă ar fi fost rivali adevărați, ar fi fost diferit. Dar ce era el acum? O a treia roată la căruță?

Nici măcar atât – Li Xuan nu-i arătase nicio fărâmă de bunătate. Doar legătura sa încăpățânată față de acest sentiment persistent îl făcuse să reziste.

Ce mai glumă!

Pe măsură ce starea lui de spirit se înrăutățea, corpul său se simțea și el rău.

Fusese complet epuizat în ultima vreme, nereușind să se odihnească cum trebuie sau să se recupereze după operație. Deși fusese o procedură minim invazivă, tot i-a afectat forțele. Stătea singur pe scaunul de la birou, având nevoie de mult timp pentru a se stabiliza.

În astfel de momente, îi era foarte dor de Li Xuan și de diminețile frumoase pe care le împărțeau cândva, atunci când se trezea cu Li Xuan în brațele sale.

După o zi întreagă de ezitări, în cele din urmă își luă haina și conduse până la restaurantul privat de pe strada Changting.

La început, Su Xingchuan nu acordă atenție locației. Abia când trecu pe lângă barul în care Li Xuan se îmbătase își dădu seama de ceva – s-ar putea ca… Xu Zhengdong să fi aflat ceva?

Făcu tot posibilul să rămână calm.

În mașină, își aranjă gulerul și părul, apoi închise portiera și merse spre restaurant. Intrarea era discretă – o ușă mică din lemn, în stil antic – dar înăuntru, dezvăluia un cadru ascuns, senin.

Îi spuse chelnerului:

– Sunt aici pentru a-l vedea pe domnul Xu din Zhongjin.

Chelnerul înțelese imediat și zâmbi, conducându-l spre camera privată nr. 1.

– Domnule Su, pe aici.

Când Su Xingchuan intră, văzut că în camera privată mare se afla doar Xu Zhengdong, care își ridică imediat privirea atunci când acesta intră, părând că îl aștepta de ceva timp.

– Ai sosit, spuse Xu Zhengdong.

Su Xingchuan rămase în picioare lângă masă, reprimându-și resentimentul și frustrarea pe care le simțea în adâncul sufletului, și încercă să păstreze un comportament politicos și cordial în timp ce îl saluta.

– Nu ne-am văzut demult, domnule Xu.

– A trecut ceva timp.

Xu Zhengdong îl privi de sus în jos cu acea privire cercetătoare familiară, apoi zâmbi ușor, întrebând:

– Ce te-a ținut atât de ocupat în ultima vreme încât ai predat altuia proiectul meu?

Din moment ce Xu Zhengdong adusese vorba despre proiect, Su Xingchuan nu avusese de ales decât să explice.

– Îmi cer scuze, dle Xu. Nu am fost prea bine în ultima vreme.

– Nu te-ai simțit bine?

Xu Zhengdong ridică o sprânceană.

– Nu te simți bine, totuși cine a fost persoana care l-a scos pe Xiao Xuan din bar alaltăieri noapte? Nu ai fost tu?

Inima lui Su Xingchuan începu să bată cu putere. Bănuiala lui era corectă – Xu Zhengdong aflase!

Xu Zhengdong continuă:

– Xiao Xuan are cel puțin 1,76 metri înălțime. Pentru a căra un om în toată firea ca acesta și a merge cu echilibru – cu siguranță nu păreai bolnav.

Fața lui Su Xingchuan se schimbă la culoare.

Xu Zhengdong știa. Văzuse imaginile de pe camera de supraveghere. Deci de aceea alesese să se întâlnească pe strada Changting.

Ce altceva mai văzuse? Îl văzuse cumva pe Li Xuan ghemuit pe canapeaua sa, strângându-se în brațele lui? Sau doar pe el ducându-l pe Li Xuan departe?

Pentru o clipă, respirația lui Su Xingchuan ieși complet din ritm.

Xu Zhengdong găsi reacția lui amuzantă și ridicând o sprânceană spuse:

– Apropo, nu ți-am spus încă – Relația mea cu Xiao Xuan este…

Înainte ca Xu Zhengdong să poată termina, Su Xingchuan îl întrerupse.

– Știu despre relația voastră!

– Știi?

Xu Zhengdong părea nedumerit.

Su își strânse pumnii, cu ochii plini de furie și frustrare.

– Domnule Xu, ceea ce s-a întâmplat în acea noapte a fost decizia mea și nu a avut nimic de-a face cu Li Xuan. El era beat și nu s-a întâmplat nimic în acea noapte.

Xu Zhengdong se gândi la sine:

– Bun, am avut dreptate în privința lui.

După o pauză, Su Xingchuan continuă:

– Dar îmi place Li Xuan – îmi place de mulți ani!

– Chiar așa?

Tocmai când Xu Zhengdong era pe punctul de a răspunde cu satisfacție, Su Xingchuan adăugă:

– Domnule Xu, sunteți clientul, seniorul meu la locul de muncă, și ar trebui să prețuiesc această oportunitate. Dar din moment ce am spus-o deja, nu-mi mai pasă. Dacă îl tratați bine pe Li Xuan, nu voi interveni în relația voastră. Dar dacă nu o faceți, îl voi câștiga înapoi!

– …

Xu Zhengdong rămase fără cuvinte.

Ce a fost asta?

Ce voia să spună prin „nu mă voi amesteca în relația voastră”?

Cum ar putea el să se amestece într-o relație unchi-nepot…

Xu Zhengdong realiză brusc neînțelegerea și râse în sinea lui. Su Xingchuan înțelesese greșit natura relației sale cu Xiao Xuan. Nu era de mirare că acest tip, după ce a muncit din greu timp de trei luni la proiectul de finanțare, renunțase brusc în ultimele zile.

Xu Zhengdong își dădu seama repede că munca nu era prioritară acum. Prioritatea era că Xiao Xuan îi spusese că încă îl place pe Su Xingchuan, iar acum Su Xingchuan îi spunea că încă îl place pe Xiao Xuan – nu era asta perfect?

Totuși el își aminti că Su Xingchuan avea un prieten.

Acest tip chiar avea un iubit?

Xu Zhengdong se uită la Su Xingchuan de sus în jos.

Ceea ce îi plăcea cel mai mult la Su Xingchuan era capacitatea sa de a-și controla emoțiile. În trecut, îi îngreunase intenționat lucrurile lui Su Xingchuan de mai multe ori, întârziind cu documentele, însă Su Xingchuan reușise întotdeauna să-și gestioneze cu bine emoțiile negative.

Chiar și acum, deși se afla clar pe punctul de a se înfuria, el rămase calm. Pumnii i se strângeau puternic, figura lui înaltă stătea dreaptă, capul ridicat – niciun semn că și-ar fi pierdut calmul.

Xu Zhengdong se gândi:

Este o persoană stabilă și de încredere. Având în vedere cât de sincere sunt cuvintele sale, ar putea exista vreun motiv în spatele comportamentului său?

În acel moment, Li Xuan apăru în ușă.

Imediat ce își terminase treaba, primise un apel de la Xu Zhengdong.

– Unchiul tău ia cina cu Su Xingchuan astăzi. Vrei să vii să îl vezi?

De obicei, când Xu Zhengdong îl invita la cină, Li Xuan refuza întotdeauna. Dar de data aceasta, el nu ezită nici măcar o clipă.

– Da.

Apoi, temându-se că Xu Zhengdong îl va tachina, adăugă rece:

– Spitalul este aglomerat, așa că s-ar putea să nu ajung.

Xu Zhengdong chicoti ușor, dar nu îl expuse. Totuși, Li Xuan îl avertiză în mod repetat:

– Unchiule, nu spune nimic necugetat. Are un iubit. Nu face nimic lipsit de etică.

Xu Zhengdong avea o istorie bogată de escapade romantice și rareori făcuse ceva etic în viața sa amoroasă. Dar pentru nepotul său, promisese să se poarte frumos.

– În regulă, nu-i voi îngreuna lucrurile.

În ciuda asigurărilor lui Xu Zhengdong, Li Xuan se simțea neliniștit. Îi era teamă că Xu Zhengdong îl va scoate afară pe Su Xingchuan și îl va lega, târându-l în patul său – ceva de care Xu Zhengdong era perfect capabil.

Așa că se grăbi să ajungă la restaurant imediat ce ieși de la serviciu, ceru indicații chelnerului și porni grăbit spre camera privată. Când ajunse la ușă, ezită – Su Xingchuan stătea înăuntru, cu spatele la el.

Văzând spatele lat al lui Su Xingchuan și capul ușor plecat, Li Xuan se simți brusc nervos, prea speriat să mai intre.

Abia când Xu Zhengdong strigă „Xiao Xuan, intră”, el își reveni în simțiri. Su Xingchuan își întoarse și el capul să se uite la el.

Ochii lor se întâlniră, iar privirea lui Su Xingchuan dezvălui o tristețe trecătoare. Li Xuan își ținu instinctiv respirația.

Era rar pentru el să vadă o astfel de expresie în ochii lui Su Xingchuan. În cea mai mare parte a timpului, Su Xingchuan era cald, încrezător și conciliant, întotdeauna răbdător cu crizele lui. Su Xingchuan părea rar trist, cu excepția momentului despărțirii lor.

Când insistase să se despartă, Su Xingchuan se uitase la el cu aceeași expresie tristă, întrebându-l în mod repetat motivul. Văzând din nou acea expresie, inima lui Li Xuan începu să-l doară, ca și cum s-ar fi sufocat. Își simți gâtul blocat, dar ce putea spune?

Ce putea să facă acum că lucrurile ajunseseră în acest punct?

– Xiao Xuan, vino să stai jos.

Masa rotundă avea locuri pentru opt persoane, așa că cei trei care stăteau la masă se simțeau la distanță. Inițial, Li Xuan vrut să se așeze între Xu Zhengdong și Su Xingchuan, dar Xu Zhengdong se ridică, îl apucă de încheietură și îl trase mai aproape de el.

– Vino să stai aici.

Xu Zhengdong îi șopti la ureche:

– Nu-mi spune unchi.

Li Xuan se încruntă întrebător.

– Ce?

Xu Zhengdong îi spuse încet:

– Nu întreba încă de ce. Strâng informații pentru tine.

Li Xuan își strânse buzele, rămânând tăcut. Se așeză lângă Xu Zhengdong, care se adresă apoi lui Su Xingchuan:

– Su Xingchuan, ia loc aici.

Expresia lui Su Xingchuan era întunecată, dar se așeză. Era pus să stea chiar vizavi de Li Xuan. Ochii lor se întâlneau frecvent, doar pentru a se evita imediat unul pe celălalt.

Su Xingchuan nu voia să vadă ceea ce era în fața lui – Li Xuan stând lângă Xu Zhengdong. Deși exista o diferență de vârstă între ei, Xu Zhengdong încă emana un farmec de gentleman. Acesta îi zâmbea călduros lui Li Xuan, la fel cum o făcea și Su Xingchuan cândva.

Era ciudat. În ciuda comportamentului rece obișnuit al lui Li Xuan, ca o pisicuță mândră care nu voia să se implice, el reușea întotdeauna să îi facă pe ceilalți să îi zâmbească.

Su Xingchuan își coborî privirea, simțind o gelozie crescândă. Cu toate acestea, în mijlocul geloziei sale, ceva părea bizar. Trăsăturile feței lui Li Xuan semănau cu cele ale lui Xu Zhengdong.

Xu Zhengdong rupse tăcerea, prefăcându-se sincer în timp ce îl prezenta:

– Xiao Xuan, Su Xingchuan a fost colegul tău de facultate, nu? În prezent, el gestionează proiectul de finanțare pentru Zhongjin. Este foarte capabil.

Li Xuan rămase rece, răspunzând doar cu un „Mm” în timp ce se agita cu șervețelul împăturit în formă de barcă. Su Xingchuan se gândi:

O să înceapă să-l împăturească din nou.

Desigur, în secunda următoare, Li Xuan desfăcu șervețelul.

De fiecare dată când se simțea inconfortabil, își distrăgea atenția făcând asta. Pe atunci, se juca cu tivul cămășii lui Su Xingchuan, desfăcea în mod repetat ceasul lui Su Xingchuan sau își punea picioarele în poala lui Su Xingchuan, mormăind:

– Hai să mergem undeva să ne distrăm.

Li Xuan fusese întotdeauna copilăros.

Xu Zhengdong și Su Xingchuan schimbară câteva cuvinte despre muncă în timp ce servitorii aduceau mâncărurile una după alta. Xu Zhengdong îl linguși în mod deliberat pe Li Xuan, exagerând cu complimentele sale în timp ce punea mâncare în farfuria lui Li Xuan.

Li Xuan se uita la Su Xingchuan în mod repetat, dar Su Xingchuan, cu o expresie încordată, nici măcar nu-și ridica bețișoarele. Observând acest lucru, Xu Zhengdong abordă subiectul direct:

– Su Xingchuan, am auzit de la Xiao Xuan că ai un iubit și că este colegul tău. Când îl vei aduce cu tine ca să putem lua cina împreună?

Atât Su Xingchuan, cât și Li Xuan își ridicară privirile simultan.

Su Xingchuan aproape uitase că îl folosise pe Xie Liang ca o scuză pentru a salva aparențele. Nu se așteptase ca Li Xuan să împărtășească acest detaliu cu Xu Zhengdong.

Erau atât de apropiați?

Declarația și provocarea sa anterioară păreau acum o glumă.

Să-l recâștige pe Li Xuan? Nici măcar nu avea dreptul să spună așa ceva.

Su Xingchuan simți o strângere în piept, ca și cum abia ar fi putut respira. Cu toate acestea, se forță să rămână calm, reușind un zâmbet ușor.

– Sigur, și el a vrut să-l cunoască pe domnul Xu.

Expresia lui Li Xuan deveni vizibil abătută. Strânse cu putere șervețelul în mână, mototolindu-l. Xu Zhengdong, amintindu-și ce îl întrebase Li Xuan anterior, continuă:

– Su Xingchuan, părinții tăi știu că îți plac bărbații?

– Știu.

– Și sunt de acord?

– Nu le-am spus explicit, așa că nu știu sigur, dar sunt destul de deschiși la minte.

Li Xuan își coborî capul și mai mult, nasul fiindu-i furnicat de un val de emoție. Su Xingchuan nu avea nicio idee despre asta.

Un idiot.

Observând deprimarea lui Li Xuan, Xu Zhengdong îi puse o mână liniștitoare pe umăr, frecându-l ușor înainte de a se întoarce din nou spre Su Xingchuan.

– Deci, l-ai cunoscut pe acest iubit după facultate?

Su Xingchuan nu înțelegea de ce Xu Zhengdong punea toate aceste întrebări. Acest lucru depășea cu mult sfera unei relații profesionale și, chiar dacă erau rivali romantici, nu era nevoie să discute astfel de chestiuni.

Ridică privirea și văzu mâna lui Xu Zhengdong odihnindu-se pe umărul lui Li Xuan. Imediat simți un val de furie. Deși nu dorise să răspundă, nu se putuse abține să nu spună:

– Nu, a fost după ce eu și prietenul meu din facultate ne-am despărțit.

Li Xuan se holbă la el înmărmurit.

Su Xingchuan se uită în ochii lui și vorbi cu insistență:

– Ar trebui să-i mulțumesc prietenului meu din facultate. Obișnuiam să cred că el m-a transformat, dar ulterior am realizat că orientarea cuiva este înnăscută. Nu-mi place doar…

Înainte ca Su Xingchuan să poată termina, Li Xuan îl întrerupse:

– Nu spune asta!

Chiar dacă știa deja că Su Xingchuan are un nou partener, nu putea suporta să audă direct. Nici măcar un cuvânt. La fel ca atunci când Su Xingchuan obișnuia să participe la clubul de dezbateri, el se încăpățâna să spună: Nu ai voie să mergi!

Li Xuan folosise de multe ori „nu ai voie”, iar Su Xingchuan răspunsese de multe ori „bine, bine”. Chiar și după șapte ani, Su Xingchuan încă îl asculta pe Li Xuan.

Atmosfera devenise jenantă. Atât Su Xingchuan, cât și Li Xuan  căzură în tăcere.

Xu Zhengdong se uită la amândoi, simțindu-se oarecum nelalocul lui. După ce se gândi o clipă, își eliberă gâtul și, prefăcându-se că își verifică telefonul, anunțase:

– Uh… A intervenit o problemă la serviciu.

Su Xingchuan se simți neliniștit.

Xu Zhengdong se ridică în picioare și spuse:.

– Trebuie să mă întorc și să mă ocup de asta. Voi doi continuați să mâncați. Xiao Xuan, asigură-te că mănânci mai mulți creveți.

Își luă haina și plecă. Înainte ca Su Xingchuan să apuce să-și ia rămas bun de la el, ușa se deschise și se închise imediat, lăsându-l pe Su Xingchuan confuz.

Ce se întâmpla?

Xu îl lăsă pe el singur cu Li Xuan – era oare acesta un test?

Camera devenise liniștită. Li Xuan nu voia să piardă timpul pe care îl avea singur cu Su Xingchuan, dar nu știa ce să spună. Se putea concentra doar asupra creveților.

Din păcate, creveții de astăzi fură mai greu de curățat. Se luptă cu el o vreme, simțindu-se din ce în ce mai frustrat. Tocmai când era pe punctul de a renunța, Su Xingchuan puse un castron cu creveți curățați în fața lui.

Su Xingchuan se mută mai aproape de el, așa cum obișnuia, curățându-i creveți cu grijă. Vorbi cu aceeași familiaritate:

– Ți-am spus de atâtea ori și tot nu ții minte. Trebuie să răsucești puțin învelișul atunci când decojești creveții.

Li Xuan se uită în gol la el. Apoi își coborî capul, mormăind:

– Te urăsc.

Su Xingchuan rămase fără cuvinte.