Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 13

Bai Huai vru să-l îmbrățișeze pe Jian Song Yi, dar Jian Song Yi simți că nu poate fi îmbrățișat. Cum poate un Alpha să fie înfășurat în altul?

Acest lucru era foarte nepotrivit.

Jian Song Yi folosi ultima urmă de forță din corpul său pentru a-l îndepărta pe Bai Huai de el.

– Cine te-a lăsat să intri în casa mea? Intri fără permisiune?

Ca o pisică care zgâria, Jian Song Yi începu încet să atingă nervii lui Bai Huai. Fie că îi plăcea sau nu, se simțea furios că Song Yi îl respinsese.

– De când trebuie să obțin permisiunea de la tine pentru a intra în casa ta? întrebă el.

– Ești un tiran.

După ce-și folosi ultimele forțe pentru a se năpusti asupra lui Bai Huai, Jian Song Yi își pierdu cunoștința. Avea nevoie de o pauză de la toată durerea pe care o simțea corpul său de când începuse să se diferențieze.

*

Jian Song Yi fusese rănit o dată în primul an de școală generală. Era o zi ploioasă. Frunzele cădeau din copaci din cauza ploilor abundente și a vânturilor puternice. În cele din urmă, toate căzuseră la pământ pe lângă bălțile de noroi și de apă formate de vremea rea.

Tânărul stăpân Jian Song Yi căzu la pământ în timp ce se uita în altă parte. Își scrântise glezna.

În acel moment, Bai Huai fusese cel care îl dusese pe Jian Song Yi la spital și  așteptase, stând la căpătâiul lui, până când sosi doamna Tang.

Jian Song Yi obiectase vehement și rușinat că Bai Huai îl purtase în spate. În timp ce producea respingeri aleatorii și scuze care nu aveau rost, incompetența lui era, de asemenea, vizibilă. Cu toate acestea, Bai Huai nu-i acordase atenție nici lui, nici celor care se uitau la el. Lui Jian Song Yi nu-i păsa prea mult, deoarece era ușor.

Jian Song nu-și amintea exact cum se simțea în timp ce era purtat pe spatele lui Bai Huai. Își amintea doar că ploua tare în acea zi. Avea o umbrelă în mână. Pe măsură ce vântul sufla puțin arogant, ploaia cădea cu putere și aerul era umed și rece.

Gustul tinereții de sub el era uscat și cald, și el mergea în ritm constant, pas cu pas.
Exact așa.

Jian Song Yi era atât de încântat încât nu putea face diferența între ziua de azi și seara aceea. Totul era la fel pentru el. Se întinse pe spate, adulmecând mirosul familiar și experimentând transa liniștitoare a acelei zile ploioase de acum câțiva ani.

În timp ce mâinile sale rătăceau inconștient în jurul gâtului Bai Huai, buzele lui se deschideau și se mișcau ușor. Și apoi mormăi.

– Huai Ge.

Îi spunea așa de când era încă foarte mic. Într-un fel, îşi amintea atât de clar, încât nu mai era relevant.

Bai Huai își încolăci brațele în jurul picioarelor sale. Fața lui serioasă se înmuie încet. Iar faţa lui serioasă de obicei, zâmbi.

Cum putea acest om să se comporte ca un copil răsfățat când era bolnav?

Arăta într-adevăr ca un tiran care își furase mireasa.

 Dar ce aș putea face dacă n-aș fi un tiran? se întrebă Bai Huai.

Voia să-l convingă pe Jian Song Yi voia să-și dea jos uniforma școlară, dar de îndată ce urcă scările, feromonii începură să fie eliberați pretutindeni.

Nu mai văzuse niciodată o diferențiere Alpha a cărei feromoni să fie atât de scăpați de sub control.

Cel puţin fu suficient de înțelept să nu se grăbească și să spargă uşa.

Nu-şi putea imagina ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi venit astăzi.

Anxietatea și tensiunea excesivă îl făcură pe Bai Huai să nu fie conștient de ceea ce se întâmplă. Bai Huai se duse să discute cu medicul despre situație după ce-l lăsă pe Jian Song Yi în secția VIP.

Când doctorul văzu că cei doi copii erau foarte frumoşi şi că nici un adult nu-i urmase în toiul nopţii, se gândi mult şi apoi spuse, cu o atitudine timidă:

– Care este relaţia ta cu pacientul?  întrebă el.

Bai Huai își coborî ochii și șopti.

– Eu sunt fratele lui.

Doctorul clătină din cap și spuse pe un ton nemulțumit.

– Diferențierea Omega este un lucru foarte periculos. Cum pot fi părinții confortabili cu acest lucru?

– Omega?

Bai Huai își ridică pleoapele și mii de emoții indescriptibil de complexe ieșiră la iveală din ochii săi de culoarea chihlimbarului, într-o clipită.

– Da, este adevărat.

Medicul scrise rețeta.

– Nu este obișnuit să întâlnești un Omega cu feromoni atât de puternici, dar este într-adevăr un Omega. Hormonul sexual din corpul său a atins un nivel critic. Organele lui s-au maturizat, ceea ce înseamnă că se vor matura în seara asta. Dar nu-ți face griji, totuși. Starea lui fizică este bună și nu este nicio problemă gravă. Va fi bine odată ce febra îi va scădea. Îi voi prescrie o serie de inhibitori și de blocanți.

Bai Huai îl asculta pe medic și încerca să noteze tot ce-i spusese, dar era puțin confuz.

Omega.

Cum se putea ca Jian Song Yi să fie un Omega?

Când se întoarse în salon, stând lângă pat, uitându-se la fața pe care o visase de nenumărate ori în mintea sa în ultimii trei ani, Bai Huai brusc nu știa ce să spună.

Este cu adevărat foarte frumos, chiar rafinat.

În colţurile ochilor şi obrajilor era o umbră roşiatică, iar culoarea deschisă a pielii şi tonul florilor de cireş o făceau mai atractivă.

Jian Song Yi era, de asemenea, înalt, dar mai degrabă slab în comparație cu un Alpha obișnuit. Era atât de slab încât Bai Huai îl putea ridica cu ușurință, fără nicio  dificultate.
Din această perspectivă, toată lumea putea spune că existau asemănări cu un Omega.

M-am gândit, este clar că m-a atras când am mirosit feromonii în seara asta. Nu este același sentiment ca ostilitatea dintre doi Alpha, realiză Bai Huai.

Pentru atât de mult timp crezuse că îi plac acele lucruri care îi plăceau atât de mult încât ar trebui și nu ar trebui să le facă.

La urma urmei, Bai Huai fusese întotdeauna convins că Jian este un Alpha.

De aceea plecase fără să-și ia rămas bun și merse la Beicheng timp de trei ani. Pentru că se îndrăgostise de Song Yi care era un Alpha.

Când înțelesese în cele din urmă acest lucru și se întorsese, Dumnezeu îl trimisese pe Jian Song Yi la el și-i spusese “Vezi, nu-ți face griji că este un Omega!” spuse.

În inima lui Bai Huai era doar durere.

Ce ar trebui să facă cu un băiat atât de mândru?

Întinse mâna şi atinse faţa lui Jian Song Yin ca şi cum ar fi putut să-i ofere o oarecare alinare şi compasiune. În mai puțin de o secundă, vârfurile degetelor îi fură prinse.

Jian Song Yi se întoarse și se ghemui ușor. Oricine putea observa încruntarea care arăta disconfortul profund. Dar apoi, Jian Song Yi păru ușurat de mirosul lui Bai Huai care îl atingea încă cu vârfurile degetelor acolo. Și, ca un pisoi, îmbrățișă cu lăcomie întregul braț al Bai Huai.
Îl trase pe Bai Huai spre el şi se asigură că erau lipiți unul pe altul. Cu toate acestea, Bai Huai decise să se întoarcă și se duse la pat cu Song Yi în brațe.

Cu un braț Bai Huai îl ținea îmbrățișat pe Jian Song Yi, în timp ce celălalt braț, îl coborî pe spatele lui  Jian Song Yi pentru a încerca să-l consoleze cu feromonii lui.
Dar ceea ce-l surprinse pe Bai Huai fu că Jian Song Yi era mai lacom decât își imaginase. Jian Song Yi își îngropă instinctiv fața în jurul gâtului lui ca să se liniștească.

Bai Huai crezu că va muri.

Tânărul pe care îl iubea de ani de zile căuta acum consolare în braţele lui ca Omega.

Glanda netedă și albă, care nu fusese niciodată marcată, era chiar în fața lui și purta mirosul feromonilor săi.

Atâta timp cât marca era pusă, persoana era legată de el și i-ar aparține numai lui.

Atâta timp cât marca era pusă, persoana nu ar trebui să sufere prea mult.

Nu părea să existe nici un motiv să-și rețină posesivitatea care îl cuprindea din cauza dorinței de a-l marca pe Song Yi.

Își plecă încet capul şi-şi lipi buzele de locul unde se afla glanda lui Jian Song Yi.

După ce depuse un sărut superficial, se retrase repede.

El își șterse fruntea înmuiată în transpirație înainte de a suspina.

– Îmi pare rău. Rezistă încă puțin. După un timp nu te vei mai simți rău.

Nu putea să-l marcheze pe Jian Song Yi.

El îl prețuia foarte mult. Cum ar fi putut el să consimtă să îi dea marca fără știrea și consimțământul său?

Trebuia să aştepte până când creștea şi învăţa adevăratul sens al iubirii.

Zilele erau încă foarte lungi. Era deja obişnuit să aştepte. Cu siguranță își putea permite să mai aștepte câțiva ani.

…

Jian Song Yi se foi în somn, arătând semne de trezire. Bai Huai se ridică încet din pat, dar pentru că Jian Song Yi încă îl îmbrăţişa ca şi cum ar fi fost al lui, nu se putea retrage de lângă el.

Cu regret, își deschise pleoapele cu grijă.

– Ai de gând să profiți de o persoană vulnerabilă? Încercai să-mi strici chipul frumos în timp ce dormeam, nu?

Bine. Se pare că Jian Song Yi se juca. Încă nu e în pericol.

Bai Huai încercă să-și retragă mâna, dar Jian Song Yi nu-i dădu drumul. În schimb, își îngropă nasul în pielea lui  și inspiră de două ori pentru a-l adulmeca.

Bai Huai chicoti.

– Imiți un cățeluș?

– Nu fi zgârcit, rosti Jian Song Yi printre buze în timp ce-i dădu drumul brațului.

– Acesta este mirosul feromonului tău?

– Simți ceva acum?

– Miroase a pădure de pini sub zăpadă.

– Miroase bine?

Jian Song Yi își aminti brusc că mirosise deja feromonii lui Bai Huai și îi lăudase. Pe vremea aceea însă nu știa că există vreo diferență între a mirosi și a flirta.

Vorbi rușinat, ferindu-și privirea:

– Ai spus că nu ai nici o legătură cu feromonii și că nu știi cum să-i suprimi. Dacă nu o poți face bine, pulverizează mai mult inhibitori[1].

Bai Huai nu respinse tirada lui nerezonabilă, deoarece vocea lui era deja calmă și blândă.

– Ești deja maturat. Ar fi mult mai ușor pentru tine o pacuficare cu feromoni[2] Alpha.

– Ca Alpha, de ce aș avea nevoie de o conciliere Alpha?

Jian Song Yi se holbă la Bai Huai și, pe măsură ce tăcerea continuă, trăsăturile feței lui deveniră mai îngrijorate și mai dezorientate.

Ochii lui se întunecau cu fiecare secundă ce trecea. Era slăbit şi mai confuz ca niciodată.

Bai Huai se uita doar la Jian Song Yi, dar nu putea suporta expresia pe fața lui. Cu cât amâna mai mult, cu atât era mai rău. În cele din urmă, el îi spuse adevărul pe tonul cel mai banal și indiferent pe care îl putea avea.

– Pentru că ești un Omega.

Pentru

Că

Ești

Un

OMEGA?!

Fusese o propoziție foarte scurtă, dar lui Jian Song Yi îi trebui mai mult de un minut să o digere.

– Ce-ai spus? Spune-o din nou.

Bai Huia nu spuse nimic și-i înmână raportul testului.

Jian Song Yi îl citi. Când aruncă o privire asupra raportului, nu se putu abține. El  încercă să râdă, negând complet:

– Chiar sunt cu adevărat confuz. Încă visez, nu?

Bai Huai:

“…”

Treizeci de secunde mai târziu, se întoarse și se uită din nou la raportul testului.

– Nu, încă nu m-am trezit.
Cu acestea, se întoarse și se făcu mic în pătură.

Bai Huai:

“…”

Acest tip este ca o clătită drăguță, mică și moale, gândi Bai Huai.

Știa că lui Jian Song Yi îi era un pic dificil să accepte asta, dar trebuia să o  accepte indiferent cât de greu era.

Chiar dacă lui Bai Huai îi era greu să  înghită, el trebuia să-l informeze.

– Simt mirosul feromonului tău. Ești cu adevărat un Omega.

Silueta, care stătea cu spatele la Bai Huaiye, deveni rigidă. Umerii și gâtul se  îndreptară pentru o clipă. Pe măsură ce Jian Song Yi strângea pătura, pliurile se adânceau. Apoi umbra formată de lampă de podea tremura ușor.

Jian Song Yi nu răspunse. Bai Huai făcu și el la fel.

După un timp, omoplații lui Jian Song Yi se prăbușiră încet. Vorbi pe un ton calm.

– Eu nu-mi simt propriul miros. A ce miros? Cum este mirosul? Miros bine? Miroase frumos, nu?

– Miroși frumos. Exact ca parfumul trandafirilor.

– Ce?

Tânărul stăpân părea nemulțumit.

– De ce râzi de mine?

– Nu este atât de rău. Miroși a trandafiri sălbatici. Este un parfum lemnos puternic, dar nu intoxicant.

– Oh, nu e atât de rău, răspunse băiatul, dar nu-și întoarse faţa încă.

Cu toate acestea, nu existase nici o isterie, întrebare sau abandon. Domina o atmosferă calmă, în care accepta încetul cu încetul adevărul.

Bai Huai voia de fapt să vorbească cu Jian Song Yi despre cum ar fi acum dacă pe certificatul său de naștere de acum 17 ani ar fi scris Omega.

Dar în următoarea secundă, simți că nu era nevoie să întrebe, deoarece era sigur că nu va afecta transformarea lui Jian Song Yi într-o tânără fată atât de orbitoare.

Ca și el, Jian Song Yi, care avea mai mult de un deceniu, nu fusese slăbit de raportul Omega.

Avea aceeași personalitate ca a lui Jian Song Yi.
Gena gravată în oasele lor nu era Omega sau Alpha, ci mândrie şi putere.

După o lungă tăcere, Jian Song Yi se întoarse în cele din urmă și se uită calm și logic la Bai Huai:

– Feromonul tău aparține speciei Enigma, nu-i așa?

– Mm-hmm.

– Când totul este în cele din urmă reechilibrat, poți aplica feromoni de suprimare pe mine în fiecare zi pentru o vreme? Vreau să văd dacă pot face față.

Ochii lui Bai Huia se măriră, dar el putea vedea cât de hotărât era Jian Song Yi.

Jian Song Yi era puţin stânjenit.

– Știu că această cerere este puțin enervantă, dar nu vreau ca feromonii tăi să mă afecteze  foarte ușor, așa că te rog să-mi faci această favoare.

Dacă ar putea scăpa complet depresiunea feromonilor lui Bai Huai, majoritatea feromonilor nu l-ar afecta deloc.

Dar cu acest tip de antrenament, nu se știa cât va dura. Nici măcar nu ştiau dacă va fi eficient. Să nu mai vorbim de faptul că fiecare secundă a acestei situații ar fi tortură pură și absolută.

– S-ar putea fi mai greu decât crezi.

– Știu. Dar, din moment ce sunt un Omega, ce pot face? Dacă sufăr puţin, vei suferi și tu puţin şi nu mă tem de suferinţă.

Tonul vocii era relaxat și distractiv. Ispitirea soartei părea un joc pe care tinerii îl jucau pentru a-și transforma mâinile în nori[3].

Ochii îi căzură pe lumina lunii de afară. Bai Huai credea că stelele sunt strălucitoare, dar probabil nu mai mult de atât. Durerea din inima lui începu din nou să o simtă, dar de data aceasta cu o mândrie inexplicabilă.

Și ce dacă era un Omega?

Jian Song Yi nu avea nevoie de durere, compasiune sau de asigurarea că totul va fi bine.

El va deveni mai puternic, iar Bai Huai era hotărât să se asigure că mereu alături de el, indiferent de drumul spinos ce îl aștepta.

Bai Huai dădu din cap:

– Bine.

– Bai Huai, ești sincer acum, nu-i așa?

Dacă nu aș fi fost sincer, aș fi avut deja grijă de tine, își spuse  Bai Huai.
Bai Huai care era un lacom, trebuia să-și recupereze banii. Voia ceva în schimb.

Bai Huai își miji ochii și zâmbi ușor.

– Din moment ce îți fac o favoare atât de mare, atunci pot cere ceva în schimb?

Jian Song Yi flutură mâna cu generozitate.

– Poți cere ce dorești, spuse el.

– Ar trebui să o spun pe un ton nonșalant?

– Spune-o pur și simplu.

– Îți vei ține promisiunea?

– Drept cine mă iei?

Bai Huai se uită direct la Jian Song Yi, făcu o pauză, apoi spuse:

– Bine, dar nu uita, nu poți trișa, spuse el.

– M-ai văzut vreodată trișând?

– Nu mi-ai spus încă „Baba”.

“..”.

Jian Song Yi înghiți nodul în gât.

– De ce ești atât de insistent? Vrei mereu să-ți spun „Baba”.

Bai Huai era fericit. Abilitatea ticălosului de a face prima mișcare fusese cu adevărat foarte puternică.

– Îți mai amintești de tatăl meu?

De îndată ce Jian Song Yi deschise gura, se opri înainte de a adăuga:

– Tatăl tău Omega.

Jian Song Yi își aminti că era un om blând și puternic. Fusese şi un doctor excelent. Când Bai Huai avea șase ani, se oferise voluntar să participe la al Treilea Război Mondial și murise într-un bombardament protejând refugiații și orfanii.

– Deși tatăl meu a fost un Omega, el a fost, de asemenea, cel mai bun student în științe la acea vreme, iar abilitățile sale medicale erau foarte bune. După cum ştii, moartea tatălui meu a fost folosită ca o trâmbiţă politică. Au fost camere de luat vederi la înmormântarea lui. Bunicul meu era în oraș bolnav în spital, iar cealaltă bunică și bunic nu se întorseseră din străinătate. În acel moment, mi se părea că eram singurul din lume care era întristat de moartea tatălui meu.

Totuși, Bai Huai nu părea supărat când spunea asta. În schimb, avea un zâmbet pe față ca și cum ar fi gândit ceva interesant.

– Dar și tu aveai conștiință pe atunci și m-ai făcut să mă simt confortabil.

Jian Song Yi aruncă un zâmbet mândru.

– Am fost un tip bun de când eram copil.

– Îți amintești cum m-ai consolat?

“..”.

– „Nu-ți face griji, voi fi tatăl tău de acum înainte pentru că nu-l mai ai pe tatăl tău. Poți să-mi spui cum vrei.”

– Acestea au fost exact cuvintele tale.

Oare s-a gândit mereu la asta? se întrebă Jian Song Yi în sinea lui.
Jian Song Yi încercă să pară relaxat în timp ce îi zâmbea ciudat.

– Asta.. Ei bine, ce aș putea spune? Eram o persoană deschisă la vremea respectivă.

Bai Huai dădu din cap.

– Atunci ar fi corect pentru noi să luptăm pentru ceea ce este acum.

Jian Song Yi era puţin stânjenit. Credea că Bai Huai râdea din nou de el. Aşa că se întoarse din nou şi se îngropă sub pătură. El decise să-l ignore pe el și cuvintele lui.

Se dovedi că cel ce era tăcut de obicei spunea numai prostii astăzi:

– Tatăl meu te-a iubit foarte mult. A spus că ești cel mai deștept copil pe care l-a văzut vreodată. Cred mult în ceea ce a spus tatăl meu, dar poți fi un Omega mai bun decât el?

Nu spunea doar o mulțime de prostii, ci era și un pic dulce.
Jian Song Yi își frecă nasul.

– În caz contrar, voi arăta ca un hărțuitor?

Apoi adăugă:

– Fundulețul meu drăguț.

– Bai Huai, mare nemernic ești.

Înainte ca să termine să-l certe pe Bai Huai, o senzație ciudată se răspândi brusc de la gât, provocându-i un fior rece.

Disconfortul care trebui să fie atenuat de feromonii Alpha reveni.

Jian Song Yi scrâșni din dinți.

– Bai Huai, poți veni aici să te miros? spuse el.

Vocea lui deveni din ce în ce mai moale, în timp ce trupul lui tremura.

Nota scriitoarei:

Bai Huai: Felul în care soția mea se comportă ca un bebeluș e unic.

Song Ge: Nu mă întreba de ce nu m-ai putut marca. Puștiule, vorbești tot timpul, dar nu pari o ființă  umană.

…………

Ei bine, fiind îndrăgostit încă din copilărie…m-am topit.

.

[1] În societatea Omegaverse, pentru a putea merge la școală, elevii sunt obligați de lege să folosească blocanți sau inhibitori. Aceștia din urmă seamănă cu mici flacoane de parfum

[2] Pacificare cu feromoni-Domolirea durerilor de maturare ale unui Omega prin acțiunea de calmare cu feromoni Alpha

[3] Expresie folosită în lumea Omegaverse care exprimă o relație puternică între două persoane.