Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 16

Acești doi băieți frumoși sunt îndrăgostiți?

Jian Song Yi nu știa ce funcționa, dar înțelesese că aerul condiționat din inima lui îi învăluia inima deja rece și o îngheța.

Decise că nu va avea nici o relație sau nimic de a face cu Bai Huai pentru tot restul vieții sale.

El își mușcă colțul buzei și îl privi nerecunoscător.

– Dacă îmi amintesc bine, ți-am spus ieri cât se poate de convingător că te voi face să părăsești Nanwai.

Bai Huai dădu din cap.

– Dacă îmi amintesc bine, ceea ce ai spus ieri a fost că nu vei putea deveni un Alpha dacă nu mă vei convinge să părăsesc în Nanwai.

Jiang Song Yi.

,,…”

– Vezi? Nu a mers.

Jian Song Yi

,,…”

– Îmi place un tânăr bun ca tine, care vorbește serios.

Jian Song Yi:

,,…”

El strânse din dinți de furie.

– Micuțule Song Yi, nu te uita la mine cu ochii atât de plini de ură.

Bai Huai își înclină capul și se uită la Jian Song Yi cu ochii blânzi și înguști ca de vulpe.

– Aș dori să-ți reamintesc că mă poți folosi în continuare.

– Ești atât de nerușinat.

– Aceasta este o mare onoare.

Hărțuit de Bai Huai, Song Yi se supără și mai tare decât atunci când mama lui fusese nevoită să plece în străinătate pentru a fi alături de tatăl său.

Dacă ar fi avut timp din primăvară până în toamnă, atunci ar fi putut să se întoarcă și să citească la chineză ca să înțeleagă mai bine. Se gândise atât de mult la asta încât pierduse deja destul timp.

Nu sunt în doliu. Nu are rost să mă supăr, încercă el să se convingă.

Bai Huai a avut o zi groaznică astăzi?

Nu.

Bai Huai s-a autointitulat Baba astăzi?

Nu.

Bai Huai s-a întors astăzi la Nanwai?

Nu.

Deci, nu merita să se supere.

Jian Song Yi se însenină brusc. Se ridică, gata să meargă acasă și să-l lase acolo pe nemernicul acela de Bai Huai.

Bai Huai îl cunoștea foarte bine pe Jian Song Yi. El știa cum să-i șteargă aceste gânduri negative. Zâmbi și dădu din cap. Se ridică și făcu doar câțiva pași cu picioarele sale lungi, pentru a-l ajunge din urmă pe Jian Song Yi și de a merge lângă el umăr la umăr.

Cu toate acestea, după ce se ridicară de pe bancă, poteca pe care mergeau acum era deja acoperită cu un strat subțire de frunze. Prin urmare, fiecare pas pe care îl făceau era însoțit de un foșnet.

În timp ce mergeau, Jian Song Yi își aminti în cele din urmă de ceva.

– Cum m-ai găsit? Să nu-mi spui că s-a întâmplat să fii acolo.

– Când eram copii, te ascundeai acolo când erai nefericit. Și te căutam acolo.

– Oh.

Părea că încă mai avea acest obicei și nici măcar nu-și dăduse seama că făcea asta de atâta timp.

Jian Song Yi călcă pe o creangă moartă din fața lui.

Dacă te gândeai bine, nu era imposibil să-l folosească pe Bai Huai din când în când.

…..

Jian Song Yi și Bai Huai ceruseră o zi liberă de la școală în același timp. Acest lucru, desigur va duce în cele din urmă la tot soiul de bârfe în școală. Ca să nu mai vorbim de faptul că gura lui Xu Jia Xing nu avea lacăt. Adăugase cuvinte despre modul în care Bai Huai îl provocase și îl înfuriase pe Jian Song Yim transformându-l într-un articol militar.

Un elev răspândise știrea la alți 10 elevi, aceștia la 100, iar procesul continuă într-un ciclu fără sfârșit până când întreaga școală cunoscu povestea. Acum toată lumea știa că șeful și noul șef erau extrem de dificil de gestionat.

Era adevărat oare? Un rege vrea mereu să vadă un alt rege scăldat în sânge.

Se zvonea că cei doi băieți avuseseră o luptă aprigă, dar se încheiase la egalitate. Amândoi zăceau la pământ fără brațe și picioare. Ulterior aceștia fură transportați la spital de o ambulanță pentru a fi salvați.

Înainte ca Bai Huai să se culce în noaptea aceea, primi și câteva vești de la Ice Cream Xiao Yuanzi:

[Bai Huai, fiul ăla de cățea! Mi-a lovit copilul! Mi-a lovit copilul și l-a băgat în spital, nenorocitul! Ah!]

BS: […]

Ice Cream Xiao Yuanzi: [ De ce nu-l certați? Nu-l iubiți pe copilul nostru? În calitate de vicepreședinte al clubului de încurajare, cum să nu vă iubiți puiul? Nu vă place de Jian Song Yi?]

Bai Huai: ,,…”

Apropo de adevăr, Jiang Song Yi l-a zgâriat ieri. El era cel care fusese supus violenței domestice. Cu toate acestea, el nu putea vorbi despre diferențierea lui Jian Song Yi.

Bai Huai nu se încruntă:

[ Îmi place de el, îmi place de el. îmi pare rău, bai Huai este un ticălos. ]

Ice Cream Xiao Yuanzi: [Și un maniac sălbatic!]

BS: [ Da, un maniac sălbatic!]

Ice Cream Xiao Yuanzi: [ Îl blestem să mănânce tăiței instant necondimentați pentru tot restul vieții!]

BS: [ Fie să nu aibă parte de condimente în viața lui!]

Ice Cream Xiao Yuanzi: [ O, las-o baltă. Fetele blânde ca tine nu pot certa oamenii din priviri și asta îngreunează jocul. Voi găsi alți membri care pot simpatiza cu furia și durerea mea!]

Bai Huai: ,,…”

În conformitate cu principiul învățării, dădu clic pe profilul lui Ice Cream și apoi văzu în această relatare tot limbajul urât pe care îl cunoscuse în această viață.

Bai Huai își aminti că Yuan Yuan era o fetiță dulce și timidă. Era ea acum regina tuturor Omega capricioase? Apoi se întrebă care ar putea fi diferența dintre un Jian Song Yi relaxat și un Jian Song Yi morocănos.

Gândindu-se la asta se hotărî să-și gătească niște tăiței instant. Deschise o pungă la întâmplare și fu surprins… nu erau deloc condimente acolo.

Bai Huai simți că sacrificase prea mult pentru a se infiltra în teritoriul inamic și a spiona situația militară.

A doua zi când Jian Song Yi și Bai Huai coborâră din aceeași mașină și intrară împreună în sala de clasă, martorii se frecară la ochi.

Xu Jia Xing deschise larg ochii. Pentru a se trezi din acest vis, el îi ciupi brațele și-i mângâie șoldurile. Dar tot nu-și putea reveni.

– La naiba, asta chiar e real! De ce nu-i lipsește nici un membru?

Jian Song Yi îl privi cu oarecare surpriză.

– Ăă?

Informatorul Bai Huai îndepărtă fără nicio expresie pe față gheara care se târa pe corpul lui Jian Song Yi.

– Există o leziune internă.

Asta este.

Mulțimea dădu brusc din cap.

În acest moment, Xu Jia Xing își strânse pumnul.

– Te admir pentru măiestria ta.

Jian Song Yi: ,,???”

Despre ce vorbește tipul ăsta?

Vârfurile degetelor lui Bai Huai se îndreptară spre capul lui.

– Rana este aici, știi?

Jian Song Yi își dădu brusc seama despre ce vorbeau și-l mângâie cu afecțiune pe cap pe Xu Jia Xing.

Xu Jia Xing:,,…”

Se simțea distrus.

După ce se așeză, Jian Song Yi se uită peste umăr și observă că pe ultimul rând mai era o bancă și un scaun în plus. Părea că cineva urma să stea lângă el.

Xu Jia Xing uită de resentimente și spuse:

– Nu ai fost aici ieri, așa că nu știai că un elev intensiv va veni în clasa noastră, explică el.

Elevii denumiți ,,elevi intensivi” erau cunoscuți drept elevi care contribuiau la reducerea sărăciei. Ei nu plăteau taxe de școlarizare sau de cazare. Aceștia erau elevi cu performanțe foarte bune care veneau din diferite cartiere pentru a se alătura clasei lor.

Nanwai era o școală privată care nu accepta niciodată elevi cu o educație costisitoare în regim intensiv.

Xu Jia Xing se apropie de ei și spuse cu o voce joasă.

– Am auzit că Biroul de Educație a rezervat un loc suplimentar pentru  Universitatea Huaqing anul acesta. În schimb, trebuie să-l acceptăm pe elevul acesta.

Yang Yue se aplecă și mai aproape și-și coborî vocea:

– Cred că îl putem transfera. Cum de a venit la clasa 1? Nu e mai potrivită clasa a 5-a pentru gangsteri?

– Poate este pentru a arăta sinceritatea școlii, declară Xu Jia Xing.

Yang Yue spuse cu o voce mai blândă:

– Nu-i este frică că nu va putea ține pasul? Ce se întâmplă dacă îi va răni încrederea în sine?

Xu Jia Xing rămase fără suflare:

– Nu știu …cum..ah…

Jian Song Yi interveni în mijlocul discuției celor doi, certându-i în șoaptă. El îi privi pe cei doi cu o expresie dezgustată lipită pe față:

– Haideți. Nu vreți să vă opriți din bârfit? Yang Yue va uita de asta, iar tu, Xu Jia Xing, încă nu v-ați gustat propriile realizări. Încrederea în sine nu va fost zguduită deloc?

Xu Jia Xing:

– Ultima dată m-am clasat pe locul 22 în clasă.

Erau 30 de elevi în clasă.

Jian Song Yi ridică două degete:

– Impresionant. Ăsta este un progres rapid.

Xu Jia Xing exclamă entuziasmat:

– Mulțumesc, Song Ge!

Jian Song Yi nu voia deloc să aibă de-a face cu noul elev, așa că se întoarse către Bai Huai.

– Vrei să schimbăm locurile? Stau eu acolo.

Bai Huai luă paharul cu apă al lui Jian Song Yi și se ridică în picioare.

– Nu.

Apoi se duse către dozatorul de apă.

Jian song Yi se uită spre scaunul gol și se încruntă, buzele curbându-se.

Yang Yue era foarte entuziasmat.

– Song Ge, nu-ți place să stai la fereastră? De ce vrei să-ți schimbi locul brusc?

– Nu e nimic. Mi-e teamă doar că umbrele unora mă vor umbri.

– Ce umbră?

Un pahar cu apă ateriză brusc pe banca lui Jian Song Yi, evitând privirea curioasă a lui Yang Yue.

Bai Huai se rezemă cu spatele de scaun și se uită în carte.

– Nu-l asculta.

Jian Song Yi luă paharul cu apă și sorbi din el.

– Tu ești cel care ar trebui să vorbească, dar prostiile mele sunt mai bune.

Xu Jia Xing le întrerupse conversația.

– Uite0l pe cel transferat.

Jian Song Yi se uită spre ușă și fu sigur că profesorul Lao Bai adusese o față nouă.

Arăta ca un Beta. Frumos, înalt dar slab. Când spun slab, vreau să spun subnutrit.

Profesorul Lao Bai își drese glasul.

– Permiteți-mi să vi-l prezint. Acesta este noul vostru coleg, Yu Zi Guo, noul membru al clasei. Ar trebui să ne ajutăm reciproc și să progresăm împreună.

Poate că exista un decalaj imens între el și ultimul elev transferat, Bai Huai, sau poate că toată lumea știa despre situație dinainte, dar. Deși aplaudaseră, nu păreau să fie foarte entuziasmați sau doar nu arătau asta.

La această vârstă elevii sunt, aș spune snobi, aroganți, mai ales grupul de elevi din vârful piramidei. Te poți aștepta ca aceștia să nu fie atât de primitori dacă cineva pătrunde brusc pe teritoriul lor.

Motivul pentru care Bai Huai fusese rapid recunoscut și etichetat ca zeu, fusese pentru că deja dovedise asta. Avea puterea a peste o duzină de Alpha. Era inteligent și foarte frumos. Lista putea continua la nesfârșit, asigurându-se că grupul select de elevi fusese convins să-l aibă acolo.

Sau dacă cineva ca Xu Jia Xing care s-a născut cu un IQ scăzut este foarte drăguț și poate merge oriunde, atunci era bine.

Totuși, era evident că Yu Zi Guo nu era niciunul dintre aceste tipuri de oameni.

Cu toate acestea, el nu părea să aibă sentimente negative cu privire la impresia neplăcută pe care tocmai i-o făcuseră colegii de clasă. Se așeză liniștit și își scoase o carte.

Mai era și Yang Yue. El era monitorul și era ca o mamă grijulie a clasei. El presupuse în mod conștient că era responsabilitatea lui să-și aducă noul coleg de clasă împreună cu toți ceilalți. Așa că scoase un caiet și i-l înmână lui Yu Zi Guo.

– Uite, aici am ajuns cu lecțiile. Dacă arunci o privire, poți înțelege unele dintre lecții și nu te pierzi complet.

Yu Zi Guo îl luă cu ambele mâini și spuse.

– Mulțumesc.

– Bună. Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. Numele meu este Yang Yue. Sunt monitorul din anul I. Prostul de lângă mine este Xu Jia Xing, responsabilul pentru sport.

Apoi arătă către rândul din spate.

– Acesta este Jian Song Yi, cunoscut sub numele de Song Ge, bătăușul nostru din școală, iar acesta este Bai Huai, cel mai frumos băiat din școală. Tot ei sunt și primii doi elevi din clasa noastră. Sunt frumoși și zeii liceului nostru. Dacă e ceva ce nu știi, poți să-i întrebi.

În acel moment acei doi zei erau unul mai lipsit de expresie decât celălalt

,,…”

Era încă greu de stabilit cine era Bai Huai în acest moment, dar Yang Yue îl cunoștea destul de bine pe Jian Song Yi. Tânărul stăpân era o persoană mândră și atrăgătoare. Era un pic snob, dar era bun la inimă.

De teamă că noul discipol ar putea crede că îl țintește, Yang Yue își schimbă în grabă tonul într-unul jucăuș.

– Desigur, nu e nimic rău să mă întrebi.Cel puțin eu sunt al doilea ca vârstă din clasa noastră.

Yu Zi Guo dădu solemn din cap.

– Bine. Secundule, ești foarte amabil.

Yang Yue primise brusc o carte de prieten bun.

,,…”

Noul elev nu părea foarte inteligent.

Noul venit ce nu părea prea deștept se uită spre hol la cei doi demoni care stăteau unul lângă altul.

Un coleg de clasă spuse gelos.

– Sunteți atât de frumoși.

,,…”

– Bunicul meu este ghicitor. Am aflat că este ceva între bătăușul școlii cu ochii de culoarea florilor de piersic și cel mai chipeș din școală, care tocmai s-a transferat aici. De fapt, chiar și liniile de pe fețele voastre se potrivesc. Dacă vă veți întâlni, cu siguranță vă veți onora unul pe altul.

Yang Yue era îngrijorat că noul său coleg de clasă va muri. Se gândi că, dacă va continua să se comporte așa, s-ar putea să nu treacă de noaptea aceea, așa că interveni cu blândețe.

– Sunt amândoi Alpha.

După ce făcu o pauză, îndrăzni să adauge politicos.

– Și relația lor nu este armonioasă.

– Oh, îmi pare rău. Nu mă pricep să interpretez relațiile. Credeam că persoana de lângă fereastră este un Omega. M-am înșelat. Îmi pare rău. Te rog, nu fi supărat.

Spusese că-i pare rău dar nu putu ascunde regretul deliberat din ochi și strigătul de milă pe care-l simțea pentru cei doi.

,,…”

De ce-i era milă de ei?

Știind că era cu adevărat un omega, Jian Song Yi nu putea refuza în mod justificat să fie lovit în față. Cu toate acestea, încă era incapabil să își lase mândria deoparte și să încerce să nu-și arate pe față toată furia.

– Nu-i nimic. Nu sunt supărat deloc. Nu te învinovățesc. Mă învinovățesc pe mine pentru că am ochii de culoarea florilor de piersic.

În acel moment, Bai Huai își plecă privirea și zâmbi ușor.

– E în regulă. Nici eu nu sunt supărat.