Semnat: Al tău pentru totdeauna -Capitolul 18

Bai Huai, ce ai cu mine?

Când Bai Huai era pe cale să intre, o văzu pe doamna Tang în jurul casei.

Doamna Tang îl salută imediat ce-l văzu.

– Xiao Huai, cauți ceva?

Bai Huai zâmbi și dădu din cap cu blândețe.

– Ei bine, am câteva întrebări la care nu știu cum să răspund. Îl voi întreba pe Jiang Song Yi.

– Dacă ai de gând să lucrezi atât de serios, atunci trebuie să intri imediat. Dar va trebui să-l aştepţi o vreme. Cred că e încă la duş. Eu trebuie să plec acum. Trebuie să-l iau pe tatăl lui Jian Song Yi de la aeroport.

– Fii atentă la drum, Aye.

– Oh, bine. Ai și tu grijă.

După această scurtă conversație, doamna Tang plecă cu pași rapizi. Era îmbrăcată şi ținea un buchet în mână. Avea deja peste patruzeci de ani, dar ochii ei nu  puteau ascunde bucuria fetei care în cele din urmă îl vedea pe iubitul său din nou. Se pare că se întorsese de la tatăl lui Jian Song Yi cu doar două zile înainte.

Desigur, oamenii care trăiau în casele lor erau toți oameni foarte drăguți.

Bai Huai zâmbea când intră în casă. Se cutremură chiar şi puţin în timp ce se îndrepta spre etajul al doilea. Când ajunse în fața camerei lui Jian Song Yi, bătu la ușă cu vârfurile degetelor.

Un sunet ușor de apă care venea din cealaltă parte a ușii, și vocea mică și confuză a lui Jian Song Yi.

– Mamă, fac un duș!

– Sunt eu.

– Atunci intră.

Bai Huai putea fi nepoliticos. Într-adevăr, chiar deschise ușa camerei lui Song Yi și intră în timp ce i se vorbise.

Ultima dată când intrase în camera lui, Bai Huai fusese foarte speriat când îl văzuse trist de parcă ar fi murit de durere. Nici măcar nu putuse să se uite mai aproape.

Acum, că se putea relaxa şi privi în jur, Bai Huai putea spune că încăperea se schimbase foarte mult. Cineva făcuse o renovare majoră.

Umbra albastru deschis devenise gri, alb și negru. Micile flori roșii și premiile de pe perete dispăruseră și se transformaseră în trofee pe raft. Anterior existase o pistă cu tracțiune integrală, dar acum era un set imens de lego. Computerele mari fuseseră înlocuite cu un computer high-end cu ecran dublu. Nimic nu părea să fi rămas din trecut.

Bai Huai văzu bomboanele cu lapte pe care i le dăduse lui Jian Song Yi . Fuseseră puse cu grijă pe noptieră.

Era adevărat că Jian Song Yi crescuse. Era chiar mai înalt decât se aștepta. Cu siguranță nu-i mai plăceau bomboanele.

Cei trei ani după ce plecase, era momentul în care creșterea lui Jian Song Yi accelerase.

Se învinui că-l părăsise atât de uşor. Dacă nu ar fi ratat acești trei ani, poate că ar fi avut mai mult succes în a-l convinge.

În loc să fie stângaci și încăpățânați, mergând pe stradă și găsind un vechi magazin alimentar și cumpărând o cutie de bomboane cu lapte doar pentru că își amintea că îl deranjează să mănânce, ar fi putut face ceva mai bun pentru Jian Song Yi.

Bai Huai dorea, de asemenea, să îl întrebe clar ce îi place acum.

Dar aceste gânduri fuseseră ascunse adânc în inima lui timp de mulți ani, cum ar putea vorbi despre ele?

Era bun cu el, dar se temea că l-ar putea vedea, așa că nu se putea agăța de el.

Îi era teamă că, după ce ieșiseră din praf, răsadurile secrete nu vor putea să înflorească și nici prietenii lor nu vor putea face acest lucru.

Bai Huai fusese cel mai bun de când era copil. Nu credea niciodată că există ceva ce nu poate face.

Această persoană, pe care o prețuia atât de mult, îndrăznise să irosească brusc aceste gânduri.

Totuși, nu-i păsa. Pentru că fusese singurul trandafir care se deschisese în zilele sale singuratice și aride.

Bai Huai luă bomboanele cu lapte și le întoarse în mână de două ori înainte de a încerca să le pună înapoi în buzunar.

Ușa băii scârțâi ca și cum ar fi fost un semn.

– De ce mi-ai furat bomboanele?

Când Bai Huai se întoarse, văzu că Jian Song Yi avea doar un prosop de baie în jurul taliei.

Jian Song Yi luă o bomboană din mâna lui Bai Huai, desfăcu ambalajul și o aruncă în gură.

– De ce le furi după ce mi le-ai dat?

Bai Huai nu voia să discute această problemă cu el și se încruntă:

– Jian Song Yi!

– Ce?

Jian Song Yi îşi ridică capul şi picăturile de apă îi căzură de pe frunte. Aceleași picături se mutară de la claviculă la mușchii abdominali și, în cele din urmă, la prosopul de baie.

Ochii lui păreau puţin confuzi în timp ce mesteca bomboana.

– De ce arăți atât de serios? Îmi mănânc doar bomboanele. Aceasta este bomboana mea, mi-ai dat-o deja.

Bai Huai își întoarse repede privirea.

– Jan Song Yi!

– Ha?

În timp ce își ținea respirația arzătoare în piept, Bai Huai scrâșni din dinți.

– Îmbracă-te.

–  Eram pe punctul de a mă îmbrăca. Ce vrei să spui? murmură Jian Song Yi în timp ce se îndrepta spre marginea patului.

Își luă pijamalele, desfăcu prosopul din jurul lui şi era pe punctul de a-l scoate.

În faţa ochilor lui Bai Huai se iviră picioarele albe şi lenjeria neagră peste fundul acela scump şi dulce.

Bai Huai își blocă gândurile într-o singură respirație. Ieşi şi închise uşa cu un zgomot puternic.

Bai Huai spuse cu voce rece.

– Strigă-mă când ești gata.

Expresia facială a lui Jian Song Yi era de neînțeles.

– Ești un mare ipocrit. E ca și cum nu ai mai văzut niciodată așa ceva.

Bai Huai se rezemă de perete, înclinându-și ușor capul în lateral. Frustrat, își ciupi nasul.

– Ești un Omega și eu sunt un Alpha, spuse neajutorat.

Apoi se lăsă tăcerea în casă.

Bai Huai își imagină expresia facială a maestrului Jian Song Yi după ce observase acest lucru. Nu putea să nu râdă de expresia lui furioasă și amuzantă.

Când s-ar gândi această persoană ca la un membru al sexului opus?

Dar arăta bine – alb, tare și înfășurat în prosop.

În cele din urmă, Bai Huai nu putut să se abțină și gustă ceea ce furase din camera lui Jian Songyi.

Când Jian Song Yi deschise ușa, el purta deja pijamalele. O expresie apăru pe fața lui, iar Bai Huai știa că este jenat.

În timp ce această persoană era de obicei nepoliticoasă, Jian Song Yi avea pielea subțire. Pentru el, era important să se asigure că avea un avantaj înainte de a începe o ceartă, dar rareori făcea acest lucru, astfel încât Bai Huai să se distreze pe seama  lui atunci când avea ocazia.

De data aceasta, însă, se ocupă direct de sarcina pe care o avea de îndeplinit. Bai Huai întrebă.

– Gata?

-Da.

– Prima etapă de antrenament durează zece minute de fiecare dată. Dacă nu poți, rezista mai puțin de zece minute…

Bai Huai se gândi la asta.

– …atunci sună-l pe  Huai Ge și voi suprima feromonul.

Chiar și cu această afirmație, Jian Song Yi era încrezător că ar putea suporta.

– Bai Huai, vei înceta să te comporți mândru? La școală, de obicei, acționezi ca o persoană rece și serioasă, dar adevărul este că ești o…

Jian Song Yi simți dintr-o dată un miros de cedru umplu brusc aerul,  înainte de a-și putea termina de rostit cuvintele. Apoi, se transformă într-un zid alb invizibil[1] care îl apăsă Song Yi în jos. El fu forțat să-și îndoaie genunchii și să-și plece capul în fața lui Bai Huai.

Jian Song Yi scrâșni din dinți. Își sprijinea genunchii cu mâinile. Cu toată puterea din corpul său, se corectă și-și ridică capul.

Corpul său tremura în timp ce se forța să se ciocnească frontal cu forța puternică.[2]

Efectul genelor, puterea unui Enigma…era cu adevărat terifiant. Era atât de puternic. Fiecare celulă din sângele lui striga la el pentru supunere. Atâta timp cât își înclina capul, se pleca și se prefăcea că este slab, se simțea liniștit. Putea transforma durerea luptei în plăcerea fericirii. Dar încerca să sfideze absolutul. În schimb, fiecare os din corpul său părea să se rupă, iar mușchii lui se descompuneau.

Jian Song Yi zâmbi.

Se sprijini şi ridică bărbia. Ochii lui roşii nu arătau decât hotărâre. În timp ce strângea din  dinți, râse cu o aroganță totală.

– E atât de crud să comiți un atac neașteptat.

Când Jian Song Yi își ridică în cele din urmă capul, își expuse maxilarul ascuțit și rigid. Liniile gâtului său întins erau de asemenea vizibile și arătau cât de frumos era în lumină.

Ca un trandafir care era așteptat să moară din cauza pietricelelor încăpățânate de pe cea mai înaltă stâncă, el înflorise mândru, cu o personalitate arogantă.

Bai Huai nu putea înțelege cum cineva din lume putea să nu fie impresionat de un astfel de trandafir.

Dacă ar putea, nu ar vrea altceva decât să smulgă trandafirul și să-l protejeze într-o ser,ă departe de vânturi puternice și furtuni. Ar avea grijă să elimine buruienile din jurul lui și să îndepărteze insectele care zboară pe lângă el. Ar scăpa de orice ar încerca să îl distrugă. El l-ar lua de bună voie și ar aprecia frumuseţea lui zi şi noapte atâta timp cât va trăi.

Nu te scufunda prea adânc, își aminti Bai Huai calm, întrerupându-și scurt reveria.

El răspunse rece la afirmația lui Jian Song Yi:

– Dacă un Alpha caută probleme, crezi că te va saluta mai întâi?

– Ai dreptate.

Jian Song Yi scrâşni din nou din dinţi și zâmbi.

– Este tot ce poți face? Nu este atât de dificil. Cum ai putut suprima acei Alpha doar cu această putere?

– Mergem înainte pas cu pas. Asta înseamnă doar 20%.

“..”.

Este doar 20% din întregul său potențial?

Asta e tot?

Jian Songyi zâmbi sarcastic.

– Atunci am un drum lung înaintea mea.

– Opt minute. Au mai rămas două minute.

– Cred că poți adăuga cu 20% mai mult. Nu este prea greu pentru mine.

Jian Song Yi aproape că își revenise. Își ridică sprâncenele în timp ce zâmbea. Era un zâmbet în valoare de miliarde de dolari în termenii cei mai ușori.

Bai Huai lăsă un oftat de ușurare. Jian Song Yi se descurca mai bine decât credea.

Tonul lui Bai Huai era serios și rece, ca și cum ar fi fost un antrenor fără emoții:

– Ești sigur că poți face față dacă cresc și ajung la 40%? Chiar și un Alpha, care este mai puțin apt fizic, nu poate rezista la această intensitate.

– Te comporți ca fată răsfățată. Dacă vei continua să faci asta, îți vei pierde personajul de băiat neînfricat și rece de la școală. Vrei asta?

“..”.

Cum ar putea un om cu o gură mică să fie atât de zgomotos?

– Zece minute au trecut deja. Voi reduce intensitatea pentru o vreme și o voi mări după cinci minute.

Jian Songyi își atinse cu limba obrazul pentru a protesta.

– Accelerează. Continuă.

– Sunt îngrijorat pentru tine.

– De ce ești îngrijorat? Dacă un Alpha este cu adevărat acolo pentru a mă vâna, atunci îmi vor da cu adevărat o șansă?

Punctezi bine.

O secundă mai târziu, Bai Huai își dublă feromonii pentru a-l suprima pe Jian Song Yi. Jian Song Yi subestimase în mod clar puterea feromonilor lui Bai Huai și nu mai putu suporta. Întregul trup căzu instantaneu în genunchi.

Din fericire, reuși să-și revină în ultimul moment.

Erau mai puțin de cinci centimetri înainte ca genunchii săi să atingă pământul. Dar Jian Song Yi încercă încet să-și revină. Mâinile lui erau pe podea, articulațiile lui deveniră albe pe măsură ce se împingea în sus. De data aceasta, corpul său nu numai că tremura, ci tremura violent din cauza efortului excesiv al frecvenței înalte.

Pijamalele i se lipiseră de piele. Nu exista nici o îndoială că oasele coloanei vertebrale și omoplații lui Jian Song Yi erai puse la încercare.

Presiunea puternică îl lăsă fără suflare, iar fața lui devenise palidă.

O picătură de sudoare căzu pe podea. Și nu după mult timp, întregul său corp căzu la pământ cu un zgomot mare.

Asta îl duruse foarte mult.

Bai Huai vru să-și lase feromonii deoparte pentru o clipă. Tot ce voia era să îl ia în brațe și să-i spună să oprească această treabă blestemată.

‘De ce nu te oprești din încercat? Sunt mereu de partea ta. Nu pot să te protejez? Nu trebuie să faci nimic. De ce ești atât de încăpățânat? De ce vrei să suferi așa?’

Dar, desigur, acestea erau toate gândurile lui Bai Huai. Chiar dacă era foarte aproape de a le spune.

Din păcate, nu doar îl plăcea pe Jian Song Yi. El îl iubea. Îl înţelegea. Dar cel mai important, Bai Huai avea încredere în el.

Câteva secunde mai târziu, Jian Song Yi se relaxă. Își ţinu respiraţia ferm în timp ce îşi îndrepta încet mâinile.

Dar, când era pe cale să se ridice, își pierdu puterea și căzu înapoi pe pământ.

Și totuși reuși să se țină. Încercă să se ridice din nou și apoi eșuă din nou.

Devenise un ciclu. Putea să se recupereze. Încerca să se ridice şi apoi cădea complet. Toate acestea se întâmplară din nou și din nou până când mărgele de transpirație se adunară pe podea.

Bai Huai simțea marginea ochilor și a pieptului cum se încing de durere.

Nu era doar o tortură pentru un Omega.

Strânse din dinţi şi-şi încleştă bărbia. Își coborî privirea şi nu mai îndrăzni să mai privească această scenă în faţa lui. Nu mai suporta să vadă asta nici măcar o secundă.

În cele din urmă, el auzit o voce batjocoritoare și cinică cerându-i să i se dea o lecție.

– Hei, e tot ce poți face, Bai Huai? Ăsta e nivelul tău? Asta e tot?

Bai Huai ridică capul.

Jian Song Yi se ridică cu spatele drept şi cu capul drept. Ridică sprâncenele în sus cu un zâmbet sarcastic pe buze.

– Ce poți spune? Song Ge este bun?

Vocea lui Jian Song Yi suna foarte arogantă, care era cel mai emoționant aspect al incidentului. E bine dacă mai putea vorbi aşa după ce se întâmplase.

Dar, în loc să-l felicite, Bai Huai,doar se holbă la el. Nu spuse nici un cuvânt şi continuă să se uite.

Ambii tăcură.

Asta până când Bai Huai făcu un pas înainte și îl îmbrățișă pe Jian Song Yie. Își înfăşură repede degetele în păr şi îi apăsă capul pe umărul lui.

Zidul de gheață se transformă în apă caldă la început de primăvară. Această mișcarefu bruscă, dar sentimentul de a fi în brațele lui Bai Huai fu foarte blând.

Jian Song Yi fu uimit. Îi luase mult să reacționeze.

– Bai Huai, ești nebun? Încerci să complotezi împotriva mea?

Bai Huai zâmbi uşor.

– Dacă intenționam să complotez împotriva ta, ar fi trebuit să-ți pierzi toată pielea până acum.

Gândindu-se la  terifiantul proces de 40%, Jian Song Yi își putea imagina intensitatea de 100% a feromonilor Bai Huai. Prin urmare, el nu încercă să se certe.

– Atunci ce faci?

– Un serviciu post-training.

– Ce?

– Dacă nu te liniștesc după antrenament, vei fi rănit din cauza feromonului meu. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci îți va fi frică de mine.

– Într-adevăr?

– Serios.

– OK. Dacă spui tu așa.

Jian Song Yi se încruntă în timp ce încerca să scape de îndoielile sale cu privire la situație.

Pe de altă parte, Bai Huai zâmbi insidios în fața loviturii sale triumfătoare.

Când se îmbrățișară, Jian Song Yi se putuse relaxa și nu îi văzuse intențiile. În timp ce îi inhala feromonii, putea lăsa durerea de cap sufocantă să zboare, împreună cu dragostea lui pentru el.

Dacă Jian Song Yi profită de pregătirea cu el, atunci ar fi potrivit pentru el să profite de ea. Inocentul Jian Song Yi, care nu avea nici o idee despre ce încerca să facă, ar fi trebuit să-și ceară iertare pentru acest lucru.

Bai Huai îl îmbrățișă și îl mângâie pe Jian Song Yi, în timp ce Jian Song Yi prinse din ochi borcanul cu bomboane din colțul dulapului.

Era foarte vechi, cu multe zgârieturi pe el și își pierduse deja vopseaua. Scrise cu un creion colorat, literele ‘Huai Ge’ se puteau încă vedea. Acesta fusese borcanul cu bomboane pe care Bai Huai i-l dăduse când Jian Song Yi avea cinci ani. Acesta fusese primul dar pe care i-l făcuse.

Bai Huai simți brusc că vremurile pe care le petrecuseră unul cu celălalt erau mult mai blânde decât credea. Îşi amintea cât de singur era pentru că îşi păstra dragostea pentru el în secret. Ca semn al dragostei lui, îi lăsa mereu bilețele lui Jian Song Yi și, ocazional, îl răsplătea cu dulciuri.

Zâmbi când rememoră această amintire dulce-amăruie. Doar Jian Song Yi era pe cale să se îndepărteze de corpul său delicat, când auzi ușa deschizându-se cu un scârțâit.

– Tatăl tău s-a întors! Uite ce ți-a cumpărat tatăl tău… scuze! Tatăl tău ar fi trebuit să bată la ușă!

Bang, ușa se închise brusc.

Din afara uşii venea vocea pe care domnul Jian încercase din greu să o suprime. – Șșt! Nu intrați încă! Fiul meu are o relație. În cele din urmă, copilul nostru s-a reunit cu dragostea lui!

Jian Songyi:

“…”

Jian Songyi:

– Bai Huai, spune-mi adevărul. Ce ai cu mine? De ce trebuie să mă confrunt mereu cu astfel de nenorociri?

Nota scriitoarei:

Te iubește, trezește-te acum

NOTA TRADUCĂTOAREI

[1] Bai Huai a lăsat în aer feromoni de atac

[2] El vrea sî încerce aici forța feromonilor lui Bai Huai