Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 2

Destul de valoros

În clasă se făcuse liniște. Toată lumea se uita la ușă și aștepta un răspuns.

Nou-venitului nu părea să-i pese deloc. Deși nu scosese un cuvânt, felul în care stătea acolo era suficient pentru a-i intimida pe ceilalți elevi.

Jian Song Yi era puternic, însă nu își dăduse încă seama că s-ar putea să nu aibă avantaj în fața unui astfel de Alpha.

Bai Huai nu reacționase deloc de la început până la sfârșit. Stătea acolo, încruntat, arătând palid și chipeș. Nici măcar nu aruncă o privire în plus.

Haide. Iată că vine cineva care pretinde că este cel mai bun.

Elevii din anul trei, seniorii, suspinară mult și greu gândindu-se la soarta lor.

Directorului Lao Bai nu-i păsa de scena care se desfășura în fața lor. El chicoti și spuse încet:

– Oh, lui Jian Song Yi încă îi place să glumească. Cred că voi doi vă veți înțelege foarte bine. De ce nu stai lângă el, Bai Huai?

„.”.

O persoană sănătoasă ar crede că ar putea fi prieteni buni?

În timp ce toată lumea aștepta ca Jian Song Yi sau Bai Huai să aibă vreo obiecție, acesta din urmă se îndreptă cu picioarele lungi și drepte până la locul unde trebuia să stea. Apoi scoase o batistă și șterse cu grijă banca.

Jian Song Yi îi aruncă o privire, dar nu spuse nimic și continuă să doarmă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Atmosfera era inexplicabil de ciudată și de armonioasă pentru a fi explicată. În timp ce așteptau să se întâmple ceva, clasa tăcu din nou.

Stând lângă cei doi, Omega Zhou Luo se uită la ei în gol. Când își aminti ceva de la distanță, capul i se scurtcircuită pentru o clipă. Apoi se cutremură brusc şi fugi repede de la fața locului.

Bai Huai!!

Dacă îşi amintea corect, acela era numele pe care Song Ge îl scria în jurnalul său săptămânal la acea vreme.

Omega Zhou Luo se întoarse la următoarea clasă a 2-a pentru a confirma această problemă și dădu fuga către un băiat chipeș. Acesta îi prinse brațul ferm și întrebă nerăbdător:

– Lu Qifeng, Bai Huai e numele pe care Song Ge îl menţiona mai tot timpul, nu? Îmi amintesc corect?

Lu Qifeng se uită la el:

– De ce întrebi? Îți spun că nu ar trebui să rostești aceste două cuvinte în faţa nimănui.

– Dar am făcut-o.

– Ce?

– Dar nu numai că l-am menționat, ci l-am și văzut.

– Tu…

– Nu numai că l-am văzut, dar l-am văzut și stând lângă Song Ge.

– Ce?

– E în anul trei, a fost transferat în clasa specială!

– Ce mai e acum și asta?!

Lu Qi Feng rămase uimit pentru o clipă. După ce-și reveni, Zhuo îl certă pe Luo cu o voce joasă.

– Mă duc să verific. De ce s-a întors Bai Huai pe neașteptate?  Am crezut că nu se va mai întoarce niciodată la Nancheng.

În clasa specială a anului trei se lăsase o tăcere de moarte.

Un motiv pentru aceasta era atmosfera ciudată din spatele clasei, iar celălalt era al doilea lucru pe care-l anunțase profesorul Lao Bai.

Mâine avea loc un test la hartă.

Dar, din fericire, nu era încă începutul oficial al examenului86/. Doar elevii din anul al treilea erau obligați să participe la cursuri. Prin urmare, personalul și conducerea școlii erau mai puțin stricți atunci când aplicau regulile politicii școlare.

Elevii nu erau nevoiți să poarte uniforme școlare. Puteau să își aducă telefoanele mobile și chiar să comande mâncare din exterior. Și, dincolo de toate acestea, aveau chiar șansa de a-și face temele în timpul zilei.

Gândiți-vă, gândiți-vă, Nanwai putea fi uman dacă voia.

Umilii elevi din Nanwai ar simți recunoștință sinceră și ar fi mai atenți să-și poată finaliza și termina temele cu note mari.

Cu excepția celor două persoane din spatele clasei.

Jian Song Yi dormea sprijinit de masă cu căștile lejer lăsate în jurul gâtului. Fața lui era întoarsă spre fereastră, gâtul alb nu era protejat de câmpul vizual al lui Bai Huai. Ieșea din gulerul cămășii sale negre.

Gâtul era ușor convex. Liniile erau albe și netede, evidențiind curba omoplaților lui Jian Song Yi. Erau vizibili prin țesătura fină pe care o purta.

A slăbit mult…deși glandele cu feromoni nu sunt încă diferențiate,[1] gândi Bai Huai după ce îl studiase timp de trei secunde.

Apoi își întoarse privirea și își scoase caietul de exerciții de fizică.

Ploaia de dincolo de fereastră nu avea nici o intenție să înceteze, dar Jian Song Yi adormi profund în mod neașteptat. Când fu trezit de Jiaxing, cei din clasă plecaseră aproape toți, iar Bai Huai terminase deja caietul de exerciții la fizică.

În timp ce Xu Jiaxing își strânse geanta, el spuse:

– Profesorul Bai a spus că ne va da timp în plus, deoarece e prima noastră zi în anul trei. Nu vom avea ore seara. Așa că ar trebui să mergem cu toții acasă. Poți să te duci acasă și să dormi acolo, Song Ge.

– Hmm?

Jian Song Yi își sprijini capul cu o mână și își frecă fața cu cealaltă, răspunzând cu o expresie lentă.

Xu Jiaxing era puțin îngrijorat.

– Song Ge, ești bine? Cum se face că ai dormit zile întregi?

– Nu am nimic. Este ușor să dormi în zilele ploioase, spuse Jian Song Yi căscând leneș.

Xu Jiaxing scutură din cap.

– Dacă vei continua să caști în fața mea, îmi vei face somn. Plec acasă și mă duc la culcare. Am fost foarte obosit după ce am lucrat toată noaptea pentru a-mi termina temele aseară.

După ce Xu Jiaxing plecă, doar Jian Song Yi și Bai Huai rămaseră în clasă.

Bai Huai lăsă capul în jos pentru a scăpa de întrebările lui Jian Song Yi, dar nici Jian Song Yi nu voia să vorbească cu el.

Jian Song Yi își scoase telefonul mobil și trimise un mesaj WeChat șoferului său, Lao[2] Zhang.

Lao Zhang, orele se termină devreme astăzi. Te rog să vii să mă iei.

Lao Zhang răspunse imediat.

Sunt pe drum, dar traficul este groaznic. Tu și Bai Huai trebuie să mă așteptați în clasă timp de o jumătate de oră.

Bai Huai…

Ce mizerie…

De ce l-ar lua șoferul pe acest ticălos ?

Deși nu-i plăcea ideea, Jian încercă să se relaxeze și nu emise obiecții. Era doar o călătorie, nu-i așa? Nu ar trebui să facă mare tam-tam.

– Apropo, bunicul tău a vrut ca Lao Zhang  să te ducă acasă.

Bai Huai scoase un “uh-huh” slab, iar Xu Jiaxing întoarse o altă pagină a caietului de exerciții pe care îl luase înainte de a pleca.

Tipul ăsta nu e distractiv.

Jian Song Yi își dădu ochii peste cap furios. Se ridică şi împinse scaunul înapoi înainte de a ieşi pe uşă clătinându-se.

Erau câteva probleme fiziologice (wc) pe care trebuia să le rezolve după o zi de somn.

Când ajunse la capătul coridorului și văzu semnul „în curs de curățenie”, se încruntă și se îndreptă încet spre etajul al doilea.

Lui Jian Song Yi, în general, nu-i plăcea să meargă la etajul al doilea, deoarece era format din trei clase de arte liberale și două clase internaționale. Numărul fete-Omega era foarte mare. De fiecare dată când mergea pe acolo,  fetele aveau pentru Zhou Luo, în mod ciudat, o scrisoare de dragoste sau o cutie de biscuiți. De multe ori era foarte enervant să mergi acolo.

Dar în acel moment nimeni nu ar trebui să fie acolo.

Cu toate acestea, tocmai ajunsese la etajul al doilea când auzi o voce de fată.

– Huang Fuyi, te rog dă-mi drumul. Te rog.

Jian Song Yi ridică ușor din sprâncene și merse puțin mai repede. Când ajunse la ușa băii, văzu că ușa toaletei bărbaților era încuiată. Fără să stea pe gânduri,  ridică piciorul și lovi ușa cu putere.

Elevi din Nanwaii erau blocați în toaletă, dar ușa de lemn nu era foarte rezistentă, zăvorul, care era deja slăbit, căzu cu zgomot.

Pe de altă parte, atacatorul stătea în prag cu o mână în buzunarul pantalonilor, lovind cadrul ușii cu cealaltă mână:

– Huang Fuyi, ce faci în toaleta bărbaților cu o fată?

Cuvintele nu-l atacau direct, dar impuneau o autoritate represivă.

Familia lui Huang Fuyi era, de asemenea, bine cunoscută. El era un Alpha cu un fizic bun și se spunea că era un obișnuit al clasei internaționale. Cu toate acestea, Jian Song Yi era atât de jenat și furios încât nu-i păsa nici o clipă ce fel de bărbat era în fața lui.

Huang Fuyi ținea mâna unei fete Omega.

– Ce fac eu nu este treaba ta! spuse el.

Fata părea ca și cum ar fi mers spre plutonul de execuție.

Jian Song Yi își lăsă capul în jos și zâmbi ușor în timp ce își freca nasul.

– Nu este treaba mea, dar fundul meu este de fapt destul de valoros.

Deși Huang Fuyi nu avea suficient creier, putu totuși să înțeleagă că era certat.

Fața lui se schimbă instantaneu în timp ce era jenat în fața acelei Omega care îi plăcea.

– Jian Song Yi, care e problema ta?

Huang Fuyi slăbi mâna fetei și-și coborî repede și fără milă pumnul în fața relaxată a lui Jian Song Yi.

Acesta prinse pumnul cu o mână, fără să clipească măcar. Apoi apucă încheietura mâinii, o îndoi, o întoarse şi continuă să o răsucească. Ca și cum nu ar fi fost suficient, Jian Song Yi îl lovi pe Huang Fuyi tare în genunchi cu piciorul și-și scoase cealaltă mână din buzunarul pantalonilor pentru a-i ține gâtul.

Huang Fuyi încercă să lupte, dar mâinile îi fură oprite și glanda[3] îi fu comprimată. Spatele îi era apăsat cu genunchiul și nu se mai putea mișca deloc.

La naiba, e un băiat care nu e încă diferențiat. Ce dracu e asta?

Jian Song Yi se uită la fata slabă și o găsi neinteresantă. Huang slăbi strânsoarea glandei lui Fuyi și îi făcu semn fetei Omega să vină spre el.

– Vino aici.

Fata avea un corp mic și o față rotundă. Lacrimile îi curgeau din ochi acoperind jumătate din faţă. Evident că îi era frică, dar merse ascultătoare spre el.

Jian Song Yi arătă către Fuyi:

– Te intimidează mereu?

Fata Omega se uită repede la Huang Fuyi. Ea își încreți buzele înainte de a scutura din cap.

Jian Song Yi dădu din cap.

– OK. Poți să pleci acasă.

Fata părea să vrea să spună altceva, dar ezită și plecă din baie.

Mai rămăseseră doar două persoane în spațiul îngust. Jian Song Yi se ghemui pentru a fi la același nivel cu Huang Fuyi. Îl trase de păr şi buzele i se strânseră.

– Mi-a fost doar teamă să nu o sperii pe fetiță. De aceea nu am luat lucrurile în serios cu tine. Acum, dacă nu vrei să ai probleme, aș vrea să știi că forțarea unui minor Omega este împotriva legii. Ai înțeles?

– Hai sictir, Jian Song Yi. Cine te crezi? Bunicul meu? Du-te dracului!

Înainte ca Huang Fuyi să termine de blestemat, Jian Song Yi îl târî de păr pe podea, provocând un zgomot care i-ar fi făcut pe toți să tremure de frică.

Huang Fuyi suferea atât de mult încât nu mai avea puterea de a blestema.

Jian Song Yi spuse cu un zâmbet confortabil pe față:

– Nu meriți să mă numești bunic. Dacă îl întrebi chiar și pe tatăl tău, nu ar îndrăzni să îți împrumute nici măcar o mie de lire.

– De ce este viața mea atât de agitată? Nu luase inhibitorii[4] Omega și feromonii ei s-au infiltrat întâmplător în nasul meu. Nu eu sunt vinovatul.

Huang Fuyi râse amar, ca și cum ar fi planificat un atac când Jian Song Yi își coborî garda.

– Ah, era să uit. Nu ești un Alpha. Nu poți mirosi feromonii. Dar subdezvoltarea ta e treaba ta, eu…

– Sictir… Aaaa!

De data aceasta, Jian Song Yi își împinse genunchiul direct în obraz, evitând perfect zonele sensibile ale nasului și ochilor.

Jian Song Yi spuse pe un ton indiferent.

– Dacă tatăl tău nu te-a învățat să nu juri, atunci eu voi fi cel care te va învăța! vorbi el.

Huang Fuyi simți pentru o clipă că își va pierde viața acolo. Din principiul că un erou nu ar trebui să aibă pierderi bruște, el înghiți o gură de sânge.

– OK, nu o voi mai deranja pe Lin Yuan , în viitor. Poți să-mi dai drumul?

Jian Song Yi îi dădu drumul în cele din urmă, dar nu-i permise lui Huang Fuyi să se ridice de la pământ. Jian Song Yi se împiedică de chiuvetă cu un geamăt și deschise robinetul. Pulveriză de trei ori dezinfectantul pe mâini și-și frecă mâinile cu grijă, ca și cum ar fi atins ceva foarte murdar.

Huang Fuyi era furios și nu îndrăznea să se miște. El nu putea decât să suporte durerea pe care o simțea în timp ce încerca să se țină de ceva. Scrâşni din dinţi şi ieşi pe uşa băii. Era plin de tristeţea şi resentimentul înfrângerii.

Apoi se gândi:

La naiba. Așteaptă. Atâta timp cât Jian Song Yi nu a devenit încă un Alpha sau un Enigma, încă mai am multe moduri de a-l ucide.

El șchiopătă spre colț, simțindu-se mult mai bine decât înainte. Dar apoi dădu nas în nas cu un bărbat care stătea în umbră. Acest bărbat înalt avea o siluetă  care îl făcu să se simtă copleșit.

În următoarea secundă, înainte chiar de a putea vedea fața bărbatului, se ghemui la pământ de durere cu capul lipit de sol din cauza presiunii absolute și bruște a feromonilor opresivi[5].

După ce Jian Song Yi își termină treaba la toaletă, se întoarse încet în clasa sa, așteptându-se ca Bai Huai să fi plecat deja. Dar spre surprinderea lui, acesta era la ușă, așteptându-l cu geanta pe spate.

Văzându-l că vine, întoarse capul și întrebă:

– Ai o umbrelă?

Jian Song Yi ridică bărbia şi arătă spre coşul cu umbrele din afara sălii de clasă.

Bai Huai se uită în jos și văzu imediat o umbrelă înăuntru. Avea un mâner cu un logo în relief cu auriul unei companii elegante.

Arăta ca un lucru al lui.

Jian Song Yi chiar nu s-a schimbat prea mult.

Bai Huai se uită din nou la el și spuse încet:

– Nu mi-am adus-o pe a mea.

Auzind aceste cuvinte, Jian Song Yi fu imediat entuziasmat:

-Hai, spune-mi „Ge”, tare, ca să aud.

“.”.

Bai Huai se uită la el și se mișcă pentru a se pregăti să iasă în ploaie.

Jian Song Yi se grăbi să-l oprească:

– Ah! Las-o baltă. Am inima bună și suficient de blândă încât să te las să folosești umbrela cu mine. Îmi vei rămâne dator pentru asta.

Și așa începură să meargă prin ploaie. Picăturile cădeau pe pânza neagră, trosnind ca o nesfârșită mișcare de percuție.

Deși Jian Song Yi mergea cu spatele drept și cu umerii drepți, nu știa de ce mergea atât de încet, ca și cum ar fi fost un tânăr dintr-o familie bogată din cele mai vechi timpuri.

Bai Huai nu era genul care mergea repede. Nu-i păsa de ritmul lent al mersului său, dar îi era dificil să meargă așa de-a lungul drumului.

Pe măsură ce se apropia de poarta școlii

– Poți să-ți ții umbrela mai sus? nu se putu abține să nu spună.

– Ce?

– Deși ești scund, nu cred că ridicarea umbrelei cu cinci centimetri mai sus te va afecta.

– Despre ce naiba vorbești?

Jian Song Yi își întoarse furios capul și văzu că ochii lui erau în dreptul nasului lui Bai Huai.

“.”.

Datorită picăturilor de ploaie care cădeau pe părul lui de culoarea castanei, putu vedea că Bai Huai era mult mai înalt decât își imaginase.

Cine l-a făcut pe acest om atât de înalt?

Jian Song Yi își ținu respirația fără niciun motiv.

– Sunt obișnuit să mă lupt. Vrei să facem un meci de potrivire acum?

Apoi fugi rapid cu umbrela și se urcă într-un Bentley de pe marginea drumului.

Jian Song Yi era de fapt destul de înalt. Proporțiile corpului erau, de asemenea, destul de bune. Tivul din spate al cămășii sale rămăsese fără să vrea agățat de colțul centurii sale. Acest lucru împreună cu picioarele lungi și puternice duse la apariția unei linii strânse a șoldurilor, care era rodul exercițiilor pe care le făcea de ani de zile.

Bai Huai se holbă la el timp de două secunde, apoi colțurile gurii i se curbară ușor.

Destul de valoros.

NOTA TRADUCĂTORULUI

[1] Până la 12 ani toți copiii din lumea AOB sunt băieți sau fete. După această vârstă și până la 18 ani maximum, sexul începe să se diferențieze prin apariția feromonilor Alfa, Beta sau Omega.

[2] Lao- prefix care se pune în fața unei persoane mult mai în vârstă decât interlocutorul (poate însemna și venerabil)

[3] Glandă- parte anatomică ce se găsește pe ceafă și care eliberează feromoni.

[4] Inhibitori– Omega sunt obligați prin lege să folosească medicamente sau plasturi cu antiferomoni pentru a împiedica răspândirea feromonilor în natură. Nefolosirea inhibitorilor poate duce la exmatriculare, pentru elevi și pierderea locului de muncă când e vorba de adulți. Omega sunt obligați prin lege de a folosi aceste substanțe.

[5] Când un Alfa elimină feromoni opresivi, aceștia pot chiar omorî persoana atacată.