Semnat: Al tău pentru totdeauna -Capitolul 36

Acei ani în care am fost iubiți imaginari

Jian Song Yi era foarte îndrăgostit de pijamalele din mătase. Deși nu erau foarte practice, erau în schimb foarte confortabile pentru el. Doar că erau ușor de scos și nu ascundeau nimic.

Dacă în timpul antrenamentului militar Jian Song Yi bănuia că Bai Huai nu observase, de data aceasta era sigur că Bai Huai i-l văzuse.

Pentru că și el i-l descoperise pe al lui Bai Huai.

Sângele urcă în obrajii lui Jian Song Yi, dar se prefăcu calm în fața lui Bai Huai:

– Bună dimineața. Dimineața, este normal, ceea ce înseamnă… Înseamnă că amândoi suntem sănătoși.

Bai Huai dădu din cap și spuse calm:

– Ești plin de energie.

Fața lui Jian Song Yi deveni și mai fierbinte, dar simți că dacă nu ar părea mai calm decât Bai Huai, atunci nu ar arăta bine. De obicei, băieții de vârsta lor nu sunt dispuși să arate că sunt slabi în fața nimănui.

Așa că Jian Song Yi ridică sprânceana spre el, prefăcându-se indiferent și

nerăbdător:

– Cum adică plin de energie? De ce mai ești aici? Vrei să profiți de mine?

Bai Huai îl privi cu ochii mijiți.

– Vrei să fac o mișcare? întrebă el leneș.

– Pe naiba!

Jian Song Yi nu mai putu suporta și îl lovi pe Bai Huai.

– Vreau să ieși de aici! îi ceru el.

Dar reflexele lui Bai Huai erau suficient de rapide încât reuși să se întoarcă într-o parte și să evite lovitura la timp. Apoi se dădu jos din pat cu un zâmbet pe buze.

– Tinere, nu te supăra atât de tare, spuse el în timp ce se îndrepta încet spre baie și închise ușa.

Jian Song Yi se mută și se îngropă sub pături. Își acoperi fața cu mâinile, fiind prea rușinat să vorbească și să-i răspundă.

Tocmai spusese că fusese afectat recent de hormonii sexuali O, ceea ce era puțin greșit. Când Bai Huai se lipise de el adineauri, el simțise că mirosea ca un… Acest hormon blestemat îl transformase într-un animal bătrân din aceeași rasă cu Lu Qi Feng.

Dar cum putea Jian Song Yi să aibă gânduri rele despre Bai Huai?

Cum putea avea gânduri rele despre Bai Huai doar pentru că este frumos?

Când Bai Huai se diferențiase, era evident că el era sexy, arătos și pur și simplu atractiv. Asta înseamnă că și el avea gânduri rele despre el însuși?

Nu.

Prin urmare, Jian Song Yi bănuia că, dacă ar fi fost rutina matinală a tinerilor, Bai Huai nu ar fi avut nicio reacție la acest gen de răceală sexuală.

Asta îl făcea să pară și mai păcătos.

Jian Song Yi își ascunse fața în palme, încercând să se acopere, în timp ce își dorea să moară pe loc.

La naiba, nu-ți face griji pentru diferența dintre AO. Putea Jian Song Yi să o ignore cumva?

Simțea că îi arde fața de la căldură.

Chiar în momentul în care Bai Huai ieși din baie, arăta atât de relaxat, de parcă ar fi fost un struț care se plimba.

Frica îi rușina pe oameni atât de tare încât, din senin, Jian Song Yi spuse:

– În mod normal, eu abia m-am diferențiat, și din cauza asta, hormonii mei sunt încă instabili și fluctuează ușor. Dar voi putea să mă descurc cu asta în viitor. Este normal pentru un tânăr de sex masculin recent diferențiat. Este doar o reacție în conformitate cu legile corpului uman. Nu trebuie să mă gândesc prea mult. Sunt la jumătate de drum față de ceilalți, așa că nimeni nu va râde de mine.

Vocea lui Jian Song Yi era rece și lentă, de parcă recita sau citea ceva dintr-un manual.

Apoi se întoarse cu fața spre Bai Huai, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Cine gândește prea mult? Trebuie să merg la baie. De ce stai atât de mult acolo? Ah. Mă sufoci.

Bai Huai ridică pleoapele și îl privi ușor.

Și din cauza acestei priviri, Jian Song Yi se trezi brusc iluminat.

– La naiba! Nu-mi spune că tocmai ți-ai îngropat mii de copii și nepoți în baia mea?! Baia mea nu mai e curată!

Bai Huai:

– …

În timp ce îl privea pe Jian Song Yi isteric din nimic, el alese să nu spună nimic.

Când Bai Huai nu protestă, Jian Song Yi se dădu jos din pat și intră trist în

baie, doar pentru a descoperi că era rece și nu era deloc căldură. Părul lui Bai Huai era evident ud.

Deci tipul ăsta…

Jian Song Yi ar fi trebuit să se abțină, dar brusc simți nevoia să se dezlănțuie acum.

Bai Huai chiar se juca murdar cu el. Nu era deloc pur!

Se ghemui și își acoperi fața, încercând să se calmeze. Acum îi era frică chiar și să se uite în oglindă.

Când termină și ieși din duș, Bai Huai deja își schimbase hainele.

Din nu știu ce motiv, în loc să îmbrace hainele curate pe care i le scosese Jian Song Yi, se mulțumi cu hainele lui de ieri.

Nasturele argintiu al cămășii albe pe care o purta era încheiat până sus, iar ochelarii lui aurii fură scoși din geantă și așezați pe nas. Bai Huai arată la fel de elegant și sexy ca ieri, la KTV.

Bai Huai stătea la biroul său în fața ferestrei, aplecat pe spătarul scaunului. Răsfoia paginile cărții fără nicio expresie pe față, arătând ceea ce părea a fi transparența soarelui.

Alienat, Jian Song Yi se simți brusc puțin pierdut, neștiind ce să spună sau să facă.

Se pare că agitația de aseară și absurditatea scenei de acum nu erau altceva decât o farsă.

Când farsa se termină și cortina căzu, actorii reveniră la aspectul lor inițial.

Nu mai rămăsese nimic. Nimic nu mai conta.

Toate emoțiile se terminară brusc, iar acele emoții neclare erau doar jocul interior al fiecăruia.

Iar Bai Huai fusese întotdeauna un oaspete rezonabil.

Jian Song Yi simțea că acest Bai Huai era rezonabil, atât de rezonabil încât acele reacții chimice subtile și nerezonabile erau atât de ascunse și uitate în mod deliberat.

Jian Song Yi se simți ușurat pentru o clipă. Respiră ușurat înainte de a se apropia de Bai Huai, în timp ce își usca părul.

– La ce te uiți?

– Cartea ta de fizică este foarte interesantă. Nu am mai văzut astfel de întrebări până acum.

– Oh, acestea sunt toate întrebări de concurs. Sunt din clasa de elită. Nu le-am

învățat nici măcar în liceu, spuse Jian Song Yi în timp ce scutură de două ori din cap și împinse în mod deliberat picăturile de apă spre Bai Huai.

BaI Huai se dădu la o parte în timp ce întinse brațul lung pentru a-și pune mâna pe capul lui Jian Song Yi. Apoi nu se putu abține să nu râdă:

– Elevii încă mai participă la astfel de concursuri? Când este concursul național?

– În decembrie.

– Poți să câștigi premiul?

– Prostii. Dacă nu câștig primul loc la nivel național pentru a merge la Huaqing, îmi va fi atât de rușine că nu voi mai putea să mă întâlnesc cu nimeni, spuse Jian Song Yi  pe un ton lăudăros, ca și cum ar fi cerut să fie pedepsit.

Bai Huai se simți norocos că bărbatul fusese aruncat în armată pentru a-și exersa abilitățile încă din copilărie, altfel ar fi fost un miracol să ajungă nevătămat la vârsta de 17 ani.

Bai Huai întrebă apoi cu nonșalanță:

– Dacă ești sigur că vei reuși, de ce te mai torturezi cu limba chineză? Ai citit întrebările în fiecare zi.

Auzind asta, Jian Song Yi îi lovi mâna lui Bai Huai și îl privi serios:

– Să treci prin liceu este una, iar să te bat și să trec pe primul loc este alta. Deși suntem frați, sunt obligat să recâștig primul loc.

– Va fi puțin dificil. Am făcut progrese rapide deja.

– Oh, e ușor pentru tine să te bazezi pe examenul comun de admitere. Când o să vezi cât de bolnav e șeful grupului nostru, va trebui să-mi spui Baba.

Jian Song Yi nu se lăuda degeaba. Șeful grupului poate că era anormal, dar dacă Jian Song Yi ar putea învăța ceva de la el, ar putea obține mai mult de 290 de puncte și ar putea ușor să mă depășească.

Probabilitatea ca el să ocupe primul loc era mult mai mare decât a lui Bai Huai.

Și, în plus, înainte de asta nu exista concurență, așa că nu se gândea prea mult la notele sale la chineză. Dar de când sosise Bai Huai și devenise forța motrice, se gândea că ar trebui să se perfecționeze pentru a-l învinge. Deși Jian Song Yi încă nu putea ghici ce gândea autorul, învățase să aplice răspunsuri tipizate, ca pe un set de formule.

Viteza progresului era prea mare pentru ca Bai Huai să-și poată imagina. Voia să-și pună numele în fruntea listei de onoare la examenul lunar și să-l pună pe Bai Huai la coadă, pentru a arăta acelui grup de oameni cine era primul A din Nancheng.

Bai Huai nu-l contrazise. Pur și simplu își retrase mâna și continuă să răsfoiască cartea de probleme:

– Dar pot să împrumut cartea asta?

– Ia-o. Oricum știu totul din ea. Dar cred că e prea târziu să te pregătești acum. La urma urmei, timpul tău pentru studiul științelor este limitat și nu ai experiență în competiții. Așadar, este mai practic să te concentrezi pe pregătirea pentru examenul de admitere la facultate la fizică.

– Știu și eu asta. Pot folosi aceste întrebări doar pentru a-mi lărgi orizontul, iar dificultatea nu este ceva ce pot controla cu ușurință acum.

Jian Song Yi se bucură să audă asta și îl bătu pe Bai Huai pe umăr:

– Nu mă dezamăgi. Nu toată lumea poate fi un geniu ca Song Ge.

Așa este. Dumnezeu este drept.

Dacă îi dai cuiva un creier drept ca al unui paramecium, îi vei compensa în mod natural cu un creier stâng ca al lui Einstein.

Bai Huai zâmbi ușor.