Trecuseră patru luni de la nuntă, iar până la festivalul de Anul Nou mai erau doar câteva zile.
Într-adevăr, pentru Khemjira, Pharan și fiii lor gemeni, festivalul de Anul Nou nu fusese niciodată atât de interesant sau plin de evenimente ca pentru alte familii. Era pur și simplu o zi obișnuită în care puteau fi toți împreună în casa lor confortabilă.
Cu toate acestea, anul acesta era diferit de restul pentru că Pharan le promisese copiilor și soțului că-i va lua în prima lor călătorie în provincie. Khemjira și fiii lor erau încântați de perspectiva unei călătorii lungi, așa că începuseră să-și facă bagajele cu o săptămână înainte.
Dar planurile păreau să se prăbușească, deoarece Pharan fusese foarte ocupat cu munca în ultimele câteva zile, nelăsându-i aproape deloc timp de odihnă. Era prea ocupat cu ceremonii de rugăciune, evenimente de inaugurare a casei, obiecte magice încântătoare și alte câteva sarcini care ar fi de obicei responsabilitatea călugărilor. Din moment ce clienții săi erau oameni influenți legați de el prin interese reciproce, nu putea pur și simplu să-i refuze.
Un alt motiv important era dorința lui de a economisi bani pentru călătoria cu familia, ceea ce îl făcu să muncească neobosit, fără să se plângă. În cele din urmă, se îmbolnăvi și făcu febră ca niciodată, forțându-l pe Kachain să conducă și să aibă grijă temporar de gemenii, Sua și Singh, până când Pharan își va reveni. Desigur, era puțin probabil să se facă bine înainte de sfârșitul anului, deoarece mai erau doar trei zile.
– Tată, nu putem să stăm aici eu și fratele meu? imploră Singh, ridicând privirea în timp ce încă se agăța strâns de unul dintre picioarele tatălui său.
Văzând asta, fratele său mai mic dădu drumul mânecii unchiului Kachain pentru a îmbrățișa celălalt picior.
– Te rog, tată, promit că nu voi fi obraznic, nici măcar un pic.
Khemjira clătină din cap cu un oftat. În mod normal, băieții se certau în mod constant, dar în momente ca acesta, dădeau dovadă de o unitate remarcabilă.
– Chiar nu puteți, dragilor. Când tati se îmbolnăvește, e mai grav decât majoritatea oamenilor. Mi-e teamă că ați putea să faceți febră, încercă să explice Khemjira, dar fiii lui păreau să nu renunțe.
– Dacă și tati e bolnav, cine va avea grijă de tine? întrebă Singh.
– Da, da! Vom rămâne ca să fie cineva să aibă grijă, tati, te rog, spuse și Sua.
Khemjira râse de certurile îndrăznețe ale gemenilor, care luaseră multe obiceiuri de la îngrijitorii lor, Jettana și Kachain. Dacă ar fi fost altceva, ar fi cedat deja. Cu acest gând, îngenunche și-i îmbrățișă pe cei doi băieți.
– Tata promite că va avea grijă de el însuși. Odată ce tati se va simți mai bine, vin imediat să vă iau acasă de la unchiul Kachain. Fără scandal, bine?
Gemenii se îmbufnară la unison, vrând să plângă, dar reținându-se ca să nu-și facă griji tatăl lor. Cedară înainte de a se îndrepta abătuți spre Kachain ca să-l ia de mâini, câte unul de fiecare parte, resemnați. Privirea jalnică a copiilor săi aproape că-i făcu să se clatine din nou hotărârea lui Khemjira, dar văzându-l pe Kachain clătinând din cap cu un zâmbet, el își înghiți sentimentele.
– Te rog, ai grijă de ei, Kachain.
– Nu-ți face griji. Îl voi lăsa pe Pharan în grija ta, răspunse Kachain.
Khemjira încuviință încet din cap.
– Nu-mi voi face griji.
După ce văzu mașina sport de lux plecând dincolo de poarta casei, Khemjira începu să curețe casa și coborî să gătească. Pregăti un congee de pește[1], iar odată ce fu gata, îl duse bolnavului în dormitor.
Pharan își dăduse seama că era bolnav de noaptea trecută, așa că îl puse pe Khemjira să se mute să doarmă în camera copiilor. Khemjira trebui să vină să-l șteargă pe Pharan în dormitor de mai multe ori pe parcursul nopții până în zori.
– Peem, mănâncă niște congee ca să-ți poți lua medicamentele, îl îndemnă Khemjira pe Pharan.
Febra îi scăzuse ușor de noaptea precedentă. Forțându-se să se ridice, trăsăturile sale ascuțite ale feței și pieptul gol erau încă acoperite de sudoare, iar ochii lui întunecați și febrili se uitau la fața soțului său în liniște.
– Odată ce termini de mâncat, voi schimba cearșafurile pentru tine, ca să poți dormi confortabil, spuse Khemjira fără să se uite la fața iubitului său, ocupat să sufle în congee-ul din lingură.
– Nu ești obosit? întrebă Pharan cu o voce joasă și răgușită.
Khemjira clătină din cap înainte de a aduce lingura la gura lui Pharan.
– Nu e nimic. Acum grăbește-te, deschide-ți gura, iubitule.
Ochii lui Pharan pâlpâiră o clipă, apoi se liniștiră parcă pierduți în gânduri. În acel moment, Khemjira tresări ușor.
De-a lungul anilor lor împreună, el nu l-ar fi hrănit niciodată pe Pharan înainte, indiferent de situație. Dar recent, când fiii lor gemeni se îmbolnăviseră aproape în același timp, Khemjira își trată din neatenție soțul ca și cum ar fi fost un copil mic.
– Îmi pare rău, m-am lăsat dus de val, rosti Khemjira înainte de a coborî încet lingura.
Cu toate acestea, încheietura lui fu prinsă brusc de o mână caldă și fermă, oprindu-l.
–Este în regulă, este mai convenabil așa.
Pharan avea obiceiul de a gândi una și de a spune alta. Dar nu putea recunoaște că uneori era gelos că soțul său îi dădăcea mai mult pe fiii lor decât pe el – ar fi prea jenant.
Fața lui Khemjira se înroși când Pharan își lăsă capul în jos pentru a accepta lingura de congee pe care el o oferise cu grijă. Unele îmbucături erau atât de fierbinți încât se opări pentru că îi era prea rușine să sufle asupra lor, dar Pharan nu se plânse și nu dădu niciun semn de disconfort. Curând, congeeul de pește din castron dispăru.
Bărbatul mai tânăr puse vasul gol pe noptieră și luă un pahar cu apă care era la îndemână.
– Uite, ia-ți medicamentul, te rog.
Pharan își puse sub limbă o pastilă pentru a reduce febra și apoi bău apa până când paharul fu gol. După ce mâncă și-și luă medicamentul, Khemjira schimbă cearșafurile de pat îmbibate de sudoare cu altele proaspete.
Odată ce patul fu făcut, era timpul să-l șteargă.
Pharan se întinse pe spate pe pat, observând că soțul său mic îl ștergea cu grijă, pornind de la gât, în jos pe brațe, peste spate, peste piept și până la stomac, unde mușchii lui bine definiți se ondulau. Fiecare atingere era liniștitoare.
După ce Khemjira termină de șters partea superioară a corpului, ridică privirea spre Pharan cu o expresie timidă și spuse:
– Hm… în partea de jos, ai vrea să te ștergi singur, Peem?
Pharan clătină din cap, drept răspuns, apoi spuse ceva complet neaşteptat.
– Poți să o faci chiar și pentru gemeni. Nu credeai că aș fi puțin gelos?
Gura lui Khemjira rămase deschisă de șoc. Apoi își strânse ușor buzele și clipi rapid, încercând să-și organizeze gândurile.
Khemjira nu auzise până acum cuvinte atât de persistente, de plângărețe de la Pharan, până în punctul în care aproape că uitase că Pharan era doar un om obișnuit. Dacă nu ar fi fost boala lui, Khemjira nu ar fi știut niciodată ce ținea ascuns soțul său în inima lui.
Cu acest gând, Khemjira se întări cu curaj și se apropie, apoi îi sărută încet buzele fără teama că ar răci.
Pharan primi sărutul fără să închidă ochii, observând răvășit acțiunile îndrăznețe ale soțului său mic.
Ochii căprui deschis ai lui Khemjira nu putură ascunde jena, totuși el reuși să zâmbească ușor și șopti încet:
– O să te șterg.
A doua noapte părea să nu arate nicio îmbunătățire a stării lui Pharan. Avea febră mare și o durere de cap, corpul îi ardea și vărsă. Pe tot parcursul nopții, Khemjira îl îngriji atât de atent pe Pharan încât abia reuși să doarmă, gândindu-se că, dacă starea lui nu se ameliora până dimineața, ar fi trebuit să-l ducă la medic.
Cântatul cocoșului la patru și jumătate îl trezi din nou. Khemjira, care adormise cu capul pe brațul amorțit, își ridică încet capul pentru a se uita la partenerul său și găsi silueta înaltă întinsă pe o parte, cu fața la el. Mâna lui Pharan o ținea strâns pe a lui de parcă-i era teamă că va dispărea.
Fața lui frumoasă era transpirată, iar sprâncenele ascuțite erau încruntate ca și cum ar fi suferit de durere. Khemjira era speriat pentru că nu-l mai văzuse niciodată pe Pharan atât de grav bolnav. El se ridică, dar mâna îi fu prinsă și mai ferm decât înainte.
– Peem…
Ochii negri ca tăciunele se deschiseră încet pentru a-i întâlni pe cei căprui, înainte ca o voce răgușită să rostească ușor:
– Nu pleca.
Khemjira trase adânc aer în piept, simțind că era pe cale să plângă și încercă să-și stăpânească vocea tremurândă, în timp ce el răspunse:
– O să iau o cârpă umedă să te șterg.
Ochii aceia febrili și înroșiți pâlpâiau ușor, simțind sterile prin care trecea Khemjira în acel moment.
– Nu plânge… se va termina în câteva zile.
Bărbatul mai mic zâmbi, dând din cap înainte de a se apleca să-i sărute blând fruntea lui Pharan.
– Bine, mă întorc imediat.
Khemjira se ridică în picioare și ieși din cameră, apucându-și telefonul mobil pe drum. În acel moment, lacrimile pe care le reținuse începură să curgă incontrolabil.
Era durerea lui pentru boala severă a soțului său și sentimentul lui de neputință.
Odată ce ajunse în bucătăria de la parter, puse instantaneu o oală să fiarbă apă, chiar dacă lacrimile lui încă nu se uscau. Dar în scurt timp, telefonul pe care îl adusese pentru a verifica ora se aprinse cu un apel primit. Khemjira își mușcă buzele cu putere înainte de a răspunde.
-Bună, Khem. Cum stă treaba?
Vocea de la celălalt capăt era îngrijorată. Auzind îngrijorarea din vocea prietenului său, Khemjira izbucni în plâns.
– Jet… Jet, starea lui Peem nu se îmbunătățește cu nimic.
–La naiba, Charn, condu mai repede! Hei, nu plânge. Voi fi acolo într-o oră. Stai acolo, „bine?
– O-ok, conduceți în siguranță, nu trebuie să vă grăbiți. Pot să aștept.
– Bine, fii puternic. Asta-i tot pentru moment.
– În regulă.
Khemjira amestecă în grabă apă fierbinte cu rece pentru a se încălzi, apoi o turnă într-un lighean și luă o cârpă curate și le duse sus pentru a-l șterge pe Pharan, așa cum făcuse în ultimele două nopți. O oră mai târziu, Jettana și Charnwit sosiră așa cum promiseseră. Odată ce fură cu toții împreună, ajutară la pregătirea hranei atât pentru cel bolnav, cât și pentru ei înșiși.
După ce-i dădu lui Pharan medicamentul pentru febră și așteptă ca acesta să adoarmă, Khemjira alergă pe jumătate, pe jumătate coborî, sărind pe spatele unei motociclete vechi pe care cei doi prieteni ai săi o împrumutaseră de la un sătean. Charnwit, care se oferise voluntar să conducă, se poziționă și apoi porni încet, conducând până la altarul de la intrarea în sat. Sătenii, auzind de boala lui Pharan, îi urmară îndeaproape pe biciclete sau pe jos.
Jettana, Khemjira, Charnwit și sătenii din jur formară un cerc în jurul altarului, fiecare ținând în mâini o ghirlandă de flori. Împreună, aprinseră bețișoare de tămâie și-și strânseră mâinile în închinare, lipindu-le de piept, fiecare cu șaisprezece bețe.
Jettana conducea intonarea unui puternic khatha protectiv cunoscut sub numele de „Phodchongkaparit”, despre care se crede că avea puterea să-I vindece pe cei bolnavi.
Cu ochii căprui închiși și vocea limpede și melodioasă, recită fiecare cuvânt cu precizie.
„Phodchangkosatisangkhato thammanang wichayo tatha wiri yampitiphassatthi phodchangka chatathapare samathupekkha phodchangka satte te sappathassina munina sammathakkhata phawita phabulikhata.”
O adiere blândă plutea prin aer, purtând parfumul de tămâie și firele de fum alb care se învârteau și dansau în jur. După terminarea rugăciunii pentru binecuvântări, oamenii înaintară pentru a atârna ghirlande de flori pe șina de lemn din fața altarului înainte de a planta bețișoare de tămâie în ghivece, completând ritualul.
Chiar în noaptea aceea, febra lui Pharan scăzu în mod miraculos, spre uimirea tuturor. În timp ce credința ar putea juca un rol, factorul principal era probabil sprijinul moral și îngrijirea atentă oferite de soțul și ucenicii săi, care avură grijă de el pe rând toată noaptea.
În după-amiaza acelei zile, Kachain, care plănuise să sărbătorească Anul Nou în nord cu soția sa, Aiyara, se răzgândi. El decise să aducă un set mare de grătar thailandez la casa lui Pharan, împreună cu gemenii. Acest lucru îl scuti pe Khemjira de a fi nevoit să conducă pentru a-și lua copiii.
Sua și Singh îl văzură pe tatăl lor așteptând pe așternutul de bambus, cu fruntea împodobită cu un plasture de gel răcoritor cu model de desene animate, un rest de când erau amândoi bolnavi. Fața lui palidă și umerii largi, acoperiți de o pătură subțire, îi făcură să se grăbească să se îmbrățișeze. Pharan, văzând asta, își puse jos ceaiul de ghimbir și se aplecă să-și ridice fiii pe așternut pentru o îmbrățișare mai confortabilă.
– Tati! Nu muri, tati! strigă Singh, cu vocea înecată de suspine, făcând imposibil de spus dacă erau mai multe lacrimi sau mucus.
Fără să fie nevoie să i se spună, era clar de unde izvorâseră astfel de gânduri. Auzind asta, Pharan se aplecă, își scoase un pantof și îl azvârli direct spre instigator, care tocmai se pregătea să aprindă focul de tabără.
Pantoful greu zbură și îl lovi drept în cap pe Kachain, în mijlocul privirilor mirate ale lui Khemjira, Charn, Jet și Ayana care erau prin preajmă și care fură martorii acestei scene, privind cu mirare.
Poc!
– Au!
Și astfel începură sărbătoarea de Anul Nou cu un barbecue imens și încheiară cu artificii, zâmbete și hohote de râs, așa cum făcuseră și înainte….
[1] Terci de orez cu pește
Frumoasa familie si buni prieteni care se ajuta la nevoie. Multumesc
Un final cu adevărat fericit și o familie frumoasă. A meritat așteptarea.
Un sfârșit foarte frumos!
Da, toate s-au așezat pe făgașul lor. Un final cu adevărat fericit.
O călătorie ce a început plina de mister,suspans și care a culminat apoi cu frumoasa poveste de dragoste dintre Pharan și Kemjira..au trecut prin multe împreună,nu a fost ușor dar în cele din urmă iubirea lor a triumfat..și ce cadou frumos le-a făcut soarta,doi copii superbi..vă mulțumesc din suflet Ana și Silvia pentru acest proiect minunat care m-a ținut cu sufletul la gură
Și noi mulțumim pentru lectură și te așteptăm de luni la următorul proiect.
Ce mult îmi plac comunitățile mici în care oamenii se ajută unii pe alții. Cel puțin cum este descrisă aici.
Dedicația lui Khem pentru îngrijirea lui Pharan este extraordinară, iar recunoștința lui Pharan pentru Khem și iubirea, totodată și gelozia sunt profunde și frumoase. El nu s-a plâns niciodată dar acum bolnav a spus, iar Khem îl iubește și mai mult.
O poveste minunată, cu oameni minunați, adusă pentru lecturare de Magic team (un nume mănușă pentru voi) și tradusă excepțional.
Mulțumesc frumos Magic team ❤️❤️❤️
Iar ai doborât recordul la comentarii și noi am fost foarte fericite să te citim parcă rescriai și tu cartea, o vedeam prin ochii tăi. Mulțumim frumos pentru urmărire. Silvia a asigurat o traducere de 5 stele , eu doar am corectat. ❤️
Un sfârșit frumos, mulțumesc frumos și cu o durere în suflet ca sa terminat și această poveste minunata
Mulțumesc frumos Magic team❤️❤️❤️
E atat de inportant in viata sa ai prieteni sinceri si minunati care ar sari oricand in ajutor cand ai nevoie ,un sfarsit de nuvela minunat in care dragostea triunfa dupa toate greutatile prin care au trecut si avandui pe cei dragi in jurul lor,Multumesc pentru aceasta nuvela minunata care a inceput atat de inspaimantator si sa terminat atat de frumos
Și uite așa sa mai terminat o nuvela plăcută noua cu un final fericit cu multa iubire cu o familie mare și iubitoare …O să îmi fie doar de aceasta familie care atunci când unul se îmbolnăvește celălalt îl îngrijește cu iubire și căldură
Acest roman nu e pentru toată lumea, e pentru cei ce au răbdare, pentru cei ce sunt obișnuiți cu scrierile horror, mistice, misterioase. Sper, Anne că vei urmări Allure of the Siren și Te așteptam, două romanr diferite ca stil, intrigă, scriere.Mulțumim pentru comentarii și like. ❤️
E perfect când totul se termină cu bine, cu sentimente frumoase și multă iubire. Pe lângă faptul că au devenit o familie perfectă au lângă ei o comunitate cu oameni minunați și niște prieteni devotați.
Mulțumesc pentru această carte deosebită!
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Si eu multumesc pentru lectura si frumoasele comentarii.
Un mare mare happy end. O familie fericita o gașca minunata.
Va mulțumesc doamnelor pentru aceasta nuvela deosebita.
Si noi multumim pentru lectura si frumoasele comentarii.
Specific mie, nu am putut să nu fiu emoționată până la lacrimi de grija și dedicarea pe care le-a arătat Khem pentru Pharan! Khem nu a putut să nu se îngrijoreze de starea de sănătate precară în care era Por Kru în acel moment!
Prietenii au sărit în ajutor exact când era mai mare nevoie de ei, ca și toți cunoscuții care s-au adunat și s-au rugat pentru sănătatea lui Pharan!
Frumos când binele învinge, ar mai fi fost interesante câteva capitole cu viața de zi cu zi a familiei, toți mai relaxați și cu momente tandre între băieți!
Mulțumim pentru această poveste care ne-a ținut în suspans și ne-a trezit curiozitatea până la final!♥️♥️♥️