N-o să mă împac
– Ești cu adevărat un prieten… Dar vreau să fac asta cu tine.
De când Type i-a permis să-l sărute, simte moliciunea din inima lui. Lui Tharn îi pare rău pentru asta, dar o astfel de atmosferă și oportunitate îl provoacă să vrea să strângă strâns în brațe persoana din fața lui, dar speranța se stinge din nou. Înainte de a putea ajunge la el, celălalt îl împinge mai întâi la distanță.
– Ai’Type! îl strigă Tharn în grabă, încercând să privească persoana din fața lui.
Chiar acum, a fost de acord să o facă. Asta i-a dat speranță.
Dacă Type habar n-avea, cum ar fi putut accepta să-l sărute? Dar acum, în timp ce el îl împingea, ochii lui Tharn începură să pară puțin nesiguri.
Ochii lui… sunt atât de goi.
– Ești beat. Hai să ne întoarcem!
Tharn stă în tăcere, privindu-l pe celălalt cum îl caută pe chelner, gata să plătească și să plece acasă.
– Nu sunt încă beat.
– Ești beat!
Type întoarce capul și spune calm, lăsându-l pe Tharn să ia foc involuntar.
– Am spus că nu sunt beat! Am băut doar câteva pahare!
– Ești beat, Tharn, ești deja beat!
Type insistă asupra faptului și tonul său este mai rece decât înainte. Nu știe dacă este din cauza furiei, a nefericirii sau a ceva care îl determină să nu poată refuza.
Tharn este șocat după ce aude acest lucru:
– Știu că nu sunt beat.
– Dacă nu ești beat, ce naiba a fost asta?
De data aceasta, Type ridică privirea și se uită fix la el, părând foarte supărat. Tot ce poate face Tharn este să stea liniștit și să se uite la el. A spus că este beat, a spus că a acționat imprudent din cauza alcoolului, dar Tharn știe că nu este deloc beat.
– Salut! Nota de plată, vă rog.
Type se întoarce și îl cheamă pe chelner. Tharn pare trist și spune cu sinceritate:
– Crezi că te-am sărutat pentru că sunt beat, dar ceea ce vreau să-ți spun este că nu sunt beat, însă această ușoară intoxicație mi-a dat curajul să o fac.
Type se întoarce să se uite la el, amândoi se uită fix unul la celălalt, apoi Tharn continuă încet:
– Știi de cât timp îmi doresc să fac asta?
Se privesc în tăcere, dar nu-și înțeleg unul altuia gândurile sau nu vor să le înțeleagă, pentru că Type se ferește repede, scoate un bilet din portofel și îl pune pe masă, apoi spune:
– Te aștept la ușă. Grăbește-te. Vreau să mă întorc.
Apoi se ridică și pleacă, lăsându-l în urmă pe Tharn care, deși a încercat să se explice, se simte confuz.
Tocmai am fost respins? Dar ar trebui să mă obișnuiesc cu asta. De câte ori am fost respins? se gândește Tharn, în timp ce acum tot ce poate face este să râdă de el însuși. Curajul pe care l-a găsit în această seară a dus la acest rezultat.
Oftează adânc și știe că P’Jeed se uită neliniștit în direcția aceea, dar nu are nici măcar puterea să se întoarcă, să zâmbească și să o consoleze. Plătește nota de plată liniștit, își stabilizează starea de spirit și îl urmează pe Type, care manifestă emoții neclare în timp ce părăsește localul.
Cei doi se urcă în taxi și se întorc împreună la cămin. Type nu scoate niciun cuvânt, iar Tharn se întoarce și el în tăcere să privească pe fereastră până când ajung în dormitor într-o tăcere strictă.
În timp ce Type se duce să facă baie, Tharn cade pe pat, salteaua moale parcă îl scufundă și gândurile lui se duc departe.
Chiar sunt beat? se gândi Tharn, dar dacă ar fi fost așa l-ar fi sărutat până și-ar fi pierdut cunoștința, după cum a spus Type. Se simte doar puțin confuz și nu vede nimic clar, ca și cum ar fi acoperit de ceață. Oftează din nou.
– Dintr-o dată, mă doare capul.
Tharn ridică mâna și își freacă capul în timp ce vorbește singur, gândindu-se că ar fi trebuit să se ridice să facă o baie, dar nu are puterea să se miște. În mintea lui, își amintește fața lui Type când i-a cerut să-l sărute.
De când deveniseră intimi, se sărutau cu pasiune, dar nu erau sărutări foarte dulci, erau doar pentru ca trupurile lor să reacționeze rapid și să se culce împreună, dar în seara asta nu era la fel.
El este dezamăgit pentru că sărutul a fost cu totul diferit și Type l-a acuzat că este beat.
– Ah!
Tharn nu se gândește la asta de ceva timp. Îl auzi pe Type întorcându-se din baie și deschizând ușa, purtând o cămașă cu mânecă scurtă și pantaloni scurți.
Tharn strânge ochii, Type pe celălalt pat se întoarce imediat cu spatele ca și cum nu ar vrea să-l vadă și știe că Tharn se simte vinovat.
Tharn vrea doar să dea din cap. Nu are dreptul să se simtă rănit de Type? Poate că nu-i pasă, indiferent cât de rănit se simte, Type nu va ști. Știe deja că, în cele din urmă, Type va găsi o modalitate de a-l insulta și de a-i spune cum nu poate fi îndoit ca o femeie.
Știu, dar tot nu-mi pot reține resentimentele și știu că nu voi lua inițiativa de a mă împăca.
– Ai’Tharn, mă asculți?
Gândul îi este însă întrerupt brusc și vocea vine din spate, știind că Type se află lângă pat. Deși stă încă întins acolo cu ochii închiși, nu se poate abține să nu înceapă să aibă anumite așteptări și să se întrebe ce va spune în continuare.
– Știu că nu dormi.
Tharn chiar vrea să suspine pentru comportamentul său copilăresc, ar fi trebuit să profite de ocazie pentru a lua inițiativa, dar el rămâne nemișcat.
– Ai’Tharn, știu că nu dormi.
– Hmmm…
În cele din urmă îi răspunde lui Type care îi pune o anumită întrebare:
– Vrei să dormim împreună?
În acel moment Tharn este plin de întrebări, ar vrea să-l întrebe de ce l-a rugat să se culce cu el. Și asta și pentru că la început îl întrebase chiar el. Tharn se întoarce și se uită la Type încă în picioare, luminat de lampa de pe noptieră și repetă întrebarea pentru a fi sigur:
– Vrei să dormi cu mine?
– Da.
Tharn acceptă calm invitația, se așeză și îl trase pe pat. Type dă dovadă de o cooperare fără precedent și se întinde în tăcere, ochii îi sunt plini de satisfacție și totul decurge conform ideilor sale.
El vrea doar să facă sex cu el, nu să se îndrăgostească.
– Hei!
Tharn se întinde brusc și îl îmbrățișează strâns. Dacă ar fi făcut-o în alt moment, Type nu s-ar fi plâns, dar picioarele lui Tharn îi înfășoară și trupul rece din cauza băii pe care tocmai o făcuse. După ce îl îmbrățișează, închide ochii.
– Da, asta înseamnă să dormim împreună.
În timp ce vorbește încet, îi îmbrățișează trupul și îl strânge în brațe. Type, în brațele lui, nu reacționează. Tharn își îngroapă fața în gâtul lui, fără să-l sărute sau să-l atingă.
– Vom fi puțin strâmtorați, dar nu-i nimic, spune Tharn.
– Nu mă refer la somn, mă refer la…
– De ce? Ai spus că vrei să dormi.
Tharn închide ochii și își simte furia.
– Ai’Tharn! Nu face pe prostul cu mine!
– Cum pot să mă prefac că sunt prost?
– La naiba!!
Type pocnește din nou din limbă și înjură, dar lui Tharn nu-i pasă, se preface că nu știe că Type vrea să facă sex cu el, doar să doarmă. Până când…
– Ticălosule! Nu fi prost! Hei!
Type îi întoarse și el spatele, până în punctul în care Tharn deschise ochii, îi privi fața înroșită de furie, vocea rece, ochii plângăcioși și felul lui irascibil de a fi.
Tharn afișă un ușor zâmbet la colțurile gurii și închise din nou ochii.
Îmi dau seama că ar trebui să profit de ocazie, dar mai ales vreau să-i spun că nu sunt doar un obiect cu care să-și satisfacă nevoile!
Nu sunt homo, nu sunt homo, nu sunt homo, nu sunt homo! Type își tot repetă asta pentru că în prezent crede că totul este cam mult. Dacă va continua să gândească așa, nu va reuși și în cele din urmă Tharn va fi cel care va rezolva totul.
Celor care au spus că lui Type nu îi pasă ce s-a întâmplat în această noapte cu Tharn beat, el vrea doar să strige tuturor că nu este așa!
Ei bine, dacă nu-i păsa, i-ar fi spart fața lui Tharn până acum.
De fapt, dacă își amintește corect, îl ura foarte mult pe Tharn și era atât de dezgustat de el, încât îi venea să vomite când îi vedea fața. Acum, ceea ce trebuie să recunoască este că a acceptat realitatea, nu-l mai urăște pe Tharn și chiar crede că este foarte bun. Dacă nu s-ar fi culcat cu el, ar fi fost un bun prieten.
Cum se pot săruta prietenii?
Chipul lui Type se schimbă, arătând o anumită nerăbdare, când își dădu brusc seama că el și Tharn sunt prieteni, nu iubiți…
Păi… probabil mai mult decât prieteni… dar, desigur, nu pot fi iubitul lui, pentru că nu mă înțeleg cu homosexualii.
Type vrea să se gândească atent la situația lui actuală și la situația lui Tharn, dar cu cât se gândește mai mult la asta, cu atât devine mai agitat, pentru că în acea noapte, după părerea lui, Ai’Tharn nu a înțeles nimic. El a vrut doar să-l sărute, dar el a vrut doar să facă sex cu acesta.
– La naiba, dormitul împreună a însemnat sex! Nu știu de ce se preface că nu vrea!
Type mormăie și oftează din nou.
Își spune că prin Tharn nu face decât să ia o bucățică de rai.
– Despre ce vorbești, Ai’Type?
– Ah, Techno, ce cauți aici?
– Tut ~ fiul meu, eu deja stăteam aici și tu ai venit și te-ai așezat lângă mine. Îndrăznești să spui că nu m-ai văzut? Ticălosule!
Numai oamenii apropiați pot fi atât de neclintiți.
Type își ridică privirea și descoperă că nu este singur, ci stă la marginea câmpului cu Techno. Expresia lui devine nerăbdătoare.
– Da, îndrăznesc. Ce ai spus?
Type nu se obosește să-l contrazică, îl întreabă cu nonșalanță, iar Techno oftează greu.
– La ce te gândești? Te-am întrebat dacă vrei să te alături echipei sau nu. Nu ți-ai arătat fața până acum.
Atent să nu se simtă jignit, Techno spune asta cu îngrijorare, deoarece Type de când a promis că se va alătura echipei de fotbal, a făcut aşa de multe apariții, că pot fi numărate pe degetele de la o mână.
– Cred că e mai bine să-l lăsăm să plece decât să facem probleme altora.
A auzit ce a spus el, așa că Techno nu a mai întrebat.
– Ei bine, cum vrei! Ai multe de realizat în acest semestru, dar vreau totuși să faci parte din echipă. Voi avea un vot în plus pentru căpitan.
Ăsta era adevăratul său scop. Type dă din cap neputincios și se gândește ce caută la marginea câmpului. El nu este aici pentru a cocheta.
– Deci, ce s-a întâmplat cu Ai’Tharn?
– Ce legătură are asta cu tine?
Type se întoarce în grabă și se irită când aude acest nume.
Techno continuă:
– L-am văzut în această dimineață. L-am salutat, dar nu mi-a răspuns. Mergea pe stradă cu o față posomorâtă… Era îngrozitor, dar nu am îndrăznit să-l întreb nimic. Așa că aș vrea să știu dacă l-ai enervat din nou.
Type își încrețește fruntea. Ca un bun prieten, se îndoiește de el însuși fără să știe de ce.
L-a supărat ceea ce am spus?
– De ce vorbeşti aşa? Ești prietenul meu sau prietenul lui?
Techno nu se poate abține să nu râdă zgomotos.
– Desigur, sunt prietenul tău și pentru că sunt prietenul tău știu că tu trebuie să fii cel care i-a agresat primul pe ceilalți… Bietul Tharn! Cum poate să te placă? Ce este atât de bun la tine? Cei doi seniori încă așteaptă răspunsul tău! De ce i-au făcut acea promisiune lui Tharn? E amuzant să te gândești la asta. Oamenii care urăsc persoanele homo aşa ca tine urăsc să le aibă în lumea lor. Este imposibil să le ceri să accepte anumite diferențe.
Techno îl tachinează cu poftă și se întoarce să vadă expresia lui Type.
Fața lui este atât de urâtă încât se simte obligat să hrănească melci.
– La naiba, ești cu el…
– Te rog, scoate-ți din cap astfel de gânduri, cum se poate așa ceva? spune Type furios, înjurându-l neîncetat pe prietenul său. Techno se liniștește, tăcând imediat, dar își strânge ochii pentru a-l privi pe interlocutor.
– Simt un miros ciudat.
Type zâmbește cu răceală:
– Ei bine, și eu simt mirosul… Ciorapii tăi împuțiți, cum pot mirosi așa? Mă întorc.
După care se ridică imediat și se întoarce, ia băutura pe care a cumpărat-o și părăsește standul pentru a trece timpul.
– Ce a spus? Este ciudat. Șosetele mele miros atât de urât?
Ai’Type își spune asta, își apleacă capul, își adulmecă picioarele și se oprește o clipă: – Doamne! Put.
În acel moment, Type, fugind de prietenii săi, merge din ce în ce mai încet și mai încet și în cele din urmă se oprește. Cuvintele lui Techno încă îi rămân în minte. Nu-l surprinde ceea ce a făcut, dar Type este îngrijorat de altceva.
De ce mă gândesc atât de mult la asta?
Type își strâmbă ochii, venise aici să petreacă timpul din cauza lui Tharn.
`Este atât de tăcut încât este neobișnuit, este atât de tăcut încât are inima frântă.
La început, a spus că se gândește prea mult la asta, dar tocmai acum cuvintele lui Techno îl determină să realizeze că Tharn este mai tăcut și mai rece decât înainte. Este rece ca gheața, la fel ca atunci când l-am cunoscut. Type nu prea vrea să se apropie de el, dar este îngrijorat.
Dar… ce este acest sentiment ciudat?
Type ridică o mână la piept, în partea stângă și se încruntă. Simte că ceva îi blochează inima și îl deranjează. Cu toate acestea, încă nu este sigur ce este, dar cu siguranță are legătură cu Ai’Tharn.
– Sau de ce dormim separat? Mă întreb dacă va avea nevoie de o îmbrățișare pentru a reveni la ceea ce era! spune Type, vorbind cu atenție, toată supărarea și nemulțumirea se poate datora faptului că a fost respins acum câteva zile. Poate că s-a simțit puțin ruşinat, așa că nu a avut încredere să îi ceară din nou să facă sex cu el și de aceea este deprimat de câteva zile.
Type a scuturat din cap și a suspinat, gândindu-se când va fi weekendul, ca să se poată duce să-l invite din nou în oraș.
Vineri seară ar trebui să fie bine și Tharn ar trebui să se simtă bine.
– Ce se întâmplă?!
La scurt timp după aceea, privind patul gol din fața lui, își mușcă puternic limba…
Este sâmbătă dimineața când Type se trezește și vede biletul de pe măsuța de cafea japoneză, pe care scrie: Plec acasă.
Două cuvinte atât de simple încât îl enervează pe Type că ajunge să strâmbe din nas. Nu se poate abține să nu deschidă gura înjurându-l pe proprietarul patului gol.
– Ce fel de nervi ai și ce fel de furie simți? Au trecut câteva zile. Ești tăcut și nu vrei să-mi spui când te întorci acasă. Ce pot să fac! De ce îmi fac griji? E mai bine să fie acolo, ca să fie toată camera a mea. Ar trebui să fiu fericit. Type, nu te supăra pentru asta.
Mai târziu, însă, se trezește că se gândește de ce este atât de furios. Tharn nu trebuie să-i spună când vine acasă și sunt doar colegi de cameră care locuiesc împreună. El nu va muri dacă nu știe…
Stă cu picioarele încrucișate pe pat, privind patul gol din fața lui, și în sfârșit are o mică idee… Cel care a ucis mii de inimi trebuie să fi cântat cu el.
– E din cauza ultimului sărut?
Mormăie, aruncă încă o privire spre patul opus și se întinde la loc.
– Visează, nu te aștepta ca eu să mă înclin primul.
A rămas supărat până la capăt și a ajuns la concluzia că nu se va înclina primul.
Da, domnul Thiwat nu va ceda niciodată.
– Amuzant!
Duminică după-amiază, Tharn se întoarce la cămin cu geanta în spate. Type se dă imediat jos din pat, se întoarce spre frigider, ia o sticlă de ceva și o pune în mijlocul mesei. Tușește puternic și îl lasă pe Tharn, care stă tăcut lângă ușă, să ridice privirea.
– Ce e?
– Ce crezi că este, suc de struguri?
Văd dintr-o privire că este vorba de Sprite, te rog! gândește Type în timp ce se uită la el cu brațele încrucișate pe piept. Tharn se apropie să arunce o privire, ridică din umeri și spune ușor:
– Mulțumesc, dar nu mi-e sete acum.
După aceea, se întoarce și iese afară, ignorându-l pe Type și băuturile pe care le-a cumpărat în cameră.
Inima lui Type se răcește foarte tare și aproape că-și rupe dinții. Ridică sticla și se gândește că dacă nu-l va bea, o va face el.
Atunci nu mă învinovățiți pe mine că nu am cerut mai întâi să facem pace. Nu, nu, nu mă voi mai înclina niciodată pentru el. A doua zi dimineață, în timp ce spunea asta, Type continuă să pună băutura pe patul lui Tharn, apoi se așează să citească o carte.
– Ce e asta?
– Nu știu. De unde să știu eu ce e în patul tău?
Când proprietarul patului intră și o cere, Type își face apariția aproape vorbind pe un ton dezgustat. Este patul tău și nu al meu.
Se uită strâmb la Tharn, își luă băutura, ridică din umeri și murmură:
– În regulă.
Deschide sticla în timp ce Type se uită la el și, deodată, inima i se luminează de speranță. După ce bea, se ridică și îi șoptește:
– În seara asta o să dorm la prietenii mei.
Ce?! Dar am făcut-o. Mai ești supărat?!?
Type își mușcă buza, privindu-l cum iese din cămin cu o față rece, încercând să-și spună că nu poate fi deranjat de felul în care se comportă Tharn, că este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în acest semestru, dar o altă voce în întuneric îi spune că nu este așa.
Nu vreau să-mi irosesc energia.
– Îți doresc diabet. Îmi doresc ca vasele tale de sânge să fie blocate de zahăr. Poți să-l bei. Poți să-l bei până leșini!
Trei zile mai târziu, relația dintre cei doi nu pare să se fi îmbunătățit, cu excepția unei persoane care merge mai des la magazinul de proximitate pentru a cumpăra băuturi carbogazoase, mai exact pentru a cumpăra doar Sprite. Se pare că azi a cumpărat mai mult decât de obicei, pentru că i-au căzut două sticle din mână. Ce înseamnă acest lucru? Ai decis să vă aplecați mai întâi?
Sigur că nu. Nu voi face asta. Nu vreau ca atmosfera din dormitor să fie prea ciudată.
Type lasă mai întâi sticlele din mână pe măsuța de cafea și apoi se apleacă să le ia pe celelalte. Cel puțin până când aude vocea cuiva.
– Nu știu ce crezi tu, dar nu trebuie să-mi cumperi o băutură în fiecare zi.
Tharn îi desființează apoi toate speranțele, ia băuturile și le așează pe masă. Întoarce capul și se uită calm la Type, care arată cu totul altfel decât în seara aceea.
Acest lucru îl determină pe Type să se încrunte în timp ce simte cum furia i se ridică rapid din adâncul inimii.
– Vreau doar să te întreb la ce te gândești. Îmi vei spune de data asta?
Se ridică furios, cu ochii reci, vocea nu se poate abține să nu urce cu opt grade și se înfurie și mai tare când vede oftatul obosit al lui Tharn.
– Nu am nimic de spus.
– La naiba!
Type înjură strângând din dinți cu furie, în timp ce Tharn se întoarce să se uite la el și replică:
– Făcând asta… Ar trebui să fii mulțumit.
Când Tharn rostește aceste cuvinte, atmosfera din încăpere îngheață brusc și cei doi se privesc în tăcere, ca și cum ar încerca să înțeleagă ce gândește celălalt. Mai ales Type, își strânge pumnul cu putere și se gândește că totul este foarte greșit.
Dar ce este în neregulă… nu știe încă.
– În seara asta o să dorm la prietenii mei.
De data aceasta, Type nu se oprește din vorbit pentru că Tharn vrea să doarmă în altă parte. Îi observă zâmbetul, dar nu este un zâmbet autentic ca cel al lui Tharn, ci unul pe care îl folosește de obicei pentru a-și bate joc de el.
După aceea, se întoarce spre ușă și Type nu înțelege de ce trupul său este mai rapid decât creierul, întinde o mână și îl apucă de umăr, îl întoarce și cu cealaltă mână îl ține de guler, apoi îl trage aproape și își imprimă buzele pe cele ale toboșarului. Este un sărut aspru și rapid.
Când se uită unul la celălalt, Tharn zâmbi.
– Ai’Type…
– Tu ai vrut sărutul ăsta nenorocit, eu ți l-am dat, dar să nu crezi că am lăsat capul jos mai întâi, ca să trebuiască să-mi zâmbești așa! spune Type cu răceală, încercând să-i ignore fața înfierbântată, deodată îi dă drumul la mâna care îl ținea de guler, se întoarce spre pat și începe să-și verifice lucrurile.
– Du-te unde vrei.
Dar băiatul care ar trebui să iasă se oprește lângă pat.
Tharn îl apucă din spate, își înfășură brațele în jurul taliei lui Type, îngropându-și capul în gâtul lui. În vremuri normale, l-ar fi îndepărtat imediat, dar azi nu știe dacă nu cumva din cauza șoaptelor la ureche îi păstrează aceeași poziție.
– Nu e vorba că nu vreau să plec… ci de faptul că nu pot scăpa, indiferent unde mă duc…
Poate că Tharn nu are nevoie de scuze, ci de a-i arăta inima sa și de a-i spune că încă mai are speranță.