Narare: Kijima
După ce am absolvit liceul, ne-am ocupat de puținul timp pe care l-am avut la dispoziție până când am intrat în învățământul superior.
Am plecat într-o excursie cu alți colegi de clasă pentru a participa la o petrecere. Dar, în ciuda faptului că am petrecut 3 zile și 2 nopți acolo, nu am reușit să-mi fac o prietenă și m-am întors acasă doar aprofundându-mi relațiile cu alți bărbați nepopulari.
Deși băieților li se spunea să nu plângă când erau mici, am crezut că e bine să plâng când s-a întâmplat asta.
Ca și cum aș fi încercat să pun sare pe inima mea rănită, acum îl ajutam pe acel cuplu idiot și îndrăgostit, combinația Amami și Karasawa, care în cele din urmă s-au împăcat, cu mutarea.
Nu, Karasawa nu era chiar atât de rău, dacă îl excludeam pe Amami. Și, până la urmă, eu eram cel care s-a oferit să ajute.
Împrumutasem mașina tatălui meu când exersasem șofatul înainte, dar m-am gândit că nervii de a conduce pe un drum public pentru a ridica lucrurile prietenului meu ar fi un bun exercițiu, motiv pentru care m-am oferit.
Din fericire, o mașină de pasageri a fost suficientă pentru a lua toate bagajele, și a fost interesant să urmăresc interacțiunea dintre Amami și tatăl lui Karasawa ca și cum ar fi fost o dramă de zi.
Chiar și pentru un Alfa viclean ca Amami, care putea concepe diverse planuri cu privire la partenerul său, confruntarea cu părinții acestuia îl determina să-și piardă calmul obișnuit.
Și acum, după ce Amami și-a adus partenerul în noul său loc, fața lui era… plină de griji.
“…”
– Îmi pare rău, Shinya. Mutarea era atât de bruscă, așa că acesta era singurul apartament pe care l-am putut obține.
“…”
– Îmi pare foarte rău, voi face toată curățenia, așa că nu trebuie să te deranjezi, Shinya. Voi angaja chiar și o menajeră dacă vrei.
– N… Nu trebuie să angajezi pe nimeni!
Eram pe cale să pășesc în cuibul lor de iubire… ăăă, apartamentul în care își vor începe viața universitară înaintea lui Karasawa.
Iar Amami m-a întrebat de nenumărate ori dacă apartamentul este suficient de bun.
Totuși, Amami a spus fără să stea pe gânduri și pe îndelete:
– De fapt, este un pic cam mic pentru mine.
Când Karasawa a intrat, a început să exclame: “Ce naiba e asta?!”, așa că situația părea puțin gravă.
În mod normal, nu te-ai gândi că şi camera pe care o vei împărți cu un student ar fi… un penthouse de 110 metri pătrați.
– La naiba! Am lăsat garda jos de când ai spus că este doar un apartament cu 2 dormitoare, cu living, sufragerie și bucătărie… Nu mi-am dat seama cât de mare va fi…
– Păi, Shinya…
– Ce-i cu mobila asta care pare scumpă? Vorbești serios? Televizorul e mult prea mare și are și boxe atașate. Și peisajul de la fereastră… Parcă voi muri dacă aș cădea.
– Shinya…
– Vai! Un Roomba! Unul dintre cele scumpe, de asemenea! Întotdeauna mi-am dorit unul!
Furia inițială a lui Karasawa a dispărut și a început să se entuziasmeze de expunerea celor mai noi aparate electrice, în timp ce Amami îi dădea târcoale confuz.
Se părea că şi Karasawa, care fusese fără îndoială prea furios și fără cuvinte chiar mai devreme, nu putea să facă față creșterii și scăderii tensiunii.
Amami stătea nemișcat, așa că l-am împins cu cotul și l-am sfătuit cu o voce joasă:
– Păi, Shinya… Camera asta este una dintre proprietățile familiei mele, așa că nu trebuie să plătim chirie.
– Ce?! Ce naiba, eram nervos despre cât de scumpă va fi chiria acestui loc imens pentru nimic… Dar eu încă mă simt cam rău, așa că voi plăti taxele de întreținere, impozitele și alte lucruri.
Amami, care spusese ceea ce i-am spus eu să spună, era ușurat să vadă că atitudinea lui Karasawa s-a înmuiat brusc.
Pentru cineva cu un simț normal al valorii banilor, precum Karasawa, prețul chiriei a fost cel mai important factor.
Atâta timp cât scăpa de această grijă, puteau rezolva restul între ei.
Era alegerea corectă să nu-i spună că acest apartament era de fapt una dintre proprietățile lui Amami.
Dintre cele două camere adiacente sufrageriei prea spațioase, cea mai îndepărtată de intrare era, se pare, camera privată a lui Karasawa.
Karasawa nu a adus mobilă cu el, așa că şi camera era încă goală. Se pare că şi camera va fi umplută încet cu lucruri noi.
Am lăsat în acea cameră cutiile de carton pe care le-am adus din mașină. În timp ce Karasawa verifica dacă interiorul este deteriorat, m-am apropiat de el.
– Karasawa, vom merge să vedem următoarea cameră acum, dar…
– Da?!
– Shinya, ar trebui să respiri adânc.
– Poftim?! De ce? Ții un animal sălbatic ca animal de companie sau ceva de genul ăsta?
Pentru că am spus ceva cu un înțeles ciudat, Karasawa era puțin intimidat, așa că l-am tras de braț în camera alăturată.
Când Amami m-a lăsat pentru prima dată să văd camera, am știut că era ceva ce ar fi cauzat cu siguranță probleme dacă Amami nu-i spunea lui Karasawa în avans. Nu contează de câte ori i-am spus că este o idee proastă, tot a pus-o în cameră. Am aruncat o privire la ea mai devreme.
– Nu prea a vrut să mă lase să-l văd, așa că ar trebui Karasawa să fie cel care îl verifică.
– Ce?! Ce naiba, mă cam sperii acum…
– Aruncă o privire.
L-am împins pe Karasawa pe spate și el a deschis cu reticență ușa către camera alăturată.
În mod normal, ai crede că dacă o cameră dintr-un apartament cu două camere în care doi studenți au decis să locuiască este single, atunci camera rămasă ar fi o cameră single în care să locuiască și cealaltă persoană.
În mod normal, adică.
– Ce-i cu patul ăsta imens?!
Camera cea mai apropiată de intrare, care nu era deloc mică, era plină cu un singur pat uriaș.
Și nu era niciun pat în camera lui Karasawa. Nu era nici un plan de a pune unul acolo.
Amami cumpărase niște aperitive pentru a sărbători comemorarea primei zile de conviețuire și le încălzea în bucătărie când Karasawa a intrat furios cu fața roșie.
Se pare că a înțeles implicațiile patului din această cameră.
Ar putea ei doi să se descurce în viitor fără mine?
Am tresărit când mi-a venit în minte gândul îngrozitor că aș putea fi chemat ori de câte ori cei doi vor avea o ceartă între iubiți în viitor.
Mai Karasawa cât de nemulțumit ești??
Destul de nemulţumit, cred.
Nu pot să cred cât de tare este acum Amami. Pentru a-l forța cumva pe Karasawa a pus un pat imens într-o singură cameră. Ha, ha, ha.
Dacă Kijima nu îi spunea Așa lui Karasawa, poate nu ar fi reacționat atât de rău.
Repet nu îl înțeleg deloc pe Kijima, mai mult mi se pare că încurcă decât ajută.
Da, a ajutat cu mutatul dar în rest ..
Mulțumesc frumos Melculețule corăbioară pentru lectură.
După Jin cu Li Shuo și ăștia doi Amami cu Karasawa mă fac să o iau razna.
Amami e inteligent. El îl doreşte pe Amami şi are strategiile sale.