Două zile mai târziu
Kamol era foarte ocupat, așa cum îi spusese mai devreme lui Kim. Figura puternică trebuie să iasă pentru a se ocupa de clienți. El va lua toate măsurile pentru a scăpa de această afacere dubioasă.
Kamol și-a chemat toți subordonații pentru a vorbi despre cum el va părăsi această industrie, dar toți au cerut să rămână alături de Kamol. Nu contează ce va face Kamol. Cu toții au fost de acord să-l urmeze.
Mulți oameni sunt foarte fericiți că nu mai sunt nevoiți să se angajeze în muncă ilegală.
[- Te întorci târziu în seara asta?] s-a auzit vocea lui Kim când Kamol se afla la barul său și aștepta să vorbească cu un alt client.
– Trebuie să fie târziu. Poți să dormi. Nu trebuie să mă aștepți treaz, a răspuns Kamol, simțindu-se puțin incomod că nu a avut prea mult timp de Kim în ultimele două zile.
[- Ai mâncat?] a continuat Kim, pentru că era îngrijorat pentru Kamol.
– Am mâncat, am mâncat la ora la care ai cerut fiecare masă, a spus Kamol cu simpatie.
[- Este în regulă] a răspuns Kim calm.
– Kim! a strigat Kamol încet.
[- Da.] a răspuns Kim.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat Kamol sesizând tonul vocii lui Kim.
[- Nimic.] a răspuns Kim.
– Kim, spune-mi exact ce este. Nu te simți bine. Vocea ta nu este atât de bună, a întrebat din nou Kamol, înainte de a auzi oftatul de ușurare al lui Kim.
[- Eu doar…] a spus Kim puțin uimit.
– Te simţi singur, a continuat Kamol cu un mic zâmbet.
Kim a rămas instantaneu uimit când a auzit ce a spus Kamol, pentru că se potrivea cu adevărat cu ceea ce simţea Kim acum. Dar Kim nu a îndrăznit să o spună cu voce tare.
– Este adevărat? a întrebat din nou Kamol.
[- Păi… Un pic.] a răspuns Kim pe un ton plângăcios.
[Nu e așa de grav. Te-am sunat să vorbim. Când te întorci?] a spus Kim, roșind, dar Kamol știa foarte bine.
– Nu e grav. Nu te simţi singur. Deci, dacă nu vin acasă în seara asta, nu te vei supăra, nu-i așa? l-a întrebat Kamol în batjocură.
[- Cum dorești.]
Kim a chicotit. Kamol a râs încet în gât.
– Kim, nu-ți face griji! Dacă te simți singur, spune-mi că te simți singur. În plus, voi fi mai mult decât fericit să rămâi singur când eu nu sunt prin preajmă, a spus Kamol pe un ton serios.
[- Trebuie să lucrezi. Cum să spun? Nu vreau să te distrag.] a spus Kim cu voce gravă.
– Hei, am spus că poți fi răsfățat cât vrei. Te sun înapoi imediat, bine? a spus Kamol cu nostalgie.
[- Bine.] a răspuns Kim scurt, dar, în sinea lui, era bine ca să fie din nou Kamol el însuși.
– Trebuie să te părăsesc acum, dar diseară mă voi întoarce în fugă, a repetat din nou Kamol.
[- Bine. Să nu te îmbeţi!] a spus Kim în timp ce își amintea.
– Hei, asta e! a spus Kamol și a închis, înainte de a se întinde pe canapeaua din sufrageria de la etajul doi al barului.
Când își va termina Ivan munca? Oare vom putea să vorbim și să ne punem de acord asupra tuturor lucrărilor? a mormăit Kamol, pentru că vrea să petreacă mai mult timp cu Kim.
– Kit, Danil i-a dat târcoale lui Kim în ultima vreme? l-a întrebat Kamol pe Kit când și-a amintit.
– A fost ceva, dar nu a făcut nimic drastic, a răspuns Kit.
Kamol i-a cerut lui Kit să aibă grijă de Kim. Dar astăzi, a schimbat tura și a pus pe altcineva să aibă grijă de el.
S-a auzit o bătaie în ușa camerei de recepție. Danil a intrat însoțit de două gărzi de corp.
– Hei, cât de greu este pentru tine să mori? a spus Kamol. Danil a intrat cu un zâmbet.
– De ce? Ți-a fost dor de mine? l-a întrebat Danil.
– Da, a răspuns Kamol, ceea ce l-a făcut pe Danil să zâmbească ușor.
– Mă întrebam când te vei întoarce în Rusia. Nu pot să-mi acopăr urechile atât de mult timp, a continuat Kamol, determinându-l pe Danil să zâmbească.
– În loc să-ți astupi urechile, ar trebui să spui că eu sunt mai degrabă ochi și urechi pentru tine, a spus Danil. Kamol s-a uitat neîncrezător la Danil.
– Tu ești ochii și urechile mele? a întrebat Kamol în timp ce Danil s-a așezat lângă acesta, înainte de a se întoarce să le ordone subordonaților lui Kamol să-i toarne un pahar de lichior. Acest lucru era pentru a-i provoca curiozitatea lui Kamol. Îl cunoaște bine pe Kamol.
– Dacă nu vrei să spui nimic, poți părăsi această cameră. Clientul meu va veni să vorbească alături de mine mai târziu, a spus Kamol calm.
– Hei, calmează-te! Dacă ştii că e vorba de iubita ta soţie, te-ai calma? a spus Danil cu un zâmbet, determinându-l pe Kamol să înghețe imediat și să se întoarcă să se uite la Danil.
– Despre ce vorbești, Danil? De ce îl priveşte asta pe Kim? a întrebat Kamol cu o voce severă.
– Așa e! Te porți de parcă ai vrea să știi, a spus Danil în timp ce lua o gură de vin.
Kamol l-a apucat strâns de încheietura mâinii pe Danil. Nu l-a lăsat pe tânăr să ridice paharul cu alcool.
– Spune-mi acum, Danil. Ce treabă ai cu Kim? a întrebat Kamol pe un ton sever.
Danil l-a privit pe Kamol cu ochii îndurerați și puțin invidios pe Kim. Kim l-a determinat pe Kamol să se schimbe așa.
– Vrei să vorbesc în fața subordonaților tăi? a întrebat Danil, strângând din dinți, înainte de a se întoarce spre subordonații săi.
– Voi, băieți, mergeți primii, a spus Kamol, așa că subordonații lui au părăsit încăperea. Au rămas doar Kamol și Danil.
– Poți să-mi dai drumul la mână? Mă doare, a spus Danil în timp ce Kamol îi strângea încheietura mâinii lui Danil.
Kamol i-a dat o palmă lui Danil, înainte de a apuca un pahar de lichior pe care l-a băut până când paharul s-a golit.
– De unde să știu eu? Dacă nu spui nimic, vei fi dat afară din sală, Danil, i-a răspuns Kamol.
– Hei, serios, Kamol! Cât de bine îl cunoști pe Kim? a exclamat Danil.
– Știu totul despre Kim. Același lucru îl știe şi Kim despre mine. Nu-mi pasă pentru că nu avem mult timp de pierdut, a spus Kamol pe un ton monoton. Danil a respirat adânc.
– Am reuşit să aflu cum v-aţi cunoscut, a spus Danil.
– Și ce dacă? a întrebat Kamol.
– Cred că e ușor. Voia doar să uite pe cineva, așa că a căutat pe cineva care să-l îmbrățișeze ca să poată uita îmbrățișarea acelei persoane, a spus Danil în batjocură.
Kamol stătea tăcut și asculta, gândindu-se că Danil căuta probabil informații. Dar Kamol nu a acordat prea multă atenție acestei chestiuni.
– Ai fost amabil și ai fost dispus să-l faci să uite îmbrățișarea persoanei din trecutul lui, fără să știi cine a fost fostul lui, a continuat Danil.
– Nu-mi pasă de trecutul lui Kim, din moment ce nici lui Kim nu-i pasă de trecutul meu, a răspuns Kamol. Danil și-a mușcat buza în semn de frustrare.
– Sincer, de ce ești aici să vorbești despre asta? Dacă ai de gând să mă insulți pe mine și pe Kim bine. Oricum nu-mi pasă de aceste lucruri, nu contează dacă a fost un meci bun sau rău, astăzi ne-am înțeles amândoi. Ajunge! a spus Kamol cu nonșalanță înainte de a se ridica și de a se îndrepta spre panoul de sticlă de unde poți privi în bar.
– Deci nu vrei să știi cine este trecutul soției tale? a spus Danil pe un ton grav.
– Ți-am mai spus: nu mă interesează trecutul, a răspuns Kamol, fără să se întoarcă să se uite la Danil.
Danil a zâmbit înainte de a se ridica în picioare și de a se îndrepta încet spre el.
– Dacă nu te interesează, bine. Dar vreau să-ți spun, pentru că s-ar putea să nu te poți opri din gândit la asta, a spus Danil din spatele lui Kamol.
– Probabil că nu te-ai gândit la asta, la trecutul iubitei tale soţii. Persoana pe care soţia ta vrea să o uite este el, cel mai apropiat subordonat al tău, Day, a spus Danil pe un ton ușor satisfăcut, determinându-l pe Kamol să tacă. Figura puternică s-a întors imediat să se uite la Danil.
– Ce-ai spus?! Cine este trecutul lui Kim? a întrebat Kamol cu o voce gravă. Danil a zâmbit cu satisfacție.
– Hei, tu nu știi? Credeam că știi deja. E Day, subordonatul tău. A fost primul soț al soției tale, acum știi, a rânjit Danil. Kamol l-a apucat de braț pe Danil și l-a strâns.
– Glumești, Danil? Vrei doar să mă provoci, nu-i așa?! a strigat Kamol din cealaltă parte a camerei.
– De ce trebuie să te superi? Am vrut doar să te anunț. Cum te simți? Apropo, ți-a spus vreodată Day? Nu știe că fosta lui soție e cu tine? a tachinat Danil din nou.
– Oh!
Țipătul lui Danil a răsunat când Kamol l-a aruncat peste masa de sticlă. Acest lucru l-a făcut pe Danil să spargă paharul de vin și să se taie la mână. Kamol și subordonații lui Danil care se aflau în afara camerei au deschis în grabă ușa.
– Ce s-a întâmplat, domnule? au întrebat nervos. Subordonații lui Danil au venit imediat în sprijinul stăpânului lor.
//- Jordan, Alex, voi doi, scoateți-l pe șeful vostru de aici! Mergeți înainte!// le-a vorbit Kamol subordonaților lui Danil în limba rusă.
//- Nu poți scăpa de adevăr, Kamol. Trebuie să încetezi să mai faci tot ceea ce faci pentru acel tip. Şi să te întorci de partea mea și a lui Ivan, ca de obicei!// a spus Danil în rusă.
//- Ieși!!// a strigat din nou Kamol la el, cu ochi fioroși. Chiar și Danil însuși a fost și el puțin surprins. Danil le-a făcut semn subordonaţilor săi și aceștia au ieșit imediat din încăpere. Kamol și-a strâns pumnul.
– Domnule! l-a strigat Khom pe șeful său. Kamol a respirat adânc înainte de a-i îndepărta pe ceilalți subordonați din încăpere, rămânând singur alături de Khom.
– Este adevărat, domnule? Domnul Danil vrea doar să-şi bată joc de tine? a întrebat Khom, cu vocea încordată când a auzit povestea din gura lui Kamol.
– De unde să știu eu adevărul? Să-i punem pe oamenii noștri să afle dacă ceea ce a spus Danil este adevărat sau nu, a răspuns Kamol.
– Domnule, să nu spuneți că mă amestec în povestea dumneavoastră. Dacă povestea spusă de domnul Danil este adevărată, această persoană, domnul Kim, este...
Khom era pe punctul de a întreba, dar Kamol a ridicat mâna pentru a-l opri.
– Oprește-te! Nu spune nimic acum. Nu vreau să mă gândesc încă la viitor. Du-te și ocupă-te de ceea ce ți-am cerut înainte de a pleca. Domnul Pichaya va veni să vorbească din nou despre ultimul lot de produse. Ah, cheamă menajerele să curețe și geamul ăsta spart, a spus Kamol pe un ton monoton.
– Da, a răspuns el, fără să vrea să mai pună alte întrebări, și a ieșit din sala de recepție, lăsându-l pe Kamol singur. Kamol și-a odihnit capul pe spătarul canapelei și a închis încet ochii.
De ce trebuia să fie atât de aproape? a mormăit Kamol uşor.
– Uf!
Figura zveltă din patul larg s-a contorsionat puțin. Se trezise în dimineața unei noi zile. Kim își flutură mâna în lateral: era gol. Nu găsea o anumită siluetă. Își mări ochii și se încruntă când nu-l văzu pe Kamol întins lângă el.
Te-ai întors aseară? și-a spus Kim în timp ce se ridica în picioare.
Condițiile din cameră rămăseseră la fel ca înainte ca să adoarmă Kim. Acest lucru l-a făcut pe Kim să fie convins că nu s-a întors Kamol acasă aseară.
Ce fel de idiot a spus că te întorci? se plânse Kim înainte de a se ridica să se spele pe față și de a coborî la parter pentru a-și găsi mătușa ca în fiecare dimineață.
– Mătușă Nee, Baiboon? Kim a întrebat-o pe mătușa Nee când a intrat în bucătărie.
– S-a dus la şcoală. Khom a venit să-l ia mai devreme, a răspuns mătușa.
– A venit după el? Asta înseamnă că nu a dormit Khom acasă? a întrebat Kim din nou.
– Da, tocmai l-am văzut urcându-se în mașină. Apoi l-a sunat pe Baiboon ca să-l conducă la școală. Am impresia că nici Khun Kamol nu s-a întors încă, nu-i așa? a întrebat mătușa, iar Kim a dat din cap.
– Da, deși mi-a spus că se va întoarce curând. Dar nu s-a mai întors, a spus Kim, bombănind, iar mătușa lui a zâmbit ușor.
– E normal. Când era obsedat de muncă, venea rar acasă. Iar acum spune că se retrage din industrie. Trebuie să facă mai mult decât orice, a spus mătușa sa. Fața lui Kim s-a înmuiat puțin.
– Dar probabil că ar trebui să sun și să spun asta. Sunt doar îngrijorat pentru sănătatea lui. Nu mai este atât de tânăr, a mormăit Kim din nou. Mătușa a zâmbit.
Kim și-a ajutat mătușa să pregătească micul dejun. Când au terminat, s-a întors la etaj pentru a face un duș. Kim a luat telefonul, a format numărul lui Kamol și a sunat.
[- Bună ziua, domnule Kim!] a răspuns vocea subordonatului lui Kamol.
Acest lucru l-a făcut pe Kim să ridice ușor o sprânceană în semn de surpriză.
– Cine este? a întrebat Kim.
[- Sunt eu, Ruj.] a spus Ruj din nou.
– Ah, Ruj! Dar domnul Kamol? a întrebat Kim.
[-Păi… doarme şi a lăsat telefonul la mine.] a răspuns Ruj. Kim s-a încruntat uşor.
– Atunci de ce nu a venit acasă aseară? A lucrat la serviciu până târziu în noapte? a întrebat curios Kim.
[- Aseară a băut prea mult alături de clienții săi. Așa că nu a vrut să se întoarcă beat. A dormit în sufragerie. Nu trebuie să vă faceți griji. Când se va trezi, îi voi spune că a sunat domnul Kim.] a răspuns Ruj pe un ton normal.
– Deci, veniţi acasă astăzi? a întrebat Kim.
[- Nu sunt sigur încă. Trebuie să aștept să se trezească mai întâi.] a răspuns Ruj din nou. Kim a rămas tăcut.
– Păi… mulțumesc… Dacă se trezește, sună-mă, a spus Kim încet.
[- Da.] a răspuns Ruj.
– Ah… încă un lucru, Ruj. Când mi-ai răspuns și ai vorbit, m-a făcut să-mi dau seama că minți.
Acestea fiind spuse, Kim a închis. O anumită figură s-a încordat cu o senzație de căldură în piept. Nu știa de ce Ruj trebuia să mintă. Și nu știa de ce Kamol refuza să vină acasă și nu-i răspundea la telefon.
Ce faci, Khun Kamol? își spuse Kim, înainte de a se ridica să facă un duș pentru a opri căldura din pieptul său.
– Domnule, dacă sunteți supărat pe mine, ce ar trebui să fac? l-a întrebat Ruj pe Kamol cu o voce încordată după ce Kim a închis. Conversația dintre Kim și Ruj, Kamol o auzise, pentru că îl lăsase pe Ruj să pornească difuzorul.
– Și ce ai vrea să răspunzând? Vreau să spun, ai fost clar, a spus Kamol cu o voce gravă.
– Ei bine, am fost încordat aici, în legătură cu a-l minţi pe domnul Kim, a răspuns Ruj.
– Oh, nu, nu. Kim nu este supărat pe tine, a spus Kamol, liniștindu-și subordonatul.
– Dar va fi supărat pe tine, a spus Kit.
– Știu, răspunse Kamol calm.
Ochii lui ascuțiți se uitau fix la ecranul telefonului. Pe ecran era o fotografie a lui Kim zâmbindu-i larg.
– Domnul Danil este acasă, mătușă Nee? a întrebat Kim în timp ce stătea singur în sufragerie pentru a lua micul dejun.
– Da, mătușa tocmai le-a dat mâncare gărzilor de corp ale lui Khun Danil acum ceva timp. Mă îndoiesc că s-a trezit încă, a răspuns mătușa, dar curând Danil a intrat în sufragerie cu o expresie calmă.
Mâinile tânărului erau înfășurate în tifon alb. Kim l-a văzut și nu s-a putut abține să nu se întrebe. Mătușa s-a grăbit să-i aducă imediat lui Danil micul dejun.
– Mulțumesc, i-a spus Danil încet mătușii în timp ce aceasta aducea mâncarea.
– Ce s-a întâmplat cu mâna lui Danil-san? a întrebat curios Kim.
Danil și-a ridicat mâna care era înfășurată în pânză și și-a ridicat privirea cu un zâmbet în colțul gurii, ca și cum nu i-ar fi păsat.
– De ce vrei să știi? a întrebat Danil, iar Kim a rămas tăcut.
– Nu vreau să știu. Eram doar îngrijorat, a spus Kim, pentru că era foarte îngrijorat pentru Danil.
– Îți faci griji pentru mine? N-ar trebui să fii îngrijorat mai întâi de tine? a răspuns Danil. Kim l-a privit pe Danil nedumerit.
– De ce? a întrebat Kim, știind că Danil a spus ceva. El trebuie să știe.
– Noaptea trecută, Kamol nu a venit acasă să doarmă, nu-i așa? a spus Danil, determinându-l pe Kim să-și înghețe mâna exact când se pregătea să mănânce orez.
– Da, a răspuns Kim.
– Nu sunt câtuși de puțin surprins. Știi de ce Kamol nu vrea să vină acasă… la tine? a spus din nou Danil, determinându-l pe Kim să se încrunte.
– Ce vrei să spui cu asta? a întrebat Kim, cu voce tremurătoare.
– Hei, hei! Lasă-mă să te întreb ceva: i-ai spus lui Kamol cine este persoana din trecutul tău? a întrebat Danil. Asta a determinat ca fața lui Kim să devină puțin palidă.
– Despre ce vorbești? Și ce ai aflat? a întrebat imediat Kim. Acum trupul său subțirel nu mai are chef să mănânce nimic.
– Taci din gură! Calmează-te! a glumit Danil în stilul său, dar în acest moment, Kim era extrem de nervos.
– Am știut doar ce… Cum v-ați cunoscut tu și Kamol? a continuat Danil, pe lângă faptul că se așezase și lua micul dejun confortabil în fața lui, în timp ce Kim aștepta să asculte cu nerăbdare.
– Ştii cine e în trecutul tău. Ce vrei să uiţi? a spus Danil, aruncându-i o privire răutăcioasă lui Kim.
– Știi? a întrebat imediat Kim.
– Ăăă… Da, știu, doar că nu mă așteptam să fie cineva apropiat, a spus Danil, dându-și ochii peste cap. Kim și-a strâns pumnii.
– Dacă vrei să spui ceva, spune domnule Danil. Nu ezitați! a spus Kim pe un ton iritat.
– Hei! Şi tu eşti ca şi Kamol! Destul de nerăbdător. Aseară m-am dus să vorbesc alături de Kamol și m-a aruncat, am o tăietură aici. Uite, a spus Danil, ridicând mâna bandajată pentru a i-o arăta din nou lui Kim. Kim a rămas tremurând.
– Ce i-ai spus lui Khun Kamol? a întrebat Kim în timp ce-și ținea respirația, așteptând un răspuns.
– Tocmai i-am spus lui Kamol că persoana din trecutul tău este… Day, fostul său subordonat apropiat. Ei, crezi sau nu, fața lui era la fel de palidă ca a ta acum. Și era și el furios. Sunt surprins că nu s-a culcat la loc. Trebuie să fi fost un șoc, a spus Danil cu un râs în gât, ca și cum ar fi fost o glumă. S-a așezat să-și ia micul dejun fără să se simtă agitat.
Kim se simţea amorţit pe tot trupul când a aflat că știa Kamol totul. Tânărul a părăsit sufrageria pentru a urca rapid în cameră.
Ochii lui Kim s-au luminat. Inima trupului subțire nu era cu el. Kim nu știa ce ar fi crezut Kamol, cum se simțea?
Deși Kamol spunea că nu era interesat de trecutul lui Kim, dar când a aflat că trecutul lui Kim era de la cineva apropiat lui, oare ar mai fi acceptat asta?
Tânărul a ridicat telefonul și a format un număr, dar nu a răspuns nimeni. Kim a fugit imediat din cameră pentru a-l găsi pe Lop, pentru că astăzi, el era de gardă pentru a avea grijă de Kim.
– Lop… Lop…. Lop! a strigat Kim cu voce tare, chemându-l în casă. Lop a alergat imediat spre el.
– Da, domnule Kim! a răspuns Lop, surprins.
– Lop… Du-mă la Khun Kamol. Să mergem acum! a spus Kim cu o voce tremurândă. Nu mai suporta să aștepte ca să se întoarcă acasă Kamol.
