– Îmi cer scuze pentru problemele pe care fiul meu vi le-a făcut, Khun Kamol, a spus bărbatul în timp ce își pleca privirea. Kamol s-a așezat nemișcat pe canapea, Khom și ceilalți doi subordonați ai săi stând în spatele lui. Kamol s-a uitat la bărbatul coreean de vârstă mijlocie din fața lui.
Luase un avion spre Coreea doar pentru a-l întâlni pe tatăl tânărului care se afla în spatele tuturor incendiilor provocate la depozitul lui Kamol acum câteva zile.
– Și cum ai de gând să te ocupi de fiul tău? a întrebat Kamol, fără ca ochii lui să arate vreun semn de emoție. Acest lucru l-a făcut pe bărbatul care se afla în fața lui să nu reușească să-i identifice starea de spirit actuală.
– O să-i dau o lecție și o să-l aduc să-și ceară scuze față de tine, Khun Kamol, a spus bărbatul cu o voce încordată.
– Am venit să te văd personal pentru că, într-un fel, avem încă un parteneriat. Dar nu voi fi așa de amabil la nesfârșit. Dacă fiul tău îmi va mai crea probleme în viitor, voi rezolva problema în felul meu. Ai înțeles? a spus din nou Kamol. El nu este genul de persoană care bate câmpii. A spus ceea ce a vrut să spună.
– Da, este absolut imposibil ca acest lucru să se mai întâmple, s-a grăbit să răspundă bărbatul.
– Asta e tot ce am avut de spus, spuse Kamol pe un ton rece, înainte de a se ridica.
– Vă rog să mă scuzați. Am niște treburi de rezolvat, a spus din nou Kamol înainte de a ieși pe ușă, urmat de subordonaţii săi.
– L-ai contactat deja pe dl. Lee, Khom? l-a întrebat Kamol pe subordonatul său după ce s-a urcat în mașină.
– Da, domnule. Dl. Lee mi-a spus să mă duc la casa ta principală, a spus Khom. Khun Lee este principalul partener de afaceri al lui Kamol. Kamol are o întâlnire cu dl. Lee pentru a discuta despre o achiziţie de bunuri și pentru a vorbi despre depozitul care a fost incendiat.
– Hmm… a răspuns Kamol înainte de a ridica telefonul pentru a suna pe cineva.
Kim este mai încăpățânat decât am crezut, a mormăit Kamol. Kim a ignorat apelurile sale.
– Mâine ne întoarcem în Thailanda. Ai de gând să îl duci pe Khun Kim la casa principală, domnule? a întrebat Khom curios.
– Desigur. E soția mea până la urmă… a răspuns Kamol, înainte de a forma în schimb numărul de telefon al subordonatului său.
– Oh, eu sunt. Încă mai sunteți cu ochii pe soția mea? l-a întrebat Kamol pe subordonatul său.
– Hmm, ai grijă să nu-l pierzi. Dacă e ceva urgent, sună-mă direct. Ai înțeles? a ordonat Kamol înainte de a închide. Kamol a stat în tăcere până când au ajuns la casa dlui. Lee.
,,…”
– Bine, mulțumesc foarte mult May, i-a spus Kim lui May în timp ce îi dădea cheia de la mașină.
El plănuia să o lase pe May să-i folosească mașina pentru a merge la cumpărături cât timp el așteaptă la birou. Dar subalternii lui Kamol știau deja că May împrumută mașina lui Kim, așa că au rămas la birou și au continuat să-l supravegheze pe Kim.
Kamol l-a sunat pe Kim de atâtea ori, dar acesta nu răspunse niciodată. După ce a vorbit cu May, Kim s-a îndreptat spre Jin, secretara sa.
– Jin, poți să verifici la recepție dacă mai sunt acolo? a șoptit Kim.
– Da, a răspuns Jin înainte de a ieși din birou pentru a cumpăra o cafea de la magazinul de lângă birou. Câteva minute mai târziu, Jin a intrat înăuntru ţinând cafeaua ei.
– Tot acolo, P’Kim, a spus Jin când a văzut că mașina lui Kamol era încă parcată în același loc ca și ieri.
– Ei bine, voi ieși pe ușa din spate. Dacă este ceva, mă puteți contacta direct, bine? i-a spus Kim secretarei sale înainte de a se grăbi să-și ia geanta din birou. A deschis apoi ușa din spate a biroului său și a văzut un perete de înălțime medie.
– Ningning, poți să mă ajuți să mă cațăr pe perete ca să pot ieși pe la ieșirea din magazinul tău? i-a spus Kim vânzătoarei pe care o cunoștea deja și care se întâmpla să meargă spre partea din spate a magazinului.
– Ce s-a întâmplat, P’Kim?, a întrebat ea confuză.
– Ei bine, mă enervează cei care mă urmăresc. Așa că vreau să mă duc acasă fără ca ei să observe, a spus Kim, făcându-o pe fată să râdă ușor.
– Bine, hai să ne cățărăm aici, P’, a spus fata. Kim a tras un scaun pentru a-l folosi ca să se cațere pe perete.
– Mulțumesc, mă duc eu primul, i-a spus Kim fetei cu un zâmbet înainte de a se îndrepta spre ieșirea din spate a cafenelei. A ridicat mâna pentru a opri un taxi care trecea pe alee și l-a rugat pe șofer să-l ducă la mall, unde May își parcase mașina. De îndată ce a ajuns la mall, a sunat-o pe May pentru a o întreba unde se află. May i-a spus să se ducă în parcare.
– Cheile de la mașină, a spus May, dându-i înapoi cheile mașinii lui Kim.
– Mulțumesc, May. Îmi pare rău că te-am deranjat. Poți lua un taxi înapoi? a spus Kim, simțindu-se vinovat.
– Nu-ți face griji, P’Kim. Voi lua un taxi. Pleacă repede! a spus May. Kim a dat din cap în timp ce s-a urcat în mașină și a plecat. Unele dintre lucrurile lui Kim erau deja puse în secret în mașină. A adus doar câteva haine și obiecte mici. Kim și-a luat telefonul și a format numărul lui Day.
[- Păi… ce s-a întâmplat?] s-a auzit vocea lui Day în telefon.
– Day, te-ai întors deja în Bangkok? a întrebat imediat Kim. Nu se putea gândi la altcineva în afară de Day. Chiar dacă îl durea puțin să ceară ajutorul lui Day.
[-M-am întors. În prezent mă aflu la mall. Dar poți veni la apartament. Ith este acolo] a spus Day.
– Atunci unde este situat apartamentul tău?
Când a ajuns în parcarea apartamentului lui Day, a coborât din mașină și s-a îndreptat spre lift. A apăsat numărul de la etajul lui Day și și-a strâns pumnii cu putere. Simțea că întâlnirea cu Day de data aceasta nu va fi atât de ciudată pe cât își imagina. Când a ajuns în fața casei lui Day, a apăsat pe sonerie.
Kim a așteptat o vreme până când ușa s-a deschis și l-a văzut pe Ith, care părea puțin confuz.
– P’Kim, a strigat Ith încet. Kim a zâmbit pe un ton mucălit.
– Păi… am venit să fac niște comisioane în apropierea acestei zone. Așa că l-am sunat pe Day. A spus că e acasă, a spus Kim cu stânjeneală pentru că nu se putea gândi la altceva. Ith i-a făcut repede loc lui Kim să intre în casă.
– Intră mai întâi, P’Kim. Day a ieșit să cumpere niște provizii pentru cină. Se va întoarce în curând, a spus Ith. Kim a intrat și s-a uitat în jur. A simțit atmosfera caldă din casă.
– Mulțumesc, răspunse Kim, în timp ce Ith îi întindea un pahar cu apă.
– Deci, amândoi locuiți împreună? a întrebat Kim,chinuindu-se să găsească un subiect de discuție.
– Da… a răspuns Ith scurt.
– Hm… Lasă-mă să mă duc să mă spăl puțin pe față. Tocmai m-am trezit din somn, a spus Ith, iar Kim a dat din cap. Kim stătea singur, în timp ce creierul său făcea presupuneri.
Până acum, subordonații lui Kamol trebuie să-și fi dat seama că a plecat, nu-i așa? Kim nu știe cât timp trebuie să stea pe fugă, dar deocamdată este în siguranță în casa lui Day. Gândul la Kamol îi determină trupul să se încălzească brusc.
După o vreme, Ith a ieșit și ușa din față s-a deschis. Day a intrat cu alimentele pe care le cumpărase.
– Ai venit? Day l-a salutat pe Kim imediat ce l-a văzut. Kim s-a întors și i-a oferit cel mai mare zâmbet lui Day.
– De ce stai acolo? Nu vrei să mă ajuți să car toate astea? a spus Day, întorcându-se spre Ith. Ith s-a îndreptat rapid spre Day și l-a ajutat să care alimentele.
– Aşteaptă, Kim. Ith, du-te și vorbește alături de Kim mai întâi. Voi veni peste puțin timp, a spus Day, înainte de a intra în dormitor. Kim se simțea nervos, pentru că nu știa cum să înceapă o conversație cu Day. Kim a simțit că cineva se uita fix la el și s-a întors să vadă că Ith stătea deja lângă el.
– Da, Ith? a întrebat Kim surprins.
– Oh, nimic P’, a spus Ith.
– Am văzut că te uiţi fix la mine, așa că mă întrebam dacă ai ceva de spus, a spus din nou Kim, dorindu-și ca Ith să se simtă comod în preajma lui.
– Uf… P’… îmi pare rău că am fost nepoliticos… doar că… fața lui P’Kim este atât de frumoasă, a spus Ith. Kim care a auzit asta s-a înroșit repede. Nu se aștepta ca Ith să fie atât de direct.
– Sunt bărbat. De ce nu ai spus că sunt chipeș în schimb? a întrebat Kim, zâmbind.
– Ei bine… Ith era pe punctul de a spune ceva, când a auzit ușa dormitorului deschizându-se. Day, care tocmai se schimbase în haine mai confortabile, a ieșit și s-a așezat lângă Ith.
– Ce vrei să-mi spui, Kim? a întrebat Day, în timp ce îl ținea de mână pe Ith. Kim s-a uitat la mâna lui Day și a încercat să-și ascundă tristețea. Mâna lui Day, care obișnuia să o ţină pe a lui, ținea acum mâna altcuiva. Ith, care a văzut că expresia lui Kim s-a schimbat, s-a ridicat încet pentru a lăsa lui Kim și Day spațiu pentru a vorbi, dar Day a refuzat să-l lase să plece. Kim a respirat adânc înainte de a se hotărî să vorbească.
– Ei bine… am o mică problemă. Așa că nu mă pot întoarce la apartamentul meu. Vreau să vă întreb dacă e în regulă dacă stau aici câteva zile, a spus Kim cu voce joasă.
– Care este problema ta? De ce nu poți să te întorci în apartamentul tău? a întrebat Day.
– Păi… eu… de fapt… a ezitat Kim, neștiind cum să explice întreaga situație.
– Kim, tu ești cel care mi-a spus că îmi vei împărtăși problema ta. Cum te aștepți să te ajut dacă nu ești dispus să-mi spui ce se întâmplă? a spus Day, făcându-l pe Kim să își muște ușor buzele.
– Ei bine… am o problemă cu această persoană… așa că nu mă pot întoarce la apartamentul meu pentru că știe unde locuiesc, a spus Kim cu voce joasă.
– Cine este acea persoană? a întrebat Day nervos.
– Day… te implor… te rog, nu mă forța să spun. Îți promit că îți voi spune când voi fi pregătit. Îți voi spune totul, a spus Kim cu o voce rugătoare. Day încă se uita fix la Kim.
– Îmi pare rău că te-am deranjat. Dar nu am pe nimeni altcineva la care să apelez, a spus Kim uşor. Se uită la Day care îl privea neîncrezător. Kim se simțea cu adevărat neajutorat. În cele din urmă, Day îi permite lui Kim să stea în apartamentul său.
– Mulțumesc foarte mult Day, a spus Kim când a intrat în cameră. În cameră erau doar el și Day. Kim s-a îndreptat spre Day și l-a ținut de mână, făcându-l pe acesta să se încrunte ușor. Kim s-a uitat la mâna lui Day și și-a înghițit nodul din gât.
– Sunt teribil de gelos pe Ith. Acea mână pe care o ţii tot timpul. Obișnuiam să mă întind spre această mână… a spus Kim cu voce tristă. A simțit o durere ascuțită în inimă. Dar tot e mai suportabilă decât prima dată când a aflat despre Day și Ith.
– Dar nu mai este posibil… a spus Kim, privindu-l pe Day și oferindu-i un zâmbet slab. Acum, Kim nu mai speră la nimic de la Day în afară de a fi un prieten.
– Într-o zi, vei găsi mâna care este pregătită să o ţină pe a ta pentru tot restul vieții tale Kim, a spus Day. Era pe punctul de a-și retrage mâna din cea a lui Kim și ușa s-a deschis. Ith, care l-a văzut pe Kim ținându-l de mână pe Day, s-a oprit puțin. Kim i-a dat repede drumul și i-a oferit lui Ith un zâmbet.
– Uf… ei bine… voiam să te întreb dacă vrei să pun mai întâi alimentele proaspete în frigider sau le vei folosi pentru a pregăti cina? l-a întrebat Ith pe Day.
– Ți-e foame, nu-i așa? a întrebat Day, dând încet din cap.
– Atunci hai să coborâm și să pregătim cina. Tu poți să te odihnești și să-ți despachetezi lucrurile, Kim. Coboară când termini, s-a întors Day către Kim înainte de a ieși din dormitor. Kim, care a văzut că Ith mergea încet în spatele lui Day, l-a chemat repede.
– Ith… a strigat Kim.
– Da, a răspuns Ith.
– Chiar acum… nu e nimic. Nu vreau să te gândești prea mult, a spus Kim, simțindu-se preocupat de sentimentul lui Ith.
– Nu-ți face griji, P’Kim, i-a spus Ith lui Kim cu un zâmbet înainte de a ieși din cameră. Kim s-a așezat pe marginea patului în timp ce se gândea la ce naiba a făcut. S-a gândit la ceea ce a spus Day despre cineva care este pregătit să îl țină de mână pentru tot restul vieții.
Cine ar vrea să mă țină de mână? și-a spus Kim și i-a venit în minte imaginea lui Kamol.
În niciun caz! Nu tu, Khun Kamol, a spus Kim înainte de a se aduna și de a se ridica pentru a-l ajuta pe Day să gătească jos.
– Ce naiba faci? Ți-am spus să nu-l pierzi din vedere. Ți-am spus, nu-i așa? a răsunat o voce ascuțită imediat ce a auzit vestea că nu este de găsit Kim. Nimeni nu știe unde a plecat.
Bine, te anunț mai târziu, a spus Khom cu o voce stresată înainte de a închide și de a se întoarce să se uite la șeful său. Kamol îl privea cu ochi de șoim.
– Să nu-mi spui că ticăloșii ăia l-au pierdut din nou pe Kim, a spus Kamol uşor. Auzise ce spusese Khom despre faptul că subordonații lui l-au pierdut pe Kim.
– Da domnule. Ce ar trebui să fac în continuare? Cred că cei de la birou s-au sacrificat pentru Khun Kim. Îmi permiteți să le cer băieților să îi interogheze? a întrebat Khom cu o voce severă.
– Nu, nu vreau să mă urască Kim și mai mult. Se va înfuria dacă va afla că îi deranjez colegii de birou, a spus din nou Kamol.
– Atunci ce ar trebui să facem? a întrebat Khom.
– Rezervați astăzi un bilet de întoarcere în Thailanda. Am discutat deja tot ceea ce trebuie să facem oricum. Sunt sigur că nu este departe Kim. Probabil că este încă în Bangkok, a spus Kamol, analizând situația.
– Da domnule, a răspuns Khom.
– Și acum, ar trebui să le cer băieților să îl găsească mai întâi pe Khun Kim? a întrebat din nou Khom.
– Da. Dă-le ordin să-l găsească și, dacă în cele din urmă l-au găsit, să păstreze tăcerea. Să nu-i spuneți lui Kim că a fost găsit, a spus din nou Kamol, înainte de a-și da seama de ceva.
– De fapt, poți să-l suni pe *Chao Day pentru mine? Kim este prieten cu Day. Day probabil că știe unde este Kim în acest moment, a spus Kamol. Khom îl sună imediat pe Day și, după ce a vorbit o vreme, a închis.
* (N/T: Chao – un titlu onorific pentru persoana menţionată mai sus, pus înaintea numelui lor.)
– Day a spus că îl putem găsi pe Khun Kim la el acasă, a spus Khom.
– Bine, asigură-te că aranjezi biletul de avion înainte de a pleca, i-a spus Kamol lui Khom. Khom părăsește camera împreună cu ceilalți subordonați.
Kamol s-a îndreptat și s-a oprit la panoul mare de sticlă din camera sa, care avea o vedere clară asupra orașului Seul.
Crezi că poți scăpa de mine, *dek noi? a șoptit Kamol în sinea lui. De când îl cunoscuse pe Kim, era hotărât că nu îl va lăsa să plece indiferent de situație.
* (N/T: Dek noi – micuţule, puştiule)
Dimineaţa
Kim s-a trezit puțin amețit și era într-un dormitor necunoscut. Câteva secunde mai târziu și-a amintit că se afla în casa lui Day. S-a ridicat și a mers la baie pentru a se spăla pe față. S-a ridicat în picioare și s-a privit în oglindă.
Câte zile ar trebui să stau aici? Nu pot să stau aici prea mult timp, și-a spus Kim în timp ce se uita la încheietura mâinii care încă mai avea urme roșii de când a fost legat de Kamol. Ith a văzut urmele și a trebuit să mintă și să spună că erau urme de zgârieturi.
După ce s-a spălat pe față, a coborât să vorbească cu Day și să ia micul dejun. După ce a mâncat, Kim s-a scuzat și s-a întors sus, în camera lui, pentru a-și verifica corespondența de la serviciu și pentru a vedea ce face May. De când a ajuns acasă la Day, Kim și-a închis telefonul și de atunci nu și-a mai verificat corespondența. A auzit niște zgomote la parter, dar le-a ignorat și a crezut că este vorba de prietenul lui Day care vine la el.
După o vreme, Kim a simțit că i se usucă gâtul, așa că a decis să coboare și să ia niște apă din bucătărie. Kim auzea sunetul oamenilor vorbind la parter și a coborât încet pe scări. L-a văzut pe Ith în sufragerie și acesta s-a întors să se uite la el.
– Ce ai de gând să faci cu P’Kim? a întrebat Ith, în timp ce Kim stătea acolo, țeapăn și palid. Inima lui a încetat să mai bată când l-a văzut pe oaspetele lui Day, care s-a dovedit a fi…
– Kim! a strigat Kamol tare. Kim a făcut ochii mari, fiindcă era într-un mare șoc. A fugit repede pe scări. Kamol, care l-a văzut pe Kim fugind, a alergat repede după el. Kim s-a dus direct în camera lui, dar înainte de a putea închide ușa, Kamol a împins-o cu putere, făcându-l pe Kim să cadă pe spate.
– Cum îndrăznești să fugi de mine, Kim?! a întrebat cu voce tare Kamol. După ce a coborât din avion, Kamol i-a cerut imediat lui Khom să-l ducă acasă la Day. Chiar nu se aștepta să îl întâlnească pe Kim în casa lui Day. Kamol s-a îndreptat spre Kim și l-a apucat de încheietura mâinii.
– Dă-mi drumul! Kamol… am spus să-mi dai drumul! își scutură Kim viguros mâna pentru a scăpa de mâna puternică care îi ține strâns încheietura.
– Domnule, opriți-vă. Despre ce este vorba? Day, care îl urmărise, s-a îndreptat rapid spre Kamol pentru a-l bloca și l-a tras pe Kim să stea în spatele lui. Kim se agață de tivul lui Day, cu trupul tremurând de frică și șoc. Nu s-a gândit niciodată că îl va putea găsi Kamol aici.
– Dă-mi-l pe Kim, Day, a spus Kamol cu o voce severă.
– Mai întâi spune-mi, cum ai ajuns să îl cunoști pe Kim, a spus Day din nou.
– Da… Day… îl cunoști? l-a întrebat Kim curioas și nedumerit pe Day, pentru că el și Kamol se comportă ca și cum s-ar cunoaște între ei.
– Khun Kamol este fostul meu șef, s-a întors Day și i-a spus lui Kim. Kim, care a auzit asta, a simțit că lacrimile sale sunt pe cale să curgă.
– Day, am spus să mi-l dai pe Kim, a repetat Kamol.
– Unde îl duci pe Kim? l-a întrebat Ith pe Kamol.
– Îl duc acasă, a spus Kamol, uitându-se fix la Kim.
– Eu nu merg cu tine! Am propria mea casă! Kim a argumentat imediat.
– Nu! Te voi lua cu mine! a strigat Kamol. Ith și Kim au tresărit la auzul vocii lui Kamol. Day, care era obișnuit cu acea voce, nu tresări nici măcar un pic.
– Ce se întâmplă între tine și Kim? Dacă nu-mi spui, mă tem că nu-mi pot lăsa prietenul să plece cu tine, a spus Day.
– Am venit să-mi iau soția înapoi. Aveți vreo problemă cu asta? a spus Kamol, iar toată lumea a tăcut. Day s-a întors imediat să se uite la Kim. Kim a clătinat încet din cap, cu ochii plini de lacrimi.
– Nu e adevărat, Day… Minte! a spus Kim cu voce răgușită.
– Nu mint… Day. Ar trebui să știi că eu nu mint niciodată, a spus Kamol pe un ton serios.
– Atunci ce ai de gând să-i faci lui Kim? a întrebat din nou Ith, îngrijorat.
– Ce am de gând să fac cu soția mea? i-a răspuns Kamol lui Ith, iar acesta s-a îndreptat încet spre Day.
– Day… mi-e teamă că îl vei răni pe P’Kim, a spus Ith îngrijorat.
– Nu putem face nimic în privința asta, a spus Day încet. Acest lucru a determinat ca ochii lui kim să se mărească la auzul celor spuse de Day.
– Day, ai de gând să-l lași să mă ia? Kim a țipat imediat la prietenul său. Day s-a uitat la Kim.
– Kim… cred că este între tine și Khun Kamol. Tu ar trebui să știi cel mai bine, a spus Day, înainte de a se întoarce să se uite din nou la Kamol.
– Domnule, puteți să-mi promiteți că nu-i veți face nimic drastic lui Kim? a întrebat Day.
– Bine, a răspuns Kamol.
– Kim, cred că trebuie să te duci cu Khun Kamol… sunt sigur că amândoi aveți ceva de discutat, a spus Day.
Kim și-a strâns ușor buzele în timp ce ochii săi tremurânzi îl priveau pe Kamol. A ezitat pentru o clipă, dar mai târziu și-a dat seama că nu putea face nimic în privința asta.
– Bine, să mergem! a strigat Kim înainte de a-și lua lucrurile și a le pune în geantă. Khom îi ridică imediat geanta și i-o duce. Kamol l-a tras de încheietura mâinii pe Kim și au coborât împreună.
Kamol și-a pus subordonații care așteptau afară să-l ducă mai întâi pe Kim la mașină, în timp ce el și Khom au rămas să vorbească puțin cu Day și Ith. Când a intrat în mașină, s-a întors să se uite la Kim care stătea cu picioarele încrucișate, privind pe fereastră. Kim stătea atât de aproape de ușă, lăsând un spațiu imens între ei doi. Kim i-a văzut pe Day și Ith stând în fața apartamentului și a simțit tristețe.
Cum a putut Day să-i facă așa ceva? Credea că Day îl va proteja, dar în schimb, a lăsat pe cineva ca şi Kamol să-l ia.
– Kim! l-a strigat Kamol calm.
Mașina a plecat deja de la apartamentul lui Day.
– Vreau să mă întorc la mine acasă, a spus Kim fără să se întoarcă să se uite la Kamol.
– În niciun caz! Ţi-am spus deja că voi veni să te iau. Sunt deja aici. De ce ai fugit? Ți-am spus că nu poți scăpa, a spus Kamol. Kim s-a întors să se uite la Kamol, părând nedumerit.
– De ce mă forțezi? Nu vreau să fiu cu tine!! a țipat Kim.
– Chiar dacă țipi până ți se rupe gâtul, tot vii cu mine, a spus Kamol, ignorându-l pe Kim.
