Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Unforgotten Night – Capitolul 7

După un timp, mașina lui Kamol s-a oprit în fața casei principale. Bodyguardul s-a îndreptat rapid spre ea pentru a deschide portiera mașinii.

– Coboară din mașină, a spus Kamol. Kim a rămas pe scaun, tăcut.

– Kim, am spus să ieși din mașină.

Kamol, care coborâse deja din mașină, s-a aplecat să îi vorbească lui Kim, care stătea încă așezat, fără să fie deranjat.

– Vrei să te dai jos frumos sau trebuie să te car în brațe, de față cu toți oamenii ăștia? a întrebat din nou Kamol, determinându-l pe Kim să scoată un mic mârâit înainte de a coborî încet din mașină. Mâinile lui Kamol i-au înconjurat talia.

– Dă-mi drumul, nu mă atinge!

Kim a încercat să împingă pieptul lui Kamol departe de el, dar acesta l-a ținut mai strâns, în timp ce se întorcea să se uite la Khom, care stătea nemișcat în fața lui.

– O să mă odihnesc puțin și voi coborî mai târziu pentru cină. La acea oră, îi voi chema pe toți cei din casă să se adune și ei în sala de ședințe, i-a spus Kamol lui Khom. Khom și-a plecat capul.

– Odihnește-te și tu, a ordonat Kamol, pentru că știa că nu se odihnise Khom de când ajunseseră.

Când a terminat de vorbit cu subordonații săi, l-a tras pe Kim aproape și l-a ținut de talie pentru a intra cu el în casă. Kim nu a putut scăpa din strânsoarea puternică a lui Kamol, aşa că, doar l-a urmat în timp ce ochii lui se plimbau prin toată casa.

O femeie tânără și o femeie în vârstă se uitau pe furiş din interiorul camerei. S-au ascuns repede când au văzut privirea lui Kim îndreptată spre ele.

– Nu este nevoie să te grăbeşti. Te voi duce să vezi casa noastră într-o clipă, a accentuat Kamol cuvântul „a noastră”, ceea ce a făcut ca fața lui Kim să se înroșească. Kamol îl conduce pe Kim pe scări și se oprește în fața unei camere. Kim a știut imediat că trebuie să fie un dormitor. Picioarele i se opresc din mișcare.

– Ce s-a întâmplat? a întrebat Kamol pe un ton tăcut. În acest moment, nu se putea gândi la nimic altceva decât să se culce. Avea atât de mare nevoie să se odihnească…

– Cu siguranță nu intru, a spus Kim, aruncându-i lui Kamol o privire serioasă.

– De ce? a întrebat Kamol.

– Dacă vrei să rămân aici, trebuie să-mi dai camera mea. Nu vreau să dorm în aceeași cameră cu tine, a spus Kim. Știa că nu putea scăpa de Kamol, așa că singurul lucru pe care îl putea face era să negocieze pentru propria bunăstare. Kamol s-a încruntat.

– Nu e mare lucru, i-a răspuns Kamol, trăgând-l pe Kim în cameră.

– Mă doare, Khun Kamol. De ce ești atât de dur cu mine? a strigat Kim.

 Îți place, nu-i așa? a spus din nou Kamol, făcându-i obrajii să se înroșească, pentru că știa la ce se referea acesta.

– La naiba, nu-mi place deloc, a spus Kim, încercând să evite ochii lui Kamol.

– Haide, te vei obișnui. Dar acum ar fi bine să ne întindem și să ne odihnim. Știi, am coborât din avion și primul lucru pe care l-am făcut a fost să te caut. Abia am dormit. Așa că trebuie să te întinzi și să mă îmbrățișezi, a spus Kamol, în timp ce-și dădea jos cravata și costumul.

– Khun, cred că putem vorbi puțin mai mult, a spus Kim, deoarece încă i se părea foarte confuz.

– Hai să ne culcăm, a spus Kamol, înainte de a trage brațele lui Kim pe pat și de a-l îmbrățișa la pieptul său. Kim s-a zbătut puțin, dar știa că nu se putea împotrivi forței lui Kamol, așa că a rămas nemișcat.

– Te comporți bine, e destul de drăguț, a spus Kamol în timp ce îi dădea un sărut ușor pe obraz. Kim s-a întors și și-a strâns buzele cu putere.

– Deci, chiar mă vrei aici ca soție? a întrebat Kim încet.

– Da, a răspuns Kamol.

– Chiar dacă nu ne iubim? Ne-am culcat împreună doar de două ori, a întrebat Kim direct.

– Nu de două ori, ci de mai multe ori. Probabil că nu ai numărat corect pentru că în acel moment erai ocupat să gemi cu o voce plăcută.

Faţa lui Kim s-a înroşit imediat.

– Khun Kamol! a strigat Kim, împingând cu putere pieptul lui Kamol pentru a diminua ruşinea pe care o simțea din cauza cuvintelor lui.

– Stt… calmează-te. Ai spus că nu suntem îndrăgostiți unul de celălalt, așa este. Dar acum pot să-ți spun că îmi placi cu adevărat și cred că în curând vei reuși să mă faci să mă îndrăgostesc de tine până îmi explodează capul. În ceea ce mă privește, te voi face să mă iubești. Poate că acum ești deja îndrăgostit de mine, a spus Kamol, închizând ochii. Kim s-a încruntat la bărbatul care îl îmbrățișa strâns.

De ce se purta Kamol de parcă totul era ușor?

 Continuă să visezi, a spus Kim. Kamol a zâmbit chiar dacă avea ochii închiși.

– Deci ai fost de acord să rămâi aici cu mine, nu? Să nu mai fugi din nou dacă nu vrei să fii pedepsit, a spus Kamol. Kim nu a răspuns, ci a rămas tăcut. S-a uitat la persoana de lângă el cu atâtea întrebări în cap.

Kim recunoaște că şi Kamol îl face să se simtă cumva împlinit, dar inima lui nu vrea să admită acest lucru. Kim se uită la fața bronzată și acoperită de mustață a lui Kamol. Persoana din fața lui era un bărbat foarte chipeș. Toată fața lui arăta atât de bine.

Privirea lui Kim se opri la buzele lui Kamol. S-a înroșit când și-a amintit ce făceau acele buze pe trupul lui. Sforăitul uşor al lui Kamol l-a determinat pe Kim să se miște încet.

De ce am impresia că sunt atât de naiv? Să accept dintr-o dată să fiu cu un nebun puternic, care îmi dă ordine așa, se gândi Kim înainte de a se mișca ușor pentru a scăpa din îmbrățișarea lui Kamol, dar acesta îl îmbrățișa în continuare strâns.

Kim a suspinat încet și a așteptat ca să adoarmă profund Kamol. După un timp, el a reușit să se strecoare cu succes din îmbrățișarea lui Kamol. A rămas lângă masa laterală uitându-se la el.

Cred că ești atât de epuizat. Nu știu. Poate putem verifica acoperindu-ți fața cu o pernă? a mormăit Kim în sinea lui înainte de a renunța la idee pentru că nu voia să fie ucis de subalternii lui Kamol. Kim s-a îndreptat spre ușă înainte s-o deschidă încet.

– Unde te duci, Khun Kim? a strigat vocea subordonatului lui Kamol care stătea în fața camerei, determinându-l pe Kim să tresară.

– Oh, vreau doar să mă plimb și să explorez casa. Este în regulă? a întrebat Kim cu o voce calmă, în ciuda faptului că inima îi bătea neliniştită.

– Ai primit permisiunea lui Khun Kamol? a întrebat din nou subalternul.

– Khun Kamol doarme. Ai de gând să mă lași să stau singur în cameră? Dacă ți-e teamă că voi fugi, urmează-mă, a spus Kim. Subordonatul lui Kamol a tăcut o vreme înainte de a-și pleca privirea.

– Te rog, a răspuns subordonatul lui Kamol. Știa faptul că nu putea scăpa Kim din cauza controlului de securitate strict pe care îl au în casă, dar era îngrijorat că șeful său se va înfuria când se va trezi și nu-și va vedea soția.

După ce a primit răspunsul de la subordonatul lui Kamol, Kim a coborât scările, urmat de un alt subordonat al lui Kamol care a apărut de nicăieri. Kim a răsuflat ușurat. Se simțea un pic incomod când oamenii îl urmăreau astfel.

Kim s-a îndreptat spre hol și a văzut două femei care se uitau pe furiş în timp ce ei intrau. Când a intrat în sala de mese, nu era nimeni în încăpere, dar Kim a auzit o discuție puternică venind din camera alăturată. Nu a ezitat să intre, cu subordonatul lui Kamol care încă îl urmărea din spate. Kim le-a văzut pe cele două femei de mai devreme ocupate cu gătitul.

– Bună ziua, a salutat Kim. Acest lucru le-a făcut pe cele două femei să se întoarcă rapid, părând puțin surprinse.

– Bună, Khun, a ridicat mâna femeia în vârstă pentru a-l saluta pe Kim. Kim a ridicat repede mâna pentru a o saluta și el.

– Nu trebuie să-mi dai un wai, a spus Kim. Cele două femei s-au uitat una la cealaltă pentru că nu știau ce să spună și habar nu aveau cine era Kim.

– *Pa Nee, Da, acesta este soția lui Khun Kamol, Khun Kim. Khun Kim vrea să se plimbe prin casă, a spus subalterna lui Kamol. Kim s-a întors și s-a uitat fix la subordonat, dar nu a spus nimic.

* [N/T: Pa – mătuşă] 

– Ești soția lui Khun Kamol? a întrebat mătușa Nee șocată. Ea cunoștea preferințele lui Kamol când venea vorba de dragoste, dar nu l-a văzut niciodată pe el aducând pe cineva în casă în felul acesta.

– Khun Kamol mi-a spus că vom avea o întâlnire în această seară. Cred că ni-l va prezenta pe Khun Kim, mătuşă Nee.

O fată pe nume Da se uita la Kim cu o expresie naivă.

– Mă numesc Nee și sunt menajera aici. Ea este Da. Și ea este de asemenea menajeră, a spus femeia în vârstă în timp ce se prezenta cu un zâmbet blând. Acest lucru l-a făcut pe Kim să zâmbească fericit, pentru că cel puțin existau mătușa Nee și Da cu care putea vorbi.

– Ce vrei, Khun Kim? Mătuşa se va ocupa de asta, a întrebat mătușa Nee din nou.

– Nimic, doar am explorat puțin casa. Mătuşă Nee, te rog să-mi spui Kim. Nu-mi spune Khun, a spus Kim.

– Nu, nu pot să fac asta. Soția lui Khun Kamol este și șefa mea. Lasă-mă să-ți spun Khun Kim, a spus mătușa Nee, implorând. Kim a suspinat încet.

– Bine, depinde de tine, mătuşă. Dar nu trebuie să mai faci wai. Nu vreau să am o viaţă scurtă, a răspuns Kim cu un zâmbet.

– Pot să vă ajut cu ceva? a întrebat Kim.

– Nu, e în regulă. Chiar acum, Khun Kim a spus că are de gând să cerceteze casa, nu-i așa? Poți să faci o plimbare. Dar nu te apropia de cușca tigrului și a câinelui lui Khun Kamol. Ei nu sunt familiarizați cu străinii. Kit, ar trebui să îl duci pe Khun Kim prin casă, i-a spus mătușa Nee subalternului lui Kamol, care stătea în spatele lui Kim.

– Este și un tigru aici, mătuşă? a întrebat Kim cu interes.

– Da, a răspuns mătușa Nee, determinându-l pe Kim să fie nerăbdător să îl vadă.

– Numele tău este Kit, nu-i așa? Du-mă să văd tigrul, a spus Kim, cu o ușoară ezitare.

– De obicei, străinii nu au voie să se apropie de cușca tigrilor, a răspuns Kit. Kim s-a încruntat.

– Atunci cum putem face asta? a întrebat din nou Kim.

– Am nevoie mai întâi de permisiunea lui Khun Kamol, a răspuns Kit.

– Dar putem face o plimbare în grădină ? a întrebat din nou Kim.

–  Da, a răspuns Kit.

– Atunci, să mergem, a spus Kim. Kit l-a condus apoi pe Kim spre ușa laterală care ducea în curtea din spate.

– Mătuşă, ești sigură că este bărbat Khun Kim? De ce este atât de frumos? O femeie ca mine nici măcar nu poate concura, i-a spus Da mătușii Nee după ce Kim a plecat. Kim, care încă mai auzea vocea lui Da, a clătinat ușor din cap.

De ce nu spune nimeni că sunt chipeş? a mormăit Kim încet.

Kim a fost uimit când a intrat în grădină. Erau mulți pomi fructiferi, iar lui Kim i-a plăcut cel mai mult această atmosferă. Oamenii ar fi crezut că acest loc se află într-o livadă de provincie și nu în Bangkok.

– Ale cui sunt acele case? Kim a arătat în cealaltă direcție.

– Casele subordonaţilor. Doar subordonații în care Khun Kamol are încredere pot construi o casă în complexul său, a răspuns Kit.

Kim a dat din cap înainte de a se uita la leagănul de lemn în care stătea un băiat. Când băiatul l-a văzut pe Kim, s-a ridicat imediat și a fugit. Kim a încercat să îl cheme, dar el nu s-a oprit.

– Al cui fiu este acesta? a întrebat Kim curios.

– Este nepotul mătuşii Nee, răspunse din nou Kit. Kim a dat din cap înainte de a continua să se plimbe prin grădină.

– Khun Kim! a strigat vocea lui Kit când a văzut că acesta mergea în altă direcție. Când Kim s-a întors să se uite la Kit, el a clătinat din cap.

– Nu pot să îl las pe Khun Kim să meargă în direcţia aceea, a spus din nou Kit. Kim a știut imediat că acel drum trebuie să fie locația cuștii tigrilor.

– Este cușca tigrului, nu-i așa? Pot să mă uit de la distanță? a întrebat Kim.

– Dar… a obiectat Kit.

– O să mă duc să văd. Dacă nu mă duci tu, mă voi duce eu însumi, a spus Kim încet. Kit se gândea la încăpățânarea soției șefului său.

– Dacă îl duc pe Khun Kim acolo și Khun Kamol află, mă va ucide. Ai înțeles? a spus Kit din nou. Kim și-a strâns buzele. Nu dorea ca cineva să fie rănit din cauza lui.

– Bine, nu voi merge, a spus Kim, în timp ce mergea în cealaltă direcție. Kit a răsuflat ușurat, pentru că tocmai se salvase de la a fi ucis de șeful său. Kim se uita pe furiș din când în când la subordonatul lui Kamol, verificând dacă îl mai urmărește Kit.

Când se întoarse și îl văzu pe Kit mergând în altă direcție ca să vorbească cu un alt subordonat, Kim zâmbi ușor înainte de a merge repede prin tufișuri pentru a se îndrepta spre cușca tigrilor.

Pe aici, nu-i așa? și-a spus Kim și a continuat să meargă. Copacii plantați dens creau o atmosferă asemănătoare cu cea a unei păduri. Kim a continuat să meargă până când a văzut o cușcă mare de fier care părea mai mare decât camera din apartamentul său. În interiorul cuștii se aflau mulți copaci. Kim s-a apropiat, căutând tigrul.

Nu am văzut nimic. Unde te ascunzi? a mormăit Kim în timp ce se înclina și tresărea.

– Khun Kim, Khun Kim! o voce l-a strigat pe Kim. Kim s-a întors să se uite la cărarea pe care a mers cu puțin timp în urmă.

– Ah! a răsunat vocea lui Kim.

Răcnetul fiarei sălbatice a răsunat în toată zona. Kim a simțit că trupul său a fost tras în pieptul cuiva într-o clipită. Picioarele cu gheare ale marelui tigru alb s-au abătut doar puțin de la spatele lui Kim, deoarece lățimea fiecărei cuști era suficient de mare pentru ca picioarele tigrului să scape.

– *KEMO! STAI! o voce umană a răsunat odată cu strigătul tigrului, ceea ce l-a făcut pe marele tigru să se oprească și apoi să se întindă pe podea. Kim, care era încă șocat de cele întâmplate, și-a ridicat privirea spre persoana care îl îmbrățișa.

Kim și-a înghițit cu reticență saliva. S-a gândit că ar fi fost mai bine ca tigrul să îl sfâșie singur decât să vadă ochii celui din fața lui.

* [N/T: Kemo – Ca un fapt divers, numele semnifică mai multe lucruri.

       În Africa de Sud înseamnă a se ridica, rezistenţă, a nu da înapoi, „sunt aici”.

       În Botswana înseamnă ceremonia căsătoriei.] 

– CE NAIBA FACI, KIM? a răsunat vocea lui Kamol din nou, determinându-i pe subordonații care alergau după ei să se oprească și să se uite unii la alții cu groază.

– Eu… Eu… Eu… a rămas Kim fără cuvinte. Kamol s-a întors să se uite la subordonaţii săi cu ochi spumegând.

– MERGEȚI ȘI AȘTEPTAȚI-MĂ ÎN SALA DIN MIJLOC CHIAR ACUM! a strigat cu voce tare Kamol înainte de a-l trage de braț pe Kim pentru a-l urma. Kim nu a putut rezista în timp ce Kamol îl trăgea spre sala mare adiacentă sufrageriei.

– Mă doare, Khun Kamol. Dă-mi drumul! a strigat Kim la figura din fața lui.

– Nu trebuie să te plângi, Kim! Dacă aș fi ajuns la tine cu o fracțiune de secundă mai târziu, nu mai erai aici, ai înțeles? a spus Kamol cu o voce gravă determinându-i pe subordonații care îl urmau să tacă. Kim s-a întors și l-a văzut pe Kit stând în picioare cu privirea plecată și fața pietrificată. Khom, care a auzit zgomotul, a intrat în sala mare.

 Ce s-a întâmplat, domnule? A întrebat, căci habar nu avea ce se întâmplă.

 Cine l-a scos pe Kim la plimbare?! a întrebat Kamol cu voce tare. Kit a tăcut înainte de a înainta.

 Eu, a răspuns Kit cu fermitate.

Kit s-a prăbușit la pământ în timp ce Kamol s-a dus direct să-l lovească.

– Cine ţi-a dat ordin?! Cine ți-a spus să îl scoți pe Kim la plimbare?! Am fost clar, nu-i așa? Nu lăsa pe oricine să se apropie de cușcă! a ţipat Kamol.

Kit avea gura acoperită de sânge și s-a mișcat repede să se ridice în picioare și și-a plecat privirea în fața lui Kamol.

– Îmi pare rău, domnule. Nu am fost atent. Mă puteți pedepsi, a spus Kit cu fermitate.

Kamol a strâns pumnul și a înaintat pentru a-i da o lecție subordonatului său.

– Oprește-te, Khun Kamol! a răsunat vocea lui Kim în timp ce îl apuca de braț pe Kamol. Kamol s-a oprit și s-a întors să se uite la Kim cu o expresie serioasă. Kim a intrat imediat între Kamol și Kit.

– Ajunge! Nu o face! a spus Kim.

– De ce? a întrebat Kamol cu nemulțumire.

– Nu e vina lui Kit. E vina mea. Mi-a interzis să mă duc la cușca tigrului, dar am fugit de el. Așa că pedepsește-mă pe mine în locul altor oameni care nu știu nimic despre asta, a spus Kim cu o voce serioasă, determinându-i pe subordonații lui Kamol să se uite unii la alții cu uimire, pentru că atunci când acesta este extrem de furios, nimeni nu îndrăznește să-l oprească și nici să intervină.

– Dar a fost vina lui că te-a scăpat din vedere, a spus din nou Kamol.

– Oh, Kamol, nu te mai plânge. Sunt bine, a spus Kim supărat, dar în inima lui tremura. Gândindu-se la curajul său, nu-i venea să creadă că îndrăznește să intervină acum în afacerile mafiei.

– Sau ar trebui să aștept ca tu să te rănești mai întâi? Pot măcar să mă enervez până atunci, Kim? a spus din nou Kamol înainte de a se întoarce să se uite la subordonații săi.

– De ce ești atât de ignorant? a spus Kim. Kamol a respirat adânc pentru a-și înăbuși furia.

– Pleacă din fața mea! a spus Kamol, în timp ce alți doi dintre subordonații săi au venit imediat să îl ajute pe Kit.

– Khom, du-te la Kemo și *Whipped Cream, se întoarse Kamol pentru a-i da un ordin lui Khom, care stătea în tăcere în apropiere, înainte de a-l trage de braț pe Kim și de a-l trage la etaj.

*[N/T:  Whipped Cream – înseamnă frişcă] 

– Încet, Khun Kamol. Unde te duci așa de grăbit? a continuat Kim să strige tot drumul până sus pe scări. Kamol l-a dus pe Kim înapoi în cameră.

Cu ceva timp în urmă, când s-a trezit și nu a găsit persoana pe care o îmbrățișa, s-a ridicat repede și a ieșit.

A întrebat de Kim, iar subordonaţii săi care stăteau în fața camerei sale i-au spus că s-a dus să se plimbe prin casă alături de Kit. Când a coborât, mătușa Nee a spus că s-a dus să se plimbe în curtea din spate, iar intuiția lui Kamol l-a dus la cușca tigrului.

Când Kamol l-a văzut pe Kim stând lângă cușca tigrului, a fost șocat, deoarece foarte puțini oameni știau unde își ascundea asasinii. Din fericire, l-a prins pe Kim la timp. Kamol nu a vrut să-și imagineze că ar fi fost sfâșiat Kim de tigru, pentru că dacă s-ar fi întâmplat asta, cu siguranță nu și-ar fi iertat-o.

– De ce vrei să îl vezi, Kim? a întrebat imediat Kamol după ce au intrat amândoi în cameră.

– Ce vrei să spui? a întrebat Kim, încruntat.

– Să te apropii așa de cușca tigrului, a spus din nou Kamol. Kim s-a dus și s-a așezat pe canapea. Kamol l-a urmat din spate.

– De unde să știu eu? Că tigrul tău va… În acest moment, i-a venit în minte imaginea tigrului care ieşea din cușcă. Fața lui Kim a devenit palidă.

– Oh, ești speriat, a spus Kamol, bâlbâindu-se în față.

– Nu, doar puțin șocat, a ridicat Kim capul, dar în sinea lui era cu adevărat speriat de ceea ce spusese Kamol.

– E prima ta zi aici și deja creezi probleme, a spus Kamol cu o voce ușor coborâtă.

– Atunci du-mă înapoi la mine acasă. Ca să nu mai creez alte probleme, a spus Kim.

– În niciun caz, a spus Kamol pe un ton grav și profund înainte de a se îndrepta să-şi descheie cămașa. Apoi s-a îndreptat spre garderobă și și-a scos altă cămașă.

Kim s-a uitat șocat la spatele larg al lui Kamol. Nu observase niciodată până atunci tatuajul lui. Ca vrăjit, Kim s-a ridicat și s-a îndreptat spre Kamol.

Se uită la tatuajul lui Kamol cu un sentiment ciudat de fascinație. Kamol și-a dat seama, de asemenea, că stătea Kim în spatele lui.

– De ce ți-ai făcut un tatuaj doar pentru că ești mafiot? De ce ai nevoie de un tatuaj? a întrebat curios Kim.

 Nu este o regulă. Este pur și simplu o preferință personală. Nimic mai mult decât atât. Am un tatuaj de când aveam 18 ani, a răspuns Kamol.

– Nu-ţi place, aşa e? a întrebat Kamol.

– Nu, eu vreau unul, a spus Kim. Amândoi s-au încruntat imediat.

– Nu te mai gândi să-ţi faci tatuaje. Îmi place pielea ta curată fără tatuaj. Dacă vrei ca trupul tău să aibă zgârieturi, pot să o fac eu, a spus Kamol, întorcându-se pentru a arunca o privire tăioasă la figura din fața lui. Kim și-a întors rapid fața, pentru că știa ce voia să spună Kamol cu asta.

– Răutăciosule! a spus Kim, dar nu a îndrăznit să întâlnească ochii lui Kamol.

– Vrei să facem un duș împreună? s-a prefăcut Kamol că îl invită pe Kim în timp ce starea de spirit începea să se îmbunătățească în consecință.

– Nu! a răspuns Kim deodată. Kamol a izbucnit imediat în râs.

– Nu pleca nicăieri singur. Așteaptă-mă să fac un duș. Să nu încerci niciodată, Kim, a spus Kamol înainte de a intra în baie. Kim s-a dus și s-a așezat pe canapea.

– Pune-mi lanț atunci, a şuierat Kim și s-a așezat în timp ce se afunda într-un gând adânc. Dacă sunt de acord să rămân aici cu Kamol, trebuie să accept obiceiul lui. După un timp, Kamol, care terminase dușul, a ieșit purtând doar un prosop.

– Poți să te duci să faci un duș și să te îmbraci, Kim. Te voi duce jos pentru a-i cunoaște pe toți, a spus Kamol. Fără să scoată un cuvânt, Kim s-a ridicat, și-a luat geanta și s-a dus direct în baie.

– De ce mă duci jos să-i cunosc pe toți? a întrebat Kim în timp ce termina de făcut duș și se îmbrăca. A ieșit din dormitor alături de Kamol.

– Trebuie să îl prezint pe noul stăpân tuturor. Nu uita că eu te-am adus aici ca soție, a spus din nou Kamol. Kim s-a uitat neîncrezător la persoana de lângă el.

De ce îi cedase Kamol cu ușurință poziția de soție?

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
4
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Unforgotten Night

Unforgotten Night

Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Limba nativă: Thailandeză
O nuvelă care a inspirat serialul O noapte de neuitat. Serial ce este tradus de draga noastră Rumburac pe site-ul Seriale-bl.ro Kim are nevoie de cineva care să-i îmbrățișeze corpul doar pentru o noapte. Și este singura noapte care a făcut ca mafiotul Kamol să nu vrea ca Kim să aparțină nimănui. Kim, în vârstă de 25 de ani, este îndrăgostit de P’Day, de multă vreme, o iubire unilaterală. Pentru a-l uita și a merge mai departe, el decide să aibă o aventură de o noapte cu un străin pe care l-a întâlnit într-un bar. Ceea ce nu știe este că va începe să-i placă străinul până la punctul fără întoarcere. Kamol, un mafiot în vârstă de 30 de ani, are nevoi speciale în pat, astfel că el continuă să-și schimbe partenerii, dar nimeni nu-l poate satisface. Într-o noapte îl întâlnește pe Kim, care îi satisface perfect nevoile. Chiar atunci, Kamol decide să-l facă pe băiat „soția sa”. Autor: Yoe Nim Capitole: 30 Traducere: Rumburac❤️

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset