Cine iubește pe cine – Capitolul 1

– Li Xiansheng[1], începe verificarea documentelor pentru zborul dumneavoastră. Puteți merge oricând.

Li Shuo, care moțăia, deschise ochii și dădu din cap către însoțitorul din sala de așteptare.

– Mulțumesc, spuse el și-și scoase telefonul mobil aruncând o privire. Era plin de SMS-uri de la serviciu, dar numele pe care voia să-l vadă, nu.

Își luă servieta și, cu sacoul agățat de cot, se îndreptă cu pași mari și încrezători spre poarta de îmbarcare, coborându-și privirea ca să trimită un mesaj cuiva.

’’Cheng Xiu, ești la serviciu?”

“Da, Li Ge[2], nu te-ai urcat încă în avion?”

“Sunt la bord. Tu ce faci?”

“Rezolv rapoartele.”

“Vom decola în scurt timp și nu voi mai putea să deschid telefonul în următoarele zece ore. O să-ți fie dor de mine?”

Li Shuo nu se putu abține să nu zâmbească, gândindu-se că persoana de la celălalt capăt al firului se va simți incomod, cu siguranță, și s-ar putea chiar să roșească.

Trecu ceva timp până când veni un mesaj înapoi.

“Mă voi gândi la asta“.

Chiar și prin telefon, Li Shuo putu să-și imagineze comportamentul precaut, serios și timid al celuilalt în timp ce tasta acele cuvinte.

Era bine dispus când se urcă în avion și dădu câteva instrucțiuni finale înainte de a închide telefonul.

Stewardesa îl conduse la primul rând de scaune și-i spuse cu un zâmbet dulce:

– Li Xiansheng, vă rog să luați loc, vă ajut să vă puneți bagajul de mână în suportul de bagaje.

– Mulțumesc, o voi face singur.

Li Shuo își scoase laptopul și puse servieta în suportul de bagaje.  Servieta alunecă în compartimentul adânc, iar el își aminti deodată că uitase să-și ia căștile. Chiar și cu înălțimea lui, fu obligat să-și îndrepte corpul și să-și întindă brațele pentru a ajunge la micul compartiment din partea din spate a servietei.

De îndată ce Zhao Jin Xin se urcă în avion, văzu un bărbat înalt și atletic, îmbrăcat în pantaloni negri și cămașă albastru marin. Acesta căuta ceva cu jumătate de cap înfipt în suportul de bagaje, postură care îl făcea să-și încordeze pieptul. Aplecându-se pe spate, se întrezăreau mușchii pectorali încordați și o talie puternică, subțire și plată, iar curbele concave ale taliei și șoldurilor erau accentuate în mod intenționat. Liniile șoldurilor care se conectau la coapsele bine definite și rotunde, picioarele lungi care erau perfecte ca o sculptură sub  pantalonii de costum bine croiți, dădeau naștere la nenumărate reverii.

Zhao Jin Xin ridică o sprânceană, simțind că inima îi tresare.

Ce fel de față are acest bărbat cu un corp atât de seducător? Ar fi bine să fie ……

Li Shuo apucă în cele din urmă căștile și le puse pe urechi. Când se întoarse, văzu un tânăr extrem de înalt stând la intrarea în trapă și fu uimit, dar își veni repede în fire.

Zâmbi în secret.

– Îmi pare rău, te-am blocat.

 Câți bărbați chipeși și câte femei frumoase n-am mai văzut eu? Cum pot să par uimit astăzi?

Dar aspectul acestui bărbat era într-adevăr …

Dacă ar fi fost doar ochii luminoși, Li Shuo n-ar fi fost uimit. Dar pe lângă silueta și trăsăturile impecabile, perechea aceea de ochi de culoarea florii de piersic, ușor îngustați, avea pur și simplu ceva de spus. Emana un flux inepuizabil de sentimentalism care putea impresiona oamenii cu o singură privire. Avea într-adevăr un aspect demoniac.

Zhao Jin Xin zâmbi și spuse:

– Este în regulă.

În acel moment, fu foarte entuziasmat și atât de încântat încât abia putea ascunde asta.

Era ca și cum ar descoperi un cufăr de comori extrem de luxos. Înainte de a-l deschide, ar aștepta o vreme și ar visa cu ochii deschiși la ce fel de bogății sunt ascunse acolo. Dar după ce-l va deschide va fi de mii de ori mai bine decât își imaginase.

Acest bărbat necunoscut îi oferise o experiență minunată, fără precedent, o fantezie frumoasă în doar zece secunde și nici măcar nu-l cunoștea.

Mulți oameni spuneau că el, Zhao Jin Xin, avea gusturi ciudate. Evident, era atras de bărbați, dar nu-i plăceau băieții tineri și proaspeți, preferând bărbații mai în vârstă. El nu-i lua în serios pentru că tineri arătoși erau peste tot, ce era atât de rar? Dar un bărbat mai în vârstă, după ani de zile, timpul îl va face să devină rafinat și elegant, și nu va fi hulit de schimbările lumii, va acumula un farmec matur și un stil fin. Fiecare cuvânt și fiecare zâmbet va emana stabilitate și autocontrol datorită experienței și va putea rezista la severa tortură a timpului.

La această vârstă, dacă un bărbat arată așa, va fi cel mai bun dintre cei mai buni.

După ce Li Shuo se așeză, își dădu seama că tânărul încă se uita la el cu o privire oarecum obscenă. Era înțelept și știa că erau nenumărați oameni care îndrăgostiseră de el, dar el devenise de mult timp foarte calm.

Zhao Jin Xin se apropie, întinse mâna și zâmbi.

– Bună ziua, numele meu este Zhao Jin Xin, Jin Xin, Xin cel frumos.

Li Shuo ridică mâna pentru a i-o strânge.

– Bună. Li Shuo, Li al zorilor, Shuo al lunii noi.[3]

Zhao Jin Xin strânse mâna lui Li Shuo. Își puse bagajele deoparte și se așeză grațios.

Li Shuo nu se putu abține să nu se simtă puțin fericit. Se pare că toată lumea visa să călătorească într-un avion cu o persoană plăcută care să stea lângă ea. Zburase destui kilometri în viața lui pentru a înconjura globul pământesc de mai multe ori, dar era pentru prima dată când avea un asemenea noroc. Coincidențele plăcute îi puteau face pe oameni să se simtă ușurați atunci când se confruntau cu un zbor lung.

Zhao Jin Xin râse.

– Mergi în Statele Unite cu munca?

– Nu, mă întorc să-mi văd părinții.

– Locuiești în New York?

– Părinții mei sunt în New York, eu locuiesc în China, spuse Li Shuo.

– Dar tu?

– Părinții mei locuiesc și ei în New York. În ceea ce mă privește, alerg și lucrez, spuse Zhao Jin Xin zâmbind.

Ochii luminoși îl priveau pe Li Shuo fără să clipească. Colțurile lor erau ușor ridicate, iar ochii strălucitori se mișcau fără încetare. Nu existau cuvinte care să-i descrie.

În acel moment, o femeie de vârstă mijlocie veni și se opri lângă Zhao Jin Xin suspicioasă.

– Domnule, stați pe locul greșit?

Zhao Jin Xin ridică ușor capul și dezvălui un zâmbet fermecător.

– Îmi pare rău, acesta este într-adevăr locul dumneavoastră, doar că  s-a întâmplat să dau peste un prieten în avion, făcu el un gest către Li Shuo.

– Este în regulă să schimbăm locurile?

Ochii femeii erau puțin nedumeriți, de parcă nu îndrăzneau să se uite în ochii lui Zhao Jin Xin, apoi spuse repede.

– Ei…bine, bine.

După ce spuse asta, plecă cu fața îmbujorată.

Zhao Jin Xin se întoarse și-i zâmbi lui Li Shuo.

Li Shuo ridică o sprânceană, zâmbind ușor în fața acestei bunăvoințe nedisimulate, și strigă către stewardesă.

– Îmi dați o apă minerală, vă rog? Zhao Xiansheng, dorești ceva de băut?

– La fel, spuse Zhao Jin Xin fără ca măcar să se uite la stewardesă, ci  continuând să se uite la Li Shuo cu un zâmbet pe față.

Li Shuo pufni.

–  Zhao Xiansheng, dacă te uiți așa la mine, voi înțelege greșit.

– Nu înțelegi greșit, sunt interesat de tine.

Zhao Jin Xin ridică din umeri.

– Nu-mi place să mă ascund după degete și să pierd timpul, sper că nu te-am speriat.

Li Shuo spuse cu sinceritate.

– Sunt flatat, dar am deja un iubit.

Zhao Jin Xin scoase un “oh” cu înțeles.

– Păcat, spuse fără vreo urmă de regret în tonul său.

Luă apa minerală înmânată de stewardesă și i-o dădu lui Li Shuo.

Li Shuo înclină paharul greu de cristal și atinse ușor marginea sticlei.

– Îmi pare bine să te cunosc.

– Încântat de cunoștință.

Zhao Jin Xin uită subiectul de mai înainte și începu să întrebe despre activitatea lui Li Shuo. Cei doi discutară despre prețul aurului, ratele de schimb și despre indicele Nasdaq. Avionul decolă, fără ca ei să-și dea seama. Erau amândoi bărbați cu un talent remarcabil și discuțiile pe astfel de subiecte nu puteau fi niciodată plictisitoare, așa că ei erau fericiți să vorbească unul cu celălalt.

Fără să-și dea seama de trecerea timpului, după cină era deja întuneric pe geam și cabina de la clasa întâi fiind mai puțin de jumătate ocupată, era deosebit de liniștită. Cei doi se simțiră puțin obosiți.

Li Shuo coborî spătarul scaunului și se acoperi cu o pătură, gata să citească o carte, așezat într-o poziție confortabilă.

Zhao Jin Xin se întinse pe o parte și se uită la el, ochii săi părând puțin încețoșați în lumina difuză.

– Nu pot dormi.

Li Shuo întrebă.

– Îți țiuie urechile?

 – Nu, doar că e prea devreme.

 – Poți să te uiți la un film.

 – Nu vreau.

 – Atunci tu ……

– Ce-ai zice să vorbim despre iubitul tău?

Ochii lui Zhao Jin Xin sclipeau.

Li Shuo se gândi o clipă.

– Bine.

– Cum e?

Când Li Shuo se gândi la acea persoană, colțurile buzelor i se ridicară inconștient.

– Este foarte liniștit, foarte blând, foarte amabil, foarte simplu, foarte priceput la a avea grijă de ceilalți.

Zhao Jin Xin își îngustă puțin ochii și șopti.

– E frumos?

– Nu e frumos, dar e foarte atractiv și foarte confortabil.

– De ce nu l-ai luat cu tine de data asta?

– Trebuie să meargă la serviciu.

 – De unde vă cunoașteți?

 – A fost stagiar la firma mea.

 – Oh, un student.

  – Nu, lucrează de ceva vreme.

Zhao Jin Xin puse câteva întrebări succesive, până când Li Shuo  deveni puțin nerăbdător. Chiar dacă Zhao Jin Xin nu-și arăta superioritatea, putea ghici ce gândea celălalt. Era ca și cum doi oameni ar juca șah. El avea un pion ”mic”, iar “armata” mare a celuilalt voia să-l suprime. Știa din start că ar pierde chiar înainte de a se întâlni. Treptat deveni mai puțin dispus să răspundă. Atâta timp cât persoana pe care o plăcea era bună cu el, îl făcea să se simtă puțin dezgustat să fie comparat cu ceilalți într-un mod lipsit de sens.

Zhao Jin Xin își apropie fața de el, cu privirea măturând buzele lui Li Shuo și spuse ambiguu.

– Este el liniștit să lase pe cineva ca tine singur?

Li Shuo se trase înapoi și zâmbi politicos.

– Se simte bine cu mine pentru că mă descurc.

Zhao Jin Xin se bosumflă și spuse oarecum mâhnit.

– De ce nu te-am cunoscut înaintea lui?

– Zhao Xiansheng, mulțumesc pentru apreciere, dar eu …..

– Nu am de gând să ascult aceste amabilități, spuse Zhao Jin Xin zâmbind.

– Vom ateriza în câteva ore. Am un apartament la un etaj superior cu piscină privată în Brooklyn și putem face dragoste în apă în timp ce ne bucurăm de frumoasa priveliște a parcului Riverside.

În timp ce vorbea, perechea de ochi de culoarea florii de piersic pulsa de iubire, uitându-se direct în adâncul ochilor lui Li Shuo.

– NIMENI NU VA ȘTI.

Li Shuo trebui să recunoască faptul că inima lui fusese mișcată când Zhao Jin Xin îi atinsese urechea pentru a-l seduce. Fusese în contact cu o mulțime de bărbați buni dar ca Zhao Jin Xin, tânăr și cu o frumusețe de top, abil, bogat, întâlnit din întâmplare într-un avion, mai rar.  Coincidența făcea ca, și celălalt să fie foarte activ, cu un trecut schimbător, care chiar nu avea de ce să ezite și se ghida după propriile principii. Probabil că acesta, mai ales într-o relație, nu voia să fie partea “îndatorată” moral.

Îl îndepărtă blând pe Zhao  Jin Xin și zâmbi.

– Este tentant, dar, din păcate, am pe cineva acasă, spuse el și se ridică în picioare.

– Mă duc la toaletă.

Trebuia să stea departe de acest Zhao Jin Xin deocamdată, puștiul ăsta avea un spirit demonic, prea era irezistibil.

Zhao Jin Xin îi privi spatele și dezvălui un zâmbet jucăuș. “Interesant“, se gândi el și se ridică pentru a-l urma.

Li Shuo tocmai intrase în toaletă și era pe punctul de a închide ușa când văzu o siluetă care se ivi repede în spatele lui. Se sperie și, înainte de a avea timp să se întoarcă, fusese deja împins în toaletă și ușa se închisese.

Li Shuo se întoarse și-l privi pe Zhao Jin Xin un pic furios.

– Zhao Xiansheng, această glumă nu este amuzantă.

Toaleta din avion era îngustă. Doi bărbați înalți se înghesuiau acolo și se grăbiră amândoi să se întoarcă. Lai Shuo fu nemulțumit și în același timp șocat de îndrăzneala lui Zhao Jin Xin.

Zhao Jin Xin avu un zâmbet cinic pe față.

– Țțț, am fost puțin cam impulsiv, și acum nu mă simt prea bine să ies, ce ar trebui să fac? clipi el inocent.

Li Shuo își încruntă fruntea.

– Îmi pare rău, dar eu trebuie să ies afară.

Zhao Jin Xin îi împinse brusc pieptul, lipindu-l de peretele despărțitor. Chipul lui frumos se apropie, iar ochii lui adânci și seducători îi măturară fața. În cele din urmă, buzele lui aterizară pe buzele celuilalt.

Lai Shuo expiră.

– Zhao Xiansheng, suntem amândoi adulți. Trebuie să faci ceva atât de copilăresc în schimbul stânjenelii de a ne confrunta unul cu celălalt în următoarele câteva ore?

Zhao Jin Xin era puțin mai înalt decât el. Pieptul acestuia îl apăsa și-i simțea mușchii pectorali viguroși împingându-se în el și făcându-l să respire cu greu. Avu un sentiment de opresiune și, în același timp, nu se putu abține să nu se simtă puțin paralizat.

Zhao Jin Xin râse încet.

– Lucruri copilărești? La ce lucruri te referi?

– Ce vrei să faci?

– Ceea ce vreau să fac cu siguranță nu este “copilăresc“, ce-ai zice să ghicești? spuse el suflând ușor spre fața lui Lai Shuo, zâmbind la propriile sale cuvinte.

Li Shuo se încruntă, simțea că situația actuală nu era una bună. Celălalt nu făcuse încă nimic, iar pentru el ar fi fost un pic deranjant să facă vreo mișcare, mai ales că se aflau într-un avion și nu voia să fie luat de poliție imediat ce aterizau.

Dar dacă celălalt ar face ceva ……

Spațiul îngust, frumusețea uluitoare, trupul care era lângă el și mai ales cabina de toaletă, formau o scenă pe care nenumărați bărbați o visau dar pe care nu o materializau niciodată. Toate acestea atrăgeau reverii infinite, iar Li Shuo își folosi voința puternică pentru a-și reprima palpitațiile inimii.

Zhao Jin Xin își linse buzele.

– Spune-mi sincer, te gândești la ceva nepotrivit pentru copii? Spunând asta, el își arcui în mod deliberat corpul în față.

Li Shuo, simțind coapsele strânse frecându-se una de cealaltă prin pantalonii de costum, se hotărî și spuse cu un zâmbet cleios.

–  Zhao Xiansheng, toate cuvintele și acțiunile tale mă fac să mă simt foarte inconfortabil în acest moment. Ori îmi dai drumul, ori o voi face eu.

Zhao Jin Xin nu era nici speriat, nici enervat, în schimb râse pe umărul lui Li Shuo.

– Glumeam. De ce ești atât de feroce? Sunt atât de speriat, hahahahahaha.

Li Shuo răsuflă adânc.

– Poți să-mi dai drumul acum?

Zhao Jin Xin zâmbi și-și dădu ochii peste cap.

– Această reacție a ta chiar îmi rănește mândria. Este din cauză că nu sunt suficient de atrăgător?

– În primul rând, nu ești genul meu, iar în al doilea rând, nu-mi place să fiu forțat, spuse Li Shuo cu o față inexpresivă.

– Serios? Nu ești deloc interesat de mine? Dar …… inima ta bate atât de repede.

Li Shuo își îngustă ochii și se uită la el. Era un om blând și tolerant, dar asta nu însemna că nu se putea înfuria.

Zhao Jin Xin ridică din umeri și făcu un pas înapoi, fără să-și poată ascunde dezamăgirea.

– Sunt puțin trist pentru că se pare că m-am îndrăgostit de tine la prima vedere.

Prostii de genul ăsta mai auzise. În timp ce mâna lui Li Shuo îi ocolea spatele, acesta deschise ușa de la baie, apoi îl împinse, urmându-l.

Stewardesa care ducea o tavă, stătea chiar lângă toaletă și îi privi pe cei doi cu o expresie șocată.

Li Shuo își îndreptă reverul care fusese încrețit de Zhao Jin Xin, îi zâmbi blând stewardesei și se duse înapoi la locul său.

Zhao Jin Xin se așeză și el grațios, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și-i ceru calm însoțitoarei de bord un pahar cu apă.

Li Shuo cântări preț de două secunde dacă să-și schimbe locul sau nu, apoi se gândi mai bine. Nu ar fi părut că e speriat?

Zhao Jin Xin tăcu o vreme și deodată spuse cu regret.

– Ar fi trebuit să-ți cer mai întâi numărul de telefon. Acum nu vei mai avea de gând să mi-l dai.

– Hm, spuse el pe un ton impasibil.

Zhao Jin Xin îi aruncă o privire piezișă și râse malițios, dar expresia lui era inocentă.

– Te tachinez și te superi. Pentru un om atât de mare, ești prea meschin.

Li Shuo fu pur și simplu șocat de îndrăzneala și nerușinarea lui Zhao Jin Xin. Scoase o mască de dormit din trusa de toaletă și o puse pe ochi, se acoperi cu o pătură și se pregăti să doarmă până la destinație.

Zhao Jin Xin își plimbă privirea pe liniile feței frumoase din lateral ale lui Li Shuo. Zâmbetul de pe chipul său rămăsese neschimbat, dar ochii i se rostogoleau deja ca cei ai unui lup ce dorea să-și cucerească prada.

Nota traducătorului

1 Titlu de curtoazie care denotă respectul. Poate fi echivalat cu   „onorabil domn”, „domn”, iar în alte cazuri cu „profesore”

2 Particulă folosită pentru a  se adresa unei persoane de gen masculin care e apropiată, sau pe care o cunoaște de mult timp

[3] Fiecare prenume și nume poate semnifica o anumită perioadă a zilei, a lunii sau a anului.