Li Shuo nu dormise bine și, năucit, auzi în cabină anunțul că avionul se pregătește să aterizeze.
Bâjbâi cu masca de dormit pe ochi, încercând să o scoată.
O mână mare îi cuprinse mâna cu blândețe, iar în urechi îi răsună o voce magnetică.
– Luminile din cabină tocmai s-au aprins, și sunt foarte puternice.
Li Shuo se dezmetici și își aminti că era vocea lui Zhao Jin Xin. Închise ochii și-și scoase masca de dormit. Când ochii lui se obișnuiră cu lumina, îi deschise încet.
Ceea ce văzu era un chip frumos, cu un zâmbet strălucitor, mai ales perechea de ochi de culoarea florilor de piersic, plini cu apă de toamnă ce-ți puteau face inima să tremure. Fără un pic de tenacitate, doar această privire și acest zâmbet te puteau face să-ți abandonezi armura.
Deși acest bărbat era tânăr, el era un veteran al scenelor de dragoste și nu trebuia subestimat. Îl împinse ușor pe Zhao Jin Xin și-i spuse încet.
– Mulțumesc.
– Dormeai, așa că nu te-am trezit să mănânci. Ți-am păstrat o porție.
Zhao Jin Xin arătă spre mâncarea de pe masa lui.
– Vom ateriza în curând, hai să mâncăm ceva. Salata de creveți cu sos dulce are un gust destul de bun.
– Nu mi-e foame.
– Atunci bea niște apă.
Zhao Jin Xin îi dădu apa minerală.
– Sau o ceașcă de cafea?
Li Shuo luă apa și spuse.
– Doar apă.
Zhao Jin Xin îl privi zâmbind, de parcă admira o bucată de porțelan și trebuia să se calmeze ca să o studieze cu atenție.
N-ar fi exagerat să spunem că, de la dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare ale lui Li Shuo, oamenii care-și exprimaseră afecțiunea pentru el sau îl urmăriseră în mod explicit, ar putea umple acest Boeing 747. Erau negri, albi, galbeni și maro, de toate rasele și mulți dintre ei erau mai boemi și mai îndrăzneți decât Zhao Jin Xin, dar puțini erau însă la fel de încrezători ca Zhao Jin Xin.
Foarte incomod, dar și foarte revigorant.
După ce bău apa, Li Shuo plănui să meargă la toaletă pentru a se spăla pe față, iar când închise ușa, privi în spatele lui, ca nu cumva Zhao Jin Xin să se strecoare din nou după el. Privindu-și chipul evident obosit în oglindă, nu se putu abține să nu zâmbească preț de câteva secunde.
Călătoria aceasta îl răsplătise cu surprize pline de prospețime și făcuse ca un zbor altfel lung, să nu fie deloc plictisitor, așa că de ce să fie supărat.
Deschise ușa băii și-l văzu pe Zhao Jin Xin așezat pe scaun, înclinând capul și privindu-l, de parcă aștepta ca el să deschidă ușa și să apară, și-i zâmbi.
Li Shuo zâmbi cu jumătate de inimă și se așeză calm la locul său. Se gândise deja cum să-l refuze politicos și ferm pe Zhao Jin Xin dacă acesta insista să-i ceară numărul de telefon.
Dar Zhao Jin Xin vorbi cu el doar despre vreme, apoi avionul ateriză. Până când cei doi ieșiră din cabină, Zhao Jin Xin nu mai rostise nici un cuvânt scandalos.
La sosire, Zhao Jin Xin întinse mâna către el.
– Să ne întâlnim a fost voia destinului. Ne vom revedea când vom avea ocazia.
Li Shuo îi strânse și el mâna cu amabilitate.
– Călătorie plăcută.
Zhao Jin Xin făcu doi pași înapoi, apoi zâmbi.
– Ne vom întâlni cu siguranță din nou.
Zâmbetul lui era viclean și încrezător, atât de frumos încât părea să lumineze totul în jur.
Li Shuo zâmbi ușor fără să-l ia în serios.
Șoferul familiei aștepta la aeroport și inima lui Li Shuo se încălzi când îl văzu pe bătrânul care era mereu curat și îngrijit și avea o față blândă.
– Guang Shu[1], spuse el cu un zâmbet pe buze.
– Avionul a sosit la timp.
Li Shuo îl îmbrățișă și spuse zâmbind.
– De ce ești atât de surprins? Îți place atât de mult să mă aștepți?
– Cine vrea să te aștepte? răspunse Guang Shu, prefăcându-se supărat.
– Te întorci o dată sau de două ori pe an. Cine vrea să te aștepte?
Li Shuo râse tare și spuse.
– Este vina mea. Cu siguranță mă voi întoarce mai des în viitor. Să mergem acasă.
Pe drum, Li Shuo sună acasă pentru a-i anunța că era în siguranță.
Guang Shu îl privi în oglinda retrovizoare.
– Îmi doresc foarte mult să revii mai des în viitor. Domnul și doamna vorbesc mereu despre tine. Pe măsură ce îmbătrânim, ne este foarte frică de singurătate.
– Cu siguranță.
Li Shuo era puțin confuz gândindu-se la motivul pentru care tatăl său îi ceruse să se întoarcă.
Tatăl său fusese unul dintre directorii celei de-a treia firme de contabilitate din Statele Unite. Ulterior, se pensionase anticipat din cauza unor probleme cardiace și fusese reangajat în calitate de consultant financiar de către prietenul său, președintele grupului EnNan.
Grupul EnNan era o companie mare de transport comercial de import și export între Statele Unite și China. Președintele era, de asemenea, chinez și era prieten cu tatăl său de mulți ani. Tatăl său nu putea face față unei munci de mare intensitate, așa că era angajat pe poziția de consultant financiar.
Dacă stau să mă gândesc, speră să preiau eu conducerea?
Li Shuo refuzase clar să se alăture biroului tatălui său când era la facultate. Acum că avea propria afacere în China, era și mai puțin probabil să se întoarcă.
Li Shuo nu putu ghici, așa că încetă să mai ghicească.
Se simțea familiar și ciudat în timp ce se uita pe fereastră la peisajul care trecea pe lângă el. Părăsise Statele Unite după ce absolvise facultatea și se mai întorsese doar de două sau trei ori pe an. Îi plăceau cifrele încă din copilărie, așa că studiase și contabilitate. Cu toate acestea, simțise că orașul era prea saturat și toate companiile mari aveau legături strânse cu firmele importante. El voia să-și înceapă propria afacere dar nu putea ocoli rețeaua de relații a tatălui său, ceea ce-l făcea să se simtă neinspirat așa că se întorsese în China. Se bucura de decizia pe care o luase, pentru ca acum să aibă propria bucată de cer și de pământ.
Li Shuo se uită la telefon. Era încă miezul nopții în China, iar persoana respectivă se trezea de obicei la șapte, foarte punctual. Zâmbi în cunoștință de cauză, lăsă capul în jos și trimise un mesaj:
Xiao Cheng Xiu, sunt acasă. Trimite-mi un mesaj când te trezești.
Dacă acești doi oameni ar vorbi la telefon, unul ar fi entuziasmat, iar celălalt ar fi stânjenit. Doar gândindu-se la acea scenă, Li Shuo nu se putu abține să nu râdă.
Deodată, telefonul sună de două ori, iar Li Shuo fu surprins că Cheng Xiu nu dormea încă. Oare așteptase să aterizeze? Își deschise telefonul nerăbdător și constată că era un mesaj de la un număr necunoscut. Deschise curios mesajul, iar pe ecran apăru deodată poza unui piept gol, de la gât până la talie, ce părea că tocmai ieșise de la duș, iar pielea lui netedă era acoperită cu picături de apă translucide. Acea siluetă era cu adevărat uimitoare. Mușchii pectorali erau puternici și plini de elasticitate. Abdomenul tare era ca o listă cu opt pachete de mușchi ce se prelungeau până în partea de jos a imaginii și împreună cu talia subțire, atrăgeau reveria nelimitată a privitorilor.
Mărul lui Adam al lui Li Shuo alunecă și se uită la fotografie pentru încă vreo câteva secunde.
Prietenii familiarizați cu el, știau cu toții că îi plăcea tipul de iepuraș de casă, zvelt și slab, ceea ce îi dădea o dorință puternică de a-l proteja dar, nu-i displăcea nici hot-dog-ul. De exemplu, fotografia din fața lui îi avu un puternic impact vizual.
Zâmbi și salvă fotografia în albumul foto, dar nu răspunse, pentru că probabil cineva o trimisese din greșeală.
După un timp, telefonul sună din nou, cu același număr și-i trimise un mesaj:
Nu-ți place?
Li Shuo ridică din sprâncene și răspunse:
Cine ești?
“Trimite-mi un x[2], îți arăt ceva mai tare.”
Li Shuo se gândi că unul dintre prietenii săi probabil știa că s-a întors în Statele Unite și îl tachina, așa că răspunse cu dezinvoltură: xxxxxxxxxx.
Curând, veni mesajul. Li Shuo deschise rapid și văzu că celălalt trimisese într-adevăr o fotografie mai explozivă. De data aceasta, purta doar lenjerie intimă. Sub boxerii negri, se zărea o mică umflătură în partea de jos, iar degetele lui subțiri trăgeau în jos marginea lenjeriei intime, ceea ce îl stârnea puțin pe Li Shuo care simțindu-se incomod, trase de guler.
Guang Shu se uită la el în oglinda retrovizoare.
– Ce s-a întâmplat? E cald?
Oh, nu.
Degetele lui Li Shuo tastară rapid pe ecran,
Cine naiba ești?
Era foarte curios ce prieten îi trimisese fotografii cu modele ca să-l tachineze. După culoarea pielii era asiatic, îi înțelegea estetica. După ce trimise mesajul, se gândi la asta și sună pur și simplu.
Telefonul sună o dată și celălalt închise telefonul. În curând, veni un alt mesaj:
„Îți place sau nu, iubitule … mă pot descurca mult mai bine”.
Li Shuo strâmbă din nas și încetă să mai acorde atenție acestui prieten arogant care se prefăcea a fi misterios. Să vedem cine își pierde primul calmul.
După ce așteptă aproximativ zece minute, Li Shuo se uită la cele două fotografii de mai multe ori, erau foarte sugestive. Oamenii erau animale foarte ciudate. Chiar dacă nu cheltuiești nici un ban, acum poți vedea tot felul de poze nud pe internet, dar cele pe jumătate acoperite pot stârni și mai mult curiozitatea privitorilor.
Acum era foarte curios despre ce fel de chip are acest trup atât de mare. Ar fi de ajuns pentru a ști cine nu-și respecta reputația și cine era cel care-i trimisese fotografia.
Când mașina ajunse acasă, de îndată ce picioarele îi atinseră pământul, părinții lui ieșiră să-l întâmpine și-i sună mobilul. În cele din urmă, nu-și putu reține curiozitatea și-și deschise telefonul în timp ce își saluta părinții. Chipul frumos și zâmbitor de pe ecran aproape că-l făcu să vomite sânge.
Zhao Jin Xin?!
– Li Shuo.
Doamna Li îl îmbrățișă fericită.
– Ești obosit?
– Nu sunt obosit, mamă. Noua ta coafură este atât de frumoasă…
Li Shuo nu avu timp să-și schimbe expresia feței și se simți puțin jenat apoi își băgă repede telefonul în buzunar.
Doamna Li zâmbi și-și strânse părul.
– Ce e în neregulă? De ce ești atât de agitat? se uită ea confuză la fiul ei, care era mereu încrezător.
– Nu… tată, spuse Li Shuo luându-l de umeri pe domnul Li și râse tare.
– Tată, ești gras.
Domnul Li chicoti și spuse.
– Nu sunt gras. M-am antrenat în ultima vreme și am devenit puternic.
– Este bine să faci mișcare. Hai să intrăm înăuntru.
În mintea lui, Li Shuo își spuse:
Cum a făcut rost de numărul meu acel puști Zhao Jin Xin?
Îi trimisese și acele fotografii extrem de provocatoare pentru a-l tachina și el chiar căzuse în plasă, ceea ce era cu adevărat enervant.
Când intră în casă, Li Shuo era încă puțin distrat. Era atât de furios și amuzat, încât intră pe chat pentru a adăuga acel număr pe lista neagră.
Nu-i plăceau oamenii dominanți, mai ales în acest gen de lucruri. Odată ce devenea pasiv, se simțea inconfortabil. Întotdeauna își planifica viața într-o manieră ordonată, înăuntru și afară, ca totul să fie sub control, în același mod în care îi plăcea ca cifrele să fie clare și logice.
Se întorsese acasă grăbit, de data aceasta, așa că nu adusese mare lucru cu el, dar îi ceruse asistentei să aleagă o grămadă de cadouri în scurt timp, mai ales pentru mama sa.
Doamna Li fusese răsfățată de când era mică. Când se căsătorise cu domnul Li, un băiat sărac, nimeni nu privise asta cu ochi buni. Era îndrăgită și de soțul, și de fiul ei. Toată viața ei fusese o persoană simplă și veselă, fericită chiar și când îi dădeai un coș cu fructe. Ea avea mereu zâmbetul pe buze.
Se uită la cadourile pe care Li Shuo i le adusese, unul câte unul, apoi spuse.
– Li Shuo, unde este fotografia iubitului tău? Arată-ne-o repede.
Li Shuo zâmbi, scoase telefonul și deschise albumul foto, căutând o fotografie a lui Cheng Xiu, dar prima care apăru fu cocheta fotografie semi-nud a lui Zhao Jin Xin pe care tocmai o salvase!
Mâna-i tremură din cauza șocului dar era prea târziu să o ia înapoi. Doamna Li avea ochi ascuțiți și-l prinse de încheietura mâinii.
– Uau, ce siluetă frumoasă!
– Nu, nu, nu este asta.
Fața lui Li Shuo se făcu roșie și îndepărtă rapid fotografia. Nu-și mai amintea ultima dată când fusese atât de jenat în fața părinților săi. Era cu adevărat jenant.
Domnul Li stătea vizavi de canapea și, probabil ghicind ce se întâmplase, zâmbi răutăcios.
Doamna Li nu se putu abține să nu râdă și arătă cu degetul spre fața lui Li Shuo.
– Oh, e rar să te văd timid.
Li Shuo tuși ușor, găsi rapid fotografia lui Cheng Xiu și i-o arătă mamei sale.
Pe ecranul telefonului mobil apăru o față dreaptă și delicată, cu ochi strălucitori și limpezi, un nas ușor rotunjit, o linie netedă a maxilarului, păr moale lipit de obraji și un zâmbet revigorant pe față. Această față nu era uimitoare, dar era foarte confortabilă și durabilă, iar prima impresie pe care o dădea oamenilor era de om blând și inofensiv.
Ochii doamnei Li se luminară.
– La prima vedere, arată ca o persoană cu un temperament bun.
– Da, este foarte blând. Mâncarea lui este delicioasă și se pricepe foarte bine să aibă grijă de oameni.
Li Shuo se simți sincer încântat.
De la prima întâlnire, el știu că Li Cheng Xiu îndeplinea cel puțin 80% din așteptările lui pentru un partener, iar el se întâmplase să apară la o vârstă la care voia să se așeze la casa lui. Era așa-numitul „moment potrivit și persoana potrivită”. Așa că făcuse ceva ce era împotriva principiilor sale, îl luase pe Cheng Xiu de la o altă persoană. Deși acest lucru cauzase unele probleme, el echilibrase câștigurile și pierderile și nu avea regrete.
Îi plăcea Cheng Xiu și, nu numai că o câștigase pe persoana care îi plăcea, dar îl și salvase de acea persoană.
– De ce nu l-ai adus să vă distrați de data asta? întrebă domnul Li.
– Trebuie să meargă la muncă și m-ai sunat atât de grăbit. Cum ar fi putut să aibă timp să solicite o viză?
Vorbind despre asta, Li Shuo întrebă curios.
– Tată, de ce m-ai sunat de data asta? E vreo grabă, ceva legat de Grupul EnNan?
Nota Traducătorului
[1] Titlu de curtoazie care denotă respectul față de un bărbat mai în vârstă. Poate fi echivalat cu „unchi” când există grad de rudenie
[2] „x” înseamnă sărut în limba engleză scrisă informală.
