— Type, dacă nu te ridici, o să întârzii.
— Du-te-n mă-ta.
— Type.
Dimineața devreme, Type e încă întins pe patul moale, afundându-și fața în pernă. Nu tresare nici măcar din poziția sa, deși ceasul deșteptător a sunat cu câteva minute înainte. Persoana care tocmai terminase de îmbrăcat i-a atras atenția celuilalt, dar a primit doar un răspuns răgușit, ceea ce-l face pe acest băiat atrăgător să ofteze, chemând din nou persoana întinsă cu voce joasă. Dar tânărul din sud rămâne tăcut.
— Type, trebuie să te ridici. Type.
Type refuză să se miște, dar Tharn nu renunță la intenția sa de a-l trezi. Îi scutură din nou umărul cu blândețe, făcându-l pe Type, care își afundă încă fața în pernă, să o strângă cu ambele mâini foarte tare.
— Nu mă mai deranja! Urlă băiatul irascibil.
— Nu te-aș deranja, dacă n-ai sta încă ghemuit în patul nostru. Nu vreau să întârzii.
— Nu mă duc azi.
Bărbatul brunet aude oftatul greu al iubitului său. Sincer, somnolența i se risipise complet de când auzise alarma, iar motivul pentru care încă se ghemuiește în pat nu e că îi mai este somn, ci pentru că nu vrea să meargă.
— Dar azi nu ești în vacanță. Dacă nu mergi la muncă azi, toate hârtiile se vor aduna.
— Tu nu ești eu. Nu știi nimic!
Deodată, Type se ridică din pat și îl privește pe Tharn în ochi. Ochii lui ard de parcă ar vrea să-l mănânce pe cel care i-a tulburat somnul. În timp ce Tharn îl privește calm înainte de a-i zâmbi.
— Da, nu știu, dar еste un lucru pe care îl știu, și anume că iubitul meu nu va lăsa o treabă neterminată.
Tânărul din sud nu poate decât să tacă, considerând discuția lor încheiată. De data aceasta, bărbatul îi împinge ușor capul și vorbește cu blândețe, râzând, pentru a destinde atmosfera.
— Dacă tot te-ai ridicat, fă un duș. Apoi îți pregătesc ceva de mâncare și… îți garantez că de data asta ouăle mele prăjite nu se vor arde.
Tharn intră rar în bucătărie pentru că știe că abilitățile sale culinare sunt cu adevărat groaznice. Nici Type nu s-a trezit zilele trecute să pregătească mâncarea, așa că au sfârșit prin a mânca mâncare congelată, dar azi Tharn probabil simte că Type e într-o dispoziție proastă de ieri, așa că s-a oferit voluntar să meargă în bucătărie să gătească.
— Pot să am încredere în tine?
— Haide! Am cumpărat și pâine. Deci, dacă dau greș, o putem mânca cu gem. Tharn zâmbește puțin, apoi atinge umărul celuilalt bărbat.
— Du-te să faci un duș, apoi, după aceea, te duc eu la spital.
După această invitație, Tharn iese din dormitorul lor. Apartamentul este cel în care locuiesc de doi ani, de când Type încă își termina studiile. Plătit de tatăl său.
Da, în acest moment Type nu mai e student. Acum lucrează într-un spital ca medic sportiv stagiar, dar viața nu e un pat de roze, mai ales pentru că Type are o problemă la locul de muncă. Indiferent cât de harnic ar fi, tot nu e suficient. Cauza problemei sale este supervizorul său prost, care îi aruncă mereu vina ori de câte ori are ocazia, făcându-l să-și piardă răbdarea. Curând avea să explodeze.
Type se gândește de ceva timp să aplice pentru un alt loc de muncă, dar anul acesta vrea să-și termine contractul pentru a nu avea probleme în căutarea unui nou loc de muncă, pentru că școala și munca sunt două realități diferite una de cealaltă. Sunt multe lucruri de reconsiderat. A fi violent nu va ajuta la nimic.
— O persoană ca mine trebuie să suporte totul din cauza căcatului ăluia de șef!
Și-a păstrat o față de poker și a suportat totul doar pentru a nu-i trage un pumn în față șefului.
Tharn știe de această problemă de la bun început, pentru că a fost mereu alături de el să-l consoleze: o persoană irascibilă ca el a suportat totul timp de zece luni.
— Doar gândindu-mă la asta îmi vine să-i trag un pumn în față supervizorului ca să mă simt mai bine! În cele din urmă, cel care întârzia se ridică și intră în baie, sperând că furia sa din această dimineață se va mai risipi puțin.
După ce face duș, Type se îmbracă pentru muncă, apoi iese din cameră, mergând în sufrageria lor. Îl privește pe Tharn, care pregătește cafeaua, și un sentiment de vinovăție îi cuprinde pieptul din cauza comportamentului său.
Și Tharn muncește din greu. Chiar dacă e obosit, are grijă de el, dar nu se plânge niciodată.
Mă face să mă simt vinovat.
Cu acest gând în minte, bărbatul merge în spatele lui Tharn și apoi își ridică mâinile pentru a-l cuprinde de talie.
— Ai terminat? Tocmai am terminat de pregătit micul dejun. Poți lua ouăle alea prăjite din tigaie. Cât despre pâine, câte felii vrei? Ți le prăjesc eu. Vrei două…
— Îmi pare rău.
Persoana absorbită de pregătirea micului dejun se oprește și se întoarce pentru a stabili contact vizual cu celălalt. Type vede că nu zâmbește. Îi dă de înțeles că și el e stresat și asta îl face pe Type să se încordeze.
Persoana rea care a greșit ceva nu știe ce să facă.
— Nu te uita așa la mine, de parcă aș fi făcut ceva rău.
— Pentru că încăpățânarea ta mă face să mă îngrijorez.
Type se calmează înainte de a ofta din nou:
— Îmi pare rău.
— Haide. Nu ești genul de persoană care își cere scuze des.
Zâmbește, făcându-l pe celălalt să se simtă și mai vinovat. Își sprijină capul pe umărul iubitului său. Pentru el, nu e cerșetorie, ci o cerere de încurajare.
Aceasta e o acțiune pe care Tharn o cunoaște bine, pentru că se sprijină de marginea tejghelei, lăsându-l să-și rezeme capul pe umărul său.
— Nu-ți face griji. Nu sunt supărat pe tine.
— Chiar dacă mereu încep eu cearta cu tine?
Tânărul din sud știe că în ultimele zile s-a enervat ușor. Chiar mai rău decât atunci când era încă la universitate, dar a fost răsfățat, a fost îngrijit de Tharn. Recunoaște asta, dar își dă seama că a făcut-o prea des.
— Ei bine, deseori faci ‘asta’ cu mine tot timpul.
— Du-te dracului.
După aceea, râde, făcându-l pe Type să înjure, continuând totuși să nu-și ridice privirea. În schimb, trage adânc aer în piept și adulmecă parfumul familiar care îi înveselește inima, înainte ca aceasta să se frângă încet.
— Las-o baltă. Hai să mâncăm.
Dar, înainte să se poată întoarce spre masa din sufragerie, Tharn îl apucă de un umăr și îl trage mai aproape de corpul său. Type, care cunoaște bine modul în care Tharn își arată afecțiunea, își înclină capul, așteptând sărutul.
Un sărut pe care Tharn îl începe, dar la care Type răspunde într-un mod satisfăcător. Un sărut care nu e nici blând, nici aspru, ci o interacțiune limbă-n limbă. Își schimbă saliva dulce, atacându-se alternativ unul pe celălalt până rămân fără suflare. Împingându-se încet unul pe celălalt, iar apoi Tharn începe să-i lingă gura într-un mod plăcut.
— Mă săruți în fiecare zi. Nu te-ai plictisit încă?
— Știi că nu mă voi plictisi niciodată de tine.
După flirt, Type face o strâmbătură. Acum se poartă de parcă ar vrea să meargă în sufragerie, dar picioarele par să nu-l asculte.
— Chiar dacă începi mereu o ceartă cu mine în fiecare zi, nu mă voi plictisi niciodată de vocea ta enervantă.
Ești nebun. Cum poți suporta asta?
Gândește Type, dar acele fraze scurte fac ca inima sa grea să se ușureze în mod neașteptat. Ochii i se înmoaie înainte de a-l trage pe celălalt la masa din sufragerie.
— Poți să te oprești din a flirta cu mine. Suntem împreună de 7 ani. Ai ieșit deja din promoție.
Type îl tachinează în glumă. Se simte deja bine și asta îl face pe iubitul său să zâmbească larg.
— Cine a spus asta? Nu contează câți ani ar trece, cu cât îmbătrânesc, cu atât devin mai dulce. Înainte, de fiecare dată când îți vorbeam dulce, mă înjurai mereu.
Exact, dacă asta s-ar fi întâmplat când erau încă în primul lor an de relație, atunci ar fi vorbit așa, și-ar fi ascuns timiditatea înjurându-l. După ce au fost împreună mulți ani, s-a obișnuit. Orice ar face, trece cu vederea. Chiar dacă sunt împreună de atâția ani, încercând toate pozițiile posibile în pat, tot îi vorbește cu blândețe. Sunt împreună de șapte ani acum, și există mereu posibilitatea să se despartă.
Type respinge imediat acel gând, pentru că nu se vor despărți. Nu doar pentru că au ajuns atât de departe, ci și pentru că acum îl iubește, îl iubește atât de mult și îl vrea doar pe acest băiat frumos.
Persoana asta care îmbătrânește, care poartă costum și pantaloni largi… atât de al naibii de frumos. Evident, nu i-o va spune. O ține în inimă în timp ce privește bărbatul chipeș. Mai mult, nu e genul de persoană căreia să-i scape astfel de cuvinte.
Și doar gândindu-se că acest bărbat frumos ar putea umbla cu băieți mai tineri, cu siguranță Type poate deveni un ucigaș.
— Da, apropo de faptul că suntem împreună de 7 ani… E ceva ce îți dorești?
De îndată ce deschide acea discuție, persoana căreia îi lipsește romantismul, cum e Type, pune această întrebare, deoarece nu-i plac surprizele. Sunt împreună de mulți ani; dacă Tharn vrea ceva, să o spună direct. Dacă îi poate oferi ceva, o va face.
Întrebarea îl face pe Tharn să tacă puțin, apoi exclamă:
— Ce zici de asta: rămâi cu mine până la 70 de ani.
Type e complet uluit.
— Ce naiba!
A cere să fiți împreună pentru totdeauna e diferit de a cere să fiți împreună până la 70 de ani. E ca și cum Tharn s-ar pregăti deja pentru un sicriu.
În schimb, Tharn râde atât de tare, dar nu-l enervează, și pentru că schimbă subiectul.
— Păstrând buna dispoziție, nu-i așa?
Type e, în mod neașteptat, deja binedispus. Înmoaie cârnatul în sos și apoi îi dă să mănânce persoanei din fața lui.
— Da, dar dacă mai continui să vorbești, sigur o să întârzii. În plus, nu te mai holba așa la mine și mănâncă mai repede. Mai am și treabă.
Și asta îl face pe Tharn să continue să mănânce; zâmbește atât de larg încât îl face pe celălalt să-l privească fix.
Faptul că i-a spus acele fraze, că ar trebui să fie împreună până la 70 de ani… îi face inima să bată foarte tare.
Suntem împreună deja de șapte ani. Nu de șapte zile. Așa că poți să te oprești din a-mi zgudui inima atât de tare!
Asta gândește băiatul care acum e binedispus, o stare atât de diferită față de cea de adineauri.
Pentru că Tharn e cu el. Are forța să lupte cu acele grupuri de idioți de la locul său de muncă, pentru că Tharn e acolo.
Mulțumesc