Omegaverse-Iubiri nepermise-Capitolul 11

Răpirea

MOTTO:

-Ăla e un Alpha, cum poate fi un tati?

Familia Chung primise vestea morții lui Manun Siri cu o răceală ce frapa chiar și apropiații. Nu existase nici măcar o lacrimă, nici măcar o undă de regret. Pentru ei, fiul nu era decât un moștenitor ratat, care își irosise viața și, odată cu ea, și poziția în marea familie. Singurul lucru care conta acum erau acțiunile pe care bunicul le dăruise lui Manun la 21 de ani, părți ce reprezentau 30% din puterea financiară a concernului Chung, evaluate la peste 50 de milioane de lire sterline.

Imediat după anunțul decesului, soții Chung contactară avocatul lor de familie, ordonându-i să blocheze conturile, să emită acte de succesiune și să aducă acțiunile înapoi sub controlul lor. Era, în ochii lor, o simplă formalitate.

Dar când documentele fură verificate, surpriza se transformă într-o lovitură. Numele „Manun Siri” nu mai figura ca proprietar. Transferul fusese deja făcut, cu acte oficiale, înainte de moartea sa. Noii deținători erau Luli și Rak, cele două fetițe mici, copile fără apărare, moștenitoare directe și singurele beneficiare ale imensei averi.

Pentru familia Chung, vestea aceasta nu stârni decât ură și dispreț. În ochii lor, fetițele nu erau nepoate, ci doar un obstacol în calea averii. Două nume pe acte, care le blocau accesul la puterea financiară după care tânjeau.

În mintea lor nu exista nicio urmă de iubire sau compasiune. Pierderea fiului fusese o notă de subsol, pierderea averii însă ar fi fost o adevărată insultă. Și în clipa aceea, cei doi soți își spuseră că acțiunile trebuiau recuperate. Luli și Rak deveniseră dintr-o dată un inconvenient scump, un obstacol de eliminat din drum.

…

După șocul inițial, soții Chung transformaseră discuția lor într-un plan rece, calculat.

Domnul Chung trase o linie pe dosarul întins pe masă și spuse pe un ton sec:
-Nu putem lăsa ca două mucoase să blocheze treizeci la sută din concern. Dacă rămân pe numele lor, puterea financiară iese din mâinile noastre. Și asta este de neacceptat.

Avocatul, un bărbat cumpărat cu bani grei, le confirmă că transferul era legal, făcut cu luni în urmă. Nimic nu putea fi contestat în instanță. Singura cale era să pună mâna pe fetițe și să revendice controlul prin tutelă.

– Atunci facem rost de documente false, decretă doamna Chung. Plătim. Atâta timp cât hârtia arată oficială, nimeni nu va pune întrebări.

În spatele ei, tablourile de familie păreau să-i privească din altă epocă, dar în ochii lor nu se citea altceva decât ură. Luli și Rak nu erau văzute ca nepoate, ci ca două piese de șah pe tabla averii.

Profitară de două circumstanțe: Ramanan era internat, incapabil să le protejeze, iar doctorul Preecha era prins în gărzi lungi la spital, obosit și vulnerabil. O casă cu copii și servitoare părea, pentru ei, o pradă ușoară.

Câteva săptămâni la rând, soții Chung puseră la cale un plan teribil. Avocatul lor, contra unei sume considerabile găsi un judecător care emise o decizie „oficială” de extragere a copiilor Siri din casa doctorului.

……………….

– Noaptea asta e momentul, spuse domnul Chung, în timp ce-și aranja ceasul de aur la încheietură.

 -Îi luăm, semnăm actele și nimeni nu va putea contesta. Ce sunt, până la urmă? Două copii fără apărare. Noi suntem părinții lui Manun. Suntem familia. Noi decidem.

Și așa, cu un avocat corupt și o hotărâre falsificată de un judecător mituit,  porniră către casa unde Luli și Rak adormiseră liniștite, neștiind că noaptea urma să le smulgă din siguranța fragilă pe care începuseră s-o cunoască.

…

Noaptea era liniștită peste cartier, dar se sparse brusc de sunetul greoi al mașinii negre care se opri în fața casei doctorului Chao Fah Preecha. Din ea coborâră soții Chung, însoțiți de două gărzi impunătoare și avocatul lor corupt, cu hârtiile false la îndemână.

Ușa casei se deschise ezitant când Mila veni, somnoroasă, să vadă cine bate atât de insistent.

–Cine sunteți? întrebă Mila, cu voce tremurată.

Avocatul ridică actul fals, cu aerul rece al autorității:
– Sunt avocatul Feldman și  reprezint familia Chung, bunicii de pe partea maternă ai lui Luli și Rak Siri. Ordin judecătoresc. Copilele trebuie preluate imediat de aici, este în interesul lor.

Sopa apăru din spate, înfășurată cu un șal, palidă. Își ridică mâna spre hârtie, o privi rapid și izbucni:
– Asta e o minciună, doctorul Preecha n-a fost anunțat, n-a semnat nimic. Nu aveți dreptul să le luați.

Doamna Chung înaintă, cu vocea rece ca lama:
-Sunt nepoatele noastre. Nu avem nevoie de aprobarea lui.

În acel moment, Luli apăru în capul scărilor în cămașa de noapte, cu ochii mari. În urma ei apăru și Rak, strângând batista de mătase în pumnul mic.

Domnul Chung făcu un semn spre ele:
– Luați-le.

Gărzile pășiră în casă, dar Mila se puse în fața lor, brațele întinse.
– Nu! Sunt sub protecția doctorului Preecha! Nu le atingeți!

Unul dintre bărbați o împinse brutal deoparte. Mila căzu pe podea, dar se ridică imediat, strigând:
–Luli, Rak, fugiți în cameră! Încuiați ușa!

Dar fetițele erau prea speriate și începură să plângă. Rak se lipi de sora ei, vocea ei stinsă tremurând:
–Luli… nu vleau să plec… vleau cu tati!

– Nu mergem cu voi, nu vă cunoaștem, stăm cu tati! izbucni Luli, strângând-o la piept pe sora ei.

Doamna Chung înaintă, cu un rânjet crud în timp ce gărzile deja le luaseră pe sus.
-Tati? Fii-miu? Ăla e mort. Sau vorbiți de doctor? Ăla e un Alpha, cum poate fi un tati? Pfff…Încetați să vă mai zbateți și fiți cuminți. De acum încolo noi o să vă creștem.

– Nu vreau , nu venim cu voi, dă-mi drumul , brută!! strigă Luli, lacrimile coborându-i pe obraji și bătându-l cu pumnii pe bodyguard.

Dar bodyguarzii păreau surzi și insensibili la plânsetele fetițelor.

– Lăsați-le! urlă Sopa.

– Sunt doar niște copii!

Rak izbucni într-un plâns sfâșietor, strigând printre sughițuri:
–Tatiii! Tati, ajutoor!

Gărzile ieșiră din casă cu ele, în timp ce Mila și Sopa se aruncau zadarnic asupra lor.

În câteva secunde, fetele fură duse pe sus către mașina neagră, țipetele lor străpungând noaptea. Doamna Chun se apropie de bodyguardul care o purta pe Rak. Fetița strângea deznădăjduită cu o mânuță batista de mătase a doctorului, iar cu cealaltă îl lovea pe bodyguard cu perea ei de 3ani și jumătate.

Femeia veni și smulse batista indiferentă la țipătul ascuțit scos de Rak.

– Batista mea și a lui tati! Dă-mi batista, nu e a ta! Tati, tatiii ajutor!!

Femeia ridică bucata de mătase și o privi cu dezgust.

-Ce e și porcăria asta? Pff se vede că ești un Omega murdar, dar nu te îngrijora, cu o bună educație vei deveni un Omega strălucitor, toți Alpha se vor bate pentru tine când vei fi mare.

Bodiguarzii azvărliră pe cele două fetițe pe bancheta din spate. Ușa se închise brusc, iar motorul porni. Noaptea devenise neagră plină de durere.

.