Capitolul special 2

 

Capitolul special 2

Cu un iubit, nimic nu e prea scump

 

 

Poate că nu era primul an în care Elyes petrecea Revelionul cu Pat, dar era primul an în care îl sărbătoreau ca „iubiți”.

Elyes făcuse tot posibilul să-l surprindă pe Pat, invitând un bucătar cu stea Michelin să gătească și să le servească masa. Fiecare fel de mâncare era atât de delicios încât aproape le aducea lacrimi în ochi. Ceea ce făcu totul și mai special fu faptul că fiecare fel de mâncare era o creație nouă, preparată special pentru ca Pat să o guste primul.

Apoi erau lumânările parfumate, lumina difuză care crea o atmosferă romantică și sticla de vin de jumătate de milion de baht, care nu-i îmbătă, dar îi făcu să se simtă tandri în acel moment. Pentru Pat, efortul depus de Elyes era incredibil de special.

Nu era vorba de preț sau de valoare, ci de grija cu care fusese pregătit totul.

Cine ar fi crezut că cineva atât de dur ca Elyes ar putea face ceva atât de drăguț și de siropos? Era peste așteptările lui Pat, făcându-l fericit și flatat.

După masă, Elyes continuă să bea, trecând de la vinul fin la un coniac puternic, care ardea gâtul. Trecură ore întregi, dovedind că tânărul șef avea un stomac de fier.

– Bei destul de mult.

– Vreau să sărbătoresc o zi bună, o zi petrecută cu tine. Elyes a ridicat paharul pentru a toasta.

Pat zâmbi în răspuns, trecând de la scaunul său de la masă pentru a ciocni ușor paharele cu Elyes.

– Pentru fericire. Mulțumesc pentru masa delicioasă.

– Ți-a plăcut?

Ochii strălucitori ai lui Elyes îi topiră inima lui Pat.

Elyes arăta atât de bine încât era aproape neliniștitor. Chiar dacă Pat nu considerase niciodată pe cineva deosebit de chipeș, era complet cucerit.

– Mi-a plăcut foarte mult. Ce ai făcut a fost magic. Mulțumesc pentru tot.

– Mă bucur că ți-a plăcut, spuse Elyes, luând încă o înghițitură din pahar.

– Deci… m-ai iertat deja?

Văzând că Elyes era într-o dispoziție bună, Pat, care se simțea vinovat, avu curajul să întrebe acum.

– Nu încă… Încă sunt puțin jignit.

Pat se întristă la auzul răspunsului, dar când văzu privirea jucăușă a lui Elyes, își dădu seama că era tachinat.

– Dar dacă vii să stai aici, te comporți drăguț și ești ușor de abordat, poate mă voi simți mai bine.

Pat îi dădu din cap în semn de înțelegere.

Cerința bărbatului nu părea prea greu de îndeplinit pentru Pat, dar tonul și privirea lui erau periculoase. Elyes îl bătu de două ori pe genunchi, făcându-i semn lui Pat să se apropie.

Văzând asta, Pat dădu din cap și se apropie cu un zâmbet blând, îndreptându-se spre silueta relaxată de pe canapeaua largă.

Când Pat se opri în fața lui, îngenunche astfel încât fețele lor să fie la același nivel. Nu îndrăzni să se așeze în poala lui Elyes, așa cum i se sugerase, dar când întâlni acei ochi cenușii, o senzație de fluturare îi umplu stomacul. Totuși, îndrăzneala lui îi permise să întindă încet mâna și să ia paharul greu din mâna lui Elyes, apropiindu-se până când erau la doar câțiva centimetri distanță.

– Spune-mi, cât de drăguț trebuie să fiu? îl provocă Patt.

Gândindu-se la toate momentele în care îl lăsase pe Elyes să preia inițiativa de-a lungul anilor, devenise un obicei să nu se opună bărbatului din fața lui.

– Cât de drăguț poți fi. Începe prin a mă răsfăța… privește doar la mine, iubește-mă doar pe mine, îi șopti Elyes, aplecându-se pentru a-i da un sărut ușor pe buze, mângâindu-i afectuos capul cu mâna.

– Niciodată nu am fost altfel decât drăguț cu tine. Și cu tine lipit de mine ca o umbră, la cine altcineva m-aș putea uita?

– Spun asta doar ca să știi că sunt gelos.

– Păi, știu deja asta.

– Bine, ține minte asta, îi spuse Elyes lui Pat, care era încă îngenuncheat.

– Ține minte că ești luat, că ai un iubit și, cel mai important, că sunt nebun de gelos.

Pasiunea brută pe care o împărtășiseră în noaptea precedentă era suficientă pentru a dovedi cât de nebun putea fi Elyes.

Feroce, îndrăzneț și plin de dorință.

– Am înțeles, Elyes… pot să te întreb ceva?

– Da, te rog.

– Despre Kimhan… Pat ezită o clipă înainte să întrebe.

Mesajul privat al lui Elyes, pe care îl văzuse recent, era puțin tulburător. Chiar dacă Elyes spusese că relația lor se terminase, mesajele periodice care continuau să vină îl făceau pe Pat să se simtă nesigur.

– Ai văzut, nu-i așa? Că Kim m-a invitat în oraș, spuse Elyes, de parcă i-ar fi citit gândurile lui Pat.

– Nu am vrut să mă bag.

– Uită-te cât vrei. Nu mă deranjează.

– Deci… nu te duci?

– Nu. Vreau să rămân cu iubitul meu. Vreau să te țin așa în brațe. Cum ar putea ieșitul la o băutură să se compare cu statul aici cu iubitul meu, nu-i așa?

– Înainte, ieșeai des. Nu-ți amintești cum te duceam mereu acasă?

– Atunci, nu te puteam ține așa în brațe. Dar acum, te pot săruta și îmbrățișa. E mult mai distractiv să fiu cu tine.

– Ugh!

– Nu-ți face griji. Așa cum ți-am spus și înainte, nu voi avea niciun fel de relație cu altcineva în afară de Pat, nici fizică, nici emoțională.

Pat ascultă în tăcere, știind că Elyes încerca să-l liniștească. De fapt, Pat nu era genul care să fie excesiv de posesiv sau gelos. Voia doar să-și clarifice propriile sentimente.

Ce norocos era că Elyes ținea la el, că Elyes părea mai posesiv decât el. Pat nu voia să fie egoist, dar știind că Elyes era gelos, inima lui se umfla și bătea cu putere, de parcă ar fi vrut să-i sară din piept. Cine ar fi crezut că șeful pe care îl iubea în secret de ani de zile avea să devină iubitul lui?

– Bine, zâmbi Pat, incapabil să-și stăpânească bucuria, și se aplecă pentru a-i da un alt sărut tandru și dulce.

Când se retrase, văzu o expresie mulțumită revenind pe fața lui Elyes.

– De ce zâmbești?

Elyes observă zâmbetul lui Pat și nu se putu abține să nu zâmbească și el. Fața fericită a lui Pat îl făcea să simtă că întreaga lume era atât de luminoasă. Ar fi dat orice ca Pat să continue să zâmbească și să-l privească așa.

– Râd de tine și de mine.

– Hmm?… Elyes își odihni brațele pe canapea, cu Pat întins confortabil lângă el.

– Nu m-am gândit niciodată că vom ajunge aici.

– Nu văd de ce nu. Am fost atât de agresiv. Dacă mi-ai fi scăpat printre degete, te-aș fi tras înapoi și te-aș fi legat. Chiar te-ai făcut greu de cucerit.

Pat nu se supără și chiar râse la asta, știind că Elyes nu ar fi făcut asta.

Bărbatul de dedesubt își ridică mâna pentru a-și atinge barba aspră, incapabil să reziste impulsului. Mintea lui începu să rătăcească.

– De ce?

– De ce ce?

– De ce tu… um…

– De ce te doresc atât de mult? Elyes nu ezită. Mâinile lui se strecurară sub cămașa lui Pat, urcând încet până când degetul lui mare îi atinse ușor vârful sensibil al lui Pat.

Acest lucru îl făcu să-și muște buza pentru a-și suprima propriile sunete.

– Nu mă pot abține. Ești adorabil. E greșit să vreau să am grijă de tine?

Cuvântul „adorabil” îl făcu pe Pat să se simtă ciudat.

Un bărbat înalt de 179 de centimetri nu ar trebui numit adorabil.

– Sunt departe de a fi adorabil. Sunt o mulțime de oameni mai interesanți decât mine. Sunt departe de tipul tău obișnuit.

Pat nu se vedea așa. Era doar un tip obișnuit, norocos că avea pielea deschisă la culoare și era înalt. Îmbrăcat puțin mai elegant, arăta decent, dar nu semăna deloc cu oamenii cu care Elyes obișnuia să se întâlnească. Mai ales în comparație cu Kimhan, era ca o planetă minoră care îndrăznea să concureze cu soarele orbitor.

– Trebuie să fie ca Kim?

Elyes… cum de putea să citească gândurile atât de bine?

– E preferatul tău.

– Ești gelos, nu-i așa? Îmi place când ești gelos, murmură Elyes cu voce blândă în urechea lui Pat, degetele lui urmărind conturul abdomenului plat al lui Pat.

– Ce câștig din gelozie? Nu sunt gelos.

– Gelozie te face proprietar. Nu vrei asta? Cineva atât de chipeș, atât de îndrăgostit de tine?

– Hmph! Ești un vorbăreț atât de abil, vocea lui Pat se ridică fără ca el să-și dea seama.

– Gura mea poate face și alte lucruri. Haide, dă-mi un sărut dulce pentru a încheia anul cum se cuvine, pentru a se potrivi cu această atmosferă romantică. Știai că lumânările parfumate pot trezi sentimente sexuale și pot face sexul mai relaxant?

Elyes zâmbi ușor, atingând obrazul înroșit al lui Pat. Îl tachină cu cuvinte în timp ce îi urmărea cu degetele leneș buzele despărțite ale lui Pat. Cel tachinat nu putea decât să-și încline capul de bunăvoie, simțindu-se atât cald, cât și fermecat.

Când Elyes își coborî fața până când au fost la câțiva centimetri distanță, respirația lui fierbinte îi mângâia fața, el a capturat buzele lui Pat într-un sărut plin de gustul vinului.

Câteva minute mai târziu, sărutul dulce s-a transformat într-unul aprins.

Un alt talent al lui Elyes era acela de a transforma apa rece în apă clocotită – asta era sigur.

– Atmosfera este perfectă. Ar trebui să găsim ceva distractiv de făcut, spuse Elyes, atingând cureaua de deasupra pantalonilor lui Pat, strecurându-și degetele înăuntru ca și cum ar fi explorat.

Deși se prefăcea că întreabă, în realitate, Pat știa că soarta lui era pecetluită.

– Ești prea obsedat. Ai de gând să faci asta în fiecare zi?

Pat a lovit piciorul lui Elyes, simțindu-se puțin copleșit.

– Cu tine, la ce altceva ar trebui să mă gândesc?

Elyes ridică din umeri, trăgându-l pe Pat să stea între picioarele lui. Cu o mână, îi prinse talia, în timp ce cu cealaltă mână se juca cu nasturii de la blugii lui Pat.

Acest bărbat era enervant de bun la multitasking, încât îi venea lui Pat să-l ciupească.

– Sunt multe lucruri la care să mă gândesc, mormăi Pat, încercând să-i prindă mâna lui Elyes.

– Dă-mi un exemplu.

– Vremea, bursele, ce să mâncăm mâine, unde să mergem…

– Lasă naibii lucrurile astea. Avem o misiune urgentă de îndeplinit. Înțelegi, iubitule?

Văzând acei ochi ușor flirtanți, ușor implorători, Pat se trezea mereu cedând.

– … ești incredibil.

Când Pat simți atingerea excitantă a celuilalt apăsând pe spatele lui, se retrase ușor. Era clar cât de mult voia Elyes să se delecteze cu dulceața din fața lui.

– Uită-te la asta, dragule… devine incomod.

Fără cuvinte goale, tânărul se apăsă deliberat pe spatele lui Pat, mâna lui apucând ferm talia subțire a lui Pat pentru a accentua atingerea.

– N-ar trebui să te duci la baie și să te ocupi mai întâi de asta?

– De ce aș face asta? Dacă am un iubit, iubitul meu ar trebui să mă ajute. De ce să-mi folosesc propria mână, dacă nu e a ta? Asta ar fi acceptabil.

– Ești prea obsedat.

– Obsedat? E normal. Și tu ai nevoie să te relaxezi după o zi stresantă la muncă, răspunse Elyes, strângând ușor șoldul lui Pat înainte de a-l lovi cu o forță care trăda lipsa lui de autocontrol.

– De unde ai atâta energie? Serios.

– Lucruri ca astea nu le poți imita chiar dacă ți-aș spune, se lăudă Elyes, evident mulțumit de satisfacția ego-ului său după replica asta.

– Atât de mult, zici…

– Desigur, altfel, cineva de pe aici nu ar geme până când vocea i-ar răguși, nu?

– Tu! Mereu spui lucruri care mă fac să mă simt jenat.

– Ce am spus? Elyes se prefăcu că nu înțelege.

– Vorbești murdar, ca un adolescent obraznic. Nu pot ține pasul, spuse Pat, scărpinându-se la sprânceană și tușind stânjenit la final.

– Mai am multe lucruri obscene de spus. Vrei să le auzi? râse Elyes, apropiindu-se.

– Oh, cum mă simt când sunt în tine, cum se simte când facem dragoste, știi?

Pat simți pielea de găină de la respirația fierbinte care îi ataca gâtul. Chiar dacă Elyes nu-l atingea, vocea combinată cu mirosul distinctiv al corpului care vorbea despre excitare era incredibil de intensă.

– Tu… Patt nu putea decât să înghită în sec.

– Aș putea să-ți spun că, de fiecare dată când te ating, e ca și cum aș fi stropit cu alcool tare. Cu cât beau mai mult, cu atât mă îmbăt mai tare. Mirosul tău în timpul sexului este atât de seducător. Mă înnebunește. Fața ta fericită și gemetele incoerente din gâtul tău mă duc la limita extazului. Ești moale, fierbinte și… Elyes îi șopti ceva obscen la ureche lui Pat, făcându-l să se înroșească și să pălească în repetate rânduri.

Deși Pat crescuse într-un grup de prieteni zgomotoși, obișnuiți cu limbajul vulgar dar, când Elyes folosea cuvinte atât de explicite, se simțea neliniștit și îi era rău.

Era ca și cum ar fi fost dezbrăcat complet.

Cuvintele brute erau rostite cu o voce șoptită, care aproape că necesita curățarea urechilor, ca și cum ar fi ascultat un film interzis minorilor. Imaginați-vă cât de vulgare trebuie să fie dacă chiar și un bărbat se simte jenat.

– Uh… să ne oprim aici pentru moment, Pat ridică mâna pentru a semnala o pauză.

– De ce? Mai sunt și altele, insistă Elyes.

– Cred că înțeleg destul de bine ce simți. Te rog, hai să ne oprim, spuse Pat, cu fața roșie ca focul, în timp ce flutura mâinile, încercând să-l oprească pe Elyes.

Pat aproape se scufundă în canapea. Explicația detaliată a lui Elyes îl făcu să simtă scenele în mod viu, provocându-i o senzație de furnicătură în abdomenul inferior.

Ceea ce fusese adormit în pantalonii lui se agita acum cu insistență.

– Mă exciți așa, tsk!

Elyes devenea din ce în ce mai rău și mai greu de controlat. La serviciu, Pat putea să-și dea seama ce gândea șeful său, care era și iubitul lui, și putea să spună cu încredere că erau pe aceeași lungime de undă în privința tuturor lucrurilor. Dar când venea vorba de chestiuni senzuale, Pat era cu mult în urma lui Elyes. Era ca și cum ai compara un elev de școală primară cu un absolvent cu summa cum laude.

Gândindu-se la asta, îi veni în minte termenul „mașină de sex”.

Ce persoană neobosită. Pat renunță.

– Nu pot spune adevărul? Dar îmi place foarte mult. De fiecare dată, devine mai bine. Sau, dacă preferi altceva, spune-mi, spuse Elyes, scrutând cu puțin mai multă seriozitate fața timidă a lui Pat.

– Uh…Pat se strădui să găsească cuvintele, scărpinându-se pe gât, jenat, apoi frecându-și nasul cu putere.

– Eu… nu sunt obișnuit să fiu sedus cu cuvinte, mai ales de un bărbat ca tine. Eu?

– Stai puțin. Ce vrei să spui cu un bărbat ca mine?

– Ești calm, serios. Poate pari că flirtezi, dar nu ești genul care să seducă pe oricine cu astfel de cuvinte, devie Pat, spunând o parte din adevăr.

Elyes îl privi fix de la o distanță periculoasă, corpul său cald oferindu-i atât confort, cât și excitare.

– Știi, ceea ce ai spus este atât adevărat, cât și fals, spuse Elyes cu un zâmbet șiret.

– Huh? mormăi Pat, încruntându-se în timp ce încerca să înțeleagă ce voia să spună Elyes.

– Sunt calm și serios, asta e adevărat. Dar acuzația că sunt un flirt nu este. Te rog retrage acea afirmație. Iar partea despre seducerea oricui și a tuturor, asta e doar pe jumătate adevărat. Singura persoană cu care am făcut asta ești tu, spuse Elyes, atingând obrazul înroșit al lui Pat pentru a-i indica greșeala.

– Ar trebui să cred asta?

– Ce nu e de crezut?

Elyes mușcă din nou gâtul palid al lui Pat în joacă, ca și cum ar fi devenit o vulpe, ascuțindu-și dinții la fiecare ocazie.

– Dar te-am ajutat să-ți schimbi partenerii de zeci de ori. Asta nu e un comportament normal; se numește a fi un flirt, argumentă Pat serios de data asta, aruncând o privier înapoi cu înțeles.

Senzația de furnicătură de pe gât și chipul frumos atât de aproape îl făceau să gândească greu și să găsească cuvintele potrivite pentru a riposta.

Sunt atât de enervat de acest bărbat care se presupune că nu e un flirt.

– Stai puțin. Întotdeauna m-am întâlnit cu o singură persoană la un moment dat. Cel mai important, am fost clar și sincer cu toată lumea. E adevărat că m-am întâlnit cu multe persoane, nu neg asta, dar niciodată nu am vrut să mă întâlnesc cu mai multe persoane în același timp pentru a-mi satisface lăcomia. Așa că, te rog, retrage-ți cuvintele. A-ți acuza iubitul în felul ăsta e puțin cam exagerat.

– Exagerat în ce sens?

– Un bărbat fără iubit poate avea relații cu oricine. Dar acum că am unul, nu mă uit la nimeni altcineva în afară de el. Și dacă iubitul meu mă acuză, mă simt deprimat. Of… Da, probabil că nu pot concura cu frumoasa lui fostă iubită. Nici măcar nu pot merge pe tocuri și nu am sâni mari.

– Elyes... strigă Patt, exasperat.

– E în regulă, înțeleg. Nu am cu ce să concurez.

Elyes spuse că înțelege, dar tonul lui era plin de certitudine. Era gata să lovească și să provoace o altă migrenă.

– Nu te supăra. Pang nu are nimic de-a face cu noi.

– Nici măcar nu o poți menționa pe fosta? Ești atât de protector cu ea, nu-i așa… Tsk! E frustrant.

– Nu sunt protector cu nimic. Nu exagera și nu interpreta greșit.

..

Cel care juca rolul supăratului o făcea convingător. Elyes credea că a cere atenție de la iubitul său era destul de amuzant. A fi răsfățat era ciudat de măgulitor, dar… plăcut. Umplea ceva în viața lui amoroasă care nu fusese niciodată în regulă.

– Hmm.

– Nu respinge ideea așa, spuse Pat, apucând mâna groasă a lui Elyes și urmărindu-i degetele pe palmă.

– Nu, nu am făcut-o, răspunse Elyes, ridicând ușor vocea.

Zâmbetul ușor de pe fața lui sugera că nu lua lucrurile prea în serios.

– Tu… La început, eu eram cel care te curta, dar după ce am vorbit, s-a dovedit că eu eram cel care era jucat pe degete, recunoscu înfrângerea tânărul asistent, dar  vorbi cu un ton nazal, știind că deja pierduse.

Chiar dacă Elyes păstra o expresie severă, își odihni bărbia pe umărul lui Pat și îi sărută ușor obrazul, suficient cât să-l tachineze. Se bucură de obrazul moale pentru o vreme, înainte de a trece la a-i mușca ușor urechea lui Pat, vizibil amuzat. Pe măsură ce Pat se retrăgea, Elyes devenea și mai triumfător, continuând să-l muște jucăuș.

– Desigur. Cine crezi că sunt? întrebă tânărul șef, ridicând o sprânceană.

Înainte ca Pat să-și poată recăpăta respirația, Elyes îl atacă cu limba care încă avea gustul dulce al vinului. Luat prin surprindere, Pat scoase sunete înăbușite, dar în curând își înclină capul pentru a savura sărutul exigent, permițându-i lui Elyes să îl săture.

Sărutul dulce și îmbătător era mai puternic și mai delicios decât orice vin.

– Pat, de ce ești atât de adorabil? Pur și simplu ceri să fii tachinat, îi șopti Elyes dulce.

Pat căzu pradă farmecului pentru a milioana oară, buzele și limba lui Elyes neîndepărtându-se niciodată prea mult de ale lui Pat.

Ochii lui fumurii străluceau de pasiune și posesivitate, evidente în privirea și acțiunile lui.

– Ești gata?

Tonul tachinător și farmecul irezistibil al lui Elyes îl făceau de neegalat. Era chipeș, priceput în pat și înfricoșător de pofticios.

– …

Pat își linse buzele uscate. Nu era speriat, doar puțin ezitant.

Oh, Elyes… era orice, numai obișnuit nu.

– E timpul să încasezi plata pentru mâncare, vin și lumânări parfumate, spuse Elyes cu o voce răutăcioasă.

– Ești atât de zgârcit. Credeam că e bonusul de sfârșit de an, glumi Pat, jenat.

– Va fi un bonus, dar nu încă. Acum vreau ceva dulce să-mi curăț palatul. Am investit, așa că ar trebui să primesc ceva în schimb, nu?

– Nu te-ai săturat încă?

– Nu, nu numai că nu m-am săturat, dar sunt și dependent fără speranță de sexul cu tine.

Elyes sublinia cu acțiuni. Tricoul fu aruncat deoparte, urmat de blugii strâmți și decolorați ai lui Pat, scoși cu măiestrie.

– Stai… doar o clipă, țipă Pat surprins, apăsând repede pe gâtul lui Elyes pentru a-l ține strâns, deoarece bărbatul mai puternic îl ridică, schimbând locurile pentru a fi sub el. Reuși să-l așeze pe Pat, îmbrăcat doar în lenjerie intimă, și se aplecă peste el într-o postură palpitantă.

– Ce vrei să spui cu «așteaptă puțin»? Deja e tare. Să vedem… ce e chestia asta care pulsează aici?

Elyes întinse mâna și apucă ușor, ochii lui rătăcind peste boxerii mici care erau vizibil umflați. Își mușcă buza cu un zâmbet răutăcios.

Voia să muște, să sfâșie, să-și înfigă colții.

Cu acest gând, îl trase pe Pat de talie, își aruncă repede hainele și începu să-l atingă și să-l mângâie ici și colo, lăsând urme roșii pe pielea palidă a lui Pat. Satisfăcându-și dorințele într-o oarecare măsură, Elyes vorbi brusc.

– Pot să vorbesc murdar?

Ochii lui implorau, dar sclipirea din ei era prea exigentă pentru a fi o întrebare.

Ascultătorul se înecă cu respirația și apoi mârâi în gât.

– Nu, protestă Pat, gura lui spunând nu, în timp ce mâna lui lovi stomacul ferm pentru a-l readuce la realitate.

– De ce nu? E excitant. Vorbitul murdar în timpul sexului poate îmbunătăți experiența.

– Am spus nu înseamnă nu, mi-e rușine, refuză repede Pat.

După tot ce făcuseră, abia putea să-l privească pe Elyes în ochi.

– Nu e nevoie să-ți fie rușine. Practic, suntem una și aceeași persoană.

– Ție îți e ușor să spui asta. Tu nu ești mine, se plânse Pat cu vehemență.

– Șșș…

Elyes îl făcu să tacă, apucând partea care se întărea în mâna lui, strângând și provocând punctul sensibil cu vârfurile degetelor. Își mișcă mâna încet, făcându-l pe Pat să se încordeze și să scoată un sunet din gât, rezistând bărbatului care stătea deasupra lui.

– Uită-te la micuțul Pat, atât de apetisant, atât de tentant.

Uite, am spus nu, nu m-ai ascultat?

– Se potrivește perfect în mâna mea; vino, lasă-mă să-l gust.

Nebun, nebun. De ce trebuie să spună așa ceva?

Pat era jenat, dar se simțea bine. Era totul un haos. Neștiind unde să-și pună mâinile, nu putea decât să strângă brațul canapelei atât de tare încât unghiile îi erau pe punctul de a se rupe.

– Mișcă-te puțin, dragule, vino aici, mai aproape.

Corpul zvelt se mișcă de bunăvoie, atât excitat, cât și plin de așteptări.

– Mai aproape.

– Uh… suntem deja aproape.

– Nu chiar. Aici, chiar aici. Vino la gura mea.

Elyes dădu din cap în glumă. Văzând cum Pat roșește și aproape se ghemuiește de rușine, îi dădea întotdeauna un amestec de satisfacție și afecțiune.

– Dacă nu încetezi să vorbești așa, chiar plec acasă, se plânse Pat cu fața și urechile înroșite.

Când era tachinat prea mult, nu mai putea suporta. Era supărat și jenat, dorind să-l lovească pe Elyes de câteva ori.

– Bine, bine, Doamne… nu e amuzant.

– Dacă nu e amuzant, e problema ta! Ești atât de răsfățat.

– Bine, gata cu tachinatul. Vino aici, iubitule. Lasă-mă să te sărut.

Pat se aplecă și îi dădu lui Elyes un alt sărut dulce, lipindu-și corpul de abdomenul tonifiat, cu mușchi frumoși. Mâinile lui îl cuprinseră de bunăvoie pe gâtul puternic. Se atinseră cu dragoste și dorință.

Nicio parte nu rămase neexplorată sau neatinsă. Fiecare atingere era plină de tandrețe și respect, amestecate cu cea mai mare pasiune.

De la începuturi ezitante, cu puțină îndemnare și învățătură din partea lui Elyes, Pat deveni mai priceput și mai îndrăzneț.

Orice îi șoptea profesorul, elevul care învăța repede încerca încet și urma exemplul. În cele din urmă, profesorul nu putea decât să geamă, deoarece elevul se dovedea mai rapid decât se aștepta.

După o lungă perioadă de schimb de experiențe intime, deși Pat nu era excesiv de agresiv, nici nu era lipsit de experiență. Îndeplinirea dorințelor iubitului său nu era peste capacitățile lui Pat.

– Uh, gemu Pat în timp ce Elyes se apăsa pe spatele lui, împingând șoldurile lui Pat în jos. De îndată ce fermitatea atinse intrarea, aceasta alunecă înăuntru, goală și neprotejată, în corpul tremurând, cu un ritm puternic și implacabil.

– Elyes, la naiba! Pat își încordă ușor șoldurile când miezul fierbinte se afundă adânc cu o singură împingere.

– Uh…

– Te simți bine, dragul meu? Mâna puternică îl apăsă pe Pat, șoldurile arcuindu-se pentru a întâmpina fiecare împingere fără să obosească.

– Spune-mi, te simți bine?

– Mă simt bine.

– Mai tare?

– Uh… da.

– Atunci, foarte tare.

– Ahl

– Atunci voi continua. Nu mai aștept.

După un sfârșit de an brutal de intens, cel care zăcea fără suflare, palid, cu buzele roșii, epuizat și obosit, părea pe punctul de a adormi.

Când Elyes scoase o cutiuță albastră închisă din sertarul noptierei și i-o întinse, cel cu ochii somnoroși se forță să se trezească și întrebă somnoros, de parcă era pe punctul de a adormi

– Ce e asta?

– Pentru tine. Îți doresc fericire tot anul și… să mă iubești mult.

– Pentru mine?

Pat era din nou uimit, simțindu-se emoționat și surprins în timp ce privea cutia albastră simplă.

– Un cadou de Anul Nou pentru tine. Consideră-l un bonus. Sper să-ți placă, explică Elyes.

Pat zâmbi leneș, dar era extrem de mulțumit.

Anul acesta era cu adevărat special. Chiar dacă cutia conținea un simplu breloc în valoare de câteva sute, el intenționa să-l păstreze cu grijă. Orice provenea de la Elyes era cel mai important.

– Dar eu nu am nimic pentru tine. Îmi pare rău, spuse Pat, simțindu-se vinovat.

– Nu trebuie să-ți ceri scuze. De-a lungul anilor, ai făcut atât de multe pentru mine. E timpul să te tratez bine, spuse Elyes, mângâind ușor părul ciufulit al iubitului său, aruncându-i o privire plină de dragoste și recunoștință.

Elyes prețuia cel mai mult momentele ca acestea. Era suficient să-l vadă pe Pat zâmbind, fericit, și să fie împreună în fiecare zi.

– Deschide-l.

Pat o făcu imediat, iar mâinile îi tremurară când văzu ce era înăuntru.

La naiba! O cheie de mașină…

Stai! E o cheie de mașină Lamborghini. E o nebunie.

– Elyes… e prea scump. Ai cumpărat asta pentru mine? De ce mi-o dai?

Cel care se prefăcea somnoros era acum cu ochii mari, șocat și regretând banii cheltuiți de Elyes.

– M-am gândit că ți s-ar potrivi. Eu am deja una și voiam să ai o mașină frumoasă cu care să te plimbi.

– E o Lamborghini, nu o bicicletă. Nu poți să te plimbi cu ea prin parc. Știu că ești bogat, dar asta costă peste treizeci de milioane.

– Acum e a ta. Vom găsi un loc unde să o conducem.

– Nu pot accepta ceva atât de scump. Pat închise cutia și i-o înapoie.

Elyes privi în tăcere, dar refuză să ia cutia înapoi, expresia lui întărindu-se ușor pentru că văzu că Pat nu aprecia cadoul pe care îl alesese cu grijă.

– Am cumpărat-o pentru tine.

– Dar nu pot să o accept.

– Am vrut să ți-o dau. De ce să te gândești prea mult? Rănești sentimentele celui care dăruiește.

– Ce voi face cu ea odată ce o voi avea?

– Poți să mă plimbi cu ea. Păstreaz-o, te rog. Ce este al meu este al tău, iar ce este al tău este al meu.

– Nu poți să mă răsfeți atât de mult.

– De ce nu? Vreau să te răsfăț.

– Elyes…

– Haide, mâine o să o testăm. Tu conduci, eu stau în spate. Avem trei zile libere. Hai să găsim un drum frumos de-a lungul coastei și să schimbăm peisajul. Planul ăsta merge.

– Hai să dormim. Mâine o să mă plimbi cu mașina, bine?

Cu asta, Elyes îl îmbrățișă strâns pe Pat, îngropându-și fața în gâtul lui parfumat. Era gata să doarmă ca o mașină deconectată, uitând de toate celelalte.

Doamne… până la urmă, Elyes este tot Elyes, făcând mereu ce-i place.

Iar cineva ca Pat era menit să-l răsfețe pe cineva ca Elyes astăzi și mereu.