Dinte pentru dinte- Capitolul 48

Când Gu Qing Pei abia băgă cheia în yală, ușa se deschise din interior.

Yuan Yang îl privi încruntat.

– Abia acum te întorci.

– S-a întâmplat ceva?

– Cu cine ai luat cina? întrebă Yuan Yang din spatele lui.

– Cu câțiva oameni din lumea afacerilor, răspunse lejer Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei avea mese de afaceri la câteva zile — era normal, iar de obicei Yuan Yang nu făcea caz. Dar tocmai fuseseră atacați în orașul XX, iar șocul nu trecuse încă. Îl îngrijora mereu ideea ca Gu Qing Pei să iasă singur, așa că spuse:

– Dacă vrei să ieși pe viitor, așteaptă să vin cu tine.

–  Tu ai alte sarcini și nu poți întârzia lucrurile, zise Gu Qing Pei, dându-și jos haina.

– Cum merge scrisoarea de credit?

– Foarte bine. După ce Banca XX a fost de acord să semneze, ne eliberează mai întâi 20 de milioane.

– Bine. Proiectul ăsta cu produse electronice importate e prima noastră tranzacție după reluarea activității de bază. Trebuie să fie pe profit. Și, pe lângă asta, trebuie să îndeplinim condițiile pentru relistarea pe piața principală în șase luni. E obiectivul-cheie pentru anul viitor și trebuie urmărit îndeaproape.

– Știu.

Gu Qing Pei îi ciufuli părul cu palma.

– Bravo.

Yuan Yang se lipi de el.

–  Și când îmi dai bonusul?

Gu Qing Pei îl tachină:

–  Ce bonus? Încă nu s-a pronunțat hotărârea, nu?

–  Am participat la strângerea de fonduri și e aproape gata. Nu-mi dai bonus?

Gu Qing Pei își mângâie bărbia.

–  Bine, îți dau douăzeci de mii.

– Cum poți fi așa de zgârcit? izbucni Yuan Yang.

– Meritului principal îi aparține CFO-ului. Tu ai alergat pe drumuri. Mulțumește-te cu atât, replică Gu Qing Pei, zâmbind.

– Emit documentele după semnarea contractului și primești bonusul laolaltă cu cel de sfârșit de an.

Yuan Yang îi puse brațul după gât și mormăi:

– Ți-am zis că ți-a venit mașina?

– Oh? Cea pe care mi-a dat-o președintele Yuan?

– Da. Tata m-a pus să-ți spun și să te duc s-o ridici.

Gu Qing Pei păru încântat.

–  Perfect, weekendul ăsta.

Yuan Yang își curbă colțul gurii.

– Ce mare lucru un Bentley? Îți cumpăr eu una mai bună, când fac bani.

Gu Qing Pei râse.

– Ai câțiva bănuți în buzunar și te dai mereu mare. Fă-ți treaba bine întâi.

Yuan Yang îi mușcă sfidător gâtul.

– O să vezi… hm? După câteva mușcături, se opri brusc, nedumerit.

– Ce miros e pe tine? Nu e parfumul tău.

Gu Qing Pei se gândi la Wang Jin și zâmbi strâmb.

– Ai nas de câine? De ce miroși? Mă întâlnesc zilnic cu o groază de oameni, cum să nu se prindă mirosuri?

– Urăsc parfumul ăsta ieftin. Nu-l mai folosi, mârâi Yuan Yang.

Gu Qing Pei îl ignoră, își schimbă hainele și căscă.

– Sunt obosit, mă duc la duș.

Yuan Yang îi cuprinse talia și îi mușcă ușor urechea.

–  Facem duș împreună.

A doua zi dimineață, Gu Qing Pei convocă de urgență o ședință cu directorii executivi. La jumătatea întâlnirii, Zhang Xia intră și îi șopti că Wang Jin venise la companie.

Gu Qing Pei fu surprins și închise repede ședința ca să-l primească.

În sala VIP, Wang Jin venise cu încă o persoană.

– Wang Ge, de ce n-ai dat un telefon înainte să vii?

Wang Jin zâmbi și îi strânse mâna.

– Trecem prin zonă și am urcat să aruncăm o privire. Qing Pei, permite-mi să-l prezint: acesta e directorul nostru juridic, domnul Yang. L-am adus special să discutăm despre proiect.

Cei doi vorbeau și râdeau ca și cum nimic din seara precedentă nu s-ar fi întâmplat.

–  Încântat, domnule Yang, spuse Gu Qing Pei, apoi către Zhang Xia:

– Xiao Zhang, adu-mi setul de documente pentru conversia celor 2.000 de acri de teren și cheamă-l pe Managerul Zhang.

Luară loc și începură să discute proiectul. După un timp, cineva bătu la ușă.

– Intră, Manager Zhang, zise Gu Qing Pei.

Însă, pe lângă Managerul Zhang de la Planificare Imobiliară, intră și Yuan Yang, cu o expresie rece.

– Tinere Yuan, mă bucur să ne revedem, îl salută zâmbind Wang Jin.

Yuan Yang dădu din cap, fără tragere de inimă.

–  Ia loc, hai să stăm de vorbă, arătă Wang Jin spre canapeaua de alături.

Yuan Yang ar fi vrut să se așeze între Wang Jin și Gu Qing Pei, dar se abținu din respect pentru context.

Managerul Zhang aduse un laptop și prezentă în PowerPoint conceptul de design și planificare a terenului, după care discuția trecu la clarificări juridice.

Spre surprinderea lui Gu Qing Pei, Yuan Yang nu mai stătea degeaba ca altădată, ci participa activ. Vorbea ordonat, părea bine informat despre proiect — o diferență uriașă față de caracterul său mega-infantil obișnuit.

Se pare că educația îndelungată își arăta roadele. Gu Qing Pei se simți mulțumit. Se gândi chiar că venise vremea să-i mărească „puiului de lup” salariul.

La prânz, Wang Jin voia să-l invite pe Gu Qing Pei la masă. Dacă n-ar fi fost situația de aseară, Gu Qing Pei ar fi acceptat bucuros. Dar acum hotărî că e bine să răcească lucrurile, așa că inventă motivul că ședința de dimineață continuă și după-amiază, deci nu era convenabil să iasă; putea mânca la cantină.

Wang Jin ridică o sprânceană și zâmbi:

– În acest caz, voi încerca și eu mâncarea de la cantină împreună cu domnul Gu. Yuan Yang, nu vă deranjează, nu?

Domnul Yang zâmbi.

– Sunt foarte flexibil.

Fața lui Yuan Yang se întunecă.

Cantina avea saloane private pentru conducere, dar Gu Qing Pei mânca de obicei în birou și le folosise rar. Îi ceru lui Zhang Xia să-i ducă pe Wang Jin și însoțitorii la cantină înainte, că mai avea de vorbit ceva cu Managerul Zhang.

După plecarea lui Wang Jin, Yuan Yang ar fi vrut să discute cu Gu Qing Pei, dar acesta îi făcu semn să aștepte, îl trase pe Managerul Zhang deoparte și îi dădu instrucțiuni pe baza discuției.

După ce plecă Managerul Zhang, Yuan Yang îl apucă de braț și întrebă, pe un ton tăios:

–  Persoana cu care te-ai văzut aseară a fost Wang Jin?

–  Da, răspunse, nepăsător, Gu Qing Pei.

Yuan Yang se aprinse:

–  De ce nu mi-ai spus că te-ai văzut cu el?

– De ce ar trebui să-ți raportez? Am o mulțime de chestiuni de afaceri. Trebuie să-ți dau raportul pentru fiecare?

– El e diferit.

– În ce fel?

– Felul în care se uită la tine e ciudat.

Gu Qing Pei rămase o clipă fără replică. Intuiție? Puștiul ăsta vedea oamenii foarte bine. Continuă însă să se facă că plouă:

– Nu mai vorbi prostii, bine? Îți dai seama cât de crucial e proiectul ăsta? Wang Jin e cel mai potrivit partener apărut până acum. Nu voi rata o asemenea oportunitate. Dacă îndrăznești să-mi încurci treaba, nu te iert.

–  Pute pe tine a mirosul lui! izbucni Yuan Yang.

Gu Qing Pei înțelegea în linii mari logica lui Yuan Yang, era genul „nu vreau să iau nimic din castron. Dar, chiar și așa, nimeni altcineva nu are dreptul să atingă sau să se uite la castron ”. El era mâncarea din castron; chiar dacă Yuan Yang nu poate mânca din el, nu-l va ceda niciodată celorlalți.

Din păcate, Gu Qing Pei nu era cineva ușor de manevrat și nici nu se simțea dator să tolereze posesivitatea irațională a lui Yuan Yang.

Fața lui păli.

– Termină. Afacerile nu se decid după simpatii și antipatii. Dacă toți ar proceda ca tine, n-am face nimic. Când o să te maturizezi puțin?

Fața lui Yuan Yang se posomorî. De câte ori îl acuza Gu Qing Pei de imaturitate, încerca să se stăpânească și să pară mai „mare”. Dar nu suporta felul în care Wang Jin se uita la Gu Qing Pei. Simțea că Wang Jin are planuri cu el.

Și nu avea de gând să lase pe nimeni să poftească la „ce e al lui”.