S.O.R.R.Y
Jay-jay – POV
— Îmi pare rău pentru ce a spus Keifer mai devreme. spuse Yuri, întinzându-mi un pahar plin cu înghețată.
— Nu ai pentru ce să-ți ceri scuze. El e vinovat. În plus… te-a făcut „nimic”,am răspuns, luând o linguriță.
— Așa se vorbește când emoțiile sunt amestecate.bombăni Ci-N, furând înghețată din paharul meu.
— Hei! E a mea!
Am tras paharul mai departe de el.
— Hai să schimbăm… a ta are gust mai bun.
M-am uitat la paharul lui. Gol.
— Al tău e gol.
Zâmbi larg, frecându-și ceafa.
Copilul ăsta…
— Da… nu… mă duc să-i cer lui Kit.
Și a plecat imediat.
Am continuat să mergem la mall, deși Blaster fusese trimis acasă să se odihnească.
Ci-N ne povestise că Keigan și Blaster se certau de mult. Iubita lui Keigan era cea mai bună prietenă a lui Blaster… iar asta complica totul.
Nu voiam să știu mai mult.
Poate din cauza a ceea ce se întâmplase… sau din cauza lui Keifer.
— Ci are dreptate… Keifer e așa. Mai ales când îl faci să se simtă vinovat,spuse Yuri.
L-am privit surprinsă.
— Eu? Eu l-am făcut să se simtă vinovat?
— Pentru mine… da.
Am clipit.
Nu asta fusese intenția mea. Eu doar… eram furioasă. Mai ales după ce mă făcuse „nimic”.
— P-pentru că e anormal.
— Îl înțeleg pe Keifer. Și eu am greșit că l-am lovit pe Keigan, spuse Yuri, apăsând punga cu gheață pe obraz.
De ce e Yuri așa?
El e cel rănit… și tot el înțelege.
— De ce ești așa? am întrebat.
— Cum adică?
— Ești prea… bun. E enervant.
Zâmbi ușor.
— Nu vrei să fiu bun?
Am dat imediat din cap.
— Nu asta… dar oamenii prea buni sunt ușor de rănit.
Râse.
— Cred că vrei să mă întorc la cum eram înainte.
— Nu! Îmi place când spui adevărul.
— Deci… îți plac? mă tachină el.
Am simțit cum obrajii mi se înroșesc.
Am luat o linguriță de înghețată și m-am uitat în altă parte.
— Aishiteru. spuse el încet.
— Ce?
Doar zâmbi și clătină din cap.
Iar începe… cu limbile lui străine.
— Revenind… nu sunt bun. Doar știu prin ce a trecut Keifer. A pierdut deja pe cineva din familie. De asta îl protejează pe Keigan.
— Și de aceea l-a ajutat, în loc să-l oprească?
Dădu din cap, nesigur.
— Poate… nu știu sigur.
— Tss… sunteți cu toții anormali.
Am mai luat o linguriță de înghețată.
Atunci am auzit vocea lui Kit și m-am întors.
Și…
El era acolo.
Regele Șerpilor.
M-am întors imediat cu spatele și m-am uitat la Yuri. Expresia lui era tensionată.
Speram să nu se apropie.
— Yuri… îl strigă Keifer.
— Hei… cum e Keigan? întrebă Yuri.
M-am retras puțin, lăsându-i să vorbească.
— Ce aromă e asta? l-am întrebat pe Ci-N, observând că paharul lui era din nou plin.
— Nu e bună.
— Te-am întrebat ce aromă e, nu dacă e bună!
— Sansrival cu ube… apoi Rocky Road și vanilie.
— O să te doară stomacul!
— Nu…
— Ba da!
— Nu!
Ne certam ca doi copii… când, deodată, cineva puse în fața mea un pahar mare.
Plin cu înghețată, toppinguri, bezele, ciocolată…
Un desert întreg.
Am vrut să-l iau… dar mâna mea a fost oprită.
Am ridicat privirea.
La naiba…
El.
Se așezase lângă mine.
Aștepta.
Dar eu nu m-am întors spre el.
Am continuat să mă cert cu Ci-N, de parcă nu ar fi fost acolo.
— Nu vreau… nu lua… e rău, insistă Ci-N.
Jay-jay – POV
De ce?!
Băiatul ăsta e insuportabil de intens. Uneori, furia lui chiar te rănește.
L-am privit urât, gata să spun ceva… dar Ci-N a apărut dintr-odată și a împins paharul cu înghețată în fața mea.
— Uite! Nu o lua! spuse el, apoi plecă imediat.
Exact!
Am încercat să ignor înghețata. Limba mea parcă suferea doar privind-o.
Răbdare… doar puțin.
— Mănâncă. Se topește,spuse Keifer lângă mine.
L-am ignorat complet.
— Bine… Ce vrei? întrebă el.
L-am privit cu ochii îngustați.
— Spune cuvântul magic.
— Nu se va întâmpla.
Uite-l! Nici măcar nu vrea să-și ceară scuze.
— Atunci lasă-mă în pace.
— Sigură? Ar fi păcat… Siropul de ciocolată care se amestecă… bombonelele colorate… stick-o care te cheamă… bezelele… și înghețata care…
— Nenorocitule! E a mea!
Am apucat paharul fără să mai rezist.
Nu mai puteam! Doamne… cum descria mâncarea!
Am început să mănânc repede, linguriță după linguriță.
M-am oprit doar când am simțit privirea lui asupra mea.
— Ce?
— Limbaj vulgar.
Oh, nu…
— N-nu te-am insultat pe tine!
— Tot e un cuvânt nepotrivit.
Se apropie încet de mine.
— S-stai… n-am vrut…
— E a doua oară când spui asta. Te-am auzit și mai devreme…
Serios?!
— Îmi datorezi două săruturi, șopti el.
M-am ridicat imediat și m-am îndepărtat.
Inima… îmi bătea haotic.
— N-nu vreau! Nici măcar nu ți-ai cerut scuze!
— Nu vreau.
— Atunci nici eu nu vreau!
De ce mă bâlbâi?!
— Dacă spun cuvântul magic… îmi dai voie să te sărut?
Am ezitat.
Orgoliul lui era uriaș… sigur nu o va face.
— B-bine…
M-a privit serios.
— Jay-jay…
Inspiră adânc.
— Eu…
Se opri o clipă.
— Eu… S.O.R.R.Y.
…
Alt nivel.
— Nu se pune! Nu trișa!
Râse ușor.
— Dar am spus-o. Discuția s-a încheiat.
Se ridică și se apropie de mine.
Am fugit direct în spatele lui Yuri.
— Hei… ce se întâmplă? întrebă el.
— E-e… Keifer…
— Îmi datorezi un sărut. Mi-ai dat voie, nu uita.
— Hei! Ticălosule! N-ai spus-o cum trebuie!
— Ce se întâmplă aici? întrebă David.
Toți se adunaseră în jurul nostru.
— Pentru că el…
N-am apucat să termin.
Keifer m-a tras brusc spre el, cu un braț în jurul taliei mele.
— Te-am prins.
Ce?!
Am încercat să mă desprind, dar nu aveam nicio șansă.
— Ce faci?!
Nu a răspuns.
Mi-a prins mâna…
Și înainte să pot spune ceva—
M-a sărutat.
— Mmm…
— Ce dulce!
— Înghețata noastră pălește!
— Keifer e idolul meu!
S-a retras.
Am tras aer în piept, dar încă nu mă puteam mișca.
— Unu, șopti el.
— Stai—
Nu am apucat să termin.
M-a sărutat din nou.
La fel de scurt… dar suficient cât să-mi tulbure complet simțurile.
— Doi.
M-a lăsat liber.
Respiram greu, ca și cum aerul dispăruse.
L-am privit furioasă.
— Ești imposibil!
Zâmbi.
— Limbaj vulgar.
Tact…
