Watson vs. Hanamitchi
Jay-jay – POV
Când…
Când se va termina totul? Toate gândurile mele… despre Percy, despre tata…
Și când o să înceteze persoana de lângă mine să mă mai zgâlțâie?
— Hai, Jay-jay… spuse Ci-N, împingându-mă în continuare.
— Nu vreau… Du-te tu.
Nu aveam chef de nimic.
Pentru că… iar voiau să meargă la mall. Și cică Kit ne face cinste cu înghețată.
Normal… el e bogat în înghețată.
— Te rog… haide… insistă Ci-N, făcând ochi de cățeluș.
Nu voiam. Aveam nevoie să fiu singură… să mă gândesc cum să mă întorc la Hamilton University fără ca fratele meu să afle.
— Hai, Jay… Ai nevoie și tu de o pauză. spuse Felix.
Avea dreptate. Aveam nevoie… dar dacă pierdeam timpul, putea deveni prea târziu.
— Vino… te ajut eu să te întorci la Hamilton University, interveni brusc Keifer.
Am întors capul spre el.
— Serios?
Zâmbi ușor.
— Am metodele mele.
Din nou replica lui…
Și totuși, oferta lui mă tenta. Aveam încredere în Regele Șerpilor, așa că…
— B-bine… vin.
Ci-N sări imediat de bucurie.
— Nu ai nimic de pierdut, nu? spuse Felix.
Am dat din cap. El și Ci-N chiar se țineau de mână.
Felix părea calm… dar știam adevărul. Kit și ceilalți îmi spuseseră că se îmbată des și îl caută pe Percy peste tot.
Îl înțelegeam. E greu… mai ales când nu știi când îl vei mai vedea.
Și tu, Percy…
Când te voi vedea din nou, o să te bat zdravăn. Ne dai tuturor atâta stres.
De parcă nu aveam destule… acasă, la școală, cu tata… iar acum urmează să vină și mătușa Gema cu unchiul Julz.
Vești proaste peste vești proaste.
În plus, îl tot auzeam pe fratele meu vorbind la telefon. Avea probleme la firmă.
Orele s-au terminat mai devreme. Profesorii păreau prea leneși să mai predea… dar pentru noi era perfect.
Am ieșit din clasă și l-am ajuns din urmă pe Blaster.
— Hai la arcade… cică au jocuri noi, spuse el, zâmbind.
I-am răspuns cu un zâmbet slab.
Am continuat să mergem… până când am văzut pe cineva apropiindu-se.
Keigan?
Era în uniformă… dar Yuri spusese că nici măcar nu studiază aici.
Privirea lui… era furioasă. De parcă venea direct la bătaie.
Ne-am oprit amândoi.
Și, fără avertisment, a lovit.
Am crezut că lovitura era pentru mine… dar nu.
— BLASTER! strigară ceilalți din spate.
Am reacționat prea târziu.
— Keigan! Ce faci?! am strigat și m-am apropiat de Blaster, dar Keigan m-a privit…
Și am înghețat.
Privirea lui… era înfricoșătoare. Ca și cum te putea răni doar uitându-se la tine.
— Nu te băga, spuse rece.
Blaster s-a ridicat și a ripostat, dar… Keigan nici măcar nu părea atins.
Era… diferit.
Nu era Keigan pe care îl știam.
Deodată, l-a călcat pe Blaster.
Mi-am acoperit gura, șocată. Blaster se zbătea de durere.
Kit și Eren au sărit să-l ajute, dar au primit și ei lovituri și aceeași privire tăioasă.
— OPREȘTE-TE! CARE E PROBLEMA TA?! am strigat furioasă.
S-a întors spre mine.
A început să se apropie.
Am vrut să dau înapoi… dar genunchii nu mă ascultau.
— Chemați-l pe Keifer!
— Haide, sărim toți pe el!
— E fratele lui Keifer! Ce faci?!
Keigan s-a oprit chiar în fața mea.
Și da… mi-era frică.
Frica aceea rece, care îți spune că orice se poate întâmpla.
— Mai bine stai deoparte… și vezi-ți de treaba ta. șopti.
Un fior îmi străbătu tot corpul.
Nu mă puteam mișca.
Dar atunci…
— Keigan…
Vocea lui Keifer.
Keigan s-a retras puțin. Am putut, în sfârșit, să respir.
Ci-N a venit imediat lângă mine.
— Ești bine?
Am dat din cap.
Privirea mea s-a mutat spre Keifer și Keigan.
— Explică, spuse Keifer calm.
— Nu am nimic de explicat. răspunse Keigan, dur.
Sprâncenele lui Keifer s-au încruntat.
Era ceva în prezența lui… ceva care te făcea să tremuri.
— Explică, repetă, de data asta cu autoritate.
Keifer era… înfricoșător.
Keigan nu răspunse. Se întoarse spre Blaster, îl apucă de guler și ridică pumnul.
— KEIGAN!
Vocea lui Keifer ne-a oprit pe toți.
— La naiba, frate! Vreau să-i dau o lecție acestui Blaster! Nu vrea să-și lase prietena în pace! spuse Keigan, furios.
Ay-jay – POV
— Ar trebui să stai departe de ea! Ești nebun! strigă Blaster.
Furia lui Keigan izbucni din nou, iar acesta îl lovi cu piciorul fără milă.
— Aahh… ajunge!
— KEIGAN! am strigat eu și Keifer în același timp.
Blaster se zvârcolea de durere. Nimeni nu îndrăznea să se apropie… frica îi ținea pe toți pe loc.
Poate că aveau dreptate… poate chiar era nebun.
Keigan se pregătea să lovească din nou, dar un pumn puternic îl doborî.
Yuri.
— Luați-l pe Blaster de aici! porunci el.
Cei din jur ezitară o clipă, apoi profitară de ocazie și îl ridicară pe Blaster, fugind cu el spre cabinet.
Ci-N, Felix și David plecară și ei.
— Oh! Keifer și Yuri o să se bată, șopti Ci-N… ascunzându-se după mine.
Serios?!
Eu ar trebui să mă ascund după el, nu invers!
— N-ar fi trebuit să faci asta, spuse Yuri către Keigan.
Acesta se ridică și atacă din nou, dar Yuri se feri.
Keigan izbucni într-un râs disprețuitor.
— De ce nu te lupți cu mine?!
— Știi că nu o voi face. Ce am făcut e suficient.
— Recunoaște! Ești un laș! Ți-e frică să te bați cu mine pentru că Keifer e fratele meu!
Pumnul lui Yuri se strânse.
Nu… dacă începe, nu se va mai termina.
— Oprește-te. spuse el calm.
— Mă opresc doar dacă Blaster nu mai pune mâna pe iubita mea!
Ce prostie…
Totul s-ar fi putut rezolva printr-o simplă discuție, dar el venise direct la bătaie.
Credeam că se vor opri… dar, deodată, pumnii începură să zboare.
M-am agățat instinctiv de Felix.
— Despărțiți-i! am strigat.
Dar nimeni nu mișca. Priveau doar… ca niște spectatori.
— Yuri! Ajunge!
Dar nu se opreau.
Și atunci—
Keifer interveni.
Și îl lovi… pe Yuri.
— KEIFER! am strigat toți.
— Ce faci?!
Nu înțelegeam.
Yuri se ridică și îi întoarse lovitura. Keigan lovi și el.
Acum erau trei.
Un haos total.
— Nenorociților! Despărțiți-i! am strigat din nou către ceilalți.
— Nu înțelegi… e greu să-i oprești pe toți trei. spuse Ci-N.
— Și atunci ce facem?! Stăm și ne uităm?!
Nimeni nu răspunse.
Yuri căzu.
Nu am mai rezistat. Am fugit spre el.
L-am împins pe Keigan cu toată puterea mea, chiar când ridica piciorul să lovească.
S-a clătinat o clipă… suficient cât să ajung la Yuri.
L-am îmbrățișat și l-am acoperit cu trupul meu.
— Jay… ce faci?! întrebă el, îngrijorat.
— Pleacă de acolo! strigă Keifer.
L-am privit cu ură.
— Tu ar trebui să pleci! Tu și fratele tău nebun!
— Ce-ai spus?! izbucni Keigan.
L-am simțit apropiindu-se… dar, brusc, s-a oprit.
Tăcere.
Ceva se schimbase.
— Trebuie să plec… murmură el și dispăru în grabă.
Am lăsat brațele din jurul lui Yuri și l-am ajutat să se ridice.
— Ești bine?
Dădu din cap.
— N-ar fi trebuit să faci asta. Dacă te răneai?
— La ce te gândești?! izbucni Keifer, furios.
M-am ridicat și l-am înfruntat.
Trebuia să-l privesc în ochi.
— Tu! În loc să-i oprești, te bagi și tu! La asta te pricepi!
— Nu înțelegi!
— Atunci nu mă face să înțeleg!
Nu răspunse… dar se vedea că voia să spună ceva. Ceva îl oprea.
— La naiba! izbucni el. De ce trebuie să-ți dau explicații ție?! Nu ești nimic! Ești doar un nimic… la fel ca Yuri!
Cuvintele lui m-au lovit ca o palmă.
Nu ești nimic…
Atât de simple… și totuși atât de crude.
— Măcar eu nu-mi ignor prietenii! Tu nu-l vezi pe Yuri ca pe un prieten! Pentru tine e doar un nimic!
Lacrimile mi-au umplut ochii.
De ce mă durea atât?
Nu voiam să simt asta.
— De ce vrei să știi?!
— Pentru că îmi pasă! Sunt îngrijorată pentru prietenii mei! Nu o să-i las să fie bătuți de cineva nebun!
— Nu-l mai numi pe Keigan așa!
— Am spus vreun nume?!
Furia lui creștea.
— Nu știi prin ce trece Keigan! Nu ai dreptul să-l judeci!
— Înainte să-mi ții lecții, trebuia să-l oprești! L-ai lăsat să-l bată pe Blaster, iar când a fost lovit, abia atunci te-ai enervat!
— Și? Dacă Aries m-ar bate, ai ține cu mine?!
— Da! Dacă Aries greșește, greșește! Nu mă întreba asta! Eu nu sunt părtinitoare ca tine—
— Jay!
Vocea lui Yuri m-a oprit.
M-am întors. Felix și David îl sprijineau… și nu arăta bine deloc.
Trebuia să aleg.
Și alegerea era clară.
Am aruncat o ultimă privire spre Keifer… apoi m-am întors spre ei.
— La cabinet.
