Dinte pentru dinte- Capitolul 85

Gu Qing Pei îl apucă pe Yuan Yang de guler și îl izbi de perete, spunând rece:
– Ce ai făcut mai exact, Yuan Yang? Dacă m-ai implicat în ceva nedrept și imoral, nu te voi ierta niciodată în viața mea.

Yuan Yang forță un zâmet.
– Stai liniștit, ți-am spus că nu are nicio legătură cu tine. Tu trebuie doar să continui să dispari. Eu doar cred că ceva ce își dorește tatăl meu, Wang Jin vrea și chiar tu ești atât de nerăbdător să obții, trebuie să fie cu adevărat bun.

Yuan Yang îi atinse fața lui Gu Qing Pei.
– Așa că îl vreau și eu.

– Procesul de licitație s-a încheiat. Chiar dacă ai raporta asta, s-ar putea să nu ducă la deschiderea unui dosar. Cu relațiile lui Wang Jin, poate opri cu siguranță ancheta. În plus, tatăl tău nu va permite sistemului judiciar să investigheze, altfel va fi implicat mai devreme sau mai târziu. În situația asta, cel mult va provoca un mic scandal, apoi totul se va stinge. Cine crezi că ești tu? Ce poți face în afară de a tulbura apele? Vrei să câștigi licitația?

– De ce nu? spuse Yuan Yang, îngustându-și ochii, expresia lui făcându-i pe celălalt să fie precaut.

– Este o ocazie rară să dau o lecție la doi oameni deodată. Cum aș putea să o ratez?

Gu Qing Pei scrâșni din dinți și spuse:
– Yuan Yang, la ce te gândești, de fapt?!

Yuan Yang îl privi dintr-o parte.
– Nu voi pierde în fața lui Wang Jin. Vreau tot ce are el, iar ce am eu…

Yuan Yang îl strânse pe Gu Qing Pei de talie.
– …îl voi face să nu îndrăznească nici măcar să viseze la asta.

Gu Qing Pei îl privi fix pe Yuan Yang, inima înmuindu-i-se. Simțea că Yuan Yang devenise o persoană complet diferită. Yuan Yang care, odinioară, își sufleca mânecile și se lua la bătaie când se enerva, acum lovea pe la spate și își târa chiar și propriul tată în asta.

Nu asta intenționase el să-l învețe pe Yuan Yang.

În a patra zi în care fusese reținut în vilă de Yuan Yang, Gu Qing Pei devenise din ce în ce mai iritabil.

Nu avea nicio idee despre ce se întâmpla afară. Deși era disperat să se întoarcă zilnic la companie, Yuan Yang era aproape mereu lângă el. Ziua discuta cu el despre muncă și, chiar dacă Gu Qing Pei era rece, nu renunța. Noaptea îl imobiliza pe pat și îl viola fără rețineri. Tensiunea dintre ei devenea tot mai mare. La cel mai mic dezacord, Gu Qing Pei își pierdea controlul. Uitase că odinioară avea un autocontrol și o stăpânire de sine excelente.

Pur și simplu nu mai putea rămâne acolo!

Când Yuan Yang plecă de acasă în acea zi, în vilă apărură doi bărbați necunoscuți, solizi. Nu îi vorbeau, dar îl fixau cu privirea din momentul din care cobora scările până când se întorcea în cameră.

Sentimentul de arest la domiciliu îi alimentă furia.

Gu Qing Pei se forță să se calmeze și să găsească o soluție. O confruntare directă cu Yuan Yang nu i-ar fi adus niciun beneficiu, dar acum Yuan Yang devenise clar prea obsedat. Cum ar fi putut să-l convingă să-l lase să plece?

Gu Qing Pei avea o durere de cap îngrozitoare.

Când veni seara, Yuan Yang se întoarse, iar ceilalți doi plecară. Gu Qing Pei stătea în sufragerie și îl aștepta.

Yuan Yang se uită la ceas și chiar zâmbi, un zâmbet care încă păstra ceva din franchețea lui obișnuită.
– M-ai așteptat?

– Da. Trebuie să vorbim.

Yuan Yang observă atunci că Gu Qing Pei purta hainele cu care venise, nu pijamaua. Inima i se strânse, iar zâmbetul îi dispăru. Se apropie și puse lucrurile pe care le avea pe masă.
– Ți-am adus supa ta preferată de tăiței de orez. Mănâncă puțin, altfel tăițeii vor absorbi toată supa.

Gu Qing Pei nici măcar nu se uită la el.
– Stai jos.

Yuan Yang se așeză fără expresie.
– Indiferent ce-mi spui, nu te voi lăsa să pleci.

Reprimându-și furia, Gu Qing Pei spuse pe un ton grav:
– Yuan Yang, știi ce fel de persoană sunt?

Yuan Yang rămase ușor surprins.

– Sunt perfecționist. Sunt competitiv, nu-mi place să recunosc înfrângerea și urăsc să fiu pe locul doi. Sunt mereu mai exigent cu mine decât cu alții și urăsc eșecul.

Gu Qing Pei îl privi calm în ochi.
– Între Wang Jin și mine nu e nimic personal; e doar încrederea și responsabilitatea dintre un șef și un angajat. Nu-mi pasă dacă înțelegi sau nu, dar când eram într-un punct foarte jos al vieții mele, Wang Jin m-a scos de acolo, mi-a dat un titlu prestigios, m-a pus la conducere și am obținut mari succese, permițându-mi să mă redescopăr. Îi sunt foarte recunoscător. Am condus un grup de tineri timp de peste jumătate de lună la acest proiect de licitație, nu doar ca să-i răsplătesc încrederea, ci, mai important, ca să-i demonstrez tatălui tău ce pot. Iar acum vrei să arunci toate eforturile mele în noroi. Yuan Yang, de ce faci asta?

Yuan Yang își plecă capul, vocea lui gravă răsunând în sufrageria goală.
– Nu suport să te văd stând alături de Wang Jin. Cu cât te descurci mai bine, cu atât te dorește mai mult. Văzându-l cum îți arată afecțiune, vrei să îndur asta? Nu am fost niciodată genul care să îndure.

Gu Qing Pei îl privi.
– Nici măcar pentru mine? Spui că ai făcut atâtea pentru mine, dar nu poți fi nici măcar puțin mai generos pentru mine.

Yuan Yang îl privi furios.
– E prea târziu. Dacă nu-i dau o lecție lui Wang Jin, cum va ști că sunt lucruri pe care nu are voie să le atingă? Știu că ești bun la vorbit, dar nu are rost să mai continui. Dacă vrei să pleci, așteaptă până se termină totul.

Gu Qing Pei își strânse pumnul pe ascuns.
– Atâta timp cât mă lași să mă întorc și să termin asta, pot demisiona din compania lui Wang Jin. Nu pot lăsa lucrurile neterminate și să arunc haosul asupra subordonaților mei. Trebuie să mă întorc.

Yuan Yang îl privi fără expresie.
– Ți-am spus, e prea târziu. Dacă te las să te întorci acum, ești împotriva mea. Voi împinge lucrurile până când Grupul X Steel va anula licitația. Îi voi forța să organizeze o nouă licitație și mă voi asigura că nici Wang Jin, nici tatăl meu nu vor mai fi eligibili să participe.

Fața lui Gu Qing Pei se contorsionă de furie.

Yuan Yang zâmbi brusc amar.
– De ce ești furios? Dacă ești de partea mea, după ce câștigăm licitația, proiectul meu va fi proiectul tău. Care e diferența față de a lucra la compania lui Wang Jin? Doar dacă… nu poți să-l părăsești pe Wang Jin și nu poți renunța la funcția de vicepreședinte.

Gu Qing Pei spuse rece:
– Yuan Yang, am sărit de la Yuan Lijiang la Qingda într-un an, apoi am folosit trucuri ca să dau Qingda la o parte și să câștig singur. Ce crezi că sunt în ochii altora? Vrei să nu mai pot să-mi câștig existența nicăieri în Beijing și să fiu nevoit să plec pe furiș cu tine?

Yuan Yang nu negă.

Ochii lui Gu Qing Pei se lărgiră de furie. Copleșit de mânie, apucă scrumiera de sticlă de pe masă și o izbi cu putere de capul lui Yuan Yang.

Ochii lui Yuan Yang se întunecară. Deși reflexele lui erau suficient de rapide ca să vadă clar totul, tot nu se feri.

Cu un zgomot puternic, Yuan Yang căzu de pe canapea pe podea, sângele curgându-i pe frunte.

Mâna lui Gu Qing Pei, care strângea scrumiera, tremura violent. Era cu adevărat furios și se afla de mult timp într-o stare de lipsă de oxigen. Privindu-l pe Yuan Yang întins pe podea, nu reușea să proceseze scena din fața lui.

Yuan Yang își șterse sângele din ochi și îl privi în tăcere pe Gu Qing Pei.
– Te simți mai bine? Dacă nu, continuă.

Gu Qing Pei făcu doi pași înainte, aruncă scrumiera pe podea, apoi apucă cheile de la mașină de pe măsuța de cafea și se repezi spre ușă.

Yuan Yang își scutură capul, încă amețit de lovitură, și se ridică să-l urmărească.