Dinte pentru dinte- Capitolul 84

Gu Qing Pei stătu toată după-amiaza în cameră, fără să facă nimic.

Nu se gândise să fugă. Nici măcar nu știa drumul, iar Yuan Yang nu-i dăduse cheile mașinii. Unde ar fi putut să se ducă?

Yuan Yang avea să-l lase, cu siguranță, să plece; nu-l putea ține închis pe viață. Dar, cunoscându-i firea, problemele erau ceva obișnuit pentru el. Dacă ar fi rămas cu Yuan Yang, doar gândul că ar trebui să îndure din când în când asemenea chinuri îl obosea cumplit.

Câte relații pot rezista torturii lui Yuan Yang? Mai ales când, de fiecare dată, Yuan Yang îi afecta grav cariera sau viața.

Motivul pentru care relația lor nu putuse dura, pe lângă filmare, era probabil și mai mult sentimentul că viitorul alături de Yuan Yang era lipsit de speranță. Gu Qing Pei nu era genul de om care să trăiască doar din emoții.

Se simțea atât de frustrat încât nu știa cum să se descarce. Tot din cameră îl enerva; avea impulsul să distrugă totul ca să-și verse furia.

Chiar atunci, Yuan Yang intră.

Nu se văzuseră aproape toată ziua, iar emoțiile lui Yuan Yang păreau mult mai stabile. Ținea un laptop în mână.
– Ajută-mă să mă uit peste un contract.

Gu Qing Pei îl privi rece.
– Ce legătură are asta cu mine?

– Proiectul ăsta e pentru tine.

Yuan Yang întoarse ecranul spre el; cartierul rezidențial care urma să fie dezvoltat îi purta numele. Gu Qing Pei se încruntă.
– Care e rostul?

Yuan Yang se apropie, puse laptopul pe birou, se aplecă și îi șopti la ureche:
– Voiam doar să-ți spun că tot ce îmi aparține mie, lui Yuan Yang, îți aparține ție, acum și pentru totdeauna. Ai dreptate, nu pot să mă compar cu Wang Jin acum, dar există un lucru la care el nu se poate compara cu mine. Ar îndrăzni el să-ți spună așa ceva? Ar trebui să convoace o ședință ca să decidă dacă îți dă o cotă. Wang Jin nici măcar nu a divorțat. Poate să-ți treacă numele în testamentul lui? Eu pot. Doar eu pot.

Gu Qing Pei îl împinse la o parte.
– Nu am nevoie de lucrurile astea. Nu muncesc doar pentru bani. Dacă era vorba de bani, am destui cât să trăiesc confortabil eu și părinții mei. Tu, un prinț născut cu aura familiei Yuan, nu poți înțelege de ce muncesc atât de mult. Nu suntem din aceeași lume și nu vreau să-ți mai explic.

Dezamăgirea se strecură în ochii lui Yuan Yang. Se așeză lângă Gu Qing Pei și schimbă subiectul:
– Ajută-mă să mă uit. Am nevoie de tine.

Gu Qing Pei aruncă o privire indiferentă spre ecran.
– Deschide-l.

Yuan Yang deschise contractul și un acord suplimentar, iar expresia lui Gu Qing Pei deveni imediat concentrată.

Yuan Yang nu trebuia să-i explice nimic. Gu Qing Pei înțelesese proiectul la fel de bine ca el, pentru că, la un moment dat, decisese să investească și să lucreze cu Yuan Yang ca să-l transforme într-un succes, într-o afacere a lor.

Dar toate acestea eșuaseră.

Gu Qing Pei recalculă cifrele de două ori și reevaluă costurile, apoi veni cu două sugestii, mai ales legate de cheltuielile cu materialele. Cei care nu participaseră cu adevărat la dezvoltări imobiliare nu înțelegeau diferența uriașă dintre buget și costurile reale. La construcția unei clădiri înalte, chiar și o cheltuială mică, apărută pe neașteptate într-o etapă, putea duce la o sumă insuportabilă la final. Contractul de cooperare nu ținea cont de asta, iar depășirile de costuri aveau să cadă pe umerii lui Yuan Yang.

După ce discută cu Yuan Yang, Gu Qing Pei luă inițiativa și modifică personal unele părți ale contractului.

În timp ce Gu Qing Pei era absorbit de conținut, Yuan Yang îl privea fix din profil. Nu se putu abține și îi cuprinse talia din lateral, sprijinindu-și bărbia pe umărul lui.

Gu Qing Pei se opri o clipă, respirația i se blocă în piept.

Yuan Yang oftă:
– Chiar îmi doresc să…

Nu spuse ce anume, dar Gu Qing Pei putea ghici.

Și el își dorea asta.

Gu Qing Pei îl împinse încet.
– Explică-mi detaliul ăsta mic.

Yuan Yang nu-și putu ascunde dezamăgirea; simți o strângere dureroasă în piept.

Discutară o vreme, când telefonul lui Yuan Yang sună. Se ridică să răspundă — era ceva legat de muncă.

Cât timp Yuan Yang vorbea la telefon, Gu Qing Pei își deschise rapid e-mailul de serviciu. Rămase încremenit. Wang Jin și subordonații lui îi trimiseseră peste douăzeci de e-mailuri, aproape disperate. O privire rapidă fu suficientă ca să înțeleagă esența: licitația fusese denunțată pentru scurgeri de informații, justiția intervenise în anchetă, iar contractul fusese amânat pe termen nedeterminat.

Fața lui Gu Qing Pei se întunecă.

Deschise primul e-mail al lui Wang Jin și îl citi cu atenție.

Un denunț anonim acuza că licitația Grupului X Steel fusese trucată; angajații implicați ar fi fost mituiți, iar prețurile ofertelor ar fi fost divulgate către trei companii.

Cazul implica o întreprindere de stat uriașă, cu tradiție, un grup imobiliar dominant în nord și grupul de investiții al lui Yuan Lijiang, adânc înrădăcinat la Beijing — nume cu greutate. Indiferent dacă acuzațiile erau adevărate sau nu, un asemenea scandal era suficient să provoace valuri succesive de furtuni în opinia publică. În plus, mita și scurgerile de informații nu erau ceva rar; chiar dacă ar fi fost adevărat, nu ar fi surprins pe nimeni.

Wang Jin se limitase în e-mail la lucrurile de suprafață, probabil foarte apropiate de ce aveau să relateze și mass-media. Desigur, nu menționase nimic din ce era cu adevărat important. Îl întreba unde se află, de ce calculatorul lui era închis și de ce nu putea primi e-mailuri și îi cerea să se întoarcă imediat la companie ca să-l vadă.

Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

Pentru prima dată, Wang Jin îi vorbise pe un ton atât de sever, ca și cum i s-ar fi adresat unui subordonat, lucru care arăta cât de gravă era situația.

Chiar când se pregătea să caute știrile, Yuan Yang se apropie fără să-l observe și trânti laptopul, închizându-l.

Gu Qing Pei ridică privirea spre el.
– Știai tot timpul? Și nu mi-ai spus nimic?

Yuan Yang răspunse calm:
– Qingda nu mai are nicio legătură cu tine. Am trimis deja contractul de reziliere în numele tău. Mâine ar trebui să-l primească. Voi plăti eu penalitățile pentru încălcarea contractului. Nu-l mai vedea pe Wang Jin. Wang Jin nu e un om bun.

Gu Qing Pei izbi masa cu pumnul și se ridică brusc.
– S-a întâmplat ceva atât de grav și eu să plec pur și simplu? Eu, Gu Qing Pei, n-am făcut niciodată ceva atât de iresponsabil în viața mea! În plus, eu am fost direct responsabil de licitație. Acum că Qingda are probleme, cum aș putea să fug de răspundere? Trebuie să mă întorc și să rezolv situația!

– Nu trebuie să te duci nicăieri. Indiferent ce se întâmplă cu Qingda, nu voi lăsa să te afecteze. Ești atât de inteligent, de ce să nu profiți de ocazie ca să rupi definitiv legătura cu Qingda?

– La naiba, cum să mă scot curat dintr-un caz care a intrat deja pe mâna justiției? Și dacă plec acum, ce se întâmplă cu firma? Ce se întâmplă cu toți oamenii de sub mine? Poate că lucrurile nici nu sunt atât de rele. Dacă mă întorc, încă există o șansă. Dar dacă fug acum, ce mai sunt eu, Gu Qing Pei?

Yuan Yang își îngustă ochii.
– Să te las să te întorci, ca tu și Wang Jin să vă demonstrați „adevăratele sentimente” în vremuri grele? Nici vorbă. În plus, nu te opresc pentru altceva decât pentru binele tău. Crede-mă de data asta.

Gu Qing Pei simți că ceva nu era în regulă.
– Știi ceva din culise?

Yuan Yang evită un răspuns direct.
– Indiferent care e adevărul, tu ești prioritatea mea numărul unu.

Gu Qing Pei îl apucă de guler și spuse rece:
– Ce știi, mai exact, și ce ai făcut?

Yuan Yang îl privi cu ochii strălucind ca ai unui lup.
– Doar o lecție pentru tata și pentru Wang Jin. O meritau.

Gu Qing Pei îl privi încremenit.
– Tu ești cel care a făcut denunțul.

Yuan Yang îi cuprinse talia și îi șopti:
– Nu te mai gândi la asta. Nu are nicio legătură cu tine.

Gu Qing Pei scrâșni din dinți.
– Ai idee cât efort am investit în proiectul ăsta?

Yuan Yang râse rece.
– Dacă nu te-ai fi străduit atât pentru Wang Jin, poate nu mi-ar fi fost atât de scârbă de el. Stai liniștit, eforturile tale nu vor fi irosite. Ce e al tău va rămâne al tău. Dar ține minte asta: de acum înainte, munca ta nu trebuie irosită pentru alții. Doar pentru mine e suficient.

După ce spuse asta, își frecă obrazul de fața lui Gu Qing Pei, exact așa cum făcea pe vremuri când încerca să fie drăgăstos.

Un fior rece îi străbătu trupul lui Gu Qing Pei. Pentru prima dată, avu senzația că nu-l mai recunoaște pe Yuan Yang.