Petrecerea de Crăciun 4.0
Perspectiva lui Jay-jay
Crezusem că momentul acela stânjenitor nu se va mai termina niciodată.
Din fericire, tatăl lui Eman apăru exact atunci și ne aduse mâncare.
Toată atenția se mută imediat asupra preparatelor.
Dar eu…
Eu eram încă aici.
Vai…
Pentru că fusesem atât de șocată de incidentul acela, am început să beau fără oprire.
În plus, îi evitam puțin pe toți.
Știam foarte bine că aveau să mă întrebe.
Mica veni lângă mine și se rezemă de același perete.
— Ești bine? mă întrebă.
— H-hm? D-da… Sunt bine.
— Calix este îngrijorat pentru tine… Știi și tu. Parcă se întâmplă din nou…
— Despre ce vorbești? Nu este așa. Yuri este singurul care și-a mărturisit sentimentele. În plus, Keifer nu vrea nimic de la mine.
Am întrerupt-o înainte să continue.
Pentru că el voia altceva…
Sau poate…
Încă voia.
— Keifer nu spune nimic, dar arată cu totul altceva.
Cuvintele ei mă surprinseră.
— Observă-l, Jay… O să înțelegi ce vreau să spun.
Să-l observ?
— Îl observ deja. Pur și simplu nu vreau să trag concluzii pripite.
Am răspuns și am mai luat o înghițitură.
Era greu să nu presupun nimic.
Pentru că sentimentul era acolo.
Exact ca înainte.
— Dar, Jay… orice s-ar întâmpla, gândește-te bine. În Secția E a fost un adevărat haos din cauza acelui triunghi amoros. Nu vreau să treci prin ce a trecut Ella.
După aceea se întoarse lângă Calix.
Cuvintele ei mă făcură să mă neliniștesc.
Ci-N îmi povestise odată că Secția E fusese aproape ruptă în două.
Keifer și Yuri avuseseră fiecare propriul grup.
Se ajunsese până aproape de bătaie.
Nu voiam să se repete.
Nu voiam să-i văd destrămându-se din cauza mea.
Mi-am ridicat privirea spre Yuri.
Era în partea cealaltă a restaurantului.
Se uita la mine.
Parcă aștepta reacția mea.
I-am zâmbit.
Un zâmbet care voia să spună că sunt bine.
Că și noi suntem bine.
Nu știam ce altceva să fac.
Da, cineva își mai declarase sentimentele pentru mine înainte.
Dar niciodată nu mă simțisem așa.
Atât de…
Șocată.
Atât de…
Bulversată.
— Ați aterizat cu toții?! strigă Rory.
Toți răspunseră afirmativ, chiar dacă încă țineau farfuriile în mâini.
— Atunci urmează evenimentul principal al serii!
Toată lumea izbucni în urale.
— Schimbul de cadouri!
Aaa!
În sfârșit!
— O să strig numele de cod și fiecare vine să-și ia cadoul!
Rory ridică primul pachet.
— John Snow!
Kit se apropie.
— Nu deschideți încă nimic! îi avertiză Rory.
Trebuia să le deschidem în același timp.
— Boy Success!
Eman se ridică imediat.
Rory continua să citească numele.
Eu însă așteptam două lucruri.
Numele meu.
Și…
Bluetooth.
— Gem!
Asta eram eu.
„Gem”.
Nu „Jay-jay”.
Nu aveam idee de ce.
Când am ajuns în față, l-am întrebat imediat pe Rory:
— Ce înseamnă, de fapt, Gem?
— Înseamnă comoară. Muză.
— Și de ce?
— Pentru că ești muza noastră. Muza Secției E.
Ci-N răspunse fără să ridice privirea din cutia lui.
— De ce nu Regina? întrebă Felix în timp ce mânca.
— Pentru că Jay-jay nu se potrivește cu titlul de regină.
Eren spuse asta atât de direct încât i-am aruncat o privire urâtă.
Dar avea dreptate.
Nu mă vedeam deloc regină.
Și nici nu voiam să fiu.
— În plus, dacă există o Regină, trebuie să existe și un Rege.
Blaster se uită imediat spre Keifer.
Serios?
Chiar el?
La urma urmei, eu însămi îi spuneam Regele Șerpilor.
— De aceea Gem este mai potrivit.
Rory îmi zâmbi.
I-am zâmbit și eu.
— Da. Îmi place mai mult.
M-am întors la locul meu și am pus cadoul pe masă.
Privirea îmi rămase pe cuvântul scris pe ambalaj.
Gem.
Era frumos.
Atât de frumos încât nu mă puteam opri din zâmbit.
Dar apoi am auzit numele care mă interesa cu adevărat.
Bluetooth.
M-am ridicat imediat.
Nu.
Nu.
Nu se poate.
Bluetooth era Keifer?!
Serios?!
Nici măcar nu mă gândisem la el.
Și eu îi dădusem…
O, Doamne.
Era un dezastru.
Dacă aflau că eu îl cumpărasem…
— Keifer… De ce Bluetooth? întrebă Rory.
Keifer răspunse imediat:
— Numele Bluetooth provine de la regele Harald „Blåtand” Gormsson, conducător viking al Danemarcei și Norvegiei din secolul al X-lea. El era cunoscut pentru unirea triburilor, exact cum tehnologia Bluetooth conectează dispozitivele fără fir. Chiar și sigla Bluetooth combină rune nordice reprezentând inițialele lui. De aceea am ales numele. Pentru că eu sunt regele, vă amintiți? 👑
Aaaahhh!
Asta era.
Talentul lui Keifer.
Trivia.
Informații ciudate și fascinante.
În mod normal aș fi fost impresionată.
Dar acum eram prea ocupată să intru în panică din cauza cadoului meu.
Aveam sentimentul clar că știa deja că eu îl cumpărasem.
La urma urmei…
Avea imprimat sloganul unei bănci.
Era evident.
— Gata! Toată lumea deschide cadourile!
Ci-N desfăcu imediat cutia lui.
În jurul nostru se auzeau exclamații de bucurie.
Și de groază.
— Cine naiba mi-a dat asta?!
Calix ridică furios o cutie.
Înăuntru era…
Un prezervativ. 😂
Toți izbucnirăm în râs.
Mica își întoarse imediat privirea.
Roșie la față.
— Ce legătură are asta cu „obraznic”? întrebă Edrix.
— Dacă ești obraznic, iei bătaie cu cureaua!
Ci-N aproape că se sufoca de râs.
— Persoana care a cumpărat asta nici măcar nu a gândit-o.
Edrix părea scandalizat.
— Și eu ce am primit?!
Mayo ridică o pereche de șlapi.
Râsetele deveniră și mai puternice.
— Eu am primit un polonic!
Denzel îl arătă tuturor.
— Stai! Acela este din bucătăria noastră! protestă Eman.
— De când este un umeraș ceva obraznic? întrebă Eren.
Mi-am pus palma pe frunte.
Toți erau prea leneși să gândească.
Asta era clar.
Apoi auzii vocea lui Ci-N:
— Ce este asta? Take Me To Paradise?
M-am apropiat.
Și am înghețat.
Am închis imediat capacul cutiei.
— Ce animal i-a dat lui Ci-N așa ceva?!
Toată lumea se uită la mine.
Nimeni nu răspunse.
— De ce? Este ceva în neregulă? întrebă Eman.
Nu puteam să spun cu voce tare.
Cutia era plină cu reviste și DVD-uri pentru adulți. 😂
— Ci! Îți cumpăr eu alt cadou! Nu păstra asta!
Ci-N părea complet confuz.
Dar dădu din cap.
Am fugit direct la coșul de gunoi și am aruncat cutia.
Când m-am întors, toată lumea râdea.
Și am văzut de ce.
Cadoul meu.
Cadoul pentru Bluetooth.
— Hahahaha! Cine ți-a dat asta este cu adevărat obraznic! râdea Felix.
De ce alesesem tocmai acel lucru?!
L-am văzut întâmplător în piață!
— Este un boxer grozav! Hahaha! spuse Edrix.
Vai de mine.
Era o pereche de boxeri roșii.
Cu un cap de ren imprimat exact…
Acolo.
Aaaaarrrggghhhh!!! 😂🩲
Ce rușine!
— O să-i porți, Keifer?! Hahaha!
Denzel aproape că plângea de râs.
Keifer se uită o clipă la mine.
Eu m-am întors imediat și am deschis propriul meu cadou.
Era un costum de Crăciuniță.
Dar pentru femei.
Și foarte…
Foarte…
Foarte scurt.
Fără mâneci.
Cu glugă.
Și cu o fustă care abia exista.
Doamne.
Asta era definiția categoriei „obraznic”.
Atunci cineva îmi smulse costumul din mâini.
Keifer.
Îl privi.
Apoi zâmbi.
Acel zâmbet.
— Poartă-l.
— Ce?! Nu!
— De ce? Vreau să văd cum arăți în el.
— Nici să nu visezi!
I-am aruncat o privire ucigătoare.
— Dacă nu-l porți, le spun tuturor că tu ai cumpărat boxerii. 😂
Am încremenit.
Stați.
Ei încă nu știau?!
Asta era groaznic!
— Îți dau timp să te gândești.
Zâmbea ca un ticălos.
Mi-am îngustat ochii.
— Tu mi-ai cumpărat costumul acesta, nu-i așa?
Clătină imediat din cap.
— Ci-N l-a cumpărat.
Ci-N?!
Pe bune?!
— Nu, Keifer! O să mor de rușine dacă află cineva!
Eram aproape în pragul lacrimilor.
— Atunci poartă-l. Așa îl voi vedea doar eu.
Și îmi făcu cu ochiul.
Of…
— Ești un mincinos… am murmurat.
Se pare că mă auzise.
— Este frumos.
— Prostule!
— Care parte?
— Materialul… Rochia… Pare foarte călduroasă!
Am bâiguit repede, prefăcându-mă că studiez costumul.
Keifer zâmbi din nou.
Îmi făcu iar cu ochiul.
Apoi plecă.
Nu vreau să-l port!
Ce mă fac acum?! 😂❤️
