Enigma lui Omega – Capitolul 23

Enigma lui Omega – Capitolul 23

– Nu mai putem merge în Africa de Sud. Vor fi o mulțime de lucruri de care să ne ocupăm în această vacanță anuală.

– Eu ce pot face?

– Vino mai întâi în sufragerie cu mine.

Cei doi merseră în sufragerie. Întreaga familie, care fusese foarte fericită noaptea trecută, era îmbrăcată acum în haine negre și arăta tristă. Încăperea era extrem de tăcută în acest moment și nimeni nu îndrăznea să vorbească primul.

Când apărură cei doi, ochii tuturor se întoarseră spre ei. Huo Moyu era viitorul succesor al lui Xingzhou.

Ascultându-i discutând despre detalii, Shen Tai avea întotdeauna un sentiment de ceață și de irealitate. Omul pe care îl văzuse noaptea trecută plecase înainte ca ei să se trezească. Inima lui se fragmentă în explozii de tristeţe.

Din cauza drumului alunecos de munte, mașina spitalului  ajunse abia după-amiază și, după ce fu ridicat cadavrul, coborâră și toate rudele.

Când se întoarseră la casa lui Huo, era deja întuneric. Huo Moyu nu rostise niciun cuvânt pe drum, iar Shen Tai rămăsese, de asemenea, tăcut. Deși nu știa prea multe despre asta, înțelesese că moartea domnului Huo însemna că o bătălie sângeroasă era pe cale să înceapă.

Huo Moyu urcă direct la etaj. Heng Shu și Ayi Lan se uitară după el și oftară șoptind:

– De ce a plecat în prima zi a noului an?

Shen Tai oftă și el.

– Arăta bine noaptea trecută. Părea să nu aibă probleme majore cu mâncatul, vorbitul și avea energie.

Unchiul Heng clătină din cap.

– Bătrânul ținea familia în frâu. Odată ce venerabilul Huo a plecat, tatăl tânărului stăpân va dori, cu siguranță, conducerea  companiei. Venerabilul Huo dorea ca Huo Moyu să devină patronul companiei așa că sunt foarte îngrijorat pentru tânărul stăpân.

 Se întoarse și merse spre bucătărie.

 – Vă voi pregăti niște gustări pentru miezul nopții.

Shen Tai era mai îngrijorat de Huo Cheng Chen decât de tatăl lui Huo Cheng Chen. Gândindu-se la încruntarea lui Huo Moyu, nu se putu abține să nu se simtă puțin tulburat, dar, din păcate, îi era teamă că nu va putea ajuta.

Ayi Lan îl luă de mână pe Shen Tai.

– A-Tai, vă rog să fiți mai atent cu tânărul stăpân. Sunteți persoana cea mai apropiată de el acum și el vă tratează diferit.

Shen Tai zâmbi amar și spuse:

 – Nu știu ce pot face pentru el.

– Nu-mi pasă sub ce contract v-ați căsătorit. Acum, voi doi deveniți din ce în ce mai mult un cuplu adevărat. Nu a adus niciodată niciun Omega acasă și nici nu a fost atât de interesat de nimeni. Eu cred că vă are în inima lui. El acum are nevoie de d-voastră așa că stați cu el și faceți tot ce vrea să faceți.

Cuvintele mătușii Lan îl încurajară pe Shen Tai. Și-ar fi dorit să le poată auzi din nou de o sută de ori. El credea că Huo Moyu nu avea niciun sentiment pentru el. Dădu din cap și  spuse:

– Ayi Lan, nu-ți face griji, voi face tot posibilul.

…………………………………………………

În următoarele câteva zile, Huo Moyu pleca devreme și se întorcea târziu și devenise taciturn și îngrijorat.

Pentru a-l vedea mai mult, Shen Tai se trezea devreme pentru a lua micul dejun cu el și aștepta până când se întorcea, dar Huo Moyu aproape că nu-i dădea atenție.

Shen Tai știa că Huo Moyu era supus unei presiuni puternice, că trebuia să se descurce cu tot felul de oameni și lucruri dificile. Era foarte îngrijorat și îi era milă de Huo Moyu, dar nu putea face nimic pentru a-l ajuta.

Știrile despre bătrân fură complet blocate, iar bursa era închisă în timpul Anului Nou Chinezesc. Aceste zile erau o oportunitate pentru familia Huo pentru a echilibra diverse probleme. Deoarece situația din întreaga industrie nu fusese foarte bună în ultimii doi ani, Chuanghai era deja pe jumătate moartă, iar prețurile acțiunilor altor companii din industrie fluctuau sau de regulă scădeau. Existau zvonuri că cei doi fii ai domnului Huo nu se înțeleg, și așteptau moartea lui pentru a face separarea de bunuri.  Acumularea continuă a acestor știri negative făcuse ca piața să își piardă treptat încrederea în Xingzhou.

Dar o astfel de știre importantă nu putea fi ținută în secret pentru prea mult timp. Singurul lucru bun era că bătrânul  murise în timpul Anului Nou Chinezesc și piața nu era deschisă pentru o zi.

Acesta fusese răspunsul lui Huo Moyu când se confruntase cu îngrijorarea lui Shen Tai în timpul micul dejun. Shen Tai se simțit puțin emoționat în inima lui. Moartea oamenilor obișnuiți era în mare parte legată de sentimente sau de anumite proprietăți, dar moartea domnului Huo era legată de toate, de proprietate, de putere, de lupte, de prețul acțiunilor și de opinia publică. Nu vedea tristețe la niciunul din membrii familiei Huo și aceasta era o criză și o oportunitate. Fusese o persoană care acumulase nenumărate bogății și care avea mulți descendenți, dar nimeni nu era cu adevărat trist și nu amintea de el când murise. Asta era un succes sau un eșec?

Răceala și raționalitatea afișate de Huo Moyu îl făcură pe Shen Tai să nu mai știe nici el ce să gândească.

În a patra zi a Anului Nou Lunar, Shen Tai citise o carte toată ziua și se întinsese în pat odată cu căderea nopții.

După aceea se hotărî să nu-l aștepte pe Huo Moyu în seara aceea, să se culce devreme și să cumpere niște produse de Anul Nou pe care să le ia acasă mâine dimineață devreme.

Dormea ​​adânc când telefonul sună brusc. Tonul de apel era atât de dur în toiul nopții, încât Shen Tai se trezi brusc.

Luă telefonul și abia deschise ochii adormiți. Când văzu că ID-ul apelantului era de la Huo Moyu, apăsă imediat butonul de apel.

 -Alo?

Sunetul unei respirații egale veni de la receptor. După patru-cinci secunde de tăcere, Huo Moyu spuse:

– Îmi pare rău că te-am trezit.

Vocea lui era calmă și răgușită și fiecare silabă făcea să-i tremure inima lui Shen Tai.

Acesta se trezi de-a binelea în cel mai scurt timp, aruncă o privire la ceas și văzu că era ora patru dimineața.

– Mă doare capul si nu pot să dorm. Vino și stai cu mine.

Prin acest mic comunicator, Shen Tai simți ceva ce nu mai simțise niciodată la Huo Moyu. Vulnerabilitatea lui era atât de tristă încât părea că se va topi în secunda următoare, așa că se întoarse și sări din pat.

– Imediat.

Shen Tai urcă în liniște, iar când ajunse în fața ușii dormitorului lui Huo Moyu, se opri pentru o clipă. Nu intrase niciodată în dormitorul acestuia. Cel mai aproape de acest loc se aflase când fusese chemat în biroul lui Huo Moyu și văzuse ușa interioară care ducea în dormitor.

Huo Moyu nu-i permisese să pună piciorul pe teritoriul său privat fără autorizație. Nu avea voie să urce la al doilea etaj și chiar trebuise să-și  schimbe ora de masă. Încercase să evite întâlnirile sub același acoperiș. Legătura lor era din ce în ce mai strânsă. Venise din ce în ce mai des și putuse chiar să intre pe cel mai privat teritoriu al lui Huo Moyu, nu-i așa?

Shen Tai  respiră adânc de trei ori la rând înainte de a-și înăbuși emoțiile în creștere. El ridică mâna și bătu ușor la ușă.

– Intră.

Shen Tai împinse ușa și intră. Un parfum uscat și rece umplea toată camera. Era feromonul de lemn negru de abanos care aparținea lui Huo Moyu. Intrând pe terenul de vânătoare al acestui Enigma, el era atât invitatul, cât și prada. Nu mai depindea de el să decidă cum ar trebui să fie tratat aici.

Perdelele negre blocau aproape toată lumina, iar camera era întunecată. Shen Tai nu putu decât să facă clic pe ecranul telefonului său mobil și să vadă conturul patului cu lumina slabă.

– Moyu! strigă încet Shen Tai.

Huo Moyu răspunse un „hm” cu o voce scăzută.

Shen Tai ajunse la marginea patului. Încă ezita dacă să se urce în pat, când fu prins de încheietura mâinii, iar întregul corp fu târât în ​​întuneric, într-o îmbrățișare generoasă, puternică și caldă.

Aerul fierbinte care i se pulveriză pe partea laterală a gâtului, împreună cu respirația grea a lui Huo Moyu și corpul greu care îl apăsa, îl făcu pe Shen Tai să simtă depresia lui Huo Moyu.

 – Ce e în neregulă cu tine?

Huo Moyu îl îmbrățișă strâns și-și ajustă poziția, astfel încât să poată fi mai apropiați. Apoi spuse încet:

 – Migrenă.

– Ai luat medicamente ? Să mă duc să-l aduc pe unchiul Heng?

– Nu este nevoie.

 Huo Moyu șopti:

– E o problemă veche. Se întâmplă ocazional. Trebuie doar să trec peste asta.

– Unde sunt analgezicele?

– Nu funcționează.

– Ești prea obosit și sub prea multă presiune?

Apăruseră nenumărate necazuri în calea lui. El știa că, pe lângă genele sale de top, eforturile lui Huo Moyu erau de neimaginat pentru oamenii obișnuiți. Enigma era aparent atotputernic și avea o atracție fatală pentru el cu aura sa. Dar acest om obosit, frustrat și fragil îi inspira o dragoste mai profundă. Îi era milă.

– S-ar putea să fiu.

– Ți-e sete? Îți aduc un pahar cu apă.

– Hm.

Huo Moyu fu de acord, dar refuză să-l lase pe Shen Tai să se ridice. Shen Tai încercă de mai multe ori să se desfacă din strânsoare și nu știa dacă să râdă sau să plângă.

– Cum pot să-ți aduc apă dacă nu mă lași?

Huo Moyu parcă ezită, apoi răspunse:

 – Nu mai vreau să beau.

Shen Tai îl mângâie încet.

-Nu voi pleca, așa că lasă-mă să-ți aduc un pahar cu apă. Vocea ta va deveni răgușită în zece secunde. Dacă bei puțină apă te va face să te simți mai bine.

– În regulă.

Shen Tai trase încet mâna lui Huo Moyu. Putea simți reticența celuilalt. Sări rapid din pat, turnă un pahar de apă , apoi se întoarse rapid, apropiindu-l de buzele lui Huo Moyu.

 -Hai, bea apă.

Huo Moyu bău paharul cu apă din două înghițituri.

– Îți mai aduc unul.

Huo Moyu se agăță de încheietura mâinii lui Shen Tai și nu mai spuse nimic Doar ochii lui străluceau în întuneric, ca o pereche de ochi de animal, confirmând că prada pe care o obținuse nu va scăpa.

 – Mai târziu. Încă zece secunde.

 Shen Tai nu-și imaginase că Huo Moyu putea fi așa.

– Fii bun.

Huo Moyu bău al doilea pahar cu apă, apoi îl puse jos , de parcă abia aștepta să-l înfășoare din nou pe Shen Tai în brațe, îl apăsă cu jumătate din greutatea corpului, apoi închise ochii liniștit și-l întrebă.

–      Cât este ceasul?

– E ora patru, nu ai reușit să dormi?

 Shen Tai mângâie chipul lui Huo Moyu în întuneric. Durerea de cap și insomnia trebuie să-l fi făcut pe Huo Moyu să se simtă foarte inconfortabil în acel moment și începu să se simtă și el inconfortabil.

– Vreau să dorm, dar nu pot.

Vocea lui Huo Moyu era plină de oboseală și neputință.

–      Ești prea obosit sau prea stresat?

– Poate că da, șopti Huo Moyu.

– Va fi anunțat mâine. În următoarele trei zile de vacanță, vom face o serie de anunțuri publice ca răspuns la știrile negative și ne vom strădui să stabilizăm prețul acțiunilor.

– Este un impact atât de mare?

– Motivul principal este că tendința politicii din acest an încă nu este optimistă, iar indicatorii de protecție a mediului devin din ce în ce mai stringenți de la an la an. Trebuie să investim sume foarte mari pentru a moderniza echipamentele și a optimiza procesele. În ultimii ani, industria minieră nu a a fost favorizată de piață, iar compania are o serie de probleme. Orice perturbare acum poate avea un impact foarte mare.

– Piața este ciclică, iar declinul din industria minieră este legată de mediul general. Chiar când întreaga industrie nu merge bine, performanța Xingzhou este totuși excelentă. Nu trebuie să îți faci prea multe griji. Investitorii au o judecată limpede.

– Sper că da, spuse Huo Moyu și-și apăsă tâmplele cu degetele, încercând să înlocuiască durerea cu o altă durere.

– Pot să te masez eu? spuse Shen Tai ridicând capul lui Huo Moyu și punându-l în poală.

– Poate îți ameliorează durerea.

– Ai energie?

Shen Tai zâmbi și spuse:

– O să știi după ce vei încerca. Obișnuiam să-i fac masaj bunicului meu.

Shen Tai își trecu ușor degetele prin părul negru și gros al lui Huo Moyu, apoi apăsă orizontal și vertical din centrul sprâncenelor.

–      Ești mulțumit, șefu?

Huo Moyu chicoti.

–      Ei bine, este puțin incitant.

– Sunt doar un băiat, spuse Shen Tai,  simțind că această explicație era incomodă, dar chiar voise să o spună.

– Omega este doar al doilea gen al meu, așa că, desigur, sunt puternic.

– Bine, ai dreptate, am descoperit un alt avantaj al tău.

Shen Tai simți un sentiment  dulce în inima lui.

–      Te simți mai bine?

–      Este mai bine, spuse Huo Moyu expirând, ceea ce părea că era cu adevărat uşurat.

– Corpul tău este cel mai important lucru. Ia-ți o zi liberă mâine, nu, doar o jumătate de zi, bine?

– Nu, mâine va fi cu siguranță o zi furtunoasă, spuse  Huo Moyu cu voce joasă.

– Ai auzit zvonul că unchiul meu vrea să despartă familia?

– Am auzit de asta. Chiar plănuiește asta?

– Ei bine, el vrea să separe sectorul chimic de Xingzhou.

Shen Tai vru să-i reamintească lui Huo Moyu să fie atent la Huo Cheng Chen, dar evident că nu era momentul potrivit pentru a menționa acum despre asta. Huo Moyu avea nevoie să se calmeze și să adoarmă repede.

Shen Tai îl ghidă cu blândețe să nu discute despre muncă, ci să vorbească despre chestiuni inofensive, până când degetele îi fură amorțite și picioarele deveniră dureroase. Când auzi că respirația lui Huo Moyu încetinește treptat, crezu că trebuie să fie adormit și-i mută capul spre pernă șoptindu-i.

–      Du-te la culcare.

Huo Moyu îl îmbrățișă pe Shen Tai.

–      A-Tai.

–      Hm?

–    Mulțumesc.

 Huo Moyu simți că pentru prima dată experimentase sentimentul de sprijin reciproc între soț și soție. El știa că Shen Tai nu poate face nimic, dar în această noapte când se zvârcolea de epuizare, anxietate, dureri de cap și insomnie, fusese exact așa. A-l ține în brațe și a spune câteva cuvinte cu o voce blândă era mai bine decât multe alte lucruri.

Răspunsul lui Shen Tai fu acela de a depune un sărut blând pe fruntea lui Huo Moyu.

………………………………………………………………………………………………………

Cei doi nu dormiră mult timp înainte să sune ceasul cu alarmă setat de Huo Moyu.

Shen Tai deschise ochii somnoroși și aprecie, după lumina albă care se scurgea prin golurile din perdele, că era deja dimineață.

Huo Moyu gemu de nemulțumire. Apăsă pe soneria ceasului și se întoarse pentru a-l apăsa pe Shen Tai. Înainte ca mintea sa să se trezească, instinctul lui îl împinsese deja să se aplece spre ceafa lui Shen Tai și să sărute glanda care emana parfumul de cereus.

Greutatea lui era atât de mare încât Shen Tai aproape că rămăsese fără suflare. Își întoarse fața într-o parte și întrebă.

–      Dormi? Te simți mai bine?

– Mult mai bine, spuse Huo Moyu sărutând obrazul lui Shen Tai.

Obișnuia să creadă că feromonii lui Shen Tai erau prea slabi, dar după ce se obișnuise, descoperise că un parfum atât de fin îl făcea foarte confortabil. Cu cât era mai slab în momente obișnuite, cu atât era mai puternic când era pasional. Acest lucru îl făcea să aibă dorința de a se introduce în el și mai adânc, ceea ce însemna că Shen Tai emana un parfum rar.

– Vrei să te trezești acum?

 Shen Tai vru să-l convingă pe Huo Moyu să se odihnească încă vreo câteva ore. Ar fi putut să aibă o durere de cap și mai grea, dar nu îndrăzni să vorbească.

Huo Moyu scoase cu ușurință pijamaua lui Shen Tai.

–      Poți să o faci și mai târziu.

Majoritatea bărbaților li se scoală dimineața, iar Shen Tai nu făcea excepție, dar se gândi că Huo Moyu dormise doar două sau trei ore, iar el se ducea acasă s-o vadă pe bunica. Dar nu era momentul potrivit să-l refuze și, înainte să poată spune ceva, Huo Moyu îl apucă de talie și îl întoarse cu fundul spre el.

Shen Tai își îngropă fața în pernă, corpul lui tremurând violent în timp ce impactul era din ce în ce mai rapid. Dintr-un motiv oarecare, intrarea în această cameră îi dădea iluzia că avea o aventură. Evident că urca un etaj, dar inițial nu fusese acceptat. Huo Moyu își coborâse linia de apărare psihologică din cauza oboselii. Chiar dacă el era aici, și dormise pe  acest pat și fusese futut pe acest pat, dar tot simțise că nu ar trebui să fie aici. Acesta era dormitorul matrimonial, iar dormitorul matrimonial aparținea proprietarului.

Huo Moyu era nemulțumit că nu putea auzi vocea emoționată a lui Shen Tai. Îi prinse bărbia și ridică chipul frumos de pe pernă:

–      Țipă.