Virtual Alpha și eu- Capitolul 15

Capitolul 15: Reîntâlnire

Mă întrebam de ce fugisem. Nici măcar nu știam de ce mă simțeam așa. Pur și simplu nu voiam să fiu în acel loc.

Poate că fusese doar imaginația mea că persoana pe care o întâlnisem în sala de așteptare era dezvoltatorul Virtual Alpha. Dar când îmi imaginasem ce ar fi putut să spună după aceea, chiar nu mai puteam rămâne în acel loc.

Puteam fi forțat să înfrunt faptul că Yuugo era doar o existență virtuală. Poate că mi-ar fi spus că el era cineva care nu exista în lumea reală.

Mi-era teamă de asta. Chiar dacă trebuia să știu adevărul. Ar fi trebuit să știu că Yuugo nu exista. Dar încă nu voiam ca cineva să-mi spună asta. Voiam să păstrez această problemă pentru mine.

huf… huf

Era seară, dar afară era încă foarte cald. Asfaltul încins de soarele de vară emana căldură din pământ, iar aerul ușor umed încă mai stoca căldura după-amiezii.

În această zi toridă în care transpirai chiar și când stăteai nemișcat, eu alergam cu mare viteză atunci când realizasem ceea ce făcusem. Nu era de mirare că eram fără suflare. Îmi simțeam gâtul atât de uscat.

…Unde sunt, mă întrebam.

Înainte să-mi dau seama, eram într-un loc complet necunoscut. Se părea că mă rătăcisem într-o zonă rezidențială. În timp ce mă uitam după un loc în care să mă odihnesc, am dat peste un mic parc.

Nu era un loc prea frecventat, pentru că nu erau copii care să se joace acolo. După ce mi-am potolit setea la o cișmea de la intrarea în parc, am decis să mă odihnesc pe o bancă aflată la umbra unui copac. Respirația mea greoaie nu părea să se calmeze prea curând.

Ce făcusem, de fapt.

Îi îngrijorasem pe toți din jurul meu și îmi ascunsesem ochii de realitate. Nu crezusem niciodată că voi deveni eu însumi așa. Nu mă gândisem niciodată că mă voi îndrăgosti de cineva care nu există și că sentimentele mele vor fi la mila lui în felul acesta.

Ce ar fi trebuit să fac pentru a uita de asta?

Când voi fi în stare să înfrunt adevărul?

Mă învârteam în cerc în felul acesta de mult timp.

Poate că îți este atât de greu pentru că ții totul închis în tine.

Îmi aminteam chiar și cuvintele lui Yuugo într-un moment ca acesta. Chiar dacă încercam să uit toate astea, îmi aminteam mereu de el.

Aceste cuvinte îmi fuseseră spuse atunci când nu puteam accepta faptul că sunt un Omega, dar mă întrebam dacă acele cuvinte ar mai putea fi valabile și acum. Simțeam această durere pentru că mă forțam să uit de sentimentele mele pentru Yuugo?

Dar ce altceva aș fi putut face?

Chiar dacă era dureros, nu aveam de ales decât să mă forțez să uit. Asta era singura variantă la care mă puteam gândi.

…ah…haa…haa

Abia după cinci minute mi-am dat seama că ceva era în neregulă cu corpul meu. Oricât de mult m-aș fi odihnit, respirația mea greoaie nu se liniștea. Chiar și febra din corpul meu continua să crească.

Când am încercat să mă ridic de pe bancă pentru a bea din nou apă, vederea mi se încețoșă și am căzut din picioare. La început credeam că era doar un simplu efect al caniculei, dar mă simțeam oarecum diferit după asta.

Ce…. este asta?

Nu numai că respirația mea greoaie nu se calma, ba chiar se înrăutățea și mai mult. Transpiram neîncetat, iar tricoul pe care îl purtam se udase atât de tare încât puteam stoarce apă din el.

Fusese destul de cald azi, dar știam că nu alergasem atât de mult. Când jucam fotbal sau futsal alergam mult mai mult decât acum. Și nici măcar o dată nu ajunsesem în halul ăsta.

Indiferent cât de mult scăzuse condiția mea fizică în ultima vreme, cu siguranță era ciudat faptul că nu-mi reveneam nici după ce mă odihnisem timp de cinci minute.

În plus, corpul meu nu era numai fierbinte. Din interiorul stomacului meu se simțeau ceva furnicături. Când mi-am dat seama de senzația din partea inferioară a corpului, nu mai dură mult până să realizez care era cauza reală a acestei febre.

Următoarele tale călduri ar putea să se abată de la ciclul obișnuit.

Dr. Kazuki îmi spusese asta mai devreme. Nu aveam cum să uit de asta. Dacă ar fi fost conform programului, ar fi trebui să-mi vină căldurile peste o săptămână. Crezusem că aveau să vină mai târziu, atunci când îmi spusese că se vor abate de la ciclul obișnuit.

…Nu mă așteptam, însă, să vină mai devreme.

Nu aveam medicamentele la mine. Primisem rețeta puțin mai devreme, dar nu avusesm timp să trec pe la farmacie. Căldurile mele nu s-au mai abătut niciodată de la ciclul obișnuit, așa că de obicei nu purtam cu mine un inhibitor de rezervă. Nu-mi venea să cred că mi se vor declanșa căldurile în acest loc, într-un loc pe care nu-l cunosc, doar pentru că fugisem la întâmplare.

Trebuia să sun… pe cineva.

Mi-am scos telefonul în grabă.

Persoana care ar putea veni aici imediat era Dr. Kazuki. Indiferent cât de mult alergasem la întâmplare, locul ăsta nu ar fi trebuit să fie prea departe de clinică.

Cu toate acestea, era greu de spus unde mă aflam mai exact. Ar fi înțeles dacă i-aș fi spus că sunt într-un mic parc dintr-o zonă rezidențială?

Am căutat numele Dr. Kazuki în lista de contacte. Nu aveam prea multe contacte salvate, dar nu puteam să-l găsesc rapid într-un moment ca acesta.

Trebuie să mă calmez și să-l sun cât mai repede… Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât deveneam mai nerăbdător, iar degetele începeau să-mi tremure.

– …Apoi, făcuse o față cu adevărat înfricoșătoare.

– Am văzut asta! A fost cu adevărat un nebun, nu?!

Vocile care se auzeau din parc m-au speriat și m-am ridicat imediat din poziția ghemuită. Picioarele încă îmi tremurau, dar nu era momentul să îmi pese de asta.

La urma urmei, oamenii se îndreptau încoace. Asta ar duce cu siguranță la o situație nasoală.

Feromonii persoanelor Omega în călduri incită dorințele oamenilor, indiferent de sex. Și nu era vorba doar de Alfa, chiar și Beta erau afectați.

Infracțiunile sexuale cauzate de feromonii Omega nu erau ceva neobișnuit. Chiar dacă Omega era cel care suferea din această cauză, se spunea că tot Omega era de vină.

Era întotdeauna vina Omega pentru că produceau feromoni atât de periculoși. Asta se spunea mereu. Starea mea actuală era exact așa. Dacă nu mă grăbeam să găsesc un loc în care să mă ascund, fără îndoială că aș fi avut probleme.

– …Simți aroma dulce?

– Hm? Ai dreptate. E un miros dulce.

Aceste cuvinte mă făcură să intru în panică și mai mult. Am găsit o mică toaletă publică într-un colț al parcului și m-am grăbit să intru în ea. Am intrat în singura cabină pe care o avea, am încuiat ușa și m-am ghemuit în interiorul ei.

Ce să fac? Ce să fac?

Feromonii mei se manifestau. Judecând după conversația celor două persoane de mai devreme, nu exista niciun dubiu că veneau de la mine. Trebuie să mă grăbesc să-l sun pe Dr. Kazuki și să-i cer ajutor.

….Huh? Unde mi-e telefonul…?

Nu puteam să-mi găsesc telefonul pe care mai devreme îl aveam în mâna mea. Am încercat să-l caut în buzunar și în geantă, dar nu l-am găsit nicăieri. Nici nu-mi aminteam să-l fi pus acolo.

Îl scăpasem? Îl pierdusem în locul acela de mai devreme? Nu puteam suna după ajutor fără el. Chiar dacă aș fi încercat să mă duc înapoi să-l caut, oamenii aceia ar fi fost încă acolo. Gândindu-mă la această situație, mă speriai prea tare ca să mai pot să mă mișc din acest loc.

Ce ar trebui să fac?

Corpul meu nu se mai oprea din tremurat. Lacrimile mele continuau să-mi curgă.  În situația asta în care habar n-aveam ce se va întâmpla cu mine, cu febra căldurilor mele care tot creștea, nu-mi venea să cred că nu reușisem măcar să sun după ajutor.

Oare o să fiu ca atunci dacă ar fi să las lucrurile așa cum sunt? Ce s-ar întâmpla dacă m-aș gândi doar la dorința mea pentru un Alfa oarecare, fără să-mi pese cine este.

M-aș agăța de cineva pe care nu-l cunosc și i-aș cere să “o facă” cu mine?

Dacă m-ar mușca de ceafă într-un moment ca acesta, dacă cineva m-ar face perechea lui după bunul plac… Asta ar fi un lucru ce nu poate fi anulat cu siguranță.

Am scos un prosop din geantă și l-am înfășurat în jurul gâtului. Chiar dacă știam că nu avea rost să fac asta, nu mă puteam liniști dacă nu o făceam.

Ajută-mă… Yuugo.

Știam că nu avea rost să-i cer ajutor lui Yuugo, dar nu mă puteam abține să nu-i strig numele. În timp ce mă ghemuiam cât puteam de mult în colțul cabinei, am strigat numele lui Yuugo în delir.

… Yuugo, Yuugo.

Conștiința mea devenea din ce în ce mai slabă. Una era să-mi pierd cunoștința, și alta era să-mi pierd rațiunea – să ajung să sfârșesc aici…

… Mă ia cu frică doar gândindu-mă la asta.

Cu toate acestea, febra căldurilor îmi distrugea fără milă rațiunea. Chiar dacă auzeam zgomotul apei în apropiere, nu mai puteam fi conștient de ceea ce făceam.

Voiam să mă simt bine.

Voiam să fac ceva cu corpul meu care mă furnica de la febră.

Asta era tot la ce mă puteam gândi în mintea mea.

….uh, ngh….

În timp ce mă prăbușeam lipit de peretele toaletei, îmi satisfăceam partea centrală a corpului. Mâinile mele erau pătate de lichidul alb vâscos pe care îl eliberasem. Dar oricât de mult îmi dădusem drumul, dorința nu se domolea.

Dimpotrivă, devenea tot mai puternică.

Partea mea de acolo de jos pe care o tot frecam cu plăcere începuse să mă doară la fiecare atingere. Cu toate acestea, nu mi-am putut opri mâinile.

Chiar și atunci când auzeam zgomotul unor pași venind spre toaletă, nu puteam să mă opresc din mișcarea mâinilor și nici să-mi cobor vocea.

….Yuugo, ….mai mult.

Am tot strigat numele lui Yuugo.

Nu mă puteam gândi decât la “Vreau să o fac cu Yuugo”.  În capul meu era doar Yuugo, care se topea până în măduva oaselor.

Un ciocănit ușor în uşă mi-a ajuns la urechi. Ciocănitul se auzea la ușa cabinei în care mă aflam.

– Sou. Ești înăuntru, nu-i așa? Deschide ușa.

Era vocea lui Yuugo.

Era vocea lui Yuugo pe care voiam să o aud. O puteam auzi din spatele ușii. Chiar dacă ar fi trebuit să știu că acest lucru nu poate fi adevărat, m-am apropiat de uşă agățat de iluzie.

Mi-am pus degetul pe încuietoare și am deblocat-o. Practic, în același timp, ușa a fost deschisă cu mare forță. Nu puteam distinge fața persoanei care se afla de cealaltă parte a ușii. Asta pentru că brațul meu a fost apucat de o mână care se întinsese prin deschizătura ușii și am fost strâns cu putere de acele brațe.

– Mă bucur că am ajuns aici la timp.

Vocea pe care am auzit-o lângă urechea mea era aceeași cu a lui Yuugo. Puteam simți căldura care venea din locul în care m-a atins.

Am simțit, de asemenea, un parfum foarte plăcut. Acest parfum care m-a făcut să-mi simt capul amorțit pe dinăuntru era feromonul Alfa pe care îl așteptam.

Nu m-am simțit deloc speriat. În schimb, am simțit în instinctul meu că acesta era cel mai sigur loc pentru mine. Instinctele mele îmi spuneau că el era persoana pe care o așteptam dintotdeauna.

Mi-am relaxat corpul și mi-am lăsat trupul să cadă în acele brațe. În clipa aceea, mi-am pierdut cunoștința.