Piesa lipsă -Capitolul 10

Era pur și simplu autoamăgire.

Desigur, chiar și Shen Mo știa că majoritatea căsătoriilor de afaceri erau așa.

– Nu este ca părinții lui Zhou Yang?

Ji Mingxuan a răspuns rece:

– Și ce dacă? Crezi că cineva ar trebui să fugă ca tine și Zhou Yang?

Shen Mo a oftat. Ji Mingxuan păru să observe izbucnirea sa și nu mai continuă, întorcându-se cu spatele la somn.

Shen Mo nu a putut dormi imediat, gândindu-se la conversația pe care tocmai o avusese, simțind o ușoară căldură pe obraji. Ultimele cuvinte ale lui Ji Mingxuan, „fugă”, fuseseră bine alese. Când era tânăr, nu visase el la o fugă? Un vis pe care realitatea îl spulberase cu brutalitate.

Nici măcar nu știa de unde a avut curajul să îi vorbească lui Ji Mingxuan în felul acesta. Chiar dacă viziunile lor despre dragoste erau polar opuse, ce mai conta? De ce să-l provoace și să încerce să aibă dreptate?

Nu era necesar.

Nici nu avea dreptul să o facă.

Fostul lui se căsătorea și era normal ca cei rămași să simtă unele emoții – așa a încercat Shen Mo să se convingă în timp ce, în cele din urmă, a căzut într-un somn adânc.

A doua zi s-a trezit din nou târziu și abia a reușit să nu întârzie. Colegii încă vorbeau despre bârfe la birou: povestea fiului nelegitim stârnise mare vâlvă în familia Zhou, dar pentru ceilalți nu era mai mult decât un subiect de conversație la pauza de cafea. După o seară, subiectul își schimbase deja accentul, trecând cu entuziasm la celebrități.

– Vorbești despre Zhao Yi, cel care a devenit faimos în ultima vreme, toată lumea spune că are relații importante.

– Cine nu are susținere puternică în showbiz?

– Dar e foarte chipeș și știe să joace, era necunoscut până de curând, iar acum primește mereu rolurile principale.

– A ales bine pe cine să urmeze.

Toată lumea a râs copios.

Shen Mo s-a simțit puțin încălzit și s-a ridicat să deschidă o fereastră și să lase să intre puțin aer proaspăt.

Seara, în drum spre casă, a găsit-o pe Ji Anan supărată. Întrebând de ce, ea a descoperit că Ji Mingxuan îi promisese să ia cina cu ea, dar fusese chemat în ultimul moment la o cină de afaceri.

– Este mereu ocupat cu prânzurile și cinele, nu știu de câte ori putem mânca împreună într-un an. Shen-ge, cum poți suporta asta?

Shen Mo nu a putut decât să răspundă:

– Sunt obișnuit cu asta.

Apoi a întrebat:

– De ce nu-l rogi pe Zhou Yang să ia cina cu tine?

– Zhou Yang este copleșit de probleme familiale. Ji Anan a suspinat, dar apoi a adăugat:

– Nu contează, fratele meu spune că totul se va rezolva în curând.

Era evident câtă încredere avea în Ji Mingxuan.

Shen Mo deschise gura să spună ceva, dar în cele din urmă, nu spuse nimic. Poate că Ji Mingxuan avea dreptate: Zhou Yang și Ji An’an erau împreună din interes, și ar fi putut trăi așa toată viața lor.

Shen Mo a crezut că Ji Mingxuan, așa cum se întâmpla adesea, nu se va întoarce acasă în acea seară după logodnă, dar, în schimb, s-a întors la ora zece seara. Băuse puțin, dar ochii îi erau strălucitori și nu părea deloc beat.

Era rar să îl vezi pe domnul Ji beat.

– Te-ai întors?

– Da.

– Anan s-a plâns că nu ai luat cina cu ea.

– Știu.

După un duș, Ji Mingxuan se duse la culcare și adormi imediat, schimbând doar câteva cuvinte cu Shen Mo. A doua zi, a recuperat cina pe care i-o promisese surorii sale, arătându-i toată afecțiunea sa, dar fără măcar o privire către Shen Mo.

Au trecut câteva zile, iar Shen Mo a observat cu întârziere că Ji Mingxuan era bosumflat.

Era prima dată când se întâmpla asta. În trecut, când Ji Mingxuan nu voia să vorbească cu el, pur și simplu nu venea acasă săptămâni întregi. De data aceasta, însă, se întorcea la culcare în fiecare seară, chiar și târziu, dar întotdeauna îi întorcea spatele.

Shen Mo nu avea nevoie să se gândească prea mult la asta: știa că ceea ce spusese el în acea noapte era cauza. Nu se temea să fie ignorat, era deja obișnuit să fie transparent la serviciu. Așa cum îi spusese lui Ji Anan, cu timpul te obișnuiești cu multe lucruri.

Poate că era timpul să se întoarcă să doarmă în camera lui.

Nu este suficient să ai aceleași inele pentru a fi un cuplu.

Și nu este suficient să dormi în același pat pentru a putea comunica.

Există un cuvânt pentru asta: „pat comun, vise diferite”.

Shen Mo s-a mutat liniștit în camera lui. A adormit imediat seara, dar când s-a trezit a doua zi, l-a găsit pe Ji Mingxuan încă lângă el. A fost confuz pentru o clipă, crezând că mersese în somn, dar apoi și-a dat seama că era în camera lui.

Ji Mingxuan dormea profund.

Era deja în zori și lumina dimineții îi lumina fața. Avea ochii închiși și părul puțin răvășit, părând mai puțin impunător decât de obicei, aproape mai tânăr.

Shen Mo s-a apropiat, fiind capabil să vadă umbra proiectată de genele sale lungi.

În acel moment, Ji Mingxuan și-a deschis brusc ochii. Cu o privire intensă și întunecată, a întâlnit-o imediat pe cea a lui Shen Mo.

Shen Mo s-a simțit ciudat de nervos, s-a dat puțin înapoi și a întrebat:

– Ești treaz?

Ji Mingxuan, ca și cum nu s-ar fi trezit încă, l-a privit pentru o vreme și în cele din urmă a dat din cap:

 – Da.

– De ce ai dormit aici?

Ji Mingxuan s-a ridicat încet, spunând calm:

– Dacă dormim în camere separate, Anan ar putea deveni suspicios.

El nu a menționat nopțile trecute departe de casă.

Shen Mo nu a găsit imediat cuvintele pentru a-l contracara, iar Ji Mingxuan se hotărâse deja:

– Pentru următoarele câteva zile, voi dormi aici.

Acestea fiind spuse, s-a dat jos din pat.

În timp ce Ji Mingxuan își încheia cămașa, Shen Mo a observat că încă purta butonii pe care i-i dăduse Ji Anan. Era evident cât de mult își iubea Ji Mingxuan unica soră, așa că Shen Mo nu putea decât să continue să joace rolul.

Acea zi a fost un weekend.

După micul dejun, Ji Mingxuan s-a dus la birou, în timp ce Ji Anan, care nu lucra, s-a așezat lângă Shen Mo și a întrebat:

– Shen-ge, tu și fratele meu v-ați certat?

Shen Mo nu a crezut că ea a observat, dar a răspuns:

– Nu, Mingxuan și cu mine… ne înțelegem bine.

Ji Anan nu l-a crezut, spunând:

– Nu pot vorbi despre altceva, dar dacă fratele meu este într-o dispoziție proastă, îmi pot da seama imediat. Se poate vedea clar că este într-o dispoziție proastă în ultima vreme.

Shen Mo nu a putut recunoaște și a continuat să facă pe prostul.

Ji Anan a continuat:

– Mama mea a murit când eram foarte mică, iar tatăl meu era mereu ocupat cu munca, așa că fratele meu m-a crescut practic singur. Deși are un temperament rău, el este foarte afectuos cu familia. Dacă chiar v-ați certat, tot ce trebuie să faci este să-l mângâi puțin.

Să-l mângâi pe Ji Mingxuan?

Ji Mingxuan cu siguranță nu era un copil. Cum ar fi trebuit să îl mângâie?

Doar imaginându-și scena îl făcea să râdă.

***

Războiul lor rece nu se terminase încă, dar data logodnei lui Ji Anan și Zhou Yang fusese deja stabilită.

Probabil din cauza complicațiilor recente ale familiei Zhou, aceștia erau nerăbdători să își consolideze uniunea cu familia Ji, așa că data fusese aleasă foarte devreme, iar petrecerea de logodnă urma să aibă loc la cel mai faimos hotel din oraș, Hotelul Wang Chao.

Shen Mo s-a gândit să găsească o scuză pentru a nu merge, dar în cele din urmă, incapabil să reziste insistențelor lui Ji Anan, a decis să participe.

În ziua logodnei, vremea a fost splendidă. Majoritatea invitaților erau prieteni de afaceri ai familiilor Zhou și Ji, iar Shen Mo nu a recunoscut pe nimeni. Se plimba fără țintă, admirând opulența sălii. Candelabrele de cristal agățate de tavan străluceau în mii de culori, reflectând lumina continuu.

Shen Mo era absorbit de priviri când a auzit pe cineva strigându-l:

– Domnule Shen.

S-a întors și l-a văzut pe Zhao Yi într-un costum alb elegant. Cu aspectul său deja fermecător, albul îl făcea să strălucească și mai mult, atrăgând atenția tuturor cu fiecare mișcare a sa.

Shen Mo a fost surprins să-l vadă acolo și, după un moment de ezitare, a spus:

– Ești și tu aici, domnule Zhao?

– Familia Zhou și familia Ji se unesc, este una dintre marile povești ale orașului nostru. Bineînțeles că trebuia să fiu acolo. Zhao Yi a zâmbit, adăugând:

– În plus, am fost invitat… personal de domnul Ji.