Piesa lipsă -Capitolul 11

Shen Mo, auzindu-și numele, și-a dat seama că trecuseră câteva zile de când nu-l mai văzuse pe Ji Mingxuan. El dormea profund noaptea, iar Ji Mingxuan fusese ocupat cu pregătirile pentru logodnă; nici măcar nu știa dacă se întorsese acasă să doarmă.

Zhao Yi s-a uitat în jur și a întrebat:

– De ce nu poate fi văzut domnul Ji?

Shen Mo a răspuns:

– Mingxuan are mulți prieteni și este ocupat să distreze oaspeții.

– Domnul Ji este într-adevăr un om ocupat.

– Întotdeauna a fost așa.

Shen Mo, cu fața la Zhao Yi, s-a simțit puțin inconfortabil. Se gândise să schimbe câteva cuvinte politicoase și apoi să plece, dar chiar atunci luminile din sală s-au stins. Curând după aceea, muzica începu și Zhou Yang și Ji Anan au ieșit împreună. Amândoi purtau haine formale: Zhou Yang într-un costum negru și Ji Anan într-o rochie albă elegantă, formând o pereche perfectă. Singura rază de lumină din cameră era îndreptată spre ei, creând un efect aproape orbitor.
Shen Mo îi privea de la distanță, găsind totul ireal. Imaginea lui despre Zhou Yang era încă legată de cei trei ani de dinainte, iar acum, privindu-l pe bărbatul care urma să devină soțul lui Ji Anan, simțea că acum era un străin pentru el.

După o vreme, Shen Mo a observat că Ji Mingxuan stătea și el nu departe. Privirea lui Ji Mingxuan a poposit pe el pentru o clipă, apoi a alunecat repede. Shen Mo nu era sigur dacă era doar impresia lui.
A auzit pe cineva murmurând lângă el:

– Familia Ji este într-adevăr formată din bărbați și femei chipeși.

– Sora mai mică se mărită, dar fratele mai mare nu dă semne că s-ar căsători.

– Se vorbește mult despre el, dar dacă ar decide să se căsătorească, ar putea alege dintre o mulțime de doamne nobile și doamne rafinate.
Zhao Yi a auzit și el aceste cuvinte și i-a aruncat o privire lui Shen Mo, ridicând ușor o sprânceană.
Shen Mo se simțea din ce în ce mai inconfortabil.
Din fericire, ceremonia de logodnă a fost doar o formalitate: după ce Zhou Yang și Ji Anan au tăiat tortul și au turnat șampania, totul s-a terminat. Când s-au sărutat, toată lumea a început să aplaude pentru a le ura toate cele bune, iar Shen Mo, aflat în mijlocul mulțimii, a bătut din palme până s-a rănit.
Luminile s-au aprins din nou și Ji Anan, tratându-l pe Shen Mo ca pe un membru al familiei, s-a apropiat imediat de el pentru a vorbi.

Băuse puțin în timpul ceremoniei și obrajii ei erau roșii, ceea ce o făcea și mai fermecătoare. Mâna ei stângă era împodobită cu inelul ei de logodnă, care strălucea orbitor sub candelabrul de cristal.
Ji Anan și-a dus o mână la piept și a spus:

– Am fost atât de emoționată adineauri.
– Toată lumea este., a răspuns Shen Mo cu sinceritate.

– Felicitări.

Ji Anan a zâmbit și a sorbit puțin vin, apoi a întrebat:

– Am observat că fratele meu pare să fie într-o dispoziție bună astăzi. Voi doi v-ați împăcat deja?
Shen Mo a răspuns fără să stea pe gânduri:

– Bineînțeles.

Ji Anan, cu un ton de invidie, a adăugat:

– Sper că Zhou Yang și cu mine… vom fi și noi ca tine și fratele meu.

– Voi doi veți fi cu siguranță mai buni decât noi.
În timp ce vorbeau, l-au văzut de departe pe Zhao Yi cu un pahar de vin îndreptându-se spre Ji Mingxuan.
Ji Anan auzise și ea niște bârfe despre el și părea enervată. Ea a mormăit cu voce joasă:

– De ce este și el aici?

Apoi, luând mâna lui Shen Mo, a spus:

– Să mergem la fratele meu.
Shen Mo a încercat să se elibereze, dar fără succes, așa că a fost forțat să o urmeze.
Pe drum, au trecut pe lângă un bărbat înalt și voinic. Bărbatul arăta obișnuit, dar o cicatrice adâncă pe frunte îl făcea deosebit de vizibil.
Shen Mo l-a privit doar pentru o clipă, dar fața lui a pălit instantaneu, iar picioarele păreau să devină de plumb, atât de mult încât nu se mai putea mișca.
Ji Anan s-a întors și a întrebat:

– Shen-ge, ce s-a întâmplat?

Mâna lui Shen Mo, cea ținută de Ji Anan, era rece ca gheața în timp ce murmura:

– Omul acela de mai devreme…
– Cine? Ji Anan s-a uitat în jur și a spus:

– Oh, te referi la omul cu cicatrice pe față? El este bodyguardul pe care mama lui Zhou l-a angajat pentru securitatea evenimentului. Se pare că este, de asemenea, un văr îndepărtat al lui Zhou Yang… Arată foarte sinistru, este destul de înspăimântător.,  a adăugat Ji Anan în fine, cu subînțeles.

– Am auzit că a avut probleme cu legea, că a fost în închisoare și că abia recent a ieșit.

Pe fața lui Shen Mo nu era nici urmă de culoare. A durat o vreme până când și-a putut recăpăta vocea și a murmurat cu voce joasă:

– …Știu.

Ji Anan nu prea a auzit ce a spus Shen Mo și a continuat:

– Nici mie nu-mi place foarte mult vărul acela al lui Zhou Yang, dar mama lui trebuie să aibă grijă de rude, așa că nu prea sunt multe de făcut. Oricare ar fi povestea lui, atâta timp cât îl evităm, nu vom avea nicio problemă.

Shen Mo a răspuns:

– Da.

Vocea îi tremura involuntar. Știa mai bine decât oricine care ar putea fi consecințele dacă ar avea de-a face cu acel om.
Abia atunci Ji Anan și-a dat seama că ceva nu era în regulă și a întrebat:

– Shen-ge?

Shen Mo, ca o pasăre speriată, a tresărit la acel apel.
Se afla în holul zgomotos al hotelului, dar se simțea ca și cum s-ar fi întors cu trei ani în urmă. Era o zi ca oricare alta: Zhou Yang trebuia să plece acasă pentru câteva zile și el ieșise singur să cumpere ceva, fără să-și imagineze că va fi răpit….

– Shen-ge, ești bine?, l-a întrebat din nou Ji Anan.
Shen Mo și-a revenit brusc și, încercând să-și păstreze calmul, a spus:

– Nu mă simt foarte bine, aș vrea să merg puțin la baie.

Văzând că fața lui era foarte palidă, Ji Anan i-a dat drumul la mână și a întrebat:

– Vrei să-l chem pe fratele meu să te însoțească?

Shen Mo s-a uitat în direcția lui Ji Mingxuan.
Ji Mingxuan vorbea cu Zhao Yi. Oricare ar fi fost subiectul, Zhao Yi părea să se distreze de minune, ochii lui nepărăsindu-i pe ai lui Ji Mingxuan.
Shen Mo a scuturat din cap și a spus:

– Nu este nevoie, mă voi odihni doar pentru un moment.

Și-a făcut loc prin mulțime și s-a îndreptat spre baie.
Luminile din sală erau prea puternice, luminând orbitor fețele oamenilor, iar fiecare față părea să poarte o cicatrice sinistră pe frunte. Acel scurt drum până la baie părea să dureze o eternitate, iar când Shen Mo a intrat în sfârșit, fruntea îi era plină de transpirație rece, iar părul îi era deja umed.

Imaginea lui în oglindă era înfricoșător de palidă, iar Shen Mo și-a coborât imediat privirea pentru a-și spăla mâinile.
A privit apa rece curgându-i pe mâini.
Rana de pe mâna dreaptă se vindecase de mult și nu mai exista nicio cicatrice, dar nu putea uita momentul în care cineva călcase pe ea, rupându-i degetele unul câte unul.
În timpul răpirii, avusese o șansă să scape. Se ascunsese în tufișuri și încercase să îl sune pe Zhou Yang în repetate rânduri, dar, în mod ironic, numărul pe care îl știa pe de rost nu era niciodată apelabil.
În cele din urmă a fost prins din nou și abia atunci a aflat de la răpitorii săi că Zhou Yang plecase în străinătate cu Ji Anan. Ce ironie: el, persoana abandonată, fusese ultimul care aflase adevărul.
În acel moment, zăcea întins pe pământ, cu corpul plin de răni, iar degetele îi fuseseră deformate de lovituri; auzea clar sunetul oaselor rupte, dar durerea era atât de mare încât nici măcar nu putea țipa.
A fost o suferință de neșters.