Partener de filmare – Capitolul 28

Partener de filmare / Screen Partner

Capitolul 28

După ce partenerul său de filmare Ruka plecase, părea că totul va fi diferit.

La început, Xu Zheyi nu putu spune exact în ce consta diferența. Când se gândea cu atenție, părea să fie doar niște chestiuni nesemnificative.

De exemplu, dacă îi era sete, trebuia să meargă și să-și ia singur niște apă. Hainele sale nu mai erau păstrate curate și împăturite pe pat, mirosind a balsam de rufe. Acum se simțea ca și cum prea multă mobilă era nefolosită și avea impresia că locuința sa era cam goală.

Într-o zi, când Xu Zheyi se duse la supermarket să-și cumpere mâncare, umpluse tot coșul. Își veni în fire abia atunci când ajunse să plătească și își dăduse seama nu numai că luase prea multă mâncare, dar și că toate lucrurile adăugate în coș erau de fapt preferatele lui Ruka.

Ruka îi părăsise viața, dar în tot acest timp nu îi părăsise și lumea.

Nici măcar acum, Xu Zheyi nu îi știa numele real al lui Ruka. Știa doar că îi plăcea carnea de vită prăjită picantă și că ura tot felul de legume.

Știa că, după cină, Ruka avea obiceiul să mănânce un bol de supă, că atunci când dormea ​​își îmbrățișa mereu foarte strâns partenerul și că numărul său de telefon mobil era 0932XXXXXX.

Xu Zheyi se holbă încă o dată la numărul de telefon al lui Ruka și simți că tot sângele din corpul său se concentra în mâna sa stângă cu care își ținea telefonul. Voia cu disperare să apese pe tasta de apel și apoi să vorbească cu Ruka sub pretextul că formase numărul greșit.

Odată ce rațiunea îi revenea câteva secunde mai târziu, își retrăgea întotdeauna degetul. Simțea că o astfel de acțiune era lipsită de sens.

Voia să audă sunetul vocii lui Ruka.

Nu trebuia să audă vocea lui Ruka.

Se chinuia constant din cauza conflictului dintre sentimentalismul emoțional și raționalitatea sa. Se chinuia mai ales noaptea, încât începea să sufere chiar de insomnie.

În astfel de momente, își amintea mereu de acea dimineață când Ruka îl îmbrățișă de la spate și îi șopti cu blândețe „Voi aștepta până când vei gândi clar ”.

Nici măcar nu știa ce înseamnă asta – „a gândi clar”.

****

Ah Li fusese torturat timp de mai multe zile înainte de a ajunge în sfârșit la o revelație: vechile sale răni puteau fi vindecate doar printr-o nouă iubire.

Așa că Xu Zheyi fusese contactat de acesta prin telefon și luaseră decizia de a ieși în oraș în încercarea de a-și îmbunătăți starea de spirit. Merse chiar până într-acolo încât adoptă și o coafură nouă.

Când se privi în oglindă, acest lucru îl făcu să se simtă ca o persoană complet nouă. Când Ah Li îl văzu schimbat, fluieră în semn de apreciere și spuse glumind:

– Se pare că cineva va face victime astăzi.

Xu Zheyi răspunse cuvintelor sale cu un pumn în umăr. Ah Li părea să fie bine dispus, ceea ce indica faptul că, probabil, avea determinarea de a începe o nouă viață.

Xu Zheyi îl întrebă:

– Ce fel de partener cauți de data asta?

Ah Li se gândi o vreme la asta și apoi răspunse:

– Cineva care poate trăi împreună cu mine.

Xu Zheyi zâmbi la răspunsul lui și-i spuse:

– Atunci vei merge la întâlniri de grup sau vei participa la întâlnirile matrimoniale[1]?

Ah Li a răspunse:

– Am o abordare pe mai multe direcții.

Ah Li enumeră apoi criteriile pentru alegerea unei persoane importante:

– Ar trebui să aibă un chip frumos, un corp excelent, să păstreze un cămin bun și să fie un talent în bucătărie. Toate acestea, indiferent de sex.

Când Xu Zheyi auzi ultimele sale cuvinte, aproape că scuipă vinul din gură, apoi îl ascultă pe Ah Li recunoscând:

– A început să-mi fie frică de femei.

Acele cuvinte i-au amintit brusc lui Xu Zheyi de Ming Ban. De fapt și lui îi era frică de bărbați . Această propoziție exprima rana pe care i-o făcuse Ming Ban.

El presupunea că, dacă nu l-ar fi întâlnit niciodată pe Ming Ban, ar fi putut să se calmeze și să se gândească pur și simplu la faptul dacă el și Ruka se potriveau, în loc să refuze orbește să „devină” gay.

Pentru Xu Zheyi nu exista un răspuns simplu la această dilemă. În cele din urmă, îl urmă pe Ah Li la bar și, apoi, înainte de a se putea orienta, se mută în zona clubului de noapte.

Xu Zheyi nu mai fusese de mult timp într-un astfel de loc. Se hotărî să dea dovadă de reținere și se așeză să bea la bar. Ah Li se despărți de companionul său „pește mort” și dispăru undeva în mulțime. Nu trecu mult până când se întoarse și îl luă de braț pe Xu Zheyi și îl târî într-o încăpere privată, aflată în lateral.

Xu Zheyi, târât fiind, era complet confuz. Nu putea decât să asculte în timp ce Ah Li îi șoptea o explicație la ureche. Încăperea era ocupată de un grup de absolvente, care veniseră să sărbătorească o zi de naștere. Sărbătorita îl văzu pe Xu Zheyi așezat la bar, simțindu-se singur, și se amoreză după el.

– Este prea trist să te izolezi de toată lumea, spuse Ah Li în timp ce îi arătă degetul în sus și apoi fu imediat răpit de o dansatoare.

Sărbătorita era o frumușică cu un temperament generos. Când își văzu ținta lăsată fără menajamente în fața ochilor săi, se mișcă rapid și se așeză lângă Xu Zheyi. Își întinse mâna spre el, îi zâmbi și spuse:

– Bună, sunt Ivy.

Xu Zheyi îi strânse mâna politicos și-i răspunse:

– Iar eu sunt Ah-Zhe.

– Vrei să dansezi? întrebă Ivy zâmbind.

– Bine, răspunse Xu Zheyi în timp ce ridică din umeri.

Își croiră drum prin mulțime, ajunseră pe ringul de dans aglomerat și apoi începură să se miște în ritmul muzicii. Xu Zheyi își puse mâinile pe talia ei, iar ea își întinse brațele și își puse mâinile pe umerii lui.

Nu putea nega că în seara asta ieșise, mai mult sau mai puțin, cu intenția de a vâna. În mod ciudat, acum că cineva luase inițiativa de a-l aborda, nu simțea niciun entuziasm de a merge până la capăt.

Își lăsă capul în jos și se uită la Ivy sub luminile pâlpâitoare.

De fapt, doar din punct de vedere al aspectului, această fată era exact ceea ce îi plăcea: păr lung, ochi mari și o statură mică. În ciuda acestui fapt, simțea că ceva nu era în regulă.

Mai ales acum când erau practic unul în brațele celuilalt. Gândurile pe care le-a avut tot timpul erau că înălțimea ei nu era potrivită, că parfumul ei nu mirosea cum trebuie – nimic nu era cum își dorea.

În acel moment, Xu Zheyi descoperi că în inima sa probabil că avea deja noi preferințe ideale într-un partener. Pentru a se potrivi cu preferințele sale, evident că ea trebuia să fie puțin mai înaltă, iar parfumul său să fie puțin mai delicat… de fapt, era mai bine să nu poarte niciun parfum. În felul acesta, atunci când ar îmbrățișa-o, el să poată simți mirosul de gel de corp sau parfumul trupului său plăcut și natural.

Ei, la fel ca și lui, nu trebuia să-i placă să iasă în oraș și să prefere să stea acasă, eventual să joace jocuri video împreună, până dimineață. I-ar plăcea ca ea să facă curățenie, să păstreze mereu casa curată, astfel încât el să nu fie nevoit să se ocupe de acest tip de treburi casnice. Ea să-l răsfețe ca o nebună pe acel ghemotoc mic alb de blană și, indiferent de vreme, cu vânt sau ploaie, să se ofere să îl scoată la plimbare. Apoi, să poată servi cina și să-i pună o oală aburindă de supă pe masă, așteptându-l să vină acasă.

În acel moment, Xu Zheyi nu mai putu evita realitatea; imaginea rezultată era mult prea clară. Era exact ca și cum idealurile sale ar fi fost adaptate în jurul unei anumite persoane.

– Ai o iubită?

Într-un moment mai liniștit de muzică, o auzi pe Ivy punându-i această întrebare. Încremenise pe loc și rămase tăcut. Tocmai când Ivy credea că nu va răspunde, îl auzi pe Xu Zheyi șoptind:

– Am un iubit.

Am un iubit.

Xu Zheyi nu crezu niciodată că va spune acele trei cuvinte în întreaga sa viață, dar odată ce le rosti, simți că nu era atât de tulburat pe cât își imagină. Din contră, se simți uşurat.

Deși erau doar trei cuvinte simple, pentru el erau precum primul pas al lui Armstrong pe Lună. Dărâmase fără milă zidul exterior al Memorial Chiang Kai-shek și făcuse pasul într-o lume nouă necunoscută.

Nu știa cum arăta noua lume, ce culori avea sau cum funcționau anotimpurile. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mai contau. Tot ce știa era că Ruka îl aștepta și, de îndată ce avea să-l vadă, acesta și-ar fi încrețit sprâncenele cu nerăbdare și l-ar fi întrebat:

– De ce m-ai lăsat să te aștept atât de mult?

****

Când sosise acasă în acea noapte, Xu Zheyi se întinse pe pat și îi trimise un mesaj lui Ruka:

– Hei, care este numele tău adevărat?

Celălalt nu răspunse imediat, dar aproximativ cinci minute mai târziu el îi scrise:

– Luka.

Xu Zheyi fu fericit și puse rapid o altă întrebare:

– Și ziua de naștere?

– 8 aprilie.

– Înălţimea?

– 188 cm.

– Grupa de sânge?

…….

În cele din urmă, Ruka deveni nerăbdător, îl sună pe Xu Zheyi și îl întrebă:

– Lucrezi la negru ca agent de telemarketing care face sondaje telefonice?

Xu Zheyi nu se putu abține să nu râdă.

În noaptea aceea vorbiră până târziu, discutând aproape până la opt dimineața. Continuară să vorbească până când amândoi avură spiritul obosit și își epuizară toate forțele – rămăseseră fără muniție și fără nicio speranță pentru întăriri.

Cei doi bărbați nu erau de fel prea vorbăreți. Mai ales la telefonul mobil, le era dificil să trăncănească degeaba despre ziua lor. Subiectele lor de conversație erau oarecum plictisitoare, dar cu toate acestea niciunul dintre cei doi bărbați nu dorea să închidă primul telefonul.

La sfârșitul conversației lor, Xu Zheyi crezu că Ruka îl va întreba într-un final:

– Gândești clar acum?

Totuși, tot ceea ce spuse Ruka fu:

– Ne vedem mâine.

[1] Întâlniri la care persoanele singure caută parteneri de căsătorie