Obscuritatea lui Siren- Capitolul 1

– Cum a fost sfârșitul tău de săptămână, Dao? Te-ai simțit bine?

Căpitanul Phasuk își mișcă sprâncenele insinuând că weekendul lui Dao ar fi putut fi frumos.

Dao își dădu ochii peste cap și spuse:

– Weekend-ul mi-l petrec așa cum o fac mereu, la mama, ajutând-o în gospodărie. Îmi solicită prezența de fiecare dată când sunt liber.

Dao intră în biroul căpitanului închizând ușa, nedorind ca nimeni să nu fie la curent cu ceea ce urma să discute.

Se apropie de biroul de mahon și luă loc. Uitându-se cu atenție la căpitanul său, trecu direct la subiect.

– Deci, căpitane, am auzit că ai ceva interesant care ți-a ajuns pe birou?

Căpitanul, care nu voia niciodată să fie serios, dădu capul pe spate și râse. Făcea asta de fiecare dată când Dao îl punea la colț pentru informații pe care nu era sigur că voia să le dea. Ochii i se încrețiră și o lacrimă i se strecură încet pe partea laterală a feței sale bronzate. Tânărul detectiv se uită fix la șeful său, lăsându-l să-și descarce toată prostia, știind că îi va răspunde, așa cum făcea întotdeauna.

După ce căpitanul se calmă, își luă fața serioasă, luă dosarul care îi fusese pus pe birou mai devreme în această dimineață și i-l aruncă lui Dao.

Dao se uită la el, și deschise dosarul. Văzu poză după poză cu persoane dispărute. Când începu să răsfoiască dosarul, văzu că nu era vorba doar de persoane dispărute, ci de stripteuze dispărute din clubul numit Eclipse. În timp ce întorcea foaie după foaie, înțelese că ceea ce citea era legat de traficul de persoane. Termină de citit dosarul și îl puse înapoi pe birou.

Căpitanul Phichit Phasuk tăcu în tot acest timp, așteptând reacția lui Dao și ce îi va propune. Lucrau împreună de 8 ani și învățaseră unul de la celălalt în acest timp. Știa că Dao avea nevoie de liniște pentru a citi, iar apoi își lua câteva minute pentru a digera, lăsându-și mintea hiperactivă să vină cu o modalitate de a rezolva cazul. Odată ce avea o viziune clară, îi vorbea. În acel moment, căpitanul putea literalmente să se uite la ceas și să numere minutele cu exactitate, știind când va vorbi Dao. Și chiar era ca un ceas.

– Buuun, deci acesta este unghiul pe care cred că ar trebui să îl abordăm, începu Dao.

Căpitanul Phasuk, folosindu-și pumnii pe post de sprijin pentru față, își înclină capul, arătându-i tachinator lui Dao că avea toată atenția lui.

– Să auzim, spuse el, simțindu-se amețit să audă ce avea de zis detectivul său.

– Ar trebui ca cineva să meargă sub acoperire, spuse Dao.

– Direct la subiect, văd, râse căpitanul.

–  Bine, și cine ar trebui să fie sub acoperire? întrebă el, fără să înțeleagă unde voia să ajungă Dao cu asta.

– Eu, voi fi stripper. Clubul Eclipse angajează stripperi bărbați și femei. Din moment ce dispar stripperi, cum ar putea fi mai bine decât să fiu eu unul?

Căpitanul începu să se sufoce. Dao sări în sus și se duse în spatele biroului să-l bată pe spate.

– Ești bine, căpitane?

Căpitanul începu să tușească pentru a-și drege gâtul. După ce își reveni, Dao se întoarse la locul său, așteptând să audă ce are de spus căpitanul.

După un minut sau două, căpitanul întrebă:

– Ești sigur că asta vrei să faci? Știu că ești ambițios și nu este nimic ce nu vrei să faci. Ai dovedit asta în ultimii 8 ani, dar să fii stripper?

Dao înțelese de ce căpitanul său se comporta astfel. Întotdeauna se simțise inconfortabil când el fusese sub acoperire. Nu va recunoaște niciodată, dar îl privea pe Dao ca pe propriul său fiu și voia să reducă la minimum riscurile la care se expunea.

– Căpitane, mă ocup eu de asta. Pot s-o fac. Este important să aflăm ce s-a întâmplat, iar singura modalitate de a face asta este să investigăm. Tu și cu mine știm amândoi că dacă mergem acolo ca polițiști punând întrebări, nimeni nu va răspunde. Lasă-mă să fac ce știu eu mai bine… să mă infiltrez.

Privindu-și șeful, ochii lui Dao îl implorară pentru această șansă.

Habar nu are cât de bine pregătit sunt pentru a face asta.

Scoțând un oftat adânc, căpitanul cedă.

– Bine. Bine. Vreau să dai raportul zilnic, după fiecare tură. Voi pune un alt de- tectiv  să fie cu ochii pe tine doar pentru a mă asigura că ești în siguranță. Vreau să fiu informat cu privire la tot ceea ce afli. Vom avea întâlniri în fiecare vineri la ora 10.00. Ai înțeles?

– Da, căpitane, am înțeles, răspunse Dao energic, încântat să participe la o nouă misiune sub acoperire.

– Hai, la treabă.

Acesta fu modul căpitanului de a-l concedia. Căpitanul îl privi pe Dao cum ia dosarul și părăsește biroul cu un pas săltăreț. Bătrânul de 50 de ani doar dădu din cap sperând că luase decizia corectă.

***

După o zi lungă la serviciu, Dao intră în apartamentul său, recunoscător că ajunsese. Descălțându-se la ușă, își mișcă degetele de la picioare și suspină, simțind o ușurare imediată. Își atârnă geanta la cuier și se îndreptă direct spre frigider pentru a lua o bere.

La naiba, sunt obosit, se gândi în sinea lui în timp ce se așeză pe canapeaua sa gri. Apucă telecomanda și porni televizorul. Imediat fu nevoit să dea volumul mai încet când știrile începură să se audă la un volum alarmant.

La naiba, am uitat să dau volumul mai încet înainte să închid televizorul aseară.

Se pedepsi în tăcere singur. Uitându-se mai atent la televizor, îl văzu pe prezentator vorbind despre același caz de care se ocupa în prezent: stripperi dispăruți. Trecându-și degetele prin păr, agitat, ascultă în continuare cum prezentatorul explica faptul că poliția lucra în prezent la acest caz și trimitea rugăciuni familiilor care-și pierduseră persoanele dragi.

Obosit să mai asculte, Dao începu să deruleze fără noimă canalele TV, lăsând zgomotul de fond să-i liniștească sufletul obosit. Ridicându-și iPhone-ul negru, se uită prin mesajele care se adunaseră de-a lungul zilei.

Mama: Când te întorci? Am nevoie de ajutor să smulg buruienile din curte.

Îl șterse.

Ananya: Bestie[1], ce mai faci? Ești încă la muncă? Sună-mă când ești liber.

Dao apăsă pe butonul de apel. Sună o dată, de două ori…

– Alo, răspunde Ananya, părând fără suflare.

– Bună, bestie. Tocmai ți-am văzut mesajul, spuse Dao în timp ce mai luă o înghițitură din băutura sa.

– Mmmmhmmm Dao. Am trimis acel mesaj acum câteva ore.

Dao simți sarcasmul în tonul ei.

– Îmi pare rău, am avut de lucru, spuse Dao cu același sarcasm ca al prietenei sale cele mai bune.

– Dar serios, am un caz nou, așa că a fost o nebunie, explică el.

– Te-am sunat acum totuși, nu ești fericită?

– Foarte fericită, chicoti ea.

– Deci, ce faci? Când ne vedem? întrebă Ananya.

– Mă relaxez în fața televizorului, sunt pe cale să comand mâncare la pachet, să fac un duș și să mă culc. Hai să ne vedem curând, voi avea o idee mai bună despre programul meu mai târziu în cursul săptămânii. O să te sun, bine?

– Sigur. Doar să mă anunți.

– Așa voi face. Vorbim mai târziu Nan.

– Pe mai târziu, Dao.

Amândoi închiseră și Dao deschise aplicația Grab și căută localul chinezesc preferat. Făcu clic pe comandă: creveți și broccoli, pentru a fi livrată.

Aplicația îl informă că livrarea va avea loc în 45 de minute, așa că el decise că avea timp să facă un duș.

Intrând în baie și dezbrăcându-se, Dao deschise ușa de sticlă și roti butonul pentru dușul său de tip Rainforest. Odată ce temperatura fu pe placul lui, intră în apă, lăsând-o să-i spele stresul zilei.

În timp ce își spăla corpul, penisul începu să i se agite. Trecuse atât de mult timp de când nu mai făcuse sex, în principal din cauza a cât de mult muncea și, de asemenea, din cauza faptului că nu găsise pe nimeni suficient de interesant. Bărbat sau femeie.

Amintindu-și imaginea subalternului său scuipând venin, își apucă penisul întărit de la bază și începu să-l mângâie încet de la bază la vârf, trecându-și degetul mare peste fantă în timp ce conversația de mai devreme îi revenea în minte.

– Căpitane, de ce bastardul ăsta primește toate cazurile? Este la curent cu cazurile înaintea oricui altcuiva!

Detectivul Saelim își pierduse mințile și făcuse o scenă în biroul căpitanului. Dao era așezat pe birou, cu căpitanul chiar lângă el, privind scena cu un zâmbet viclean pe față.

– Ce naiba e atât de special la el?

Când auzise asta Dao izbucni în râs și se mișcă pe birou, încercând să-și ascundă excitarea bruscă.

– Nu mai râde naibii, rahatule, țipă detectivul Saelim.

Dao gemu la gândul ăsta. Era atât de excitant pentru el când oamenii îl urau. Cu cât primea mai multă ură, gelozie și invidie, cu atât era mai excitat.

– Uhhh, la naiba!

Corpul său tresări de la sensibilitatea penisului său. Folosindu-se de peretele de marmură pentru a se ține pe picioare, își mângâie penisul mai repede. Aburul de la duș îi provoca amețeli. Gâfâieli lente îi ieșeau dintre buzele  apetisante în timp ce continua să se miște către eliberare.

– La dracu. Uhh, spune-mi că mă urăști, spune-mi că nu mă suporți, spune-mi că mă vrei mort! spuse el cu voce tare și continuă să-și masturbeze încet scula.

„Te urăsc al naibii de mult!”

„Privilegiat de rahat!”

„Într-o zi vei cădea cu fața la pământ, iar când o vei face voi fi acolo să te privesc.”

„Nenorocit înțepat, se crede mai bun decât toți ceilalți!”

Gândindu-se la toate lucrurile pe care oamenii i le spuseseră de-a lungul anilor, îl făcea să simtă o senzație de furnicături care îi semnala că era pe punctul de a ejacula. Accelerând mișcările, își repetă aceste cuvinte în minte până când ejaculă atât de tare încât îi cedară genunchii. Șuvoaie albe de spermă stropiră mâna, ușa de sticlă și podeaua de marmură pe măsură ce țâșneau afară.

Capul i se lovi de perete în timp ce respirația începu încet să i se calmeze. Odată ce-și trase răsuflarea, Dao luă gelul de duș și se curăță. Rostogolindu-și umerii sub jetul de apă, simți în sfârșit cum îl părăsește tensiunea pe care o purtase toată ziua.

În camera liniștită se auzi un „cling”, în timp ce Dao ieșea din duș, înfășurându-și un prosop în jurul taliei. Cling-ul era o notificare de la Grab care îl anunța că va fi livrată în câteva minute comanda sa. Uscându-se dintr-o mișcare rapidă, își puse pe el o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou alb.

Apoi, soneria sună pentru a semnala sosirea mâncării sale. Deschizând ușa, fu întâmpinat de un tânăr cu un zâmbet pe față. Luă comanda și-i înmână șoferului un bacșiș de 400 baht, iar tânărul plecă cu un zâmbet mai larg. Dao chicoti ușor și închise ușa.

Mai luă o bere din frigider, se așeză din nou pe canapea, în locul lui preferat, porni din nou televizorul și găsi ceva să pună ca fundal în timp ce înfuleca.

În acea seară, când se culcă, mintea îi deveni confuză gândindu-se la implicațiile slujbei sale sub acoperire. Pe măsură ce diferite scenarii îi treceau prin mintea sa hiperactivă, înțelegea seriozitatea situației. Va face tot ce este necesar pentru a se asigura că va afla ce s-a întâmplat cu stripperii dispăruți. Le era dator, dar nu acesta era singurul motiv. Sincer, se reducea la… dacă ar fi vorba de mama lui?

Dao se simțea legat de acest caz pentru că ar fi putut fi mama lui. Și Doamne-ferește, el ar mișca cerul și pământul pentru a afla ce s-a întâmplat. Hotărârea îi înfierbânta corpul.

Intenționa să se folosească de acest sentiment, să se impulsioneze, să ia în considerare toate lucrurile și să iasă învingător fără să o dea în bară.

Mâine era prima zi.

Închise ochii, respiră adânc, lăsându-și gândurile să se liniștească în timp ce reuși să se scufunde într-un somn liniștit.

[1] Bestie se traduce cel mai bun prieten/cea mai bună prietenă (lb. engleză)