Secretarul – Capitolul 13

-Bună Jeditiah.

-Bună, mamă.

-Ești ocupat?

-Analizăm niște contracte, dar pot lua o pauză. Tu ce faci? Când ai ajuns?

-Astăzi dimineață pe la patru.

-Ce face scumpa ta fiică?

-Scumpa mea fiică este și sora ta, îl apostrofă ea.

– Face foarte bine. S-a adaptat și chiar și-a făcut și prieteni. Într-o seară am mers și eu cu ei la club, spuse ea mândră.

–Mă bucur  că am o mamă neconformistă care s-a adaptat noilor trenduri.

-Eu sunt mândră că am copii care mă iubesc, spuse cu voce veselă.

– Jeditiah voiam să vorbesc cu tine despre secretarul tău.

-Secretarul meu?

-Când ți l-a băgat tatăl tău pe gât, am promis că am să te scap de el dacă ai răbdare.

-Acum nu cred…

-Stai liniștit că am să îl fac eu să fie de acord să îl schimbe. Am găsit o doamnă foarte deșteaptă și prezentabilă. Are patruzeci și șase de ani, doi copii și este căsătorită de douăzeci de ani. Sunt sigură că ai să fii mulțumit.

O auzea pe mama lui, dar se pierduse în gânduri de la informația referitor la schimbarea lui Miha.

-Mamă, te rog opreste-te puțin. Spuse încercând să o tempereze. Știu ce am vorbit, dar acum nu cred că este un moment propice schimbări. Mâine trebuie să plec să inspectez două sonde și trebuie să meargă și el cu mine.

-Chiar atât de gravă este situația pentru a trebui să mergi tu personal?

-Nu te îngrijora. Când ajunge tata acasă o să îți explice.

Pentru că doar ce se întorsese din Anglia, încă nu aflase ultimile știri, însemnând că nu apucase să vorbească prea multe cu soțul ei.

-Atunci o să lăsăm discuția referitor la secretar până te întorci, iar între timp ai grijă de tine.

-Sigur mamă și tu la fel.

Închise apelul și rămase privind ecranul telefonului. Uitase de discuția avută cu mama lui.

Când ajunsese în această dimineață, el nu era. O salută pe Ella, presupunând că îl ascultase și rămase acasă, după noaptea agitată ce o avuse.

Numai că înainte de a întra în birou, fata îl anunță că este plecat la Sam.

De atunci trecuseră trei ore și nu îl chemase la el. Cafeaua și mapa cu acte îi fuseseră aduse de Ella.

Cu o seară înainte când plecase de la el, rămase în fața blocului proțăpit în mașină, bulversat de propriul gest.

Nici după o noapte de gânduri întoarse pe toate părțile nu găsise o explicație.

Era un bărbat matur care adora femeile, dar mai ales  sexul cu ele, iar acum simțea trăiri inexplicabile referitor la un bărbat.

Se ridică de pe scaun și merse în dreptul uneia dintre ferestrele panoramice și rămase privind forfota orașului. Privea prin sticla transparentă pierdut în amalgamul de întrebări fără a conștientiza sunetul ușii deschise.

-Ronay. Am nevoie de semnătura ta pe niște documente ce trebuie să le trimit până în prânz.

Se întoarse spre el și rămaseră privindu-se, încercând să facă abstracție de ziua ce trecuse. Ușor de zis, greu de făcut, mai ales când îi privi buzele pe care se vedea încă semnul altercației.

Chiar dacă nu trebuia să o spună cu voce tare, tot era de părere că are o gură perfectă. Acest gând referitor la buzele unui bărbat venit de la altul era oarecum ciudat. Rațional știa, dar…simțurile habar nu aveau de rațiune.

Când intrase nu îndrăznise să facă decât un pas, alegând să rămână lângă ușă, conștient că trebuia să îi înmâneze documentele pentru semnat.

Îl văzu apropiindu-se iar simțurile îi intrară în alertă. Prima dată îi simți parfumul amestecat cu cel de țigară, semn că doar ce savurase una, ca mai apoi să îl vadă aplecându-se asupra lui.

-Ce îți face rana?

Îl auzi întrebând, nu prea sigur la care din ele se referea, văzându-i privirea atințită asupra buzelor lui

-Bine. Am făcut un duș dimineață și nu a mai sângerat.

-Bănuiesc că nu ai mai pus pansament.

Nu răspunse, doar negă dând din cap, strângând între degete plicul cu documente.

-Mai bine m-ai lăsa să verific. Chiar dacă este o rană superficială tot se poate infecta.

– Aici nu ai să o poți dezinfecta cu alcool. Ar părea suspect să miros a votkă.

-Trusa de urgență pe care o am în baie conține tot ce este necesar pentru orice fel de rană.

Îl asigură.

Ar fi vrut să refuze, dar nici nu îi displăcea apropierea de el. Îi era doar frică să nu fie înțeles greșit, știind foarte bine ce însemna recunoașterea propriei sexualități.

Interacțiunile trecute înrădăcinându-i în gânduri o mare reticență.

Pentru toată lumea era un bărbat divorțat și un tată devotat fiului său.

-Mai întâi trebuie să îmi semnezi actele, sa i le dau Ellei să le trimită.

Jed aprobă și merse spre birou de unde luă un stilou.

Miha se apropie de el și extrase colile din plic. I le așeză în față, iar celălalt se aplecă și le semnă fără a se mai așeza pe scaun.

După ce termină, Miha ieși să i le dea Ellei.

Jed rămase lângă birou rezemându-se de el.

Când intră Miha din nou constată că fără să își dea seama strângea stiloul între degete. Când le privi realiză surprins că le are pline de cerneală.

-Hai în baie. Acolo am și trusa de prim ajutor și oricum trebuie să mă spăl pe mâini.

Puse un pic cam repezit capacul stiloului după care se îndreptă spre baie.

În timp ce se spăla pe mâini ridică capul întâlnindu-i privirea celuilalt ce rămase în prag, parcă neândrăznind să intre.

-Dă-ți cămașa jos până iau eu trusa.

Intră în baie și își surprinse chipul în oglindă. Rămânând în aceiași poziție ridică mâinile spre cravata neagră. O scoase și o agăță în curierul postat în partea lui stângă, după care așeză degetele pe nasturii cămășii albe.

Sacoul rămase pe speteaza scaunului de la biroul lui din anticameră.

Totul aici mirosea a el. Inspiră adânc simțind până în adâncul sufletului aceeași aromă de parfum și tutun. Era un miros pur masculin ce îl ducea cu gândul la nopți fierbinți, agitate de vară sau călduroase și liniștite de iarnă. Cert era că oriunde s-ar fi aflat sau în ce anotimp, de acum înainte nu avea să uite prea ușor această vibrație ce o simțea până în adâncul sufletului.

Se înfioră când trecutul îl aduse cu picioarele pe pământ, pentru că și atunci în acel timp, tot așa începuse totul, iar acest lucru nu vroia să îl mai experimenteze din nou, chiar dacă durerea se amestecase cu plăcerea.

Conștiința îl avertiză că în situația dată, avea să simtă doar durere.

-Vrei să te ajut eu să îți scoți cămașa? întrebă Jed, de lângă el.

Când îl auzi, realiză că rămase cu degetele pe nasturi, pierdut în gânduri.

-Nu.

Își dădu seama că rostise negația un pic cam brutal.

– Mă descurc singur, adăugă un pic mai moale.

Descheie nasturii și o lăsă pe umeri fără a o scoate de tot, în timp ce Jed deschise trusa ce o lăsase pe blat.

Se întoarse cu spatele la el, punând astfel stavilă eventualelor priviri ce le puteau avea prin intermediul oglinzi.

Jed se apropie de el, focusând privirea asupra rănii.

Ridică mâna și atinse cu un deget marginea rănii ce se sudase frumos. Nu văzu nici un fel de roseață, semn că o posibilă infecție era inexistentă.

-Te doare?

Întrebă făcând înconjurul răni cu degetul.  Nu neapărat din nevoia convingerii că totul este bine, acest lucru văzându-l cu privirea, ci mai ales dintr-o dorință ascunsă în sufletul ce îl îndemna să facă acest lucru. Iar pentru că situația era favorabilă acestei experiențe, își ascultă sufletul întru totul.

-Totul este perfect, dar mă gândesc că nu este rău dacă mai aplic un bandaj, până diseară când ai să faci duș, explică privindu-i spatele, atât cât era descoperit de cămașa ce îi rămase lăsată pe brațe.

-Fă cum crezi că este mai bine, îl încurajă cu voce șoptită, vrând să termine mai repede pentru a se depărta de el.

Examină trusa pentru a alege cel mai bun plasture.

Se hotărî, după care îi depărtă folia și încercă să îl aplice cât mai bine.

Nu avea experiență privind tratarea rănilor, iar de câte ori se întâmplase să aibă mici accidente totul se rezolva la spital.

Mama lui nu se oferise niciodată să sufle peste rană în eventualitatea de a mai diminua durerea.

Puse plasturele după care îl acoperi cu palma. Rana nefiind mare, degetele îi depăși marginile, simțind sub ele pielea fierbinte și mușchii încordați.

Peste câteva clipe lăsă mâna să îi cadă pe lângă corp. Se depărtă un pas, iar Miha își trase cămașa la loc pe umeri, acoperind acea perfecțiune la care bălea pur și simplu.

Își făcu de lucru cu trusa strângând din dinți.

Miha se întoarse cu fața spre el, doar după ce încheie toți nasturii. Întinse mâna după cravată și o trase pe cap dar nu o aranjă. Mai întâi trebuia să facă acest lucru cu marginile cămășii ce îi ieșise din pantaloni. Dar pentru a o aranja, trebuia să își desfacă cureaua și nasturii, iar cu șeful lui acolo, parcă nu avea curaj.

Acesta își dădu seama de dilema lui, așa că se îndreptă spre ieșire.

-Te las să te aranjezi.

Spuse închizând ușa după el. Merse în dreptul biroului și se așeză pe scaun. Își sprijini coatele pe blatul lucios și își prinse capul în palme, bulversat peste poate de simțurile ce îi făcură sângele să îi alerge prin trup, localizându-se în partea de jos a trupului. În acea parte ce o simți întărindu-se.

Slobozi o înjurătură, gândindu-se dacă era o idee bună să îl ia și pe el la vizita de la sonde.

Miha ieși din baie, vâzându-și șeful căzut într-o reflexie adâncă.

-Mulțumesc, rosti șoptit, încercând să nu îl deranjeze.

Jed ridică capul.

-Mâine la șapte am să trec să te iau, pentru că va trebui să mergi cu mine la sonde.

Spuse fără a mai ține cont de dilema ce încerca să o analizeze. Parcă buzele având controlul lor propriu.

Să iei cu tine blugi și tricouri. În genere haine de lucru.

-OK. Am să fiu gata când ajungi, îl asigură după care ieși din birou, realizând că avea să fie foarte greu  să fie cu el în  spațiul îngust al mașini.