Secretarul -Capitolul 12

– Haide. Meriți puțină relaxare, pentru cât ai muncit. Îl rugă Mateo. Mai ales că peste trei zile trebuie să pleci la sonde, și cine știe cât va trebui să stai acolo.

-În plus Colen, a spus  că va veni și el, îl înștiință Eric, știut fiind că de când acesta se căsătorise, reușeau mai rar să iasă toți patru.

-OK. Dar nu înțeleg de ce nu vreți să mergem într-un club și ați ales un bar? întrebă așteptând lămuriri, pe care i le oferi Eric.

-Am auzit de acest bar și cred că ar fi interesant să mergem într-un loc nou.

-Sigur o să găsiți acolo destule doamne cu care să vă distrați. Iar tu…spuse Marco arătând cu degetul spre el:

– …ai nevoie de o tăvăleală bună. Sigur ești în urmă, din cauza secretarului tău. Cu toate că eu nu m-aș sfii să mă dau la el.

Afirmația prietenului său îl făcu să își amintească de interacțiunea din baie, ce se întâmplase  cu trei zile în urmă.

Încercase să analizeze din mai multe unghiuri întâmplarea, dorind să găsească explicații  pentru multitudinea de senzații ce îl asaltaseră.

Toate fiind noi și de neînțeles.

De atunci se surprinsese de câteva ori privindu-și secretarul pe furiș, simțindu-se ca un pervers. Fără voie, privirea poposea pe trupul și buzele lui. Iar când acesta își trecea limba peste ele, pur și simplu simțea că îl ia căldurile.

O ieșire cu băieți și o femeie doritoare, sigur era un plan bun. Dacă nu avea noroc, măcar se putea îmbăta zdravăn, iar acest lucru ii putea aduce uitare, pentru câteva ore, a secretarului lui. În situația dată, nici măcar în gând nu voia să-i rostească numele, la birou adresându-i-se în continuare cu MM…chiar dacă acesta îi arătase clar dezaprobarea.

La naiba. El era șeful, iar acest aspect îi dădea dreptul să i se adreseze cum avea chef.

………………..

Două ore mai târziu erau toți trei la o masă în barul ales, așteptându-l și pe Colen.

Comanda le fusese adusă, iar acum, în timp ce o savurau, inspectau fiecare locul, curioși să vadă dacă alegerea fusese inspirată.

-Eu sunt foarte mulțumit, și cred că seara o să fie foarte interesantă, le spuse Marco, privind spre bar, făcând semn spre unul din barmani.

-Vezi poate îți iei una în moacă, îl avertiză Eric.

-Am încredere în flerul meu și așa ar trebui să faci și tu, spuse acesta arătându-se ofensat.

-Acum două luni ai spus la fel, când am fost la petrecerea Aghatei, și aproape ai stricat-o cu flerul tău.

-Mai greșesc și eu câte o dată.

-Doamne, ce pumn ți-ai luat. Aproape o săptămână ai avut un ochi vânăt, îi aminti Jed.

– Vărul Aghatei, nu a fost prea încântat de abordare.

-De unde era să știu că este un homofob afurisit? Putea să spună și el cu frumosu’ ” pas”, și înțelegeam.

-Bună, salută Colen așezându-se pe scaun.

–  Unde naiba ați găsit fundătura asta? Mi-au trebuit trei sferturi de oră să ajung aici.

-Hai nu te mai plânge ca arată super, și locația și fauna, spuse Jed privind spre o roșcată de la bar ce îi arunca ocheade.

-Doar nu aveți de gând să o dați în babardeli toți, și să mă lăsați singur.

-Stai liniștit că îți țin eu companie, dacă fustangii ăștia își găsesc de ,,lucru”, spuse Eric, încurajator făcând referire la Jed și Marco.

-Dar tu ce naiba ai!? întrebă Marco privindu-l curios.

– Pentru cine te păstrezi!?

-Am și eu admirația mea, răspunse acesta enigmatic.

–Apropo, ce mai face frumoasa ta soție? întrebă Marco.

-Frumoasă, inteligentă și foarte indulgentă cu prietenii mei.

-Oare o să avem și noi parte să găsim asemenea parteneri? rosti același Marco.

– Ce ghinion că soția ta nu are surori. Are o singură verișoară, care este căsătorită, iar restul doar veri, și aceia niște înțepați.

-Norocul nostru este pus deoparte, îl încurajă Jed.

-Câte o dată mă gândesc că acest noroc este pus atât de departe că nu o să am șansa să îl găsesc în viața asta, se lamentă Marco.

–Eu am să mă bucur de norocul din seara asta, spuse Jed ridicându-se.

Luă paharul și se îndreptă spre roșcata de la bar.

-Așa am să fac și eu, aprobă și Marco, urmându-și prietenul spre bar, având și el o țintă precisă.

………………..

-Am o cameră la două blocuri distanță, îi spuse roșcata în timp ce se îndreptau spre ieșirea din spate a barului.

-Trebuie să mă întorc la prieteni mei, o informă ieșind pe ușa luminată doar de indicatorul ce semnaliza ieșirea.

Voia doar o refulare a hormonilor, nu să îi cunoască cuibul în care cu siguranță mulți alții mai trecuseră pe acolo.

În general era foarte elitist când voia o aventură, dar nu refuza nici oportunitatea unei partide rapide. Oricum avea buzunarul tivit de prezervative.

Nici nu apucă bine să iasă că roșcata îl și trase într-o îmbrățișare mai mult decât sugestivă referitor la dorințele ei.

Îi prinse în palmă un sân neîncorsetat de sutien, iar cealaltă mână o plimba pe formele destul de voluptoase până se opri pe fundul ferm.

Sărutul ce îl împărtășeau era foarte carnal și excitant.

În timp ce îi masă cu aviditate trupul, aceasta începu o incursiune de sărutări și mușcături pe gât și pe piept cu intenția clară de a ajunge la duritatea ce i-o simțise.

– Ai grija la semne, baby, o atenționă cu voce încărcată de excitație.

-De ce. Ești căsătorit? întrebă lăsându-se să cadă în genunchii în fața lui.

– Uau! exclamă surprinsă când îl descoperi.

– Soția ta este o femeie foarte norocoasă, completă privindu-i erecția cu ochii luminoși.

Nu vedea relevanța de a o informa că nu este căsătorit. Până la urmă nu se aflau aici pentru a socializa.

Își înfipse degetele în coama ei roșcată, dar îi lăsă libertate totală de mișcare, la ceea ce știa foarte bine să facă. Se simțea clar că făcuse destul antrenament prin felul în care îl făcea să se piardă aproape tot în gură ei lacomă și fierbinte.

Își lăsă capul pe spate sprijinindu-l de zidul din spatele lui și închise ochii lăsându-se purtat de plăcerea ce îl asalta în valuri succesive de vibrații.

Când simți ca mai avea puțin până la eliberare, deschise ochii și lăsând capul în jos, privi printre pleoapele mijite spre imaginea ce îl excită și mai tare.

Din punctul lui de vedere aceasta era poziția ce-a mai excitantă, chiar dacă în această situație nu avea control asupra acțiunii.

Când femeia ridică la rândul ei privirea spre el, nu văzu iriși albaștri, ci unii mai întunecați decât o noapte fără stele.

Încleștă maxilarul și fără să vrea strânse mai tare degetele în părul ei ciufulit, făcând-o să-și întețească mișcările de du-te vino.

Închise din nou ochii încercând să alunge imaginea lui, slobozind în același timp o înjurătură.

Depărtă femeia ce îl privea contrariată și apucându-i umerii o lipi în locul lui de perete după ce o întoarse cu spatele. Îi era teamă că privindu-i chipul, imaginea LUI să nu îi apară din nou în fața ochilor.

-De ce nu m-ai lăsat să te termin așa!? se plânse aceasta depărtând picioarele.

Nici măcar nu o dezbrăcă de bikinii ce oricum nu acopereau prea mult.

Îi trase intr-o parte și după  ce își aranjă prezervativul intră cu forță în trupul dorit.

O penetră în grabă încercând să scape de imaginile ce îi încărca gândurile. Problema era că îl simțea în întreg trupul, iar gura lui perfectă făcea ca imaginația lui să debordeze, pur și simplu.

…………..

Până la urmă fusese o partidă reușită, dacă făcea abstracție de neașteptata viziune.

Era tot în spatele barului fumând o țigară, când i se păru că de după colțul clădirii se aud aceleași sunete ca cele scoase de el și partenera lui cu câteva minute în urmă.

Nu era un pervers care să tragă cu urechea, dar i se păru că sunetele erau mai groase.

Concluzionă zâmbind că ceilalți nu erau un el și o ia, ci erau un el și un el.

Trase un ultim fum și stinse țigara pe marginea de metal a mesei ce se găsea acolo, după care aruncă chiștocul în paharul ciobit ce ținea loc de scrumieră.

-Ține-l bine.

Auzi o voce groasă când întinse mâna să deschidă ușa. Se răzgândi și merse până la colțul clădiri, privind cum un bărbat îl ținea pe un altul, pentru ca cel din fața lui să îl poată pocni mai bine,  in timp ce acesta  se zbătea și dădea din picioare încercând să îl țină la distanță pe agresor.

Se întoarse lăsându-i să își regleze conturile în voie, dar, chipul celui ținut prins cu coada ochiului, îl făcu să se oprească.

Din câțiva pași ajunse în spatele agresorului și îi trânti un picior în spate, făcându-l să cadă. Nu așteptă să se dezmeticescă și îl pocni cu forță în față lăsându-l întins pe asfalt.

Între timp cel agresat se eliberă și intorcându-se ridică pumnul spre chipul celui ce îl ținuse, dar nu reuși să fie foarte iute și primi de la celălalt un picior în stomac, după care se făcu nevăzut.

De durere căzu în genunchi ținàndu-se cu mâinile de abdomen.

Jed se lăsă intr-un  genunchi lângă el și îi puse mână pe umăr privindu-l îngrijorat.

-Cum ești?

Celălalt ridică capul întâlnindu-i privirea.

-În afară de faptul că sunt bătut și mă dor toate cele și șeful meu mă privește de parcă am să mor în clipa asta, sunt foarte bine, spuse cu voce joasă susținându-i privirea.

-Miha, să știi că sunt îngrijorat, așa că nu mai face pe viteazul.

Amândoi realizară că era prima oară când  îi spunea pe nume, iar acea clipă rămase suspendată între ei asemeni celei mai intime dintre declarații.

Miha încercă să se ridice, dar fără voie slobozi un geamăt înfundat.

-Lasă-mă să te ajut.

Nu mai așteptă răspunsul și ridicându-i un braț îl făcu să îl așeze pe după umerii lui, iar el îi trecu un braț pe după mijloc.

-Unde ai mașina?

-Sunt cu un prieten cu mașina lui, dar nu vreau să îl deranjez pentru că sigur este ocupat.

-La două blocuri distanță, sau pe alee? întrebă Jed zâmbind.

Miha întoarse capul spre el privindu-l întrebător, neînțelegând la ce se referă.

-A fost doar o vorbă, nu îți bate capul, spuse îndreptându-se spre mașina lui.

Miha se opri când îi văzu direcția.

-Ce este? Te doare? întrebă îngrijorat.

-Nu trebuie să mă conduci. Am să chem un taxi.

-În situația asta trebuie să fii recunoscător.

-Sunt, dar…

Ajunseră lângă mașină, iar Jed deblocă portierele, ocolind prin spate deschise portiera pasagerului.

-De la ce v-ați luat? întrebă lăsându-l să se sprijine de mașină.

-Din prostia mea că nu mi-am dat seama de intențiile lor, când mi-au cerut o țigară. După care a apărut și celălalt, cred că mi-au luat portofelul, spuse pipăindu-și buzunarele.

-Aveai actele în el?

-Doar nu sunt prost să le iau cu mine când vin într-un bar. Aveam doar niște bani. Portofelul cu acte este în mașina prietenului meu.

Vroia să îl ajute să se urce în mașină, dar Miha îl  refuză făcând-o singur.

Când se întoarse cu spatele, Jed rămase privindu-l consternat.

-Cred că trebuie să mergi la spital, pentru că ai o tăietură aproape de omoplați.

Miha se opri încercând să privească peste umăr.

-Habar nu am când s-a întâmplat. Simt doar că mă  ține când mă mișc. Este mare?

-Nu, și nici nu cred că mai sângerează.

-Atunci este OK. Doar du-mă acasă.

Se așeză pe scaun și lăsă oglinda în jos examinându-și cu atenție buza ce o simțea umflată.  O pipăi cu degetele și se strâmbă când simți durerea.

-Ți-au cam stricat gura asta  frumoasă, spuse Jed privind spre el.

Miha rămase cu mâna în aer, auzindu-l.

În moment acela nu realiză ce spusese, iar când își dădu seama, simți cum obrajii i se înroșesc puternic, mai ceva ca a unei domnișoare de pension la prima întâlnire.

,, Ești chiar prost” își spuse în gând întorcând cheia în contact.

Întoarse capul spre parbriz privind țintă înainte. Încă simțea privirea celuilalt ațintită asupra lui.

-Trebuie să îmi spui adresa, reuși să rostească ca o șoaptă, rugându-se ca celălalt să nu îl catalogheze ca pervers.

Miha îi spuse adresa, după care își trase strâmbându-se centura de siguranță.

Încă încercă să își dea seama dacă auzul nu-i fusese cumva afectat din cauza pumnului primit în gură sau  referirea lui Jed la buzele lui fusese reală.

Rămaseră tăcuți până ajunseră în fața blocului.

–Mulțumesc, rosti Miha deschizând portiera, dar nici nu apucă să pună un picior jos că celălalt sări din mașină și veni să îl ajute.

-Nu este nevoie să…

-Cum o să- ți pansezi rana de la spate? îl întrebă.

– Nu ai cum, așa că ai nevoie de ajutor, răspunse în locul lui.

Avea dreptate, așa că nu se mai împotrivi, dar urcă singur treptele până la etajul doi, ținându-se de bară.

Scoase cheile din buzunar, recunoscător că nu îi căzuseră în timpul bătăii.

Intră în casă și lăsă ușa deschisă pentru Jed.

Acesta o închise în urma lui, urmându-l în living.

Celălalt rămase cu spatele parcă încercând să îi evite privirea.

-Ai o trusă de prim ajutor? întrebă Jed.

-În baie, sertarul de jos. Ușa din stânga. 

Peste un minut Jed era înapoi, privindu-i spatele.

-Va trebui să-ți dai tricoul jos, îl informă încercând să facă abstracție de situație, concentrându-se pe ce trebuia să facă.

Miha ridică mâinile și le duse la marginea tricoului, dar mișcarea îl făcu să simtă din nou arsura din spate.

Jed lăsă trusa pe masa din dreptul canapelei și veni în fața lui.

-Am să te ajut eu, spuse dându-i mâinile la o parte.

Văzându-l împotrivindu-i-se, îi aruncă privirea ce o folosea la birou când voia să se facă înțeles de prima dată, fără intenția de a mai repeta.

– Poți să ridici brațele?

Făcu ce îi spuse chiar dacă acest lucru îi aduse o nouă grimasă pe chip.

Jed îl ocoli și lăsă tricoul pe  spătarul canapelei, după care deschise trusa.

-Aici sunt comprese, mănuși și seringi, dar nu este nici un fel de dezinfectant.

-Nu poți da doar cu apă? întrebă Miha.

-Nu. Pentru că mi-e frică să nu se infecteze, chiar dacă tăietura nu este adâncă.

-Atunci cred că poți folosi pe post de dezinfectant niște alcool.

-Ar fi perfect.

-Vezi în frigider.

Era și așa prea mult pentru simțurile lui să îl știe atât de aproape, dar să-l și mai vadă umblând prin casă, simțea  că este peste puterile lui.

-Am ales vodka, pentru că are alcool mai mult de cât coniacul, spuse făcând referire la cealaltă sticlă ce se găsea în frigider.

– Mai întâi am să mă spăl pe mâini, îl atenționă intrând din nou în baie.

Reveni și apucă o bucată de pansament peste care turnă alcool.

-S-ar putea să te usture, îl avertiză înainte de a tampona rana, încercând să facă abstracție de pielea  perfectă ce i se întindea peste mușchii și peste coloană, dar mai ales de blugii lăsați pe coapse.

-Îmi pare rău, spuse auzindu-l respirând șuierător.

Își aplecă capul mai mult asupra lui și suflă încercând să mai diminueze din usturime.

Miha strânse din dinți, parcă uitând de durere, din cauza altor simțuri ce îi asaltară trupul.

Fierbințeala fu urmată de un ușor tremur.

-Trebuie să curăț sângele uscat, înainte de a pune compresă curată, îl lămuri, crezând  că fiorul ce îi străbătuse pielea făcând-o să semene cu cea de găină se datora durerii.

Mai tamponă încă o dată suflând în continuare aer peste rană.

Instinctul  îl indemnă să se retragă de lângă el, dar era conștient că nu putea să-și curețe rana singur, așa că strânse din dinți rămânând pe loc.

-Gata. Am pus compresa și cred că am lipit-o destul de bine, concluzionă privind bandajul de câțiva centimetri.

Acum nu mai avea nici un motiv să stea cu spatele, așa că se întoarse încet, privind în ochii îngrijorați ai lui Jed.

-Cred că…ar fi bine dacă ti-aș dezinfecta și rana de la buză.

-Nu este nevoie, spuse el șoptit.

-Cine știe cât de curat a fost acel individ pe mână, așa că mai bine nu riști.

Luă din nou o compresă sterilă și turnă alcool pe ea, după care ridică mâna, dar se opri privindu-i chipul.

-S-ar putea să usture, îl avertiză din nou.

-Fă-o repede, îi spuse printre dinți.

În momentul când simți alcoolul peste rană, închise ochii, abținându-se să nu îi prindă mâna pentru a o îndepărta, ca în secunda următoare, să simtă aerul suflat răcorindu-l.

Jed procedă în aceeași manieră că și la rana de la spate, suflând în speranța că durerea avea să se diminueze.

Habar neavând că acest lucru mai tare înrăutățea lucrurile.

-Pupă să treacă, șopti Miha cu ochii închiși.

Când se auzi rostind cuvintele cu voce tare, deschise ochii panicat.

Jed rămăsese ca o stană de piatră, uitând și să respire.

-Am vrut să…adică mă gândeam la mama mea. De câte ori mă loveam spuneam așa, încercă să explice, punând în cuvinte toată credibilitatea de care era în stare, dorind ca celălalt să nu analizeze prea mult.

-Avea efect? rosti Jed privindu-i ochii întunecați.

-Nu mereu, răspunse Miha șoptit.

Jed își aplecă capul și depuse un sărut ușor pe colțul buzelor, acolo unde era rana.

Dor o secundă de atingere delicată, ce îi lăsă pe amândoi privindu-se cu surpriză și neîncredere.

Realizară că apropierea era puțin frustrantă, iar chipurile delicat colorate într-o nuanță de roșu.

Măcar erau amândoi în aceeași stare, chiar dacă nici unul nu ar fi recunoscut cu voce tare.

Jed făcu un pas în spate, văzându-l pe celălalt ațintindu-și privirea undeva peste umărul lui.

Nici el nu îi mai putea privi chipul.

Lăsă compresa pe capacul cutiei lângă celelalte și ocoli canapeaua.

-Va trebui să ai grijă cu pansamentul de la spate, când  faci duș, spuse el întorcându-i spatele și  îndreptându-se spre ușă.

– Mâine nu trebuie să vii prea devreme, sau îți poți lua o zi liberă, adăugă înainte de a ieși.

Miha rămase privind cu neîncredere ușa… neîncredere referitor la ce se întâmplase…la ce îi ceruse și la ce primise.