My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 8

Prânzul în familie

Cobor din bloc și îi văd mașina parcată peste drum. Nu înțelegeam de ce a trebuit să mă trezesc atât de devreme pentru un prânz. Abia îmi țineam ochii deschiși, plus cred că încă miroseam a băutură. Mă apropii de el și îl salut. Stătea rezemat de mașină și părea destul de carismatic stând așa, cu mâinile în buzunar și cu acei ochelari  de soare la ochi.

Îmi ridic privirea spre cer…era destul de înnorat și îmi cobor iar privirea spre el și îl văd cum începe sa zâmbească. Ah, era un idiot. Când ajung aproape de el îl văd cum se strâmbă la mine.

– Mda, nici mie nu îmi place ce văd, stai liniștit, îi scuip eu deranjat de reacția lui.

– Puți, îmi spune scurt și îmi mijesc privirea spre el.

– Adică miroși a băutură. Ce naiba ai făcut aseară?

– Am băut cu Mark, un prieten, îi spun și îmi las privirea în jos.

– Ai putea să nu mai vorbești atât de tare?

– De ce ai băut când știai că azi ne întâlnim cu ai mei? mă mustră el.

– Oare de ce? Fix din acest motiv. Ah, Derek, simt că înnebunesc. Cât timp mai ținem teatrul asta? Am impresia că durează de o veșnicie, încep eu să mă plâng.

– Au trecut doar 4 zile, spune el iritat.

– Jack, hai înapoi să îți faci un duș. Nu te pot duce așa la mama. Miroși îngrozitor, îmi spune și se strâmbă din nou.

– Ah, ești un idiot, îi strig și mă întorc înapoi spre bloc cu el în spatele meu, care râdea ca un prost.

Intrăm în apartament și mă întorc imediat spre el privindu-l urât.

– Ia loc acolo și să nu te atingi de nimic. Doar stai acolo …

– De respirat pot? mă întreabă ironic.

– Nu.

Mă întorc și mă îndrept spre baie. Scap de haine care într-adevăr miroseau și întru sub duș spălându-mă rapid, după care îmi iau un alt rând de haine curate și mă îmbrac la fel de rapid. Mă întorc în sufragerie având în mână prosopul cu care încercam să îmi usuc părul și îl văd pe Mark stând de vorbă cu Derek și prosopul îmi cade la picioare.

– Hei, trăiești. Venisem să te verific, îmi spune Mark când mă vede și după fața lui îmi dau seama că el era mai bine ca mine, chiar daca băusem împreună aseară.

– Hei, este tot ce pot să spun eu.

– Și cine spuneai că ești? îl întreabă pe Derek.

Încep să merg rapid spre ei și mă poziționez între el și Derek făcându-i pe amândoi să mă privească ciudat.

– Este un coleg. A venit să…trebuie să…avem de făcut ceva pentru muncă, încep eu să mă bâlbâi.

– Serios? Frate, șeful ăla al vostru nu vă lasă nici duminica, ce dracu? începe Mark și îmi măresc ochii spre el când îl aud.

– Este chiar așa cum povestește el? îl întreabă pe Derek .

Îmi închid ochii și mă rugam să deprind puterea de a da timpul înapoi, ca să-l fac pe Mark să dispară din apartamentul meu.

– Așa cum? îl aud pe Derek întrebând.

– Vrea cineva cafea? îi întreb eu disperat.

– Am înțeles că este  foarte rău, că îi face zile fripte la birou lui Jack. Are și o poveste amuzantă cu el, spune și începe să râdă.

– Apă, bere, orice? întreb eu din nou, dar nu mă ascultă niciunul.

– Rău? îl întreabă iar Derek și își mută privirea spre mine.

– Da, mi-a povestit că se tot ține de capul lui să se prefacă că îi este iubit, ca să scape de o tipă. Îți dai seama cât de aiurea este? spune și începe să râdă și mai tare.

– Mai ales că acum câteva zile s-a trezit dezbrăcat în casa lui. Bineînțeles, atunci nu știa că este șeful lui. Am înțeles că este foarte urât și că se comportă urât și  cu angajații lui…

 Îmi închid ochii și mă îndrept spre canapea. Mă așez oftând și îmi pun capul în mâini. Aveam de gând să îl omor pe Mark, apoi aveam de gând să dispar din lumea asta. Nu mai puteam să îl privesc în ochii pe Derek. De ce? De ce Doamne, de ce?

– Urât? Nu mi se pare chiar atât de urât, îi replică Derek.

– Eu cred că prietenul tau exagerează puțin. Acum câteva zile mi-a spus că șeful său îi se pare chiar frumos, spune și mă privește rânjind.

Mă ridic de pe canapea și mă îndrept iar spre ei.

– Tu, îi spun lui Mark.

– Dispari la tine în apartament și tu, hai să mergem, îi spun și îl apuc de mână  trăgându-l spre ieșire.

Îi fac semn lui Mark să dispară și mă privește urât, dar pleacă într-un final din apartament și eu închid ușa după el și mă îndrept spre ieșire. Ajungem la mașină, mă urc în ea destul de brutal și îl aștept și pe el să urce.

Pornește mașina fără să spună nimic și mă bucuram că nu deschide gura să întrebe nimic. Dar mă bucuram prea curând…..

– Deci sunt rău și urât pe deasupra și doar un coleg, îl aud și mă întorc spre el nervos.

– Și ce ai fi vrut să îi spun? Hei, Mark, el este iubitul meu fals! Aaa și pe deasupra este șeful meu!  Serios, Derek…închide subiectul.

Nu aveam chef de ironiile lui, nu aveam starea necesară pentru asta, plus trebuia să mă prefac că sunt iubitul perfect în fața mamei sale. Ahh…uram ziua asta….îl uram pe el.

Tot drumul a fost parcurs în liniște și mă bucuram că s-a hotărât să nu mai spună nimic. Gândurile îmi erau atât de amestecate că abia puteam sa țin pasul cu ele. Aveam impresia că sunt cel mai ghinionist om din lume.  Într-un final ajungem în dreptul unor porți imense din fier care se deschid automat și în fața noastră se afișează o casă imensă, care mă face să mă strâmb când îi văd dimensiunea. Serios? Câți oameni locuiau aici? Părea mai mare ca blocul în care locuiam eu.

– Ai putea să nu mai faci fața asta dezgustată? mă întreabă în timp ce coborâm din mașină și când îl aud îmi dau ochii peste cap.

– Nu mă pot abține, bine?  Mi se pare că exagerați atât de mult când vine vorba sa vă arătați averile, îi spun eu supărat.

– Casa asta este moștenită de la bunici. Încetează să mai fii atât de critic…

Vocea lui era ușor stridentă și îi observ și mimica feței. Părea supărat și mă opresc, făcându-l și pe el să se oprească și îmi închid ochii.

– Scuze, îi spun rapid și îmi redeschid ochii.

– Promit să mă comport frumos.

Îi întind mâna și mă privește puțin suspect dar îmi apucă palma și începem să urcăm scările care duceau spre intrare ținându-ne de mână.

– Mulțumesc, îmi șoptește în timp ce intrăm în casă și mă întorc spre el dar nu apuc să îi spun nimic, că văd o femeie în cărucior cu rotile cum se îndreaptă zâmbind spre noi.

– Dragul meu, îi spune și Derek se apleacă depunând un sărut pe obrazul femeii.

– Bună mamă, îi spune și vocea lui era total schimbată.

Era plină de iubire. Femeia își întoarse privirea spre mine zâmbind ușor.

– El este Jackson, iubitul meu.

Mă apropii de ea și îi iau mâna întinsă și i-o sărut ușor.

– Îmi pare bine, îi spun încet și zâmbetul ei se lărgește.

– Oh, ești atât de frumos. Nu-i așa Derek? Ești foarte frumos și galant. Îmi place. Îmi pare bine să te cunosc.

– Da, mamă. Ai dreptate, îi spune acesta și mă privea scurt.

Simțeam că îmi ard urechile când îi aud și eram sigur că deja mă înroșisem.

– Hai să mergem în  living. Tatăl tău pregătește deja grătarul.

O aud și îmi ridic capul spre acea casă. Sunt sigur că aveau o sumedenie de servitori. De ce făcea tocmai el grătarul?

Derek apucă mânerul acelui scaun și începem să mergem cu toții spre acel living imens, care era împărțit și în zona unde se lua masa și îmi face semn să iau loc pe canapea.

– Dorești să bei ceva? mă întreabă mama lui.

– Nu. Vă mulțumesc frumos.

– Te rog, spune-mi Dora. Nu este nevoie să ne vorbim așa formal. Suntem o familie acum, îmi spune simplu și eu înghit în sec când îi aud cuvintele.

– Ok, Dora, îi spun eu încet și îmi ridic privirea spre Derek care își privea mama cu dragoste în ochii.

O doamnă se apropie de noi și când îmi ridic privirea simt că mă înec cu propria salivă. Era aceeași doamnă din acea dimineață și când mă vede îmi rânjește ușor.

– Helen, adu te rog cafea pentru Jack și Derek, îi spune Dora femeii.

– Aaa, să vă fac cunoștință, îi spune rapid.

– Acesta este iubitul lui Derek…

– Ne-am cunoscut acum câteva zile. Pot să spun că îl cunosc destul de bine, spune ironică și eu îmi măresc ochii panicat spre ea. Dar îl aud pe Derek cum pufnește în râs și mă întorc spre el.

Idiotul…

Mama lui se întoarce spre mine și îmi zâmbește cald. Puteam să spun sincer că îmi plăcea de ea. Era o persoană foarte caldă și acum chiar eram foarte curios să aflu cum a ajuns în acel scaun cu rotile.

Acea femeie se apropie de mine și îmi așează în fața o ceașcă cu cafea și îl văd și pe Derek cum se așează lângă mine. Dora ne privea pe amândoi și își oprește privirea în ochii mei.

– Vreau să ai grijă de fiul meu. Poate părea dur la exterior, dar este foarte sensibil, îmi spune ea și eu îmi întorc privirea spre el.

Sensibil pe dracu….

– Sigur, Dora, îi spun zâmbind.

– Cum v-ați cunoscut? ne întreabă și eu îl apuc de mână pe cel de lângă mine făcându-i semn să vorbească el, dar el se așează mai bine pe canapea și își pune un picior peste altul și mă privește cu o sprânceană ridicată.

– Îl las pe Jack să povestească. Știu cât de mult îi place să spună povestea asta, îl aud și îmi mușc interiorul obrazului.

Mă întorc spre el și îi zâmbesc ușor….

Îți plănuiesc înmormântarea fraiere……

– Ne-am cunoscut într-un bar acum ceva timp în urmă, încep eu să vorbesc.

– El era acolo singur la bar și am observat cum un alt bărbat  încerca să îl abordeze. Și când l-a refuzat acel bărbat, l-a apucat brutal de mână de aproape începuse să plângă… și a trebuit să îl salvez, îi spun eu teatral.

Mama lui mă privea cu ochii măriți și își mută privirea pe fiul său și îl privește tristă. Abia mă abțineam să nu râd. Îi simt mâna lui pe genunchiul meu începând să mă strângă de el…

– Hei, nu a fost chiar așa, îl aud.

– Serios? Plângeam? mă întreabă printre dinți.

– Iubitule, îi spun eu ironic.

– Știu că nu îți place când află lumea cât de sensibil ești, dar țin minte ca și cum a fost ieri. Plângeai cu suspine și mi-ai sărit în brațe speriat….

– Hai să nu exagerăm iubitule, îmi spune nervos, dar cu  un zâmbet fals pe buze.

Știam că îi venea să mă strângă de gât, dar asta merita dacă tot m-a târât în treaba asta.

– Ce frumos, o aud pe mama lui spunând.

– Și ce s-a întâmplat după? mă întreabă și o privesc perplex…

Ce naiba să îi mai spun?

– Și am stat de vorbă toată noaptea, spunâdu-mi visele lui și faptul că mă considera cel mai minunat om, încep eu să aberez din nou.

– S-a îndrăgostit pe loc de mine, îi spun eu Dorei și ea îmi apucă mâinile și mă privește zâmbind.

– Mă bucur că v-ați gasit unul pe altul. Fiul meu pare fericit de când te-a cunoscut, îmi spune și înghit în sec.

Toate astea mă oboseau și îl văd pe Derek cum se ridică brusc în picioare și mă trage după el.

– Mamă, te rog să ne scuzi puțin. I-am promis că îi fac turul casei, spune rapid și mă trage după el spre scările ce duceau la etaj.

Știam că este furios pe mica mea poveste, dar cine l-a pus să mă lase să vorbesc? Ajungem la etaj și îl văd cum deschide o ușă și mă împinge în interiorul camerei. Trântește ușa în spatele lui și se lipește de ea.

– Ești prost? mă întreabă furios.

Dar eu eram prea ocupat să privesc prin acea cameră și oricum îmi era indiferent ce avea să spună el.

– Cum dracu poți să spui așa ceva?

Mă întorc spre el și îl văd cum se apropie de mine. Îmi ridic o sprânceană spre el părând că nu îl înțeleg…

– Jack, îmi spune numele nervos.

– A ? Ce vrei de la mine? Tu m-ai pus să vorbesc….

Mă apucă de brațe și mă trântește în ușă privindu-mă și mai nervos. Ochii lui se întunecaseră și îl privesc panicat.

– Îndrăgostit? Plâns? Ce dracu de poveste mai este și asta? Tu chiar nu gândești?

– Știi ce? Tu m-ai băgat în asta. Dacă nu îți convine, poți renunța destul de ușor. De ce nu ai spus tu? îi replic și încep să mă enervez și eu.

Stăteam și ne priveam urât unul pe altul și îl văd cum se apropie de chipul meu. Îmi măresc ochii și îmi mușc ușor buza și privirea lui pică pe buzele mele și îngheț când îl văd cum mă privește. Se apropie și mai mult și înainte să mă atingă se aude un ciocănit în ușă și se îndepărtează rapid de mine.

Mă dau și eu din ușă și o deschid ușor. Helen ne privea zâmbind.

– Vă așteptă la masă, ne spune și eu ies primul….

Ce naiba a fost aia? ….de ce… aproape ne-am sărutat….