Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 1

Cel mai bun Alpha din Nancheng

Sezonul de vară din Nancheng[1] era întotdeauna însoțit de sezonul ploios, iar până în august nu se încheia.

Dincolo de ferestre, cerul era întunecat, iar ploaia le biciuia. Școala Nancheng de Limbi Străine; luminile incandescente erau strălucitoare în sala de clasă pentru seniori și un grup de elevi se adunase să copieze răspunsurile.

– Xu Jiaxing, poți să o faci, nu-i așa? Cine le poate citi când sunt scrise atât de urât?

– Așa vorbești cu Dage[2]*? Dacă nu vrei să copiezi, poți să pleci.

– Dage, m-am înșelat. Hei, te rog, dă-mi răspunsurile la tema de la engleză. Le voi copia cu ambele mâini. Te implor, Dage!

Zgomotul furtunii și sunetele din clasă se amestecară. În ultimul rând de lângă fereastră, băiatul care dormea cu capul pe bancă se trezi îngrozit.

Se scărpină în cap supărat înainte de a-și îndrepta spatele. Sprâncenele lui negre și delicate se împletiră, iar privirea i se îngustă și mai mult. Xu Jiaxing de la catedră privi înapoi și-și dădu seama că tânărul începea să se enerveze din nou.

– Song Ge[3], ești treaz? Facem prea mult zgomot?

– Oh, nicio problemă.

Xu Jiaxing scoase un oftat de ușurare.

– Dar Song Ge, dormi de dimineață. Nu trebuie să-ți faci temele?

Jian Song Yi își frecă ușor vârful genelor.

– Arăt ca cineva care ar trebui să-și facă temele de vacanță?

Vocea răgușită și nerăbdătoare a tânărului, cauzată de somnolență, se răspândi în toată clasa, iar grupul studios încetă imediat să scrie și ridică privirea.

Când ești elev, ai întotdeauna mentalitatea că legea nu poate fi blamată și nici elevul de top. Când există o problemă, atâta timp cât ești lângă „preferatul” profesorului, o poți evita cu ușurință.

În cazul lor, Jian Song Yi era, evident, „preferatul” profesorului Bai.

– Song Ge nu își face temele.

– Song Ge arată foarte chipeș când nu își face temele.

– Astăzi este o altă zi de dragoste pentru Song Ge.

Ca bărbat heterosexual, Jian Song Yi nu putea suporta privirile pline de iubire ale colegilor săi. Își coborî capul și-și scoase telefonul mobil. Apoi adăugă ușor:

– I-am spus domnului profesor Bai că temele mele de vară sunt foarte ușoare. I-am spus că voi găsi întrebări mai dificile la care să răspund.

“…”

La Nanwai, cel mai bun liceu privat din Nancheng, fie că era vorba de întrebări din teste sau teme, nu era niciodată ușor să obții un scor de re-admitere de peste nouăzeci la sută în fiecare an.

În timpul vacanței de vară de 25 de zile, fuseseră distribuite 150 de lucrări, toate însumând 25 de seturi de lucrări, în total 150 de teme de la 6 cursuri, toate cu cel mai dificil punctaj la examenul de admitere la facultate din anii precedenți. Deci, acest ,,preferat” spunea acum că motivul pentru care nu-și făcea temele de vară era acela că erau prea ușoare?!

Cum putea spune o asemenea prostie?!

Mulțimea era furioasă, dar unii doar își înclinară capul și continuară să se joace pe telefoanele mobile.

Părea că era într-o dispoziție mai bună acum, deoarece reușea să se comporte ca și cum ar fi fost mai bine dispus. Colțurile gurii i se transformară într-un rânjet fără sens. Scaunul de sub el era înclinat nefiresc spre spate, așa că putea arăta ca o persoană nepăsătoare.

Părea foarte hotărât în ceea ce tocmai spusese. Voiau să-l întreacă.

Dar tot nu l-ar fi putut învinge.

Toți își ținură capul în jos și continuară să-și facă temele.

O lăsară baltă. Pacea face bani. Ar trebui să fie generoși și să nu fie atât de pretențioși astăzi.

În clasă se făcu liniște în cele din urmă. Jian Song Yi își puse căștile și apoi făcu clic pe mesageria vocală. Mama lui, doamna Tang, îi spuse:

“Jian Song Yi, ai fost la școală astăzi? Ai început pe 10 august, dar școala este departe de noi. Nu-ți face griji, de îndată ce mama se întoarce în China, va depune o plângere la Biroul de Educație.

Dar Jian Song Yi, ești sigur că nu vrei să vii în Los Angeles? Noua vilă a tatălui tău se află într-o locație minunată, cu mult soare. E lângă plajă. Tatăl tău și cu mine ne distrăm de minune, dar deja ne este foarte dor de tine.

Ascult-o pe mama, vino chiar și pentru o jumătate de lună, apoi ne vom întoarce împreună în septembrie, bine? Nu va fi o problemă pentru tine să nu mergi la școală o jumătate de lună.”

Era clar că doamna Tang nu fusese prea conştientă ca părinte al unui elev de liceu.

Jian Song Yi își mușcă buza lejer și era pe cale să facă clic pe următorul mesaj vocal, când ușa din spate fu deschisă cu un zgomot puternic.

O siluetă zveltă apăru în fața lui Jian Song Yi și cu ambele mâini se sprijini pe bancă.

Gâfâind, el spuse:

– Song Ge, știi că a fost transferat cineva nou în clasa ta în acest semestru?

Jian Song Yi îşi ridică pleoapele.

– Ești bolnav?

Elevii buni din școli ar trebui să rămână în școlile lor de origine. Este cert că o școală ar trebui să își împingă elevii spre mai bine, dar în acel moment nu era nevoie să îi transfere la această școală.

Cu toate acestea, elevii care nu ajung la acest nivel se îndreaptă spre clasa de științe de bază din Nanwaii, în clasa a treia de liceu. Practic, ei pot intra doar pe verticală și pot merge pe lateral, ceea ce este complet exploatabil.

Era greu de imaginat că ar putea exista mulți idioți.

Xu Jiaxing fu și el surprins și se întoarse cu o expresie facială sceptică:

– Serios? Sursa ta de știri este de încredere?

Zhou Luo spuse în grabă:

– Serios. De ce te-aș minți? După cum tocmai am auzit în biroul lui Lao[4] Bai, el a fost transferat de la Beicheng[5] . Se spune că este elevul numărul unu al orașului Beicheng.

De îndată ce auzi că are cele mai bune note, mulțimea o luă razna:

– Atunci este garantat că va merge la Universitatea Beicheng sau la Universitatea Huaqing. De ce fuge spre sud?

Zhou Luo ridică din umeri:

– Cine știe.

Jian Song Yi nu era interesat de povestea de autodistrugere a unui prost și-și fixă privirea pentru a deschide următorul mesaj vocal de la mama sa.

„Nu contează dacă nu vrei să vii. Întâmplător, bunicul Bai te-a invitat la el acasă la cină zilele astea. S-a întors și băiatul din casa lui”.

Vârfurile degetelor lui Jian Song Yi se opriră.

Zhou Luo lângă el încă divaga:

– Hei, lasă-mă să aflu cine a fost campionul orașului la ultimul examen de admitere comun din Beicheng. Doamneee… Este un tip chipeș? Song Ge,  trebuie să fie și el atât de frumos pentru a fi favoritul școlii? Numele lui sună, de asemenea, nespus de frumos… Bai Huai …

Întâmplător, mesajul următor al doamnei Tang era difuzat în cască.

„Acel Bai Huai, oh, cu care obișnuiai să te distrezi bine când erai copil.”

Buzele lui Jian se lipiră într-o linie fină.

Ostilitatea lui Jian Song Yi față de Bai Huai începuse probabil din copilărie.

La acea vreme, bebelușul Jian Song Yi, în vârstă de un an, după ce-și perfecționase abilitățile de târâre, începuse să se clatine pentru a învăța să meargă în picioare. De îndată ce încerca să meargă, cădea de cel puțin 70 sau 80 de ori. Bebelușul Jian Song Yi nu prea putea suporta această tristețe. Gura i se micșora și începea să plângă.

Bebelușul Bai Huai avea deja un an și jumătate în acel moment. După ce-l privise pe Jian Song Yi, care plângea de zece minute, în cele din urmă dădu drumul jucăriei și se ridică în picioare. Merse spre el. Apoi spuse aceste cuvinte:

„Uită-te la mine.”

Copilul simplu și ignorant, Jian Song Yi, își ridicase fața rotundă și aruncase o privire către Bai Huai, crezând, naiv, că venise să îl mângâie.

Apoi, Bai Huai Ge mersese în jurul țarcului din fața lui.

Era atât de stabil încât putea fi numit un pas puternic.

După ce mersese, îi aruncase o privire disprețuitoare.

Era un vag dispreț.

Probabil, bebelușii nu ar trebui să știe astfel de lucruri, dar la momentul respectiv, Jian Song Yi chiar crezuse că Bai Huai văzuse disprețul din ochii lui sau fusese pe bună dreptate subestimat după ce fusese zdrobit.

Acest lucru provocase o traumă majoră minții mici a lui Jian Song Yi. De fapt, împreună cu Bai Huai, el făcuse și se adâncise în tot felul de nereguli în procesul de creștere.

Atât de mult, încât Jian Song Yi înghețase și împinsese limitele fiziologice pentru a-și aminti de acest lucru de copii mici timp de mai mult de un deceniu.

Această rană nu se vindecase pentru o vreme, până când Jian Song Yi află că în urma rezultatului testului genetic, el era un Alpha al tuturor Alpha și Bai Huai era doar un Omega slab.

Las-o baltă, uită. Este doar un Omega mic, lasă-l în pace.

Nervii spatelui lui Jian Song Yi se relaxară. Apoi ușa din spate fu împinsă cu un zgomot puternic.

De data aceasta însoțit de țipete:

– Ah! Un Alfa nou transferat în clasa noastră! Atât de frumos! Chiar când treceam pe acolo, am mirosit în secret niște feromoni. Am crezut că voi rămâne însărcinată cu doi copii deodată!

Zdrang- zdrang!

Avu loc o coliziune între metal și marmură în colțul din spate.

Scaunul înclinat al lui Jian Song Yi căzuse greu la pământ.

Lângă el, Zhou Luo explodă:

– Amin! Doamne! Du-mă și pe mine acolo! Vreau să simt și eu mirosul!

După explozie, simți că ceva nu era în regulă cu aura din jurul său, așa că-și puse imediat o expresie facială sinceră.

– Dar cred că sigur nu este la fel de chipeș ca Song Ge. Odată ce Song Ge va intra în perioada de maturare[6], fără indoială că va fi cel mai frumos Alfa din Nancheng, niciunul dintre ei nu se poate compara cu el!

Apoi Jian Song Yie se uită la el.

– Dar Song Ge, vara viitoare vei avea 17 ani. De ce nu te-ai maturat încă? Se pare că ești singurul rămas din clasa noastră.

Jian Song Yi era într-o dispoziție proastă, dar asta nu-l afectă deloc.

– Cei mai buni Alpha se maturează relativ târziu…

După ce făcu o pauză pentru o vreme, spuse:

– … pentru că sunt puternici!

Zhou Luo se gândi la asta și crezu că are sens.

El îl întâlnise pe Jian Song Yi în prima lui zi de gimnaziu și nu-l văzuse niciodată să nu fie în fruntea clasei. Era bun la sport și la luptă. Era înalt, avea pielea albă, picioarele lungi şi o faţă frumoasă. Avea și o pereche de ochi de culoarea florilor de piersic. Nimeni nu ştia câte suflete Omega fuseseră lovite din cauza lor.

Exista, de asemenea, un grup care „voia să dea naștere copiilor lui Son Ge”. Acest grup nu era doar plin de Omega și Beta, ci chiar și de niște Alpha, care erau pline de dorința de a lupta pentru el pe viață și pe moarte. Acest lucru arăta farmecul lui Song Ge.

Gândindu-se la asta, Zhou Luo îi făcu cu ochiul lui Jian Song Yi.

– Song Ge, grăbește-te să ajungi odată la maturare. Încă aștept să te curtez.

Jian Song Yi își frecă neglijent părțile laterale ale buzelor sale.

– De ce, dacă nu sunt Alpha, atunci nu mă vei mai curta?

– Acest lucru este inevitabil. Drăguții Omega îi iubesc doar pe nemaipomeniții Alpha, iar restul pot fi doar frați sau surori.

Zhou Luo spuse cu încredere:

– Deci, Song Ge, nu-ți face griji, voi fi la fel de bun ca jadul pentru tine înainte de a te transforma în cel mai bun Alpha!

De îndată ce Zhou Luo termină de vorbit, vocea simplă și onestă a directorului Lao Bai se auzi din ușa clasei:

– Elevi, faceți liniște. Orice ați face, opriți-vă și ascultați ce vă spun. În primul rând, în acest trimestru s-a transferat un elev nou în clasa noastră.

Toată lumea se uită la ușă în același timp, doar Jian Song Yi își înclină capul și se jucă cu telefonul mobil, părând indiferent.

Ce era de văzut acolo? La urma urmei nu era la fel de frumos ca el.

Apoi îl auzi pe Zhou Luo alături înghițind.

– Chestia e că, Song Ge, îmi pare rău. S-ar putea să nu pot să-mi țin promisiunea. Nu cred că voi aștepta să flirtez cu tine. Acesta este într-adevăr un pic insuportabil.

“..”.

Jian Song Yi se simți jignit.

Ridică privirea şi se uită spre uşă cu furie.

Afară ploua puternic. Cerul era întunecat, dar clasa era liniștită și luminoasă.

Tânărul stătea la granița dintre lumini și umbre. Era înalt și zvelt. În plus, lumina incandescentă îi lumina tenul alb și rece, provocând o senzație de uimire față de contururile delicate ale feței.

Pe puntea nasului era o pereche de ochelari cu ramă de aur. Culoarea chihlimbarului făcea ochii să pară mai reci. Nasturele de sus al cămășii albe era încheiat scoțând în evidență proeminentul măr al lui Adam…interzis… senzual. Chiar și mica aluniță de sub colțul ochiului stâng arăta ca mirosul unei fiare, acoperită de blândețe.

Nu-i plăcea ce vedea.

Jian Song Yi deveni brusc și mai posac. În general, îi plăcea să îi facă pe ceilalți să se simtă rău atunci când era într-o dispoziție proastă.

Degetele lui de pe bancă loveau încet, iar vocea lui era somnoroasă și leneșă.

– Zhou Luo, nu este foarte chipeș.

Vocea lui nu fu atât de joasă, doar suficient de tare pentru a fi auzită de bărbatul de la ușă.

NOTA TRADUCĂTORILOR

[1] Nancheng – Orașul din sud

[2] Dage- formulă de adresare în semn de respect pentru o persoană considerată superioară

[3] Ge- formulă de politețe care are și conotație de apropiere, de afecțiune sau de respect. Când există legături de sânge, putem traduce „frate”

[4] Luo- adresare către o persoană mult mai în vârstă decât interlocutorul, e ca un fel de „venerabil”

[5] Bencheng- Orașul din nord

[6] Maturare- perioada în care se definește sexul adevărat al unui copil ABO.

Pentru o mai mare înțelegere a lumii ABO, vă rugăm să citiți articolele omegaverse de pe blog.

https://www.nuvelelacafea.ro/blog/tipuri-umane-omegaverse-alfa/

https://www.nuvelelacafea.ro/blog/societatea-omegaverse-omega/

https://www.nuvelelacafea.ro/blog/tipuri-umane-in-lumea-omegaverse-enigma/

https://www.nuvelelacafea.ro/blog/relatii-interumane-in-lumea-omegaverse-procreare-si-termeni-importanti/

https://www.nuvelelacafea.ro/blog/tipuri-umane-in-societatea-omegaverse-beta-si-delta/