Cei patru- Capitolul 17

Întâmplări ciudate

Ușa camerei se deschise ușor, fără scârțâit.
Dar parcă… și-a făcut loc în ceva care nu voia să fie deranjat.

Damon, Kai și Noah intrară unul câte unul.
Pas cu pas, oprindu-se aproape simultan.

Privirile lor se fixară pe Eli.

Stătea lângă geam.
Spatele drept, mâinile în buzunare.
Dar părea că fiecare mușchi din corpul lui era într-o tăcere încordată.

Nu se întoarse.
Nu vorbi.

Privirea îi era dusă departe, undeva în întunericul de dincolo de sticlă.
Nu urmărea nimic, dar trăia ceva.

Noah ridică o sprânceană, apoi lăsă cutia de burger pe birou.
– Ce naiba… S-a stins lumina în sufletul lui Eli?

Kai tăcu, dar și el simțea, camera nu mai era la fel.

Damon îl privi mai atent, liniștea lui Eli era… diferită nu aceea de oboseală sau de concentrare ci o liniște care vorbea despre ceva ce nu mai poate fi nespus.

– Eli? întrebă Kai, încet.

Abia atunci Eli clipi și își întoarse capul, privirea i se opri pe ei, dar… nu era prezent complet.

-E totul ok? continuă Damon.

Urmă o pauză, apoi răspunsul, într-un glas scăzut și totuși destul de clar.
– Nu știu.

Privirile celor trei se întâlniră în aer, priviri ciudate, întrebătoare.
Știau cu toții că Eli nu spune niciodată „nu știu”.

În cameră…plutea ceva nespus, ceva care stătea între pereți, între respirații, între pașii rămași suspendați, făcând-ul pe Eli să fie acum într-un mod atât de straniu…

Fiecare din ei simțea că ceva s-a rupt, dar nu știau încă… dacă a fost rău sau necesar….

Damon se apropie de Eli fără grabă, dar cu o atenție aproape chirurgicală, îl cunoștea prea bine și îl citea la fel de bine și ceva în postura lui tăcută, în mâinile ascunse în buzunare, în felul în care se uita în gol… nu era în regulă.

– Eli, ceva nu e în ordine, spune-mi ce s-a întâmplat.

Eli nu răspunse imediat, avea privirea dusă undeva dincolo de ei, ca și cum ce trăia nu mai avea legătură cu camera în care se afla.

Kai, așezat cu picioarele sub el pe marginea patului, încercă să destindă atmosfera;
– Poate s-a îndrăgostit, sau a pierdut un pariu cu sine și s-a trezit că are emoții.

Noah, așezat pe birou cu un sandviș în mână, izbucni;
– Sau a primit mesaj de la o necunoscută care i-a scris: „Te iubesc pentru mintea ta strălucită, nu pentru sprâncenele perfect conturate.”

– Penibil, rosti Damon fără să se întoarcă spre ei, dar nu era gram de iritare in glasul lui.
Avea ochii fixați pe fratele care nu mai era el însuși.

Noah continuă nestingherit:
– Bine, poate e și mai grav. Poate… a fost sărutat.

Eli clipi mărunt, de parca acea frază îl trezi din acea amorțeală și atunci… îi răspunse.
– Asta e… partea cea mai apropiată de adevăr.

Tăcerea se lăsase peste toți din cameră….

Noah se opri cu sandvișul la jumătate ridicat spre gură.
– Ce-ai zis?

Kai ridică o sprânceană.
– A fost o metaforă sau… realitate?

Eli oftă.
– A fost real.

Noah lăsă sandvișul pe birou, privind acum complet treaz, cu gura întredeschisă.
– Cine?…. Nu-mi spune…

Eli îi privi pe rând, apoi rosti:
– Ella.

Șoc!!….Tăcere….Respirații suspendate.

Kai fu primul care-și reveni.
– Ella cum… adică Ella-Ella?
Sora lui Aven? Ella!!!

Noah murmură, aproape teatral:
– Fraților… e sfârșitul unei ere.

Damon nu spuse nimic doar își încrucișă brațele, cu o sprânceană discret coborâtă.
Privirea lui era profundă, dar nu judecătoare.
Căuta detalii….Motive.

– A fost… spontan? întrebă el, pe un ton jos.

Eli încuviință.
– A venit la ușă după ce ați plecat voi, am vorbit puțin… și m-a sărutat, fără avertisment, apoi a plecat….n-a spus nimic….nu s-a uitat înapoi.

Kai își trecu mâna prin păr, încercând să înțeleagă.
– Și… cum te simți?

Eli rămase tăcut câteva secunde.
– Confuz.

Noah făcu o față între amuzament și derută.
– Te-a sărutat Ella. Ești confuz. Eu cred că toată facultatea ar fi în extaz.

Damon îl privi pe Eli lung.
– Nu te-a sărutat oricine. Te-a atins fix piesa lipsă dintr-un joc pe care nu-l înțelegem complet.

Eli clătină ușor capul.
– Nu vreau să dramatizez. Poate chiar… nu a fost mare lucru.

Kai se ridică.
– Dar nu mai ești tu și asta e tot ce trebuie să știm.

– Mă întreb doar ce a urmărit cu acest sărut? Asta este tot... rosti Eli și părea că își revine treptat..

O tăcere grea pluti în cameră, fiecare dintre ei simțea că acel sărut nu era doar o întâmplare.

A fost o piesă de domino.
Și nimeni nu știa încă ce lanț a pornit.

– Bun, acum că ați terminat cu suspinele și confesiunile misterioase… pot și eu?
Noah își frecă mâinile cu un zâmbet larg și privirea sclipind de nerăbdare.
-A fost… divin….fraților, vă spun…

– Aiden e foarte inteligent, spuse Kai brusc, întrerupându-l fără nicio urmă de remușcare.

Noah clipi zăpăcit de întrerupea lui Kai
– Ce?

– Ziceam doar că Aiden… e inteligent. Delicat în exprimare și pare… vulnerabil. Într-un fel frumos, m-a făcut să… gândesc.

-Minunat, pufni Noah iritat…încercam și eu să vorbesc… la ce s-a întâmplat în seara mea!
Și dați-mi voie să vă spun că…

– Eu și Aven am mâncat într-un restaurant de lux, spuse Damon, într-un ton calm, peste vocea lui Noah.

Noah se întoarse brusc spre el.
– Voi faceți asta intenționat?

Damon ridică umerii cu nonșalanță
– Doar împărtășesc.

Noah inspiră adânc, încercând să nu explodeze.
– Pot acum?…Mulțumesc..pufnește iritat

– Aiden… chiar are o sensibilitate aparte, reluă Kai cu aceeași seninătate, fără să se uite spre el.

Noah rămase câteva secunde în tăcere.
Apoi… explodă

– GATA!

Sări din pat.
– Vreți să știți ce-am făcut? Vă zic! Vă zic TOT!
Am fost cu blonda…da…blonda! Genul ăla care mănâncă orice cu paiul și mă săruta de parcă i se terminau zilele.
Ne-am întâlnit într-un bar, a “dat peste mine “(la propriu), m-a întrebat ce zodie sunt, i-am zis că sunt cel mai bun lucru care i se poate întâmpla și… BAM!

Își flutură mâinile teatral în aer.
– Trei minute mai târziu, eram lipiți de pat…nu știu cum o cheamă, dar știu cum geme.
Și NU, n-am întrebat nimic. Când te sărută cineva cu ruj roșu aprins și ți-l lasă până-n gât, NU MAI CONTEAZĂ NUMELE.

Toți trei frații îl priveau tăcuți și serioși.

Kai își mușcă buza….
Damon își trecu mâna peste gură….
Eli își întoarse privirea spre perete….

Noah clipi.
– Ce? De ce nu ziceți nimic? A fost… romantic, într-un fel… cu o voce mai joasă

Eli;
– Da, romantic, exact cum îți imaginezi o combinație între un film de acțiune și o reclamă la pastă de dinți.

Noah își îngustă ochii spre ei.
– Sunteți….Idioți.

Și în secunda următoare… toți patru izbucniră în râs.

Râdeau cu adevărat, pentru prima dată în seara aia, pentru că, între confesiuni, tensiuni și secrete… aveau încă acea legătură care nu putea fi ruptă….erau frați.